…nezeu! (nu înjur!)
M-am uitat în jur. Apoi în sus şi nu era. Nu EL… Nu mai era tavanul!…
Asta aveam să aflu un picuţ mai târziu, ai răbdare! Iar dacă n-ai, atunci interesează-te direct ce-i aceea o termografie clădiri! Sau un recuperator de căldură. Că are legătură cu istorisirea (rece!) de mai jos!
Mai întâi s-a auzit o bufnitură, jos, scurtă plou-plumb-pa-plec (a se citi cu voce tare şi, la alegere, de mai multe ori) şi, la ceasul acela târziu, nu mă mai aşteptam decât să mă salute din moment în moment un omuleţ negru, ieşind dintr-o pâclă roşie, deasă, cu o faţă batjocoritoare, îmbrăcat cu…cu o şapcă pe…
Mai bine îl las gol, că nu degeaba i se zice Dracu’ Gol… Şi, oricum, de ce ai îmbrăca pe cineva care îţi pică, la ora aceea, din cer? Ştiu, de obicei, dacă pică de sus e Dumnezeu, dacă vine de dedesubt, e… vecinul, dar e povestea mea şi pică de sus cine vreau eu, adică Necuratul!
Ptiu, drace, da’ ştii să alegi! Chiar şi ora! Ooo, bine ai sosit în bucătăria mea, dar să ştii că nu te vreau că eşti plin de defecte!
Îmi pregăteam eu discursul de primire în gând, îndreptându-mă spre bucătărie, asta după ce, preţ de o clipă, am crezut că totul e în capul meu. Nu tavanul, păţania! Fiindcă, na, dacă e trecut de miezul nopţii cu un sfert de ceas, nu te-aştepţi nici la zgomote (care-ncep cu „p”) şi nici la vizitatori. Goi. Asta în cazul în care nu i-ai chemat chiar… (Stăpâneşte-te, Alma Naho, nu interesează pe nimeni escapadele tale nocturne!)
Acum, te-ai putea întreba, fireşte, de ce nu mai ajung, naibii, să adun molozul. De la sângele care-mi îngheţase în vene, iaca un motiv! Dar adevărul era acela că, mi-am zis că e mai cuminte să aştept unde eram, în sufragerie adicătelea, împietrită. Să aştept să iasă cineva de-acolo şi am avut dreptate, a ieşit: cu coada sus, scuturându-se de moloz, cu un mârâit înfundat, dar fără să îi fi dispărut fir de mândrie: pisică-mea!
Însă, cum aşteptarea potopeşte, m-am hotărât să parcurg, totuşi, cei trei-patru metri care mă despărţeau de intrus, fie ce-o fi! Secondată de pisică, care se holba la mine ca la o nălucă.
Băgăciosul, vezi bine, era… unde stă el de obicei (şi îi stă bine acolo!): nicăieri! Cum nici covorul din bucătărie nu se mai vedea, m-am blocat! Unde Dum…? Taci, Alma Naho, nu vrei să îl mânii, numind rivalul! Dacă se ascunde?!
M-am uitat la geam, nu era (de) termopan, dar nu era lipsă! M-am uitat la uşă, la fel, nu era lipsă! M-am uitat în sus… m-a trecut un fior rece, cu mult, ca intensitate, peste acea obişnuită radiaţie rece a pereţilor casei mele (un prim semn că se pierde căldura!) cu care eram oricum obişnuită. Nimerisem în Infern şi, dacă Iadul ar cere ca cetăţenii lui să aibă carte de identitate, cea din stânga era fix poza (de/din buletin!) care îmi trebuia.
Vezi, bine (că eu nu vedeam…), luna îşi canalizase toată energia spre apartamentul meu, că de aprins becul (care oricum consuma mult, mulţumesc, Doamn…. mulţumesc şi atât!), nici vorbă! Becul nu mai era pentru că nu mai era nimic de care să se prindă.
Într-un cuvânt, am simţit că Siberia e la doi paşi de mine, după cotitură sau, în orice caz, că va năvăli peste mine şi mă va prinde… Iarna! Noroc că era vară, sfârşit de vară, ce-i drept, dar în situaţii dintr-astea, zău, nu contează deloc anotimpul. Numai umorul!
Că au ceva deosebit cuvintele vântu’ zburdă-n beznă, au! Că-ţi place să te lipeşti de pereţii reci, când te înfierbânţi, să-ţi placă! Dar, în acest caz eu nu le-am putut lega decât de acel cuvânt pe care nu l-ai putea încărca altfel, în roaba memoriei, decât ca fiind o mare grozăvie ceea ce mă aştepta, dincolo de astea, peste numai câteva ore: RENOVARE!
Una majoră! Pe care am simţit-o-n coaste instant, probabil de la coarnele de REN, dureros lăsându-se înspre OVAR… O, var frumos, o, var frumos!… Dacă pare că acum cânt, mai de departe se vede că implor, fiindcă ştiu ce mă aşteaptă. Ultima oară când am renovat, mi-a luat încă vreo 2 luni să scap de şantier, şi, când nu ai unde să te muţi şi trebuie să-ţi faci o baracă tot în cutia de chibrituri… Mă opresc, să nu iau foc!
Aţi observat că tavanele nu cad niciodată în timpul zilei? Numai noaptea, ca să priceapă toţi vecinii din bloc că eşti acasă, să-ţi faci simţită prezenţa.
În fine, gândurile n-au adunat molozul în locul meu, s-au lăsat pradă calculelor şi deciziilor ce aveau să se pună în practică odată cu frumosul răsărit de soare, iar ochii mei s-au hotărât şi ei că la lumina zilei „lucrurile se văd altfel”.(Şi nu numai că se văd altfel, SE VĂD!
-Ştiaţi că e nevoie de un certificat energetic pentru toate clădirile care se construiesc, se vând, se închiriază sau sunt supuse unor renovări majore, el fiind obligatoriu?!
Nu ştiu a cui e vocea asta îngroşată, dar dacă aşa vorbeşte Dumnezeu, pesemne că n-a mai vorbit de mult timp şi s-a hotărât să grăiască acum, ca să nu îl chem în ajutor altădată.
-Certificat energetic ieftin!
Aşa mai merge!
De parcă nu era de-ajuns că performanța energetică a apartamentului era plasată (printr-un audit energetic*), 
înainte de nenorocire, într-o clasă energetică încadrându-se, de la „A” la „G” (unde „A” e Dumnezeu, iar „G”, Încornoratul), cam pe la „D” (cu „d” de la cine oare, că şi ăl de sus, şi ăl de jos se bat pe litera asta ca Eva şi Adam pe mere).
Desigur, mie trebuia să mi se întâmple o nouă lipsă de performanţă H! Cu H de la Hristos?!
Dar ce aşteptări (a se citi „clasă!”) poţi avea, când ferestrele sunt vechi de vreo 35 de ani, tâmplăria-i deodată cu darea în folosinţă a blocului, nu folosești becuri economice, țevile și caloriferele îți vorbesc, drăcoveniile, când ţi-e odihna sau somnul mai plăcute, de electronice și electrocasnice din clase superioare de consum nici nu cred că ai auzit vreodată, izolația pereților exteriori nu există şi prin acoperiș te plouă… ? Nu simți curentul, Almo, lua-te-ar D, du-te la D…!
Dacă ai căutat (că te-am trimis la început) ce-i aceea o termografie (termoviziune), acum ştii că e o metodă nedistructivă ca să descoperi (la timp!) ceea ce am descris în paragraful de deasupra şi încă altele în plus, cum ar fi, o conductă spartă sau să constaţi că rostul clădirii e prost executat (fără protecţia de aluminiu).
Dacă aş fi căutat şi eu, mai înainte să-mi cadă tavanul!… semnele erau!**
Şi, acum, daţi-mi un martello (ciocan)! Che cosa ne vuoi fare?! (Ce vrei să ne faci) nu mă întrebaţi, da’ mi s-a părut potrivit să iau în considerare cântecul, limba. Şi ciocanul! De mai jos! (Nu mă crede pe cuvânt, uită-te!)
Atunci când Dumnezeu (ştiu sigur că el!) s-a hotărât că doreşte să sape un puţ interior în blocul meu, ca să-şi dosească smiorcăielile sau alte ape, desigur, sfinte, care-l trec (că poate-l trec, de ce să nu-l treacă?!) pe Administratorul Suprem al Lumii, nu ai cui să pişi (sau picuri) ochii… adică, ce vreau eu să zic e că la cine dracu’ să depui plângere, la rându-ţi că a ales fix bucătăria ta! Bucă… tăria… mda!
La o adică, ce?! Nu-ţi plac stelele?! Nu iubeşti tu ploaia? Nu ziceai tu că atunci când cad ploile peste flori de tei, pune Dumenzeu de-un ceai universal?!
Ziceam! Îmi plac! Dar nu în casă!
Când ţi se întâmplă treburi dintr-astea, care te lasă fără grai (ştiu, pare că încă îl am!), dar cu găuri, zi-ţi mai degrabă că întâmplarea de mai sus îţi asigură, producându-se, o comunicare mai bună cu UNIVERSUL (că acum îl şi vezi!), certiFICATUL nu e scump şi faci rost de el repede (între 4-24ore) şi, cel mai important e că termograFIEREA îţi asigură o mai bună cunoaştere a locului căruia îi zici casă şi a condiţiilor în care îţi duci veacul. Fie vorba între noi, duci numai câteva decenii, de fapt, că e posibil să ajungi mai repede la unul dintre cei doi D importanţi din viaţa ta din cauza florilor de mucigai sau a altor căderi pe care le poţi păţi într-o noapte friguroasă de vară, ca a noastră.
Dacă nu ai citit la timp acest articol, care să te conducă prin infiltraţiile (linkurile) sale către, cu adevărat, multe alte importante informaţii, păcat! Umorul e certificat (energetic!), îndeobşte, de cei care, observându-l în analiza pe alţii, zâmbesc în colţul gurii. Închise! Când e în vervă gura, n-are colţuri, se dă rotundă!)
Când, însă, e vorba despre sine… ATENŢIE! Enermed!***
*Auditul energetic include certificatul energetic la situaţia actuală a imobilului şi reprezintă un studiu mai complex
***Compania Enermed Impex SRL București este formată din experți în certificare energetică, audit energetic și termoviziune clădiri sau termografie pentru clădiri, cu mulți ani de experiență în domeniu.
Echipa de auditori energetici gradul I de la certificat-rapid.ro este atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și eliberează certificate energetice pentru orice tip de clădire: apartamente, case, spații comerciale, spații de birouri, hoteluri, case pasive energetic, farmacii, spitale, instituții de învățământ etc.”
** Poze din arhiva personală
Spring SuperBlog 2018, Proba nr.7, Sponsor:
Alma Nahe(r) 
🙂 Deci în povestea ta chiar nu contează de unde iese dracul? 🙂
Nu! Contează cine-l face să iasă! 🙂
Şi, oricum, dacă citeşti invers şi „IAD” ŞI „RAI”, iese tot „Iar dai?!”… Amândouă dau numa’ împreună. Altminteri, Iadu’ e mai darnic, Raiu’ numa’ se repetă!
Habar n-aveam ca exista recuperator de caldura, cat despre peretii reci, intotdeauna am dat vina pe enet ca nu am caldura ca lumea, cat despre draci, numai de bine daca nu apar sa-si bage coada si mai adanc cand ai o belea de-asta.
Trimiţi racheţi ruşi după căldură! 😛
Stau cu o fereastra, cu termopan dublu, cumparata de mai bine de 4 luni. Cin’ s-o puna? 🙂 E grea rau de tot. Sprijina peretele! Într-o buna zi o sa ma trezesc cu ea în baie. O sa cada zidul, mai mult ca sigur.
[…] Atenţie! Puţ interior cu acces la smiorcăielile lui Dum… […]