alma nahe

Archive for 13 octombrie 2012|Daily archive page

Unplugged Storiette (o poveste de Crăciun)

In cinema fabulat, Superblog2012 on octombrie 13, 2012 at 12:01 AM
 
 
 
Şi a văzut alb,
şi s-a întors pe dos – alunecând şi căzând pe trotuar –
şi, cum îi atârna capul în jos, întreg încă, gânduri negre îşi căutau culoar
prin zăpada albă, să evadeze din ea, cu picioarele-n sus şi dând din ele,
vrând să le dezmorţească – degeaba, picioarele n-o ascultau, infidele –
văzu stele. Verzi. Şi fiindcă i se păru că le calcă, se opri din pedalare şi
căscându-i-se gura – a mirare, dar o durea şi-o falcă – ameţită,
i-au ieşit şi vorbele negre, una după alta (aglomeraţie mare), înnămeţită,
iar abur cald,
câteva vorbe albe s-au lipit, flori de gheaţă
(pe geamul ochelarilor), la suprafaţă :
Ei, poftim, cică mă mărit, a naibii căzătură! a zis ea, deloc superstiţioasă, dar
şi ironică totodat’,
pentru că abia ce rupsese logodna cu un bărbat,
nefavorabilă cvadratură
(ori cine ştie ce altă aliniere de stele, obscură).
Şi cum începu să şi ningă,
fulgii, bijuterii cu cristale, i se aranjau amintiri reci pe tâmplă,
vitrină cu alegeri trecute, de-acum viitoare,
pe care le socotise ca verticale, acum depuneri orizontale,
înrămate şi separate de fel de fel de dioptrii şi luminiţe ornamentale,
care-o trântiră şi mai de sus.
 
Înainte să cadă, hotărâse să nu privească-napoi –  şi-aşa debusolată
n-ar fi ştiut ce înseamnă-nainte – şi cum afară era ajun de Crăciun (altă piatră),
unul fără sclipici de-această dată,
voia să ajungă repede acasă, şi-n închisoare, de bunăvoie să-nchidă dorinţe,
să-şi numere ploile, uscăturile şi din neputinţe –
când o putea, în timp – să facă mâini de-ajutor.
Însă albul amăgitor,
alunecos, precum şi-a sa gheată gri,
o opri,
ca pe-un ceas inferior, favorabil altor păreri în al iernii decor.
 
În al gândurilor fuior şi profund dezamăgită,
uitând de dureri pentru o clipă,
văzând albastru, se-agăţă de fularul roşu,
ce-i apăruse deodată în faţă, ispită,
şi-mbujorată se lăsă ridicată, scuturată, lătrată –
de nicăieri, din zăpadă, apăruse şi-un câine dalmaţian –
în sufletu-i acum încolţind gând troian, privind la misterioasa făptură,
ce-o repuse iar cu picioarele pe pământ şi, cu alură
de moş Crăciun,
acesta se recomandă, (voce caldă, plăcută): Profesor Crăciun,
iar gălăgiosul ăsta, cu limba scoasă, e cânele meu şi-l cheamă Taifun.
 
Iar ea zâmbi, ochii sclipindu-i ca două bijuterii,
şi întinzându-i mâna îi mulţumi (poziţie Sweet Ballerina).
El însă i-o răsuci uşor din încheietură, şi-atent cercetă locul rănit –
rana era undeva la baza inelarului, aproape de degetul mic –
de unde bobiţe mici de rubin, se scurgeau
şi căzând, desenau inimioare-ncrustate-n montura moale de argint,
ce s-aşternea peste ei şi peste oraş, fulguind.
Şi-apoi, neavând la-ndemână ceva să oprească sângerarea,
mişcare improvizată, apropie mâna ei de buzele lui, mai întâi
sărută locul şi pe urmă, aplecându-se, luă în căuşu-i de palmă rece zăpadă 
şi-i puse pe rană.
 
Taifun, dădea vesel din coadă
şi bucuros, tot lătra şi scurma în covorul alb, apoi se rostogolea.
Se-nserase şi-n oraş se-aprindeau beculeţe multicolore pe la ferestre,
clinchet de clopoţei anunţau un alt început de poveste.
În parcul de vis-à-vis, puzderie de copii ieşiseră, unii la săniuş şi alţii zglobii,
bucuroşi se bulgăreau (mai înainte făcuseră un om de zăpadă),
moşul era şi el de-acum la locul lui, tronând roş, lângă un brad, în şaradă.
 
Şi Crăciun o luă de mână grăbit şi fără s-o-ntrebe, lăsând să curgă firesc ce s-a potrivit –
firul poveştii adică – a vrut să intre-n primul magazin ce l-au întâlnit,
să-i ia subsemnatei sau împiedecatei, cum vrei să-mi zici, un dar potrivit.
Dar descumpănit – în vitrină scria sold – şi-atunci stânjenit, lăsă privirea-n pământ
şi, ce să vezi? Cine crezi că se tot gudura, pe lângă noua stăpână, cu ceva în gură?
Taifun, fireşte, tot zbenguindu-se-n alba natură,
găsise acolo, în locul unde căzui şi-mi făcui julitură,
un colier inimioară-rubin (balanţă norocoasă, deh!),
într-o cutie Spanish Bow de satin şi-o pereche de cercei, înăuntru, fundiţă.
 
Pe ea călcasem, de-am alunecat (în vis, în faţa ecranului laptopului), ştrengăriţă.
Iar restul istorioarei (inspirată de-un urs: Cadouri de la LuxuryGifts.ro )…hehe,  
o să vi-l spun poate altădat’, altă sărbătoare, altă peniţă.
 
 
 
 
1. Text înscris în concursul SuperBlog, etapa a V-a.
2. Textul participă şi la Duzina de cuvinte, detalii aici.  Aceleaşi  12 cuvinte, alt înţeles şi la psi©, sebastiancarmen pricop, simonaR, virusache, scorpio, irealia.
3. Grafică: Raluca Turliu Cobilanshi.
Reclame