alma nahe

Posts Tagged ‘answear’

Garderoba-capsulă a actorului neangajat la STAT

In superblog2018 on octombrie 7, 2018 at 7:41 PM

Garderoba actorului neangajat la Stat e o întreagă filosofie!

În timp ce, în ştiinţă e vorba de lucruri, chiar şi atunci când se vorbeşte despre om, în filosofie e taman pe dos.

answear-pic-1

Tendinţa actorului (neangajat la STAT) e de a aşeza totul în sertare (dar şi în lada de sub pat, debarale etc) şi de a nu arunca nimic, fiindcă „nu se ştie când îmi va trebui„, nu-i aşa?! Mai ales dacă, actorul ăsta al nostru e, de fapt, mai mult regizor (care rămâne la fel de neangajat la STAT) şi, totodată, el e şi scenograf, COSTUMIER, maşinist (hai, că şiţi deja, neangajaţi şi ei…)

Nu mă întrebaţi de unde are bani, deoarece aici intervine, bine marcată, deosebirea dintre meşteşug şi artă. De a face bani, cât de cât, şi de a-i investi într-un obiect vestimentar care se poate transforma rapid într-un costum de scenă potrivit cu pretenţiile scenariului de la care se porneşte tot mecanismul creator.

Cică, tipul de imaginar e social determinat. Deci, teoretic, cu cât ai mai mulţi bani, imaginaţia e şi ea mai bogată!?

Aiurea! Imaginaţia adevărată izvorăşte mai bine din ce NU ai!

Aşa că, dragii mei spectatori, actorul nu are cum să aibă o singură garderobăcapsulă (ca-n titlu)ci 3 (trei): capsula negrelor, capsula albelor şi capsula coloratelor.

 

Capsula negrelor

Pentru această capsulă, ai nevoie de maxim 10 piese vestimentare, toate negre, inclusiv ghetele ! Aici, intervine Answear.ro, prietenul tău, o garderobă online cunoscută, de unde poți să probezi orice vrei tu şi păstrezi numai ce ți se potriveşte.

 

answear-patratCum nu poți să iei actorii și să îi îmbraci ca să fie îmbrăcați, reduci toate posibilitățile de pe lumea asta și le transformi într-o mică realitate, conformă cu frământările personajelor şi timpurile pe care ele le trăiesc. E un proces îndelung, în funcţie de situaţie, pe care, însă, nu îl dezvolt acum, că nu îmi ajunge „hârtia” pe care scriu.

Atât actorul angajat la STAT, cât şi cel ca mine, au în comun, obligatoriu, costumul negru de lucru, „uniforma” actorului, fie că e vorba despre o rochie elegantă, un pantalon, un sacou, o maletă, o pereche de egări, un maiou, o pereche de şosete, o căciulă sau o pereche de pantofi. Nu mai zic de accesorii negre, obligatorii şi ele. Şi aici, tot Answear e răspunsul, deoarece cu Answear nu îți pui întrebări grele, ci unele interesante precum produsele brandului Medicine, care, mărturisesc, mă „îmbolnăvesc” numai privindu-le.

alice

„Alice în Ţara Minunilor”- regia: eu

Acum, revenind din Țara Minunilor… peste îmbrăcămintea neagră poţi pune ce vrei tu (fulgi, spre exemplu sau perdelele din sufragerie), fiindcă, lumina reflectoarelor ajută ca imaginarul să devină, să se transforme în acea mică realitate folositoare scenariului de la care se pleacă.

            „Pescăruşul”- regia: eu

Desigur, în toiul acţiunilor artistice, maioul poate deveni o zburătoare, o pasăre şi,  după cum se vede, imaginaţie şi trebuinţă, chiar lenjerie intimă! Asta, dacă e cald! Dacă e frig, un palton în concordanţă cu atmosfera piesei de teatru, acoperă destul cât să uiţi ultima piesă vestimentară din ultima fotografie. Asta pentru că teatrul e locul unde poți inventa şi descoperi fără limită. Niciodată nu poți şti ce mai poate să ajungă maioul, chilotul poate deveni o căciulă, maleta un pantalon trei sferturi, o cămaşă te poate imobiliza şi deveni una de forță, un fular poate deveni o coardă de sărit s.a.m.d.

Concluzionând, o garderobă-capsulă neagră poate, ca şi în viaţa de zi cu zi, să aibă rezonanţe în spectator, cu diferite frecvenţe, bineînţeles, punând la dispoziţia artistului (de mine) o  diversitate de idei întru unitatea de costum, obligatorie cap-coadă într-un spectacol, importantă redării unei poveşti. Dacă ai 1o articole de îmbrăcăminte, practic ai de 3 ori mai multe! Costumul negru de scenă stimulează acel „cu ce mă îmbrac azi” şi relevă o anumită încredere în simplitatea ascunsă a lumii, care îl ghidează rapid atât pe artist, cât şi pe savant sau omul de rând.

Un spectacol de teatru este unic şi devine, în orele sale de desfăşurare, o lume posibilă dintr-o altă infinitate de lumi posibile. Astfel, un banal maiou, acelaşi banal maiou negru poate deveni într-un alt spectacol (sau chiar în acelaşi) o paraşută, fiindcă spectatorul devine părtaş al proiecţiei tale şi te crede, dacă obiectul cu care „îl vrăjeşti” e versatil şi, un maiou e! Cine spune că o haină este banală, se înşeală! O gheată are limbă şi poate vorbi, iar pe negru, ca să mă întorc la capsula noastră cu negre, se decupează frumos absolut orice culoare sau mai multe, chiar, aflate în armonie sau nu.

 

Capsula cu albe

Aici, lucrurile albe au aproape acelaşi rol ca lucrurile negre. cu deosebirea că, în teatru, ca şi în viaţă, albele se murdăresc mai repede, iar pufoşeniile, dacă-s tot albe, nu se mai văd, drăgălaşele de ele!

eu

O garderobă-capsulă cu albe, scoate (viaţa) din rutină chiar şi într-o iarnă cu ninsori abundente. Pe scenă, poţi fi chiar tu ninsoarea, iar avantajul că eşti mai uşor de crezut acolo e de la sine înţeles. Natura este nucleul culturii teatrale (şi nu numai)!

Atât scena, cât şi locuinţa noastră e un holomer, prin care se recuperează spaţiu&timp şi, de ce nu, întregul univers, devenind şi noi înşine un potenţial univers.

Ce ştiu, astăzi, despre emoţie, mai mult, mai profund şi mai precis e că o înţelegere adecvată a unui personaj în concordanţă cu textul care l-a născut e condiţionată de expresia sa vestimentară.

Totuşi, ca să joci un om de zăpadă îţi trebuie atât de puţin(e)! 

Îmbrăcămintea codifică, exact! Dar atunci când cumpărăm, nu ţinem cont nici de acest aspect. Dacă eşti actor (neangajat la STAT), ţii, fiindcă vrei ca orice leuţ să fie investit la nesfârşit. Nesfârşitul ăsta se lungeşte şi el la nesfârşit, chiar dacă obiectul vestimentar se rupe.

Uneori, pe scenă, interesează doar textul, alteori, împreună cu costumul de scenă, se dezvoltă alte nivele de înţelegere. Ca un personaj să transmită puritate, nu trebuie să mai şi spună asta pe scenă, e suficient să se îmbrace în alb, din cap până în picioare.

Albul salvează (aparenţele) şi în viaţa de zi cu zi!
Aşadar, atât pe scenă, cât şi acasă, o capsulă cu albe e obligatorie! O bluză albă, în combinaţie cu o fustă neagră sau o pereche de pantaloni negri te scot, oricând… în oraş, la birou sau la teatru, de ce nu?!

 

Capsula coloratelor

Se poate observa, cu uşurinţă, că garderoba actorului (neangajat la STAT)  poate să fie garderoba de-acasă, fiindcă vremea crinolinelor a trecut, ceea ce nu e neapărat rău! Îmbrăcămintea sau încălţămintea, în teatru, nu sunt alternative, ci componente organice ale actului de creaţie teatrală, iar ceea ce nu se ia în calcul atunci când cumperi e pontenţialul ludic al îmbrăcămintei.

Existenţa unui personaj pune în mişcare, în artist, un întreg mecanism de descoperire a oportunităţii de a transforma ceva obişnuit în ceva ireal, prin care să transpară emoţie şi să şi rămână în spectator. Answear e în viața ta de zi cu zi?!

Eu, mă îmbrac în viaţa de zi cu zi, instinctual, emoţional şi, mai puţin raţional! Mi se întâmplă des să nu mă conformez cu ţinuta pe care, în mod normal, ar impune-o un anumit eveniment.

Nu o fac intenţionat, îmi vine natural, în funcţie de spontaneitate şi inconştient. Aşa îmi şi cumpăr de îmbrăcat, de încălţat sau accesorii. La care adaug artificiul!

Artificiul este semnul dibăciei şi al ingeniozităţii. I se mai zice şi artificiu de calcul, fiindcă iei în calcul stupoarea celor care trec pe lângă tine şi n-au cum să nu te observe.

În garderoba mea vei găsi tot felul de eşarfe colorate, în mărimi diferite, pe care le folosesc în fel şi chip! Pe unele le cos şi le transform în bluze sau „pestelci”, dar şi aşa, necusută, o eşarfă poate deveni absolut ce vrei tu!

piranda

 

Orice obiect de vestimentaţie poate deveni piesa importantă, de rezistenţă, care să delimiteze un personaj de un altul, de la un spectacol la altul, cu alt titlu şi altă tematică. Chiar dacă ţi se cere să ai o piele mai închisă la culoare şi tu o ai albă, ca laptele. 🙂 Cât despre vârstă…

stil

Bucureşti 2018, foto: Lorena Lupu

De fapt, spune-mi cu ce te îmbraci, ca să-ţi spun cine eşti, nu are numai în teatru  valenţe, ci şi în viaţa de zi cu zi. We are THE ANSWEAR! Şi, dacă vrei ca un lucru să fie trainic, ca să-i descoperi capacitatea maximă creativă, atunci Answear e retailerul  tău potrivit!

Un magazin online pe care te invit să-l descoperi singur, ca să rămâi mască! Spor la „răsfoit”!

 

Superblog 2018, proba nr. 1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Între-bare cu Answear inclus

In SuperBlog2017 on octombrie 2, 2017 at 11:30 AM

Șade pe scaun și vorbește încontinuu. Are același aer că n-o să cedeze, i-l recunosc! Știe că nimeni nu e atât de bun ca ea, dar…

Dar mai are trei surori! Una în stânga, mereu tânără, înmugurind, una-n dreapta, veștedă, dar împlinită și extrem de dorită și încă una albă, pe care o-ndrăgesc cei cu suflet de copil, dar cu care nu se întâlnește niciodată, oricât ar vrea, deh, nu le ajută nici caracterul: una prea caldă, cealaltă prea rece. Ăsta e întreg tabloul de familie. Sunt temperamentale toate, dar îmi place să le îmbrac! Preferă mărci de renume, populare, 100% originale!

— Nu renunț! Nu renunț! Orice în lumea asta e alcătuit din atomi, deci, teoretic pot fi orice! Pot fi un fruct, precum la fel de bine pot fi o pereche de ghete. Și, dacă pot fi chiar și un palton, pot fi o geantă!


O geantă Grey Earth Medicine! Un șal Hogwarts. O pereche de mănuși Hogwarts. Un portofel Grey Earth

Eu o fixez încă, așa golașă, în starea ei de slăbiciune filosofală, știind că nu am cum s-o mai îmbrac un timp și, deși aud în cuvintele ei numai reproșul, ține să fie tot mai însorită și turuie accesoriile astea numai fiiindcă știe că Medicine e marca mea preferată. Ale ei sunt Tommy Hilfiger, Valentino, Diesel, Trussardi, Versace, Pierre Cardin etc. Dacă aș lasa sonorul deschis, ați auzi-o că încă le înșiră. Fie vorba între noi — n-are litere alfabetul, câte firme poate ea înșirui! (#)

— Pot și eu să fiu o persoană?!

Mereu i se năzare că n-o tratez la fel ca pe celelate surate.

Parfumul ei de trandafiri mă bulversează. Însă fiorii, pe care domnul Frig mi-i suplimentează din belșug nu mă abat din drum. O voi îmbrăca pe sora ei, nu mă poate întoarce, o să-i arăt eu ei!

Bineînțeles că, eu sunt genul care pretinde lucrurile într-o ordine fixă, nu mă va înduioșa, îmi mai zic, și încep să privesc numai către cea din dreapta ei, fixând-o!  Ea ține pe față, ca pe-o mască, frunze arămii, roșiatice, ruginii. Verdele ei e stins, dar tot îi simți frumusețea. Pe ea o s-o îmbrac cel puțin 3 luni de-acum înainte! Abia îi așteptam sosirea. Vremea celeilalte s-a dus!

Acum o să profit de liniștea mea fermă și o să spun ceva care sună a secret, înainte să-mi țin mâinile ocupate cu ceea ce urmează.

În limba română există un același cuvânt sonor, în suspensie, înainte de-a se împrăștia în etern, pentru care ai uita orice, fiindcă e roditor. Dacă nu l-ai intuit încă, ți-l zic eu: TOAMNĂ. Îl spui și ți se așază pe limbă, aromat. Ia spune-l!

Există unul și în limba engleză, care, dacă ar exista acel Stilist Suprem al vremii, al tuturor anotimpurilor, ar trebui să i se zică așa: ANSWEAR. Zi-l și pe acesta! Simți cum îl îmbracă pe celălalt? Nu, că tu nu crezi până nu vezi, nu?

— Păi, există deja! mă ia un gând. Pe sus! Eu îl alint Pledoarie Amănunțită.

O las întotdeauna să intervină, pentru că e îndrăgostită de mine și se și lăudă cu asta, grăitor. În timp ce ea e practică, spune clar ceea ce e de zis, ei bine, eu mă pierd în filosofii poetice. În timp ce eu consider că moda te îmbie la povești și filosofie sau simboluri,  ea, chiar acum, o să zică exact ceea ce trebuie să zică, fără amânare.

— Tu poți să îmbraci orice anotimp! Tu ești Answear! Dressingul oricui!

Amintirea acestui amănunt pică — ai văzut?— exact la timpul potrivit, cât să pot s-o așez mult mai repede decât îmi propusesem, în culori și texturi specifice, cu toată inima, pe cea care îi urmează preaînscăunatei Veri. De ce sunt eu cel care o să îmbrace încă o Toamnă!? Fiindcă pot! Dar, mai ales fiindcă am de unde.

Îmbrac și celelalte anotimpuri, dar când e timpul lor. Din aceleași motive. La mine poți să te găsești! Îmbrăcat, încălțat, închiloțat, înșosețat, în…

— Încetează! …

Cine credeți că mă înfrânează? Gândul ăla, exact! Iarna râde. Și Primăvara! Ele două mă binedispun. Când mă despart de vară, sunt trist! Toamna își scutură de nerăbdare frunzele. Mă mai îmbraci azi?

Mă uit la trupul ei și mi se pare că i se potrivește orice. Ea are gust, eu i-l satisfac. Ei îi place să fie foarte… îmbrăcată. Foarte încălțată. Foarte accesorizată. Foarte….

— Foarte bine! Îmbrac-o acum!

Nu știu ce are de gând, gândul, dar nici nu am cum să mă grăbesc. Aș putea să pun atâtea pe ea, cum și ea pune atâtea în noi, pe lângă sentimente…

— Trece toamna!

— Să treacă! zice Iarna! Primăvara zâmbește.

Nu mă grăbesc, căutarea e lungă. Dacă știi ce vrei, o scurtezi, altminteri nu prea știi la ce să te oprești mai întâi. Dar eu am o metodă personală în alegeri. Închid ochii și zic în gând literele alfabetului. Să zici, STOP, da?… Ai zis?

Uite că m-ai oprit la „H”. De la Hilfinger Denim Botine! Toamnei îi place s-o iau de jos în sus. De frig! Toamnei nu îi place goliciunea, dar inspiră într-atâta poeții, de i-o tot cântă, „a venit, a venit Toamna, acoperă-mă cu CEVA…” Oriunde te-ai afla: Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, România. I-am adus multe, ea le probează acasă, în fața oglinzii, iar în final păstrează numai ceea ce i se potrivește cu adevărat.

I se umezesc ochii probând o cămașă Medicine future past. O alegere întotdeauna bună, toamna mea! Țesătură ornamentată, guler clasic, manșete moi. Alegerea îi reflectă temperamentul, cerul e atât de frumos toamna! Alege cu ochii închiși o pereche de jeanși și un cardigan, din tricot neted, care nu se încheie, din aceeași colecție. Vădit ca să-i facă în ciudă verii, alege și o fustă Medicine dintr-o țesătură netedă cu pliuri decorative.


Îi pun un top Medicine, un pulover și un palton Hogwarts.
Medicine, cum ai observat deja, e un brand care și mie îmi place foarte mult, piesele vestimentare sunt electrizante, pline de personalitate și potrivite cu stilul meu individual de-a îmbrăca în scris.

Văd cum sora cea albă și rece privește către sertarul virtual cu paltoane de damă de iarnă. Știu de pe acum că orice dedesubturi i-aș pune, de exemplu o rochie grey earth , paltoanele de damă elegante o vor satisface, în primul rând.

Fiindcă îi vine bine în suflet orice o-ncălzește! Answear e locul unde, dacă nu mai știi cum să îți pui în valoare personalitatea, o vei redescoperi.

Eu mai rămân o vreme în fața Toamnei să frunzăresc prin depozitul virtual, în timp ce, pe celelalte o să le adorm. Pentru cei îngrijorați de soarta Verii, o să mai spun că în această istorisire ea nu a pățit nimic rău, în sensul că, nu am legat-o eu de scaun, ci ea, încăpățânându-se să mai rămână. Cât despre primăvară, nu știu cum de nu s-a manifestat deloc, la urma urmei, poate fi cea mai capricioasă dintre surori. E un răspuns pe care-l voi descoperi, cu siguranță, în următoarele mele întâlniri cu ANSWEAR, pe care abia le aștept.

Dacă nu sunt eu Stilistul Suprem al tuturor Anotimpurilor, oricine îmi poate lua locul. Answear te îmbracă de la ZERO. Și, fiindcă veni vorba de zerouri, reducerile sunt cele care ușurează alegerile.


Și tu poți intra în Clubul Answear! Vii?! Între bare…
Proba nr.1, SuperBlog2017, sponsor: 

De jos. În sus!

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016 on noiembrie 16, 2016 at 11:40 PM

Un’ se uită omu’ prima dată la alt om? Nu pe stradă, că acolo avem multe alte opțiuni. Acasă la om, în vizită. Din întâmplare, că nu știai decât că ai ieșit în oraș și rămâi încălțată. Dacă ai răspuns în gândul tău că, „în ochi”, eh! Ar fi ceva! Dar…

Intri, te descalți, te invită omu’ în sufragerie, te invită să șezi pe fololiu și tu, neștiind că o să te mai descalți și altundeva, nu ți-ai luat niște șosete ca lumea că, deh, le ții de bune pe alea de acasă! Ca pentru situația de față. Atunci, te așezi într-o poziție ciudată, deloc confortabilă, degetele le ții chircite, sub talpă. Cât se duce gazda să-ți facă o cafea, răsucești vârful șosetei și-l bagi între degete și îți revine pe urmă zâmbetul. E larg, din ce în ce mai larg. Mai larg chiar decât găuroiu’ din vârful șosetei.

Revine, se uită mirată la tine, o izbește zâmbetul tău. Cum naiba, că doar te-a lăsat singură în cameră?! Șosetele tale arată aproape noi, noroc că sunt lungi și ce a stat pe gleznă nu se-agață de nimic, nu se freacă, fiindcă porți, în special, pantaloni colanți. Vrea să îți pună ceașca de cafea în față, pe măsuță, tu te precipiți, nu vrei să se aplece prea mult — o ții la distanță de șosetele tale — te ridici să i-o iei tu și… Ce? Erau albe? Acum sunt cafenii. Șosetele tale! Și ude. Și gazda se oferă să îți dea o pereche noi, că doar tocmai ce ți le-a stricat pe ale tale.

— Am unele noi-nouțe, nepurtate. Ți le dau cu tot dragu’, ca să-mi scuzi neîndemânarea! Ia-le! Sunt două seturi, poți să le porți combinate. Ar fi exact în stilul tău!

Șosete Medicine. Gazda, drăguța de ea, ar fi în stare să te descalțe și să-ți ruleze chiar ea șosetele. Ca o soră… medicală. Ți le scoți pe ale tale, le faci șomoiog hocus-pocus și vrei să ți le bagi prin buzunare, dar:

— Le arunc eu!

— Ba, eu! zici tu, că doar nu vrei să vadă cât erau de destrămate. Gazda cedează, se duce să mai facă o cafea, de data asta, când revine cu cafeaua aburindă, o lași să se aplece până dă cu nasul de noile tale șosete. Zâmbetul tău e justificat acum, n-o mai miră pe gazdă, se bucură că nu te-a opărit. Până când pleci de acolo, începe să-ți povestească de Answear.ro, locul unde le-a găsit și, până la plecare te mai capeți cu un set, că gazda și-a luat îndeajuns de multe, încât să dea și la alții.

NANUSHKI,  șosete HOLY COW? Nu fi paranoică, ce dacă ți se zice Oly?! Nu e niciun mesaj ascuns și, chiar de ar fi, parcă ce, contează? Ai acum trei perechi de șosete noi!

Adevărul e că eu stau bine la capitolul „stil personal”, nu stau bine deloc cu șosetele! Nici cu chiloții și sutienele, fiindcă dacă ești femeie știi că, oricât de multe desuuri ai avea, tot nu îți ajung.  Dar, în acest caz, nu te poți duce la om în casă, să te dezbraci și să rămâi în chiloți și sutien sperând să verse gazda ceva pe tine, ca să te alegi cu unele noi. Deși, nu e o idee rea… Mnuo!

Nu e vorba că nu ți le-ai cumpăra tu, dar, prin alți oameni poți să dai de acel loc unde stau și așteaptă să-ți bagi tălpile în ele, șosetele care vorbesc cel mai bine despre felul tău de-a fi! Nu că nu știam de Answear.ro! Da’, nu tre’ să știe gazda noastră (de mai sus) asta.

Eu mă îmbrac întotdeauna de jos în sus. Pun întâi șosetele și pe urmă restu’. Cu mila (unitatea de măsură, nu celălalt înțeles)!

Dintotdeauna m-am remarcat prin faptul printre nămeți că, iarna, eu mă îmbrac foarte colorat, mai mult chiar decât vara. Și eu nu pot pronunța măcar cuvântul „iarnă”, fără să mă gândesc la șaluri sau eșarfe. Colorate, bineînțeles. pe care le asortez cu… șosetele, exact!


Dacă aș fi poetică (acum!), aș zice că fac asta ca s-o îmblânzesc. Nu ăsta e motivul! Dintotdeauna am avut un stil propriu și, dacă ar fi să mă identific ca stil cu vreo colecție de pe Answear.ro, aș alege Colecția Medicine. Cu ochii închiși!

E de-ajuns să vă uitați la cum se îmbracă mama, ca să meargă la biserică, ca să mă credeți pe cuvânt!

Pe mine mă scot din casă (repede!) șosetele! Cumva e și firesc! Dacă jos am ce-mi trebuie, sus mă fericesc destul de repede! Și, dacă vă mai zic că:

Până mâine, 17 Noiembrie! Ei? Cine n-are șosete, să-și cumpere! Cine are, să mă invite la o cafea…


SuperBlog2016, Proba nr.18. Sponsor: