alma nahe

Sistemul OKtal sau Omul-dar

In teatru on Octombrie 8, 2012 at 12:19 PM
Piesă de teatru virtual într-un act
 
Persoanele:
 
leptomanul
televizomanul
fotomanul
telefonomanul
tabletomanul
consolomanul
gipiesomanul
epilatormanul
 
 
 
LEPTOMANUL: Promit că mă deschid!
TELEVIZOMANUL: Eu mă deschid mai repede, pariu?
FOTOMANUL: Eu promit că o să surprind momentul.
TELEFONOMANUL: Heh, eu o să sun pe cineva…
TABLETOMANUL: Nimic mai spectaculos ca deschiderea mea.
CONSOLOMANUL:  Ritmul ăsta mă omoară.
GIPIESOMANUL: Va merge repede?
EPILATORMANUL: Ar trebui. Eu mă simt înfundat, oricum.
TABLETOMANUL:  (arătând  spre epilatorman) Ce caută ăsta cu noi în acelaşi spaţiu?
EPILATORMANUL:  Vezi că încalci promisiunea!
TABLETOMANUL: Ce pr…omisiune?!
EPILATORMANUL: (îşi scoate contractul din buzunar) Paragraful 8. Se spune clar că ofertele sunt nule şi neavenite în acest magazin virtual, dacă…”
TABLETOMANUL: Lasă! Îl am pe-al meu.(scoate propriul contract)…dacă îmi încalc promisiunea.
FOTOMANUL: Împreună sunteţi un amestec periculos. Tabletomane, vezi că te deschizi prea tare!
TELEFONOMANUL: Secretul e să torni părţi egale. Promit, promiţi?
TELEVIZOMANUL: Hehe, ce şmecherie!
EPILATORMANUL: Sunt curios unde vor duce toate promisiunile astea. Pentru spiritul uman e o presiune, totuşi.
GIPIESOMANUL: Cum unde? Dacă ştii adresa exactă…Leptomanule, tu ce spui?
LEPTOMANUL : Eu sunt silenţios. Doar ştiţi.
TABLETOMANUL: Lasă, că şi când te încingi!
TELEFONOMANUL: Peste tot numai semne de nerăbdare. Nu putem închide?
LEPTOMANUL: Dar ce-am deschis?
EPILATORMANUL: Oricum, decât închidere, optez pentru deschidere. Aia smulsă din rădăcină.
FOTOMANUL: Nu prea e lumină bună aici, nu?
CONSOLOMANUL: Mi-a trecut şi cheful de joacă. Totul e o prostie!
FOTOMANUL: Nu sunt prea sigur de ce se va întâmpla.
TELEFONOMANUL: Apăsaţi butoanele! Oricare!
GIPIESOMANUL: În orice direcţie vă trece prin cap.
TABLETOMANUL: Sunteţi siguri? Mi-e că vă vindeţi pe degeaba.
FOTOMANUL: Mie îmi plac instantaneele. Ele nu promit nimic.
TELEVIZOMANUL:  Timpul e preţios, să nu-l risipim!
CONSOLOMANUL: Aşa e, nu putem sta toată ziua aici!
TABLETOMANUL:  Suntem o adunătură de aiureli.
EPILATORMANUL: Puţină aiureală face bine şi înţelepţilor!
LEPTOMANUL: Ca venind de la tine…Mă gândesc că… Se înţelege că mă gândesc?
TABLETOMANUL:  Se înţelege şi când nu. Totul e de înţeles.
TELEVIZOMANUL:  Logică bivalentă.
EPILATORMANUL: Algebră Booleană, haha!
TABLETOMANUL: Ce tâmpit eşti!
FOTOMANUL: Dacă calculăm propoziţia şi calculăm şi relaţia… De clasă nu mai zic.
GIPIESOMANUL: Gândirea corectă, mda. Ce vă mai place să bateţi câmpii!
TELEVIZOMANUL: Câmpii magnetici.
EPILATORMANUL: Nu ştiu de ce am senzaţia că nimeni de aici nu dă doi bani pe promisiuni.
TABLETOMANUL: Simţi în firul de păr, bănuiesc.
EPILATORMANUL: Măi unu şi zero, tu eşti oricum golit de senzaţii. Eşti o reprezentare a nimicului.
GIPIESOMANUL: A nimicului absolut.
FOTOMANUL:  Nefericitul stil aluziv. Credeam că aici o să scăpăm.
TELEVIZOMANUL: Păi, care e după tine rostul vorbelor?
GIPIESOMANUL: N-au un traseu clar, desigur. Ele doar se opresc în ceva.
TABLETA: Sigur că da…  ” Mergeţi 100 de metri înainte, pe urmă faceţi dreapta…faceţi dreapta! Faceţi, naibii, dreapta! Na, că  aţi trecut!…Mergeţi înapoi 10 metri. Apoi faceţi stânga, stânga, stânga…”
TELEFONOMANUL: Vorbeşti ca o moară hodorogită.
LEPTOPOMANUL: Aţi observat că noaptea s-au înmulţit scrutcircuitele?
EPILATORMANUL: Înţeleg! Deşi nu văd conexiunea.
FOTOMANUL: Ce-o mai fi pe-afară?
GIPIESOMANUL: Tranziţie, ce altceva să fie? Ştiţi ce cred eu? E încă prea multă birocraţie. Deşi suntem în epoca online-ului.
FOTOMANUL: În loc să faci un act din faptul că te-ai însurat, nu mai bine promiţi? Promit să…până la moarte.
TABLETOMANUL: Măi frame, tu eşti oricum de sine stătător.
FOTOMANUL: Deţin ştiinţa conservării, i-adevărat. Poate de aceea nu m-a înlocuit nimeni. Cu nimic!
CONSOLOMANUL: Fotomanule, viitorul tău sună a promisiune! Fraţii mei, luaţi totul prea în serios!
FOTOMANUL: Eu îmi permit să cred încă. În orice…chiar şi în numele vostru.
TELEFONOMANUL: Mă sună cineva…
TOŢI: Nu răspunde! Ai promis!
TELEFONOMANUL: Doar de data asta, vă rog! Ce contează un plus acolo?
TELEVIZOMANUL: Din plus alegi. Suntem pe comenzi oricum. Eu nu înţeleg promisiunea asta.
GIPIESOMANUL: Pe-a ta?
TELEVIZOMANUL: Promisiunea în general. Promit că…că ce? 
TELEFONOMANUL: Da’ te-ai băgat în priză, nu glumă!
EPILATORMANUL: N-are nimic de spus nimeni, ceva aşa, de natură intimă? Parcă era vorba de deschidere.
GIPIESOMANUL: Ba eu cred că e vorba de impulsuri..
LEPTOMANUL: Totul stă în unitate!
CONSOLOMANUL: Fiecare cu ce-l doare. E bine că suntem diferiţi? Poate. Ne unesc doar promoţiile…
TELEVIZOMANUL: (către Epilatorman) Tu de ce-ai semnat contractul? Nu-ţi plăcea ce vedeai?
EPILATORMANUL: Ţi se-nfundă de-atâta păr, nu crezi?
CONSOLOMANUL: (către Televizoman): Dar tu?
TELEVIZOMANUL:  Eh…aş avea o multitudine de explicaţii, cu multe canale. Dar am să fiu precis! Nu mai suportam televizorul! Prea multă informaţie. Prea multă manipulare.
CONSOLOMANUL: Nici eu jocurile! Prea multă violenţă. Şi sărituri, căderi. Mă săturasem de salvat prinţese. Mi-ar fi plăcut să salvez oameni înfometaţi. Mai mult decât să-i împuşc. Dar cred c-ar fi plictisitoare jocurile aşa. Nu mă luaţi în seamă!
LEPTOMANUL: Mie îmi plac călătoriile. Am făcut-o din curiozitate.
TELEFONOMANUL: Eu am vrut să văd cum e să nu mai fiu dacă-mi sună telefonul. Şi nici să nu mai fie nimeni pe care să sun.
GIPIESOMANUL: Eu încurc direcţiile. Şi-mi pierd răbdarea. Şi m-am săturat să fiu îndrumat de un papagal.
FOTOMANUL: Eu m-am săturat de-atâtea floricele şi gâze, munţi şi ape, apusuri şi răsărituri, rupturi şi începuturi…şi iar rupturi. Unde-i omul-dar? Dacă există pe undeva, trebuie că e un robot.
TABLETOMANUL: Eu nu spun! De fapt, regret că sunt aici cu voi.  Oricum, voi pleca primul de-aici, sunt sigur. Vă promit!
FOTOMANUL: Ia uite ce evoluţie spectaculoasă!
TABLETOMANUL: Nu ţi-e ciudă că ai ratat-o?
FOTOMANUL: Nu. Te miră?
TABLETOMANUL: Hehe…Vrei să câştigi concursul!
EPILATORMANUL: Nu cred că e vorba de promisiunea pe care a făcut-o. Oricum, ce înseamnă o promisiune? Fie ea chiar şi scrisă în trei exemplare! Vă spune eu, promisiunea nu e altceva decât PR-ul omisiunii.
CONSOLOMANUL: Te joci cu…
TELEVIZOMANUL: Lasă-l! Eu de-asta am închis televizorul. Prea multă reclamă. Când, de fapt, unele chestii se vând singure, oricum. Mai ţii minte reclamele la pui?
CONSOLOMANUL: Eu sunt rupt de realitate, nu ştiu ce să mai zic.
GIPIESOMANUL: Cât o fi ceasul?
FOTOMANUL: Ştiţi ce nu înţeleg eu? De ce ne-au lăsat împreună? De ce nu ne-au separat?
TABLETOMANUL: Face parte din experimentul lor. Ne ţin împreună , doar ca să ne separăm noi, de fapt.
TELEFONOMANUL: Eu nu văd legătura.
EPILATORMANUL: Păi, dacă eram singuri ce făceam?
TELEFONOMANUL: Eu sunammm…aaaacum am priceput unde baţi.
TABELTOMANUL: Vezi?
TELEFONOMANUL: Am fi pierdut toţi! Văd, sigur că văd!
FOTOMANUL: Numai noi suntem online?
CONSOLOMANUL: Ce-ţi pasă?
TELEFONOMANUL: Totuşi, cine m-o fi sunat?
TABLETOMANUL:  Ai nevastă?
TELEFONOMANUL: Nu. O logodnică. Dar i-am promis c-o…ea să fi sunat?
GIPIESOMANUL: Posibil. Doar femeile pot strica…
FOTOMANUL: Femeile nu strică nimic!
EPILATORMANUL: Ei, nu!
TELEVIZOMANUL: Strică!
LEPTOMANUL: Cât să fi trecut de când suntem aici?
TABLETOMANUL: 13.
TELEFONOMANUL: Numai 13 minute? Ce chestie!
TABLETOMANUL: Alo, prietene, dezmeticeşte-te! 13 ani!
GIPIESOMANUL: Poftim? Mă simt debusolat!
FOTOMANUL: Mie nici nu mi se pare că a trecut timpul. De fapt, am senzaţia că aici nu este timp deloc. Numai spaţiu.
CONSOLOMANUL: De acord!
EPILATORMANUL: 13? Doamne, cât păr trebuie să-mi fi crescut în timpul ăsta!
TELEVIZOMANUL: (către tabletoman). Şi încă eşti cu noi aici. Ziceai că pleci primul.
TABLETOMANUL: Crezi că mai ştiu ce ziceam?
EPILATORMANUL: Memorie  cache,  hehe…Ţi-au luat şi memoria?
FOTOMANUL: Nu ştiu, e ceva artificial în dialogul nostru.
LEPTOMANUL: De ce crezi asta?
TABLETOMANUL: Interfaţa e prietenoasă. Dar tot o interfaţă rămâne.
TELEVIZOMANUL: Despre ce e vorba? Despre ce vorbiţi?
