alma nahe

Posts Tagged ‘answear’

Între-bare cu Answear inclus

In SuperBlog2017 on Octombrie 2, 2017 at 11:30 AM

Șade pe scaun și vorbește încontinuu. Are același aer că n-o să cedeze, i-l recunosc! Știe că nimeni nu e atât de bun ca ea, dar…

Dar mai are trei surori! Una în stânga, mereu tânără, înmugurind, una-n dreapta, veștedă, dar împlinită și extrem de dorită și încă una albă, pe care o-ndrăgesc cei cu suflet de copil, dar cu care nu se întâlnește niciodată, oricât ar vrea, deh, nu le ajută nici caracterul: una prea caldă, cealaltă prea rece. Ăsta e întreg tabloul de familie. Sunt temperamentale toate, dar îmi place să le îmbrac! Preferă mărci de renume, populare, 100% originale!

— Nu renunț! Nu renunț! Orice în lumea asta e alcătuit din atomi, deci, teoretic pot fi orice! Pot fi un fruct, precum la fel de bine pot fi o pereche de ghete. Și, dacă pot fi chiar și un palton, pot fi o geantă!


O geantă Grey Earth Medicine! Un șal Hogwarts. O pereche de mănuși Hogwarts. Un portofel Grey Earth

Eu o fixez încă, așa golașă, în starea ei de slăbiciune filosofală, știind că nu am cum s-o mai îmbrac un timp și, deși aud în cuvintele ei numai reproșul, ține să fie tot mai însorită și turuie accesoriile astea numai fiiindcă știe că Medicine e marca mea preferată. Ale ei sunt Tommy Hilfiger, Valentino, Diesel, Trussardi, Versace, Pierre Cardin etc. Dacă aș lasa sonorul deschis, ați auzi-o că încă le înșiră. Fie vorba între noi — n-are litere alfabetul, câte firme poate ea înșirui! (#)

— Pot și eu să fiu o persoană?!

Mereu i se năzare că n-o tratez la fel ca pe celelate surate.

Parfumul ei de trandafiri mă bulversează. Însă fiorii, pe care domnul Frig mi-i suplimentează din belșug nu mă abat din drum. O voi îmbrăca pe sora ei, nu mă poate întoarce, o să-i arăt eu ei!

Bineînțeles că, eu sunt genul care pretinde lucrurile într-o ordine fixă, nu mă va înduioșa, îmi mai zic, și încep să privesc numai către cea din dreapta ei, fixând-o!  Ea ține pe față, ca pe-o mască, frunze arămii, roșiatice, ruginii. Verdele ei e stins, dar tot îi simți frumusețea. Pe ea o s-o îmbrac cel puțin 3 luni de-acum înainte! Abia îi așteptam sosirea. Vremea celeilalte s-a dus!

Acum o să profit de liniștea mea fermă și o să spun ceva care sună a secret, înainte să-mi țin mâinile ocupate cu ceea ce urmează.

În limba română există un același cuvânt sonor, în suspensie, înainte de-a se împrăștia în etern, pentru care ai uita orice, fiindcă e roditor. Dacă nu l-ai intuit încă, ți-l zic eu: TOAMNĂ. Îl spui și ți se așază pe limbă, aromat. Ia spune-l!

Există unul și în limba engleză, care, dacă ar exista acel Stilist Suprem al vremii, al tuturor anotimpurilor, ar trebui să i se zică așa: ANSWEAR. Zi-l și pe acesta! Simți cum îl îmbracă pe celălalt? Nu, că tu nu crezi până nu vezi, nu?

— Păi, există deja! mă ia un gând. Pe sus! Eu îl alint Pledoarie Amănunțită.

O las întotdeauna să intervină, pentru că e îndrăgostită de mine și se și lăudă cu asta, grăitor. În timp ce ea e practică, spune clar ceea ce e de zis, ei bine, eu mă pierd în filosofii poetice. În timp ce eu consider că moda te îmbie la povești și filosofie sau simboluri,  ea, chiar acum, o să zică exact ceea ce trebuie să zică, fără amânare.

— Tu poți să îmbraci orice anotimp! Tu ești Answear! Dressingul oricui!

Amintirea acestui amănunt pică — ai văzut?— exact la timpul potrivit, cât să pot s-o așez mult mai repede decât îmi propusesem, în culori și texturi specifice, cu toată inima, pe cea care îi urmează preaînscăunatei Veri. De ce sunt eu cel care o să îmbrace încă o Toamnă!? Fiindcă pot! Dar, mai ales fiindcă am de unde.

Îmbrac și celelalte anotimpuri, dar când e timpul lor. Din aceleași motive. La mine poți să te găsești! Îmbrăcat, încălțat, închiloțat, înșosețat, în…

— Încetează! …

Cine credeți că mă înfrânează? Gândul ăla, exact! Iarna râde. Și Primăvara! Ele două mă binedispun. Când mă despart de vară, sunt trist! Toamna își scutură de nerăbdare frunzele. Mă mai îmbraci azi?

Mă uit la trupul ei și mi se pare că i se potrivește orice. Ea are gust, eu i-l satisfac. Ei îi place să fie foarte… îmbrăcată. Foarte încălțată. Foarte accesorizată. Foarte….

— Foarte bine! Îmbrac-o acum!

Nu știu ce are de gând, gândul, dar nici nu am cum să mă grăbesc. Aș putea să pun atâtea pe ea, cum și ea pune atâtea în noi, pe lângă sentimente…

— Trece toamna!

— Să treacă! zice Iarna! Primăvara zâmbește.

Nu mă grăbesc, căutarea e lungă. Dacă știi ce vrei, o scurtezi, altminteri nu prea știi la ce să te oprești mai întâi. Dar eu am o metodă personală în alegeri. Închid ochii și zic în gând literele alfabetului. Să zici, STOP, da?… Ai zis?

Uite că m-ai oprit la „H”. De la Hilfinger Denim Botine! Toamnei îi place s-o iau de jos în sus. De frig! Toamnei nu îi place goliciunea, dar inspiră într-atâta poeții, de i-o tot cântă, „a venit, a venit Toamna, acoperă-mă cu CEVA…” Oriunde te-ai afla: Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, România. I-am adus multe, ea le probează acasă, în fața oglinzii, iar în final păstrează numai ceea ce i se potrivește cu adevărat.

I se umezesc ochii probând o cămașă Medicine future past. O alegere întotdeauna bună, toamna mea! Țesătură ornamentată, guler clasic, manșete moi. Alegerea îi reflectă temperamentul, cerul e atât de frumos toamna! Alege cu ochii închiși o pereche de jeanși și un cardigan, din tricot neted, care nu se încheie, din aceeași colecție. Vădit ca să-i facă în ciudă verii, alege și o fustă Medicine dintr-o țesătură netedă cu pliuri decorative.


Îi pun un top Medicine, un pulover și un palton Hogwarts.
Medicine, cum ai observat deja, e un brand care și mie îmi place foarte mult, piesele vestimentare sunt electrizante, pline de personalitate și potrivite cu stilul meu individual de-a îmbrăca în scris.

Văd cum sora cea albă și rece privește către sertarul virtual cu paltoane de damă de iarnă. Știu de pe acum că orice dedesubturi i-aș pune, de exemplu o rochie grey earth , paltoanele de damă elegante o vor satisface, în primul rând.

Fiindcă îi vine bine în suflet orice o-ncălzește! Answear e locul unde, dacă nu mai știi cum să îți pui în valoare personalitatea, o vei redescoperi.

Eu mai rămân o vreme în fața Toamnei să frunzăresc prin depozitul virtual, în timp ce, pe celelalte o să le adorm. Pentru cei îngrijorați de soarta Verii, o să mai spun că în această istorisire ea nu a pățit nimic rău, în sensul că, nu am legat-o eu de scaun, ci ea, încăpățânându-se să mai rămână. Cât despre primăvară, nu știu cum de nu s-a manifestat deloc, la urma urmei, poate fi cea mai capricioasă dintre surori. E un răspuns pe care-l voi descoperi, cu siguranță, în următoarele mele întâlniri cu ANSWEAR, pe care abia le aștept.

Dacă nu sunt eu Stilistul Suprem al tuturor Anotimpurilor, oricine îmi poate lua locul. Answear te îmbracă de la ZERO. Și, fiindcă veni vorba de zerouri, reducerile sunt cele care ușurează alegerile.


Și tu poți intra în Clubul Answear! Vii?! Între bare…
Proba nr.1, SuperBlog2017, sponsor: 

Anunțuri

De jos. În sus!

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016 on Noiembrie 16, 2016 at 11:40 PM

Un’ se uită omu’ prima dată la alt om? Nu pe stradă, că acolo avem multe alte opțiuni. Acasă la om, în vizită. Din întâmplare, că nu știai decât că ai ieșit în oraș și rămâi încălțată. Dacă ai răspuns în gândul tău că, „în ochi”, eh! Ar fi ceva! Dar…

Intri, te descalți, te invită omu’ în sufragerie, te invită să șezi pe fololiu și tu, neștiind că o să te mai descalți și altundeva, nu ți-ai luat niște șosete ca lumea că, deh, le ții de bune pe alea de acasă! Ca pentru situația de față. Atunci, te așezi într-o poziție ciudată, deloc confortabilă, degetele le ții chircite, sub talpă. Cât se duce gazda să-ți facă o cafea, răsucești vârful șosetei și-l bagi între degete și îți revine pe urmă zâmbetul. E larg, din ce în ce mai larg. Mai larg chiar decât găuroiu’ din vârful șosetei.

Revine, se uită mirată la tine, o izbește zâmbetul tău. Cum naiba, că doar te-a lăsat singură în cameră?! Șosetele tale arată aproape noi, noroc că sunt lungi și ce a stat pe gleznă nu se-agață de nimic, nu se freacă, fiindcă porți, în special, pantaloni colanți. Vrea să îți pună ceașca de cafea în față, pe măsuță, tu te precipiți, nu vrei să se aplece prea mult — o ții la distanță de șosetele tale — te ridici să i-o iei tu și… Ce? Erau albe? Acum sunt cafenii. Șosetele tale! Și ude. Și gazda se oferă să îți dea o pereche noi, că doar tocmai ce ți le-a stricat pe ale tale.

— Am unele noi-nouțe, nepurtate. Ți le dau cu tot dragu’, ca să-mi scuzi neîndemânarea! Ia-le! Sunt două seturi, poți să le porți combinate. Ar fi exact în stilul tău!

Șosete Medicine. Gazda, drăguța de ea, ar fi în stare să te descalțe și să-ți ruleze chiar ea șosetele. Ca o soră… medicală. Ți le scoți pe ale tale, le faci șomoiog hocus-pocus și vrei să ți le bagi prin buzunare, dar:

— Le arunc eu!

— Ba, eu! zici tu, că doar nu vrei să vadă cât erau de destrămate. Gazda cedează, se duce să mai facă o cafea, de data asta, când revine cu cafeaua aburindă, o lași să se aplece până dă cu nasul de noile tale șosete. Zâmbetul tău e justificat acum, n-o mai miră pe gazdă, se bucură că nu te-a opărit. Până când pleci de acolo, începe să-ți povestească de Answear.ro, locul unde le-a găsit și, până la plecare te mai capeți cu un set, că gazda și-a luat îndeajuns de multe, încât să dea și la alții.

NANUSHKI,  șosete HOLY COW? Nu fi paranoică, ce dacă ți se zice Oly?! Nu e niciun mesaj ascuns și, chiar de ar fi, parcă ce, contează? Ai acum trei perechi de șosete noi!

Adevărul e că eu stau bine la capitolul „stil personal”, nu stau bine deloc cu șosetele! Nici cu chiloții și sutienele, fiindcă dacă ești femeie știi că, oricât de multe desuuri ai avea, tot nu îți ajung.  Dar, în acest caz, nu te poți duce la om în casă, să te dezbraci și să rămâi în chiloți și sutien sperând să verse gazda ceva pe tine, ca să te alegi cu unele noi. Deși, nu e o idee rea… Mnuo!

Nu e vorba că nu ți le-ai cumpăra tu, dar, prin alți oameni poți să dai de acel loc unde stau și așteaptă să-ți bagi tălpile în ele, șosetele care vorbesc cel mai bine despre felul tău de-a fi! Nu că nu știam de Answear.ro! Da’, nu tre’ să știe gazda noastră (de mai sus) asta.

Eu mă îmbrac întotdeauna de jos în sus. Pun întâi șosetele și pe urmă restu’. Cu mila (unitatea de măsură, nu celălalt înțeles)!

Dintotdeauna m-am remarcat prin faptul printre nămeți că, iarna, eu mă îmbrac foarte colorat, mai mult chiar decât vara. Și eu nu pot pronunța măcar cuvântul „iarnă”, fără să mă gândesc la șaluri sau eșarfe. Colorate, bineînțeles. pe care le asortez cu… șosetele, exact!


Dacă aș fi poetică (acum!), aș zice că fac asta ca s-o îmblânzesc. Nu ăsta e motivul! Dintotdeauna am avut un stil propriu și, dacă ar fi să mă identific ca stil cu vreo colecție de pe Answear.ro, aș alege Colecția Medicine. Cu ochii închiși!

E de-ajuns să vă uitați la cum se îmbracă mama, ca să meargă la biserică, ca să mă credeți pe cuvânt!

Pe mine mă scot din casă (repede!) șosetele! Cumva e și firesc! Dacă jos am ce-mi trebuie, sus mă fericesc destul de repede! Și, dacă vă mai zic că:

Până mâine, 17 Noiembrie! Ei? Cine n-are șosete, să-și cumpere! Cine are, să mă invite la o cafea…


SuperBlog2016, Proba nr.18. Sponsor: