alma nahe

Posts Tagged ‘Straja’

Există ceva în om care-l face să înfrunte șuvoiul

In dicţionar de mişcare on Noiembrie 7, 2014 at 7:30 PM

image

Povestea asta se-ntâmplă nu prea demult,
iar vestea se împrăștie degrabă pe pământ
așa cum vântul răsucește morile de vânt.
De curmi rotirea, cum s-aștepți mai mult?

N-aduce anul ce aduce clipa,
n-aduce vântul încă vorba dulce și nici pripa,
pruncii sunt surzi și nu-și aud ursita.

Acum, năpastele s-au dus așa cum au venit, tăcut,
dar hai, mai bine să vă povestesc cum a-nceput:

Viața, urmându-și cursul, se scurgea ca mai ‘nainte.
Lumea era un furnicar, nesăbuite oseminte
pe străzi, lumina-i alerga, făr’ să se opreasc-o clipă,
pe oameni, car-uitaseră de timpul lor, făcând risipă.

Apoi, când seara li se așeza pe tâmplă
și-i fereca în case, pâlpâind de obosiți,
se zguduiau pereții, că-ncepeau să plângă
pân’ se-nchideau în somn, „legați de mâini” și mohorâți.

Pe scurt: Asta e viața! resemnați ziceau,
Iar zilele, un fel de „scoal’, te culcă!”, se scurgeau.

Însă, în cronica pe care-o depăn eu acum,
oamenii ăștia nu știau de-un drum.
Și-anume că, pân’ să sosească clipa așteptată,
nu stai, te uiți în zare, hăt-departe și, deodată
se-ntrezărește o ieșire din desiș,
ci trebuie să stai un timp în beznă ca să vezi cărarea-n luminiș!

Atâta suflet, în familii, așteptând corabia
la ceas de noapte-n ploaie se-neca,
căci nici măcar o pânză nu li se-arăta!

Oh, cum e cu putință o așa sălbăticie?
Te uiți, puțin câte puțin, pe tine și-apoi intri în vrie.

Dar cum mereu rămâne o fărâmă de nădejde
-ntr-o bună zi, al nostru Dumnezeu le aruncă… trei dește
(și un clik: cantonament la Straja, dragi sportivi
în ale vieții valuri. Ei, și-așa, activi,
scăpa-vor de-acea undă de pustietate ce i-a scuturat, naivi).

Pesemne că, din pricina atâtor sacrificii, deveniseră prea sfinți
așa că Dumnezeu îi apucă de-o aripă și le dădu și niscaiva arginți,
și îi trimise-n munți: părinte, fiu și fiică-ntr-un loc ce apără
(plini de-ntâmplări să se întoarcă de acolo), -ntr-o tabără
la Straja, pentru ai lui copii. Și i-a cazat la Vila-Alpin.

image

Dar, nu îi puse dintr-o dat’ în bine,
ci-n vârf de munte, între două pietre, așezate-n unghi,
cât ca să treac-un singur om, o crăpătură-n sine
să mediteze-n cadru natural. Triunghi,
vezi bine, întru-a lepăda orice durere,
le trebuia aer curat, team building, munte. Aliniere
atâtor alte întâmplări ce-ar fi urmat și-o prospețime
-n șopotul fântânii care-ar fi trebuit chiar ei să fie
și nu șuvoiul de năpăstuiri, ce nu te mai învie,
de te-a-necat. Și e păcat!

Acuma eu, cea zugrăvindu-le-ntâmplarea cu blândețe,
nu i-aș certa că au uitat de tinerețe.
Nu-s mâna potrivită ca să sape, ci-s un gând, nevinovat.
De nu mai ieși în lume și te-ai aruncat
în cea rutin-a zilei, doar muncă și copii,
cum vrei ca ei să crească netulburați zglobii?

Nu poți să judeci lumea stând doar într-un loc,
de-i veselă sau tristă, locul modelează sufletul(!), deloc
îngândurarea că „n-ai ce-i face, asta e!”— e-o cărămidă!

De firul vieții ți l-ai încâlcit
și ai uitat ca să te bucuri neostenit,
tu caută îmbrățișare de verdeață
și-o gazdă bună, că n-o fi capăt de ață
să-ți pui rucsacu-n spate și să treci porțile vieții,
în loc să stai de strajă dimineții.

Cât despre Dumnezeu, de ce o fi ales EL acel loc,
(adică Straja*, Vila-Alpin**, aer curat, parc de-aventură) nu-i noroc
sau întâmplare că ea, priveliștea-i găzduitoare,
ci că și locul de cazare e(!)
și-i important s-o știi, că-i primitor.

— Unde se află-acum, mai e aici?
Mă întrerupseră – nepoți – doi pici,
cărora eu astă pildă le istoriseam.

(Și) Dumnezeu știe! le-am zâmbit..
Acuma eu am terminat de povestit,
dar o s-aflați și voi, curând
la Straja azi plecați (eu doar în gând)
și-apoi, în ochi scânteie, voi să-mi lămuriți
tainele locului și apoi, când v-oți întoarce, să îmi povestiți.

Acuma ei îs mici, da’ ce le-aș mai fi zis,
e că șuvoiul nu te ia de capul lui, precis!
Există-n om și muncă, dar și sărbătoare,
nu te închide-n sine, ia, miroase-o floare și
citește de mai multe ori această întâmplare,
căci Dumnezeu nu stă tot timpul strajă,
ca să-ți arate rostul, vila, locul plin de vrajă
sau de e blândă, bună, gazda.
Ce mai aștepți, fii tu șuvoiul, taie brazda!

image

00187

Sursă foto (1 și 3)precum și potecă (utilă) bătută înspre Straja, nu poveste!: Daniel Botea

Sursă foto 2 – site-ul alpinstraja.ro

*Staţiunea Straja- judeţul Hunedoara, la o altitudine de 1445 de metri, în inima Munţilor Vâlcan, în zona Valea Jiului, la aproximativ 8 km de municipiul Lupeni.

