Să ne închipuim că fiecare om ar fi golit de toate sentimentele sale şi acestea ar fi depuse mai apoi într-o cutie special concepută pentru a încăpea şi a se putea dezlănţui fără cenzură. Am observa mai bine că ele însele construiesc spaţiul din jurul nostru?
Că s-ar forma o ţesătură, imprimată cu tot felul de înlănţuiri şi trimiteri, interdependente, care ne îmbracă sufletul pentru a putea fi caracterizaţi mai uşor?
Poate!
Acum, să ne gândim, spre exemplu, la un gravator laser Bodor, BCL-1630B.
Vă imaginaţi cât de lipsite de gust ar fi, ce şterse sau neornamentale ar fi anumite lucruri fără el? Varietatea elementelor decorative te scapă de monotonie şi personalizează mediul în care te defăşori, or, dacă ţi-aş spune că acest aparat poate ajuta la o creştere considerabilă a frumosului, în lumea din jurul tău, l-ai mai privi ca pe o simplă cutie metalică?
Atunci când avem toate simţurile în noi, ele se împotrivesc monotoniei. Priviţi, vă rog!
Când am zărit prima dată chipul micuţei metise, am gravat pentru totdeauna în suflet cea mai frumoasă amintire şi un anume sentiment înşurubându-se în mine: serenitate.
Un sentiment din ce în ce mai rar alăturat timpurilor pe care le traversăm, unii mai uşor şi, dimpotrivă, alții, mai greu.
Unduirile mâinilor copilei vrăjesc ochiul, dar împreună cu ele mai dansează cineva, o făptură imaginară care multiplică la nesfârşit un sentiment puternic, ce ar putea ajunge cândva să locuiască şi alţi semeni, dacă lumea şi-ar lua răgazul de a-l observa.
Poate că lumina participă şi ea în urzeala poveştii de mai sus şi tocmai ea ne conduce către sentimente ce nu pot fi descoperite altfel decât aşa, din aproape-n aproape, din om în om, nu neg… Sau, poate că eu încerc să sensibilizez acum, prea mult, cutia de metal care a devenit omenirea…
Dar, mărturisesc că îmi e greu să captez tot ce îmi transmite vizionarea filmării, fiindcă ceea ce se întâmplă dincolo de sticlă te invită la un soi participare activă şi te ocupă, îngreunând desprinderea. Chiar şi aşa, e suficientă metafora, în baza căreia, pot merge mai departe, în acest text, dincolo de ea.
Nu înainte să (vă) întreb dacă nu există, oare şi în alte construcţii (decât oamenii) un înalt grad de frumos coerent?
Ba da, există, cum să nu!? Numai că nu vom vedea Totul, în ansamblul lui de forţe, dacă nu ne e arătat într-un fel amănunţit! Noi, gândim doar efectul, în forma lui finită, mai întotdeauna, fără să ne gândim la ceea ce a provocat acel efect, ca şi cum am fi nişte maşinării, noi înşine, programate să nu mai aprecieze efortul care a creat efectul.
Pe zi ce trece, însă, eu mă minunez de ajutorul perfect pe care îl oferă maşinăriile în zilele noastre, maşinării care compun frumosul în forme felurite, subtile, ilustrând compoziţii la care acum o sută de ani puteai doar visa. Dacă nu le-aş cunoaşte/intui/descoperi principiul în baza căruia funcţionează cele câteva, cu care rezonez, să zicem sau îmi sunt trebuincioase de-adevăratelea, aş crede că, sentimentele de la începutul acestui articol, de care mă debarasam voit, au părăsit unii oameni şi au început să fie locuitorii acestor maşinării.
Colop Romania, pe care-l ştim, în primul rând, prin(tre) ştampilele noastre cu suflet, un brand recunoscut pentru marcare individuală, importă, mai nou, și distribuie gama completă de gravatoare laser Bodor.
Astfel, România beneficiază de un ajutor nou întru necesitățile oricărei producții publicitare, fie că este vorba de gravare sau de marcare pe diverse tipuri de materiale. Dar, sinceră să fiu, mie nu-mi pasă neapărat că pentru România e un câştig, ci pentru artista de/din mine, căreia îi place să asambleze distanţe în contur complet.
Eu sunt artist independent şi nu sunt susţinută de Stat în alegerile mele profesionale, de aceea se explică, din start, de ce sunt ceva mai receptivă la astfel de cutii miraculoase.
Cum, pentru fiecare proiect artistic de-al meu, unde eu sunt şi actorul, şi regizorul dar şi staful tehnic şi, cum nu prea se (re)găseşte în mine şi tăietoru’ ori gravoru’ perfect, declar (pe propria răspundere!) că am o nevoie acută de un Bodor BCL-1630B!
Nu numai pentru unele lucrări de debitare în lemn, spre exemplu, mai complicate, căci tăieturile unui fierăstrău nu rezolvă întotdeauna îmbinările, ştim, ci pentru tot felul de elemente de decor futuriste ori ceva mai cuminți, clasice. Bodor BCL-1630B, permite gravura/tăierea facilă a unor obiecte mari, în primul rând!
Teatrul operează cu sentimente mari (ca să ajungă la public!), da, dar nu e suficient numai actorul ca să le transmită, ci fiecare metru de scândură al scenei are nevoie de caracterul compoziției unor părţi de decor, într-o scenografie mai amplă.
Lumina, umbra, culorile, au un caracter distinct întru a face obiectele să pară mai frumoase, mai perfecte, dar iarăşi nu e suficient. Câteodată, pe scenă, cantităţile sunt confuze. Şi calităţile aşijderea!
De când profesez în acest domeniu artistic, eu îmi produc şi susţin financiar singură spectacolele, de la ultimul cui, până la cea mai importantă piesă de decor, scenografic vorbind, care ajută spectatorul să treacă dincolo de rampă şi să păşească în lumea nouă care i se înfăţişează, cu încredere.
De aceea, arta de a compune bine, în cazul meu, e arta de a diversifica bine!
Un gravator Bodor nu înseamnă numai un sistem de urmărire a suprafeţei, care asigură o precizie de 0,1 mm, dar ceea ce îl face indispensabil în meseria mea e viteza de gravare (60.000mm/min) şi viteza de tăiere (30.000mm/min), căci, de la sine înţeles, eu nu-mi permit să pierd timpul, cum se pierde uneori, la instituţiile de profil, aflate în grija Statului.
Ca să fiu o mână mai iscusită decât sunt, am nevoie de ajutor, fiindcă oamenii se găsesc mai greu în zilele noastre decât maşinăriile care uşurează munca întru frumos/util/profitabilitate.
Bineînţeles că, această latură a frumuseţii nu poate fi considerată esenţială de toată lumea, mai ales dacă lumea nu împodobeşte perspectiva ca mine şi nu vede simplitatea fără sărăcie, bogăţia fără stridenţă, precizia fără duritate şi, cantitatea fără exces!
Să fii creativ, în câmpul muncii mele (plăcute!) e obligatoriu! Mai ales că, în spectacolele mele joacă copii.
Gravatoarele Bodor oferă libertate în utilizare, iar în arta asta, în care-mi transform eu zilele (şi nopţile!), e nevoie de multă serenitate.
Se spune că atunci când mergem la culcare suntem un pic mai scunzi, cu vreo 2 cm, dar e aproape imperceptibilă această scurtare pentru oricare dintre noi şi, oricum, nu stă să ne măsoare nimeni, ba dimpotrivă, e mai încăpător patul, nu-i aşa?
Dacă, însă, eşti martorul Călătoriilor lui Gulliver şi, dacă spectatorul nu va vedea un uriaş în scenă, care trebuie să se mai şi mişte, nu va credita povestea deloc! Nu are cum, fiindcă el trebuie satisfăcut şi vizual, nu numai auditiv. Aici poate interveni Bodor! Cu Bodor, Gulliver e călător…
Teatrul de animaţie (care nu e totuna cu teatrul de păpuşi, deşi tot despre păpuşi vorbim, în esenţă) e un gen de teatru foarte complex, cu mult mai complex decât ceea ce numim noi actorie, în general, unde urmărim „umbra” divină a „monştrilor sacri” şi, cumva, pierdem astfel, cu siguranţă, ceva substanţial.
Undeva, un gravator Bodor aşteaptă să împlinească alcătuiri atât de minunate! Până atunci, BCL-1630B, vrei să fii (b)odorul meu?!
SuperBlog 2018, Proba nr. 8, Sponsor:
Alma Nahe(r) 