EPILATORMANUL: Despre prietenii. De fapt, ar putea fi vorba despre orice. Aşa cum n-avem nici cel mai mic motiv să fim împreună şi totuşi suntem.
CONSOLOMANUL: Suntem pentru că am promis atunci, în ’99.
FOTOMANUL: Ei, aş! Crezi că ăsta e singurul motiv?
GIPIESOMANUL: Altul nu văd. Oricum, eu cred că am dovedit că se poate.
FOTOMANUL: Într-o lume în care oricum contează doar alimentatoarele, adaptoarele, acumulatoarele. Eu nu mai aveam loc de ele în bagaj. Dacă voiam să plec undeva, îmi ocupau tot rucsacul.
EPILATORMANUL: Eu n-am niciun motiv să fiu aici. Chiar n-am. Eu sunt contrapunctul.
TELEVIZOMANUL: Contra ce?
EPILATORMANUL:  Mie mi-e rucsacul mai uşor, asta ziceam.
TELEVIZOMANUL: Eu n-am nicio treabă cu rucsacul. La mine e vorba despre alt bagaj. Cel de cunoştinţe mai exact.
CONSOLOMANUL: O, da! Da’ ştiu că ai simţul umorului, nu glumă!
EPILATORMANUL: ( Creşte intensitatea luminii) Ce-i asta?
TABLETOMANUL: O fereastră.
GIPIESOMANUL: De unde ştii?
LEPTOMANUL : Ştie! E cel mai avansat de-aici!
TELEFONOMANUL: Ei, da? Eşti sigur?
CONSOLOMANUL: Fără jucăriile noastre suntem la fel. Nu credeţi?
TELEVIZOMANUL:  Mai suntem oameni?
FOTOMANUL: Am deveni până la urmă, dacă cineva ar inventa situaţia. Un autor, de pildă.
CONSOLOMANUL: Eu mă descurc cu situaţiile!
TELEVIZOMANUL: Se aude ceva. Un ţâuit. Sau cam aşa ceva.
TABLETOMANUL: Probabil că pe-aici pe undeva e un microfon.
GIPIESOMANUL: Vrei să spui că ne aude cineva?
TELEVIZOMANUL: Ne aude. Ne şi vede, cred.
TELEFONOMANUL: Suntem ascultaţi adică?
EPILATORMANUL: N-aş fi crezut. Oamenii nu se prea ascultă ei între ei.
FOTOMANUL: Dar cine a zis că sunt tot oameni cei ce ne-ascultă?
CONSOLOMANUL: Dar ce sunt?
TABLETOMANUL: Dar de unde să ştie el?
CONSOLOMANUL: Mai e fereastra acolo?
FOTOMANUL: Mai e!
TELEVIZOMANUL: Eu m-aş apropia.
TABLETOMANUL:  Şi care-ar fi motivul apropierii.
GIPIESOMANUL: Eu simt că e mai mult decât o promisiune.
EPILATORMANUL: Da, e de bun simţ! Ferestrele sunt mai mult decât nişte chestii prin care priveşti. Eu le-aş numi viziuni.
TELEFONOMANUL: Eu mă arunc!
FOTOMANUL: Aşa, orbeşte?
LEPTOMANUL: De vreme ce s-a deschis acum, trebuie să existe un motiv!
CONSOLOMANUL: Crezi că e ieşirea?
TELEVIZOMANUL: La fel de bine poate fi intrarea.
EPILATORMANUL: E un moment apăsător…Eu mă duc s-o ating.
GIPIESOMANUL:  Nu mai bine stăm aici? Măcar ştim unde suntem.
TABLETOMANUL: Da? Păi unde suntem?
GIPIESOMANUL: Undeva unde dă fereastra asta.
EPILATORMANUL: Bravo! Ne-ai lămurit!
GIPIESOMANUL: Mie mi-e foarte clar că există o legătură strânsă între ce e aici şi ce e dincolo de ea.
FOTOMANUL: Cât zicea contractul că trebuie să stăm aici?
TELEVIZOMANUL: Nu zicea. Era opţiunea noastră.