** Vila Alpin oferă sejururi de *** într-un cadru natural deosebit, precum și posibilitatea de a găzdui activităţi de grup (cantonamente, tabere, evenimente corporate, team building-uri etc). Despre team-building la Sraja și Parcul de Aventură Straja am mai pomenit aici, dar și aici e tot desspre Straja, doar că am ascuns frumusețile stațiunii „printre” rânduri.
Vila este situată în stațiunea Straja (la 50 m de telescaun) și are o poziție excelentă, fiind amplasată între cele două pârtii cu nocturnă, cu priveliște spre munții Retezat.

Gazde:Mihăiță Dumitrașcu: 0723/596059, 0723/028436
Camelia Ionescu : 0722/520616
E-mail : office@alpinstraja.ro

Superblog 2014, Proba de vacanță cu image

 

Punctaj obținut: 98

Anunțuri

Există o informație nouă

In dicţionar de mişcare on Octombrie 18, 2014 at 11:58 PM
image

Erika Kuhn

A inspirat adânc, hotărând să strige ceva,
dar a rămas fermă pe poziție
așteptând să se mute reflectorul de pe ea.
O consolare minusculă, căci în timp ce se-mpleticea
între gândul renunțării și cel de-a mai sta
(în picioare)
oceanul de lacrimi o podidea, căci reflectorul nu se mișca,
un gât în nod i se punea. A râs încurcată,
Idioato! s-a gândit, dă-ți drumul odată,
că de-asta-ai venit! Să cânt? Nu cânta!

Deasupra-i o lună albastr-apărea.
Cine sunteți, doamnă? cineva o-ntreba.
De jos. De pe scaun. De emoții răspunse așa:
Parc de-aventură Straja.
Unde sunteți, doamnă? râse altcineva,
nici n-avu timp să se gândească la ceva,
își zise numele, ca să răspundă-n cruciș:
Teamă, a pronunțat solemn,
Mă numesc „Teamă” șiîncăceva
că n-am mai înțeles, c-a mormăit.

Unde sunt eu în povestea asta-i ușor,
Pe-un scaun, team…(nu, nu iar teamă!)
Team building, la Straja-n decor.
Recunoscător pentru spargerea rutinei de zi cu zi.
Un sejur la Straja, ah…de-ai gândi,
n-ai mai repeta Straja, Straja ori de câte ori ți-ar veni
.
Se-nțelege!
Toți știu de ce-au venit cu colegi, cu colege…
(se-trerupse-mbufnat)
Și-atunci toată audiența a râs, a aplaudat.

Pe doamna așa o chema. „Teamă”, „Teamă” șiîncăceva.
Numele ei o reprezenta,
era timidă și ea voia să nu mai fie.
Al doilea personaj, un domn…

Îți vine nici de unde gândești eliberarea
(de trac)! Nu, n-o scoți din pălărie!
Teama de nou se suprimă mergând
în vacanță la Straja! Du-te curând!

Un gând, alt personaj, al treilea…
Al meu, al autorului, întreprinzător,
care l-a prins pe Dumnezeu de-un picior
(el nu și l-a retras, l-oi fi mișcat),
căci m-au chemat…sau oi fi visat?…
Mă rog, aici am nevoie de-un gând condensat:
eu sunt actorul de lucrează cu cei
veniți(trebuie să repet, n-am cum să ocolesc,
o să-nțelegeți acest temei)
la Vila Alpin Straja,
pentru a o încuraja
pe doamna Teamă să nu se mai teamă
să vorbească în public, pe domnul…nu cred că a zis cum îl cheamă (îl iau mai încolo la o tiroliană*),
să fie mai îndrăzneț,
are umor și o să-l învăț…
Lasă, nu vă mai spun!…

Doamnă, doamnă actor-autor,
ați (încurcat-o-n carburator!)…reiau!

Un al patrulea personaj a apărut în decor.
De unde, nu știu, că nu era în scenariul meu.
Ca autor, l-aș putea putea retrage din desfășurător.
Dar fiindcă-mi place să mă aventurez,
nu retractez! Hai, zi mai departe!
Ai liber de la autor să scrii și-o carte.

Ai încurcat team buildingu’, dumneata,
era programat altundeva!
Da’ dacă tot ai bătut atâta drum,
de nu ți-e teamă de aventură…

Poftim?!…ce-am în-cur-cat?
am întrebat eu, ușor sacadat.

De ce-mi era mai teamă, n-am scăpat.
Trebuie să vă explic ce s-a-ntâmplat.
Când eu am zis (mai sus)tiroliană
era un joc, dar de cuvinte,
precum o știți deja unii din voi, Oli mă cheamă.
Tir-oliană, de-aia i-am și pus steluță, era doar o vorbă,
așa mi-alint metoda-actoricească, dezimvoltă.

Cum de-am ajuns la ei și nu unde eram tocmită,
nu îmi explic,
am încurcat ori gara, ori vreun ucenic
de-al Domnului m-a derutat…
Mie mi-e frică de-nălțime, însă
n-am clacat!

Și gata!…
Ce era mai important, s-a derulat,
a doua zi în parcul lor eu m-am aventurat
(tarife mici, în grup m-am integrat, 5lei am dat)…
am tras cu arcul, m-am distrat.

O aventură cam de …(ei, uite ați ghicit!) de neuitat.
image

(fotografie din Parcul de aventură, preluată de pe site-ul sponsorului)
00181
Superblog2014, proba de aventură cu

image

Punctaj obținut: 96