Spuse în lumină

Motto:  „Nu e cuvântul strop de rouă, în dimineţi ce, în răspăr, viaţa-i beţivă şi zurlie şi are sute de poteci? Şi nu-i cuvântul câte-o ploaie, ce spală celora ce vin, păcate şi-ntemeietoare, le împărtăşeşti cu ei, muiate-n vin? Dar ce-i în toate, nu-i tot cuvântul?!… Care e luat şi pus semeţ în frunte, nor ori soare. Şi-apoi e omul… Pielea-i toată, de ar lepăda-o, ar cădea din ea numai cuvinte.”(Alma Nahe)

Personaje:

Scarlett LuxuryGifts – soţie
Concerto LuxuriGifts – soţ
Rebelle – scriitoare
Păun – o pasăre, un alter ego al scriitoarei

Actul I

O încăpere.

PĂUN: (cântă) Mi-am satinat hârtia în calandru,  şi mi-am făcut un…
REBELLE: ( toată numai pene): Ce tot…?
PĂUN: …calcul. (reia melodia) Şi mi-am făcut un calcul…
REBELLE: Pasăre, caleidoscop de muzichii, ia-ţi pana şi hai să scriem poezii!
PĂUN: (acelaşi joc) Ce calendar avem?  Şi-apoi arată-mi calea!
REBELLE: Mergem la Scarlett…
PĂUN: O, har…
REBELLE: Aaa….Nu, pasăre! Azi nu zburăm!
PĂUN: Ce călcătură-i asta?
REBBELE:  Pe călcâi!
PĂUN: Ştii că eu calc pe bătături! Să fiu calin?
REBBELE: Nu, pasăre! Penel calificat… Încarcă-n călimară şi-am plecat.
PĂUN: La Scarlett…
REBELLE: Şi Concerto…
PĂUN: Să cânt adică?  Nu mai vreau, mă doare-n…
REBELLE: Ah, calciu, repede, că mor! (aparte) Pasărea asta e o pupă…zăuuuu…
PĂUN: Dinte îi?
REBELLE: Nu, pasăre, Concerto-i soţul ei! Şi ţine-ţi, te rog, punctepunctele în chei!
PĂUN: Nu-n lacăte?…Să mergem, dar să nu crezi c-o să scriu…(Rebelle îi face un semn discret) ce vrei?
(Rebelle o apucă de cioc şi-o târăşte înspre ieşire; ies)

ACTUL II

O casă colorată-n mov, alb, negru şi câte-o pată de culoare. Şi gazdele în prag, aştepând sosirea Rebellei(scriitoare) şi a alter ego-ului Păun.

Scarlett  LuxuryGifts                                Concerto LuxuryGifts

SCARLETT: Concerto, cea pe care am chemat-o-acum e cam zurlie, e cam…nu ştiu cum. Tu lasă-mă pe mine să-i prezint, această casă, acest labirint. Tu doar să m-acompaniezi, aş vrea, să cânţi de te-o-ntreba ceva şi tu nu ştii. Şi-atunci eu iute voi interveni!
CONCERTO: Eu nu-nţeleg ce treab-aveam de ea! Să scrie despre casa noastră nu e o idee rea, dar…
SCARLETT: (legănându-şi şoldurile ca un pandativ jucând pe-un lanţ) Ţine-ţi vorba, dragul meu! Uite-o că vine, fluieră sau fii un zmeu!(Concerto începe să fluiere)
REBELLE: O, bine c-am ajuns, în câte stele-am căutat, de-aţi şti…
PĂUN: În cinci! Şi cu câţi ochi, hihi…(Rebelle se uită mustrător la el) Dar să intrăm…
REBELLE: Nu vrem aici ca să-nnoptăm!
SCARLETT: Pe-aici, vă rog, pe-aripi de vânt şi tot ce o să vezi, Rebbelle, vei pune în cuvânt!( se aprinde un bec; din când în când, mai cade câte-o fisă)
PĂUN: Că doar n-o să pună-n…(Rebbele îl priveşte mustrător). Bine, cânt!( cântă un cântec trist)
CONCERTO: (oprindu-se din fluierat) De nu vă e cu supărare, eu mă retrag în camera cu mărturii! (Soţiei lui îi sticlesc ochii precum două bijuterii cu cristale) V-aştept acolo, după ce-aţi descris ce aţi văzut în poezii.(iese)
SCARLETT:(aparte şi înfuriată) Aşa, consoarte, vezi-ţi de feng shui! (apoi cu căldură, către Păun) De vreţi să-l însoţiţi, avem o cameră pentru…
PĂUN: (nerăbdător) Copii?
REBELLE: (cu subînţeles către Scarlett): Copii!
SCARLETT(scoate un telefon mobil de sub falsurile rochiei) Uite, poate vrei aşa ceva:  Ţi l-am pregătit cadou şi ţi-l voi da îndată ce Rebelle va face turul casei şi va spune în lumină, dacă această casă e sau nu sublimă!
REBELLE:  I se potriveşte, mereu e plouat! Suportul i-am fost eu, de-acuma scap!
CONCERTO (întorcându-se schimbat)M-am răzgândit şi m-am schimbat!
REBELLE: Vă prinde bine-armura! Ce bărbat!
PĂUN: În mov, ce-i drept, era cam…inhibat!
SCARLETT: (îmbujorată de schimbare) Consoarte, uite o felicitare! (îl pupă şi se trage, înfierbântată, de cercel)
CONCERTO: (dregându-şi glasul şi folosind crosele de golf ca beţe arătătoare) Dragă Scriitoare, drag Păun, sunt fericit că astăzi – şi o spun – m-aţi vizitat şi m-aţi emotionat. (aparte) Noroc că m-am schimbat! (revenind) În camera Swarovski v-aş invita întâi…(aici urma un monolog, dar uneori cuvintele-s prea multe, mai multe decât faptele, şi-atunci, ca turul casei să nu fie turuială, ci-animat, poftiţi chiar voi pe site-ul lor, LuxuryGifts.ro,  făceţi-vă propria voastră intrare în scenă)
REBELLE: Nu pot să nu remarc, ce vază!Ce splendoare! Abia de pot să-mi fac printre emoţii o cărare.(după un timp – timp în care au vizitat toate cele 18 camere principale, unde au căutat dedesubturile, doar-doar vor găsi şi ea şi Păun vreun cusur) Uitaţi ce e, venisem doar puţin să stau, noaptea să nu mă prindă în cuvânt, ci-n pat. Dar îmi plăceţi şi vreau să mai rămân, ca ceea ce-am să scriu, să fie un gând bun.
PĂUN: (aparte, înfumurat) Păcat, Doamne, păcat! Rebelle asta-ţi taie cheful tocmai când e de cântat.

SCARLETT(muţi de uimire îi dăruiesc un cadou): Atunci să stăm la masă, să ne ospătăm. Cuvintelor de bine să le descântăm.
PĂUN: (făcându-şi numărul final) Ne e vederea din-năuntru spre afară, şi ne uităm-nainte, înapoi, din întuneric spre lumină; nu vedem tot şi nu cuprindem zare, nici pământ! Familia LuxuryGifts e primitoare, dar şi scumpă! De-ţi permiţi luxul, tu te du la ei, nemânuit!  Eu o să merg acum ca să înghit altă tristeţe ce-a venit neorânduit.

(se stinge becul; mai rămâne aprins cât să vedeţi asta:

 RebellePăun

Eu, care eram aşa…                                                                 iar ei se aşteptau să fiu aşa... )

1. Text înscris în etapa a XII-a  a SuperBlog2013; Sponsor:

2. Jorei (prelungirea mea felină) îi plac vizitele, dar mai ales cadourile. Vom afla şi părerea ei despre ce-a văzut, ce i-a sclipit…o mică mostră aici:

3. „Personajele” ilustrate sunt preluate de pe site-ul Luxurigifts.ro.

4. Textul participă şi la jocul nostru(al meu, cel puţin de doi ani încoace), al clubului psi(mergeţi şi citiţi şi la cei înscrişi în tabel, dacă aveţi timp!), Duzina de Cuvinte. Club, care n-a pierdut azi numai un membru al său murind, ci, poate, cel mai vesel psirit dintre noi. Rămas bun, coane Virusache, un rămas bun într-o cheie veselă, aşa cum ne-ai obişnuit cât ne-ai fost…

Unplugged Storiette (o poveste de Crăciun)

 

 

 

Şi a văzut alb,

şi s-a întors pe dos – alunecând şi căzând pe trotuar –

şi, cum îi atârna capul în jos, întreg încă, gânduri negre îşi căutau culoar

prin zăpada albă, să evadeze din ea, cu picioarele-n sus şi dând din ele,

vrând să le dezmorţească – degeaba, picioarele n-o ascultau, infidele –

văzu stele. Verzi. Şi fiindcă i se păru că le calcă, se opri din pedalare şi

căscându-i-se gura – a mirare, dar o durea şi-o falcă – ameţită,

i-au ieşit şi vorbele negre, una după alta (aglomeraţie mare), înnămeţită,

iar abur cald,

câteva vorbe albe s-au lipit, flori de gheaţă

(pe geamul ochelarilor), la suprafaţă :

Ei, poftim, cică mă mărit, a naibii căzătură! a zis ea, deloc superstiţioasă, dar

şi ironică totodat’,

pentru că abia ce rupsese logodna cu un bărbat,

nefavorabilă cvadratură

(ori cine ştie ce altă aliniere de stele, obscură).

Şi cum începu să şi ningă,

fulgii, bijuterii cu cristale, i se aranjau amintiri reci pe tâmplă,

vitrină cu alegeri trecute, de-acum viitoare,

pe care le socotise ca verticale, acum depuneri orizontale,

înrămate şi separate de fel de fel de dioptrii şi luminiţe ornamentale,

care-o trântiră şi mai de sus.

 

Înainte să cadă, hotărâse să nu privească-napoi –  şi-aşa debusolată

n-ar fi ştiut ce înseamnă-nainte – şi cum afară era ajun de Crăciun (altă piatră),

unul fără sclipici de-această dată,

voia să ajungă repede acasă, şi-n închisoare, de bunăvoie să-nchidă dorinţe,

să-şi numere ploile, uscăturile şi din neputinţe –

când o putea, în timp – să facă mâini de-ajutor.

Însă albul amăgitor,

alunecos, precum şi-a sa gheată gri,

o opri,

ca pe-un ceas inferior, favorabil altor păreri în al iernii decor.

 

În al gândurilor fuior şi profund dezamăgită,

uitând de dureri pentru o clipă,

văzând albastru, se-agăţă de fularul roşu,

ce-i apăruse deodată în faţă, ispită,

şi-mbujorată se lăsă ridicată, scuturată, lătrată –

de nicăieri, din zăpadă, apăruse şi-un câine dalmaţian –

în sufletu-i acum încolţind gând troian, privind la misterioasa făptură,

ce-o repuse iar cu picioarele pe pământ şi, cu alură

de moş Crăciun,

acesta se recomandă, (voce caldă, plăcută): Profesor Crăciun,

iar gălăgiosul ăsta, cu limba scoasă, e cânele meu şi-l cheamă Taifun.

 

Iar ea zâmbi, ochii sclipindu-i ca două bijuterii,

şi întinzându-i mâna îi mulţumi (poziţie Sweet Ballerina).

El însă i-o răsuci uşor din încheietură, şi-atent cercetă locul rănit –

rana era undeva la baza inelarului, aproape de degetul mic –

de unde bobiţe mici de rubin, se scurgeau

şi căzând, desenau inimioare-ncrustate-n montura moale de argint,

ce s-aşternea peste ei şi peste oraş, fulguind.

Şi-apoi, neavând la-ndemână ceva să oprească sângerarea,

mişcare improvizată, apropie mâna ei de buzele lui, mai întâi

sărută locul şi pe urmă, aplecându-se, luă în căuşu-i de palmă rece zăpadă 

şi-i puse pe rană.

 

Taifun, dădea vesel din coadă

şi bucuros, tot lătra şi scurma în covorul alb, apoi se rostogolea.

Se-nserase şi-n oraş se-aprindeau beculeţe multicolore pe la ferestre,

clinchet de clopoţei anunţau un alt început de poveste.

În parcul de vis-à-vis, puzderie de copii ieşiseră, unii la săniuş şi alţii zglobii,

bucuroşi se bulgăreau (mai înainte făcuseră un om de zăpadă),

moşul era şi el de-acum la locul lui, tronând roş, lângă un brad, în şaradă.

 

Şi Crăciun o luă de mână grăbit şi fără s-o-ntrebe, lăsând să curgă firesc ce s-a potrivit –

firul poveştii adică – a vrut să intre-n primul magazin ce l-au întâlnit,

să-i ia subsemnatei sau împiedecatei, cum vrei să-mi zici, un dar potrivit.

Dar descumpănit – în vitrină scria sold – şi-atunci stânjenit, lăsă privirea-n pământ

şi, ce să vezi? Cine crezi că se tot gudura, pe lângă noua stăpână, cu ceva în gură?

Taifun, fireşte, tot zbenguindu-se-n alba natură,

găsise acolo, în locul unde căzui şi-mi făcui julitură,

un colier inimioară-rubin (balanţă norocoasă, deh!),

într-o cutie Spanish Bow de satin şi-o pereche de cercei, înăuntru, fundiţă.

 

Pe ea călcasem, de-am alunecat (în vis, în faţa ecranului laptopului), ştrengăriţă.

Iar restul istorioarei (inspirată de-un urs: Cadouri de la LuxuryGifts.ro )…hehe,  

o să vi-l spun poate altădat’, altă sărbătoare, altă peniţă.

 

 

 

 

1. Text înscris în concursul SuperBlog, etapa a V-a.

2. Textul participă şi la Duzina de cuvinte, detalii aici.  Aceleaşi  12 cuvinte, alt înţeles şi la psi©, sebastian, carmen pricop, simonaR, virusache, scorpio, irealia.

3. Grafică: Raluca Turliu Cobilanshi.