Aş începe o nouă existenţă într-un univers unde cuvântul ar fi necunoscut şi oamenii incapabili de a zămisli propoziţii, dar mă tem că odată ştiut, o dată (sau de mai multe ori) OM, cuvântul mă va ajunge şi acolo…


Prolog.
Prohod.
Pantofi, pălării şi ouă roşii.
Fantome şi spirite…
Soldăţei de jucărie.
Îmi plimb plumbul…
Într-un paralel univers eu nici nu sunt, nici nu mă prefac c-aş fi.
Universul meu e simplu, nobil, elementar, exact ca la început…
Iubire, mă învârrrrrţi într-un picior şi-ţi cuprind uni©versul.
Dacă viaţa înseamnă linii, diagonale…brrr, moartea, în schimb, e o figurăăă! …geometrică.
Ne înfruptăm din roadele pământului şi-aşa căpătăm gustul iubirii, comparaţia… învăţătura…
Ideea e că notăm diferit ceea ce vedem…de aici cine să mai ţină socoteala…? (pe 2metri pătrați, de departe, cimitirele)


În aceste zile, în aceste zile iau distanţă…
în acele nopţi, în acele nopţi luam distanţă…
în acei ani, în acei îndepărtaţi ani…luam lumină.
în zile de altădată , am fost pentru prima dată, în mod corespunzător, îngrijită ca pâinea.
În cazul în care cerul a fost separat de pământ, prin mare, cu foarfeca,
în cazul în care faima omenirii a fost stabilită de sus,
în cazul în care iadul a fost lăsat drept cadou…
mă supun!


În acel moment, nu a existat decât un singur copac, un copac, un singur copac.
Un vânt dezrădăcinat a dezbrăcat-o, de sus, din copac, neruşinat…pe ea întâi, apoi şi sucursalele sale.
Atunci, femeia a plantat un alt copac cu ale ei picioare.
Şi-a zis:: „Când va fi acest copac scaun pe care eu să pot şedea?”
Şi-a mai zis:: „Cândva va fi un pat fertil pe care eu să mă-ntind? O gât! O şoldurile mele!”

Doamne, dacă ai de gând să mă duc în jos, lasă-mă să văd instrucţiunea ce trebuie să fie urmată. Scrie: „atenţie la cuvintele mele !”
Eu mi-aş pune haine curate, m-aş da cu parfum…

Ea, care se afla acolo, ea, care se afla acolo…
El care a recunoscut, care a recunoscut că a fost extraterestru.
El însuşi uns cu ulei de bine din candelă…
El a pus în picioare sandale şi s-a lăsat capturat de întreaga lume.
Ei tachinându-se reciproc cu răspunsuri:
“În cazul în care…în cazul în care… eu doar ţi-am spus, prietene, spune-mi numai dacă ar trebui să-mi spui!”
„Dacă-ţi spun că nu-s pentru tărâmul de jos, stai jos şi plânge-mă! Că-s pentru cel de sus, plânge-te! Căci dacă inima ta răspunde la atingere, a mea e ca?…o?Ca o cravaşă!”a mai spus el şi s-a aşezat în praf.
Inima lui răspunde ca cea de bou cu patru funduri la jug, a mai zis ea, care era, era pe-acolo şi-ntr-o bună zi a încălecat pe şa.

L-ai văzut?
L-am văzut!
El stă pe o pereche de cărămizi, mâncă pâine şi bea apă dintr-o şa .
Cum de nu cere tarif?
L-ai văzut?
L-am văzut!
El e vesel ca un agricultor.
Cum îi dă mâna?
Ai văzut o femeie care nu a dat naştere?
Am văzut-o!
Cum e tariful?
Ca şi la el, cară …… cărămizi (?)
El mănâncă pâine. Ai văzut ?
O mâinile mele! O picioarele mele!
L-am văzut.
L-ai văzut?
Ah, Eu nu-l văd. … Lui, doar fumul i-a mers pân’ la cer.

Click dreapta, ccopy and paste fericit!