FOTOMANUL: Atunci să mergem!
EPILATORMANUL: Lăsaţi tabletomanul să meargă primul. Măcar aşa îţi ţine promisiunea. Îl ajutăm un pic, ce-i drept… (spre tabletoman) dar îl poţi considera un dar.
TABLETOMANUL: Aşa, aşa! Foarte bine, dovedeşte-ţi omenia!
EPILATORMANUL: Unul din noi trebuie s-o facă!
TELEFONOMANUL: Eu zic s-o facem toţi odată, în sistem octal!
FOTOMANUL: Cum adică octal!
GIPIESOMANUL: În baza opt!
FOTOMANUL: Dar tu de unde ştii?
GIPIESOMANUL: Olimpic la mate.
TABLETOMANUL: Ia te uită!
CONSOLOMANUL: Eu cred c-au mai trecut 13 ani de când stăm în faţa ferestrei.
TELEVIZOMANUL: Deci?!…
LEPTOMANUL: Am impresia că suntem sub lupă. Nişte şoricei pe-o scară…
FOTOMANUL: Eu mă duc spre fereastră. Pe mine mă atrage lumina.
EPILATORMANUL: Pe mine mă mănâncă tot corpul.
TELEFONOMANUL: Ce-o fi făcând logodnica mea?
GIPIESOMANUL: Dă-i un telefon, haha!
TELEFONOMANUL: (formează un număr şi aşteaptă toţi încordaţi) Sună.
GIPIESOMANUL: Crezi că l-a aşteptat?
LEPTOMANUL: Dacă crede în promisiuni, da. Femeile aşteaptă oricât.
TELEVIZOMANUL: Nu oricum, asta e clar!
EPILATORMANUL: Uneori aşteaptă prea mult. Nu mai termină odată cu aşteptarea.
FOTOMANUL: (în gol)Ei?
CONSOLOMANUL: Ce?
TELEFONOMANUL: Nimic! Nu răspunde.
TABLETOMANUL: Cred şi eu! După atâţia ani te sună cretinu’ de logodnic, ca să vadă ce mai faci…
GIPIESOMANUL: Ia uitaţi-vă pe fereastră. Parcă vine cineva.
TELEVIZOMANUL: Un om?
FOTOMANUL: Auzi, de ce ne zicem „umani”? De ce nu ne zicem „omani”?
LEPTOMANUL: Gata, eu nu mai rezist!
EPILATORMANUL: Nici eu. De fapt, şederea aici m-a făcut vizionar. Îmi era bine acolo, la firu’ de păr. Eu sunt emotiv. Nu ştiu ce mi-a trebuit.
TELEVIZOMANUL: Crezi că ştie vreunul dintre noi?
GIPIESOMANUL: Poate tabletomanul. (către tabletoman) Nu ţi-e dor de o căutare?
TABLETOMANUL: Da’  ţie?
GIPIESOMANUL: Mie da!
FOTOMANUL: Şi mie!
TELEFONOMANUL: Da, mie îmi e.
CONSOLOMANUL: Da, da. De mai multe ori da.
TELEVIZOMANUL: Poate.
LEPTOMANUL: Îhî…
EPILATORMANUL: Uite ce e! Voi rămâneţi aici şi căutaţi până nu mai puteţi. Nu aştept să vină ceva-ul ăla peste mine. Mai bine merg eu în întâmpinare.
CONSOLOMANUL: Merg şi eu cu tine.
TABLETOMANUL: Opriţi-vă! Hai să mai stăm!
FOTOMANUL: Până când să mai stăm? Aşa nu se mai poate!
GIPIESOMANUL: Se mai poate. Dar de ce-am mai sta?
TELEVIZOMANUL: Păi, de ce mai stăm de obicei? Pentru că se poate, nu?
TELEFONOMANUL: Eu zic să mai stăm. Dar cât?
LEPTOMANUL: Să se sfârşească totul când câtul devine nul, ce spuneţi?
EPILATORMANUL: Dar ce avem de împărţit? Şi la cât?
CONSOLOMANUL: Tot. Cu puţină fantezie, desigur.
TELEVIZOMANUL: La doi?
TABLETOMANUL:  Promit!
GIPIESOMANUL: Dar suntem opt…
TELEFONOMANUL: Lasă, că-ţi explic eu…
 
 
 
1. Textul înscris şi pentru tema de luni. Psilunatici, oameni-dar: Psipsina, dor, Carmen Pricop, Cammely, SimonaR, Scorpio, Carmen.
2. Grafică: Raluca Turliu Cobilanschi.
Anunțuri
  1. Uite, mie imi pare rau ca nu l-ai pus ca personaj si pe fierul de calcat vertical! Eu am nevoie de un man(ul)! din asta :))

  2. hmmm, trebuie sa existe un supervizor care sa-i urmareasca pe toti, pe mine deja m-au zapacit 😳

    • De-aceea le-am şi luat jucăriile. Ia imaginează-ţi ce hărmălaie ar fi fost cu ei 8, toţi în aceeaşi încăpere? De fapt, nici nu-ţi trebuie imaginaţie prea multă. 😛 Cu siguranţă că e cineva cu ochii pe ei, stai liniştită! 😆

  3. Trebuie sa recunosc ca n-am fost in stare sa citesc tot ce ai scris … Ma ierti?

  4. […] almanahe Like this:LikeBe the first to like this. […]

  5. Ce înseamnă CONSOLOMANUL ?
    În rest, ideea mi s-a părut extraordinară.

  6. […] scris psi, dordefemiee, carmen pricop, Some Words, cammely, almanahe, Dictatura Justitiei Like this:Like6 bloggers like this. […]

  7. „Puţină aiureală face bine şi înţelepţilor!” asta da intelepciune. E cam tacut petomanul tau, e virusat?

  8. măăăi opt în ziua de opt pe un sistem care nu se mai foloseşte?
    ne ţinem de promisiuni? ok, te văz eu cum sari, duzinăreaso! te văd… 😀

  9. televizomanul, leptomanul, computeromanul, telefonomanul s-au întâlnit la mine în casă. au şi ustensilele în dotare. şi e aşa o linişte în casă!!! numai televizorul se aude şi un glas la telefon. :))

  10. La inceput, la intalnirea persoana cu persoana, fiecare dintre noi venim cu deschiderea si entuziasmul, dar pe urma incep inchiderile, pasurile care ne indeparteaza. Insa in umea ta virtuala ei au ramas impreuna, chiar daca nu s-au inteles de tot unii pe altii. Dar am inteles si de ce! Pentru ca le-ai luat “jucarioarele”, fara de care atentia lor s-a indreptat catre cealalta persoana de langa ei. O lume frumoasa. Au rodit cuvintele si de data asta. Tu esti un om cu dar si nu numai cu cel al scrierii. Succes in concurs!

  11. Prietenie si promisiuni pe sistem vechi? Ce idee simpla si in acelasi timp nu prea la indemana tuturor, mai ales descifrarea, ca nu tuturora le-a placut matematica…si nici teatrul. :)) Ai asortat ideea la modul elegant cu reclama, felicitari.

    • Ia să destindem atmosfera, că prea s-a elegănţit! 😆

      Promisiuni? Nu te mai cred,
      te-am aşteptat,
      o mie şi una de nopţi te-am cântat
      (sistem Logitech),
      dar pierdut,
      în lumea cu multe păduri şi palate,
      te tot minţeai, măi bărbate,
      că n-auzi cântecul bine şi
      că nu mă iubeşti.
      însă de unde să ştii că pe spate-ţi crescuseră semne
      şi aripi verzi,
      (şi nasul puţin;
      mi-am propus oricum să îmbunătăţim auzu-ţi
      cu nişte boxe de podea,
      iar cu nasul tău rezolvăm cumva,
      zâna cea bună apare mereu în poveşti de după perdea).
      Eu ştiu că de dorul meu
      îţi creşteau de toate…
      Priveam prin tine,
      claritate de plasmă.
      Plăpândă fantasmă,
      puteai să-ţi iei zborul
      ca să nu mai rămâi blocat,
      închis în turnu-ţi şi fermecat de bălării,
      dar…n-ai ştiut…
      N-ai ştiut
      că şi oamenii sălcii ca tine,
      pot plânge,
      şi-acolo unde lacrimile lor cad,
      cresc fantezii crăpând asfalt,
      imagini surprinse-n fotografii,
      pe care le am în sertar, mărturii.
      (Aparat foto Mirrorless Olympus E-PM1 Argintiu)
      Aşa că mă duc…
      Mă duc (cu un clik)
      să-ţi răcoresc contul din bancă.
      Stai liniştit,
      ştiu magazinul online perfect,
      au şi bonusuri,
      promoţii o mie
      şi una de unde-o să-ţi cumpăr şi ţie
      plăci de bază,
      procesoare, memorii…
      poate te-ndrept.
      şi nu te mai ameţeşte,
      roata morii sau altă poveste.
      Nu-mi mai promite,
      nu te mai cred,
      eşti doar o trestie,
      atinsă de nopţi şi
      tăiată în o mie şi una bucăţi,
      piese de schimb,
      dar…în zori, tu habar n-ai,
      că aşa cum eşti, un amăgitor,
      pentru mine eşti un mic
      cub de zahăr,
      în ceaşca lumii.
      Pentru tine, în schimb,
      eu sunt o chestie amară turnată peste,
      iar iubirea noastră,
      un magazin online,
      cu de toate,
      la preţ potrivit,
      dar…nu ca al lor,
      al oktalilor,
      (acel magazin online
      îşi respectă promisiunile din ’99)
      13 ani de promisiuni respectate.
      Tu poţi, dragul meu, să-ţi ţii promisiunea măcar o noapte?

  12. […] Daurel, Almanahe, Cella, Diana Alzner, Dumitru Agachi, Ela […]

  13. […] de astazi. Au mai scris oameni cu adevarat daruiti: Carmen Pricop, cammely, Some Words, scorpio, almanahe, dictatura justitiei. Share this:ShareFacebookTwitterLike this:Like17 bloggers like […]

  14. Tu esti un dar pentru noi, Almanahe, Omule – Dar!

    • Şi voi, dragii mei câţiva virtuali, pe sufletu-mi.

      • Am si lacrimi in ochi! De cand am venit citesc ce ai scris la mine si aici! Esti de o sensibilitate rara! eu azi nu am saculetul cu metafore si infloriri. Azi scriu fix asa cum imi vin vorbele! Ce mare lucru sa fii artist! Sa stii sa faci o lume si sa o faci din ce ai la indemana, orice! Fiat lux! Si ce lumina! Si ce liniste in suflet si ce clocot mic de bucuria de a te fi daruit cineva drag cu lumea creata anume pentru tine! Multumesc, Alma!

        • Zâno, să ne ataşăm batistuţe-n almanahe, la colţ de rubrică-n comentariu? Tu zi-mi, că vedem cum facem! 🙂
          Mulţumesc, zâno, că mi-ai inundat dinlăuntrul, care se potriveşte cu încăsoarele de-afară.

  15. Deci mai citeşte lumea teatru…

  16. La mulţi ani, plini, frumoşi, senini, cu bucurii! Cu bucuria jocului, a cuvântului, a jocului cu cuvântul… bucuria ta dăruită altora. Să fii sănătoasă şi să ai parte de tot binele!

  17. Ay, ay, ay, ay!
    La multiiiiiiiiiiiiiii aniiiiiiiiiiiiiiiii! Frumoasa mea! Sa fii fericita si iubita! Sa ai parte de tot ce-i bun! Am impacat niste mariacchi si am venit chiar eu sa iti cant!
    Cielito Lindo!

  18. Am auzit și eu…
    La mulți ani!

  19. Urmarind soaptele dintr-un anume regat am auzit ca cineva implineste azi ani. Ani frumosi si sanatosi sa ai. Nu o sa uit devreme ca e ziua ta deoarece esti la distanta de doar o zi de fetita mea, studenta-boboc. Balantele nascute in aceasta fereastra a toamnei au ochi su suflete deosebite.
    Sa ne traiesti si sa le traiesti tuturor celor ce ti-s dragi si le esti draga.

    • Multumesc, Irina! Şoaptele în acel regat sunt mai puternice decât vorbele în Regatul Graiului , de-aceea s-a şi auzit. 🙂 La mulţi ani, boboacei tale! Să vă/le le fiu cum vă/le este mai bine!

  20. La multi ani, frumosi si impliniti! >:D<

  21. Multi ani traiascaaaa, multi ani traiascaaaaa…laaaaa multiiiii aniiiii…
    La multi ani draga mea, sa bem sa ne veselim :))

  22. La multi ani! Sanatate si spor in toate!

  23. Femeie, nu ești în toate mințile!!! Și când le scoți așa…pe tavă, mor de dragul tău! Mai ales dacă e teatru!
    Și cum obisșnuiesc să mai trag cu ochiul și la comentarii…m-am trezit pe la apus că fu ziua ta!!!!La mulți ani!!!! 🙂

  24. […] 3. Sistemul OKtal sau Omul-dar […]

  25. […] 3. Sistemul OKtal sau Omul-dar: 75 […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: