Mi-a venit să încep cu „a fost odată”, dar ceea ce urmează să scriu nu e o poveste, dar nici realitate nu-i! De fapt, poate că e ceva între, un ceva despre o lume pe care nu o știm, doar o intuim și, cel mai adesea o improvizăm de-a dreptul.
Să încep, totuși, cumva…
De un an de zile fac voluntariat la un Centru de Zi. Sună rece numele ăsta al locului, dar oamenii de-acolo sunt calzi.
Copiii care vin în Centru, la recuperare, merg la școli speciale, în funcție de deficiențele lor, iar după ore vin, însoțiți de părinți, mai ales ca aceștia din urmă să-și recapete zâmbetul măcar pentru câteva minute.
Pe mine m-a adus acolo teatrul „meu”, dacă nu cumva nevoia mea de a-l descoperi în forme noi. Cumva, mi-am zis că el, teatrul, chiar poate crea un mediu real în care copiii cu sindrom Down, Asperger, autism, ADHD, cu deficiențe de vedere și deficiențe de auz să fie doar copii.
Căci, un copil cu probleme, oricare ar fi ele, este mai înainte de toate un copil, nu-i așa?
Dincolo de jocul de rol, care îi poate ajuta să se coordoneze — dar și alte joculețe de dezvoltare personală—, mi-a trecut prin minte că, poate, într-o bună zi, aș putea să fac, împreună cu personalul Centrului, un spectacol de teatru-dans, mai întâi cu grupa de copii — mixtă, cu diferite deficiențe—, cu care lucrez eu, apoi, în funcție de disponibilitate și implicare exterioară, mai ales financiară, să putem integra în spectacol toți copiii care frecventează Centrul.
Uite-așa, cât ai zice Edifier, ne-a prins aventura!
Cum de zis, am zis, mai rămânea de făcut, am chemat toți terapeuții în sala unde îmi țin eu cursurile (de fapt, eu îi zic sala de visare) și, ce-a urmat e mai ușor de văzut, decât de povestit, oricât de ludică, în scris, aș fi eu.
Ah, muzica, cum de nu mă gândisem până atunci! îmi ziceam privind și observând exaltarea în comunicare, care, de altfel e cea mai grea dintre toate, indiferent de felul de terapie.
Timp de o oră, dacă nu şi mai mult, ne-am închipuit că boala e doar un cuvânt şi, dacă nu eram eu coordonatorul, cu siguranță că aș fi fugit la baie să mă smiorcăi, ca să eliberez emoția momentului.
Jocul surprins în filmare se numeşte „oglinda”. Şi, nu l-am ales întâmplător pentru reprezentație, fiindcă, în fond, dacă celuilalt din față nu îi e bine sau nu e în apele lui cele mai prielnice, poate că îl ajută „oglinda-om” din fața lui să fie ceea ce poate fi şi nu ştie că e, mai ştii?!
Chiar și-așa, ochiul din afară fiind, tot nu mi-am putut stăpâni câteva lacrimi, dar chipul meu nu exprima nicidecum suferință sau milă pentru acești copiii minunați, ci deplină fericire, dovadă filmarea (cu acordul participanților și al părinților).
Mărturisesc că n-am anticipat emoția cu care au intrat în acest joc „colegii” mei. Sunt extrem de emotivi și nu le place să se expună așa în fața copiilor.
Dar, cumva, ziua aceea golaşă, începând ca o oricare altă zi, la acel moment, îmbrăcată de muzică, a schimbat ceva în ei… Și tot acest aranjament în mine.
Am pomenit mai devreme un cuvânt, care poate vi s-a părut străin, la vremea (şi locul lui) în propoziție!
Imediat vă dumiresc!
Astăzi, răsfoind căile internetului, am descoperit lângă Brandul EDIFIER, despre care ştiam prea puține şi, mai ales specificații tehnice (ştiți că mie îmi place să cânt, ba chiar am pe almanahebandcamp destule lălăituri), cuvântul „comunitate”, căci Edifier oferă burse unor studenți (diverse discipline) de la Institutul de Tehnologie din Beijing.
Programul lor de burse are chiar și un angajament vizavi de inovație.
Totodată, prin programul EDIFIER Angel Sound Foundation, această companie îi ajută pe copiii cu deficiențe de auz să descopere magia asta minunată a sunetului. (Fundația a primit la lansare, din partea EDIFIER, o donație de 2 milioane de dolari, astfel că, peste 60 de copii cu deficiențe de auz au primit implanturi cohleare).
Deși, Edifier , înseamnă, în primul rând, pasiune pentru sunet, pasiune pentru design și pasiune pentru calitate, eleganță și, nu în ultimul rând, experiență.
Și, văzând toate informațiile astea, m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat (și mai mult decât fusese) dacă în locul sistemului avut (habar n-am ce marcă!), era un E25HD Luna Eclipse Home Theatre?
Am fi vorbit acum şi de rezonanță acustică performantă?! Am fi!
Edifer este un nume nou de învățat! Sunetul bun poate schimba lumi, gânduri, vise…
Superblog2017, Proba nr.5, Sponsor: 
Alma Nahe(r) 
[…] Un nume nou de învățat […]
Impresionant cum reusesti sa legi „povestea” voastra (pe cât de reala, pe-atât de laudabila) de „povestea” lor. Ma bucur sa aud ca aceasta companie sprijina tinerii si, mai mult, face donatii pentru cauze nobile. Aparte „design-urile” amândorura, si-al tau, si-al companiei careia îi faci atât de elegant reclama, care-ti stârnesc pofta de a face, de a crea, de a te implica, de a avea, emotia este cea care te încearca cel mai puternic de câte ori citesti asemenea articole.