alma nahe

Posts Tagged ‘Colop’

Cu Bodor, Gulliver e călător…

In superblog2018 on octombrie 23, 2018 at 10:05 PM

Să ne închipuim că fiecare om ar fi golit de toate sentimentele sale şi acestea ar fi depuse mai apoi într-o cutie special concepută pentru a încăpea şi a se putea dezlănţui fără cenzură. Am observa mai bine că ele însele construiesc spaţiul din jurul nostru?

Că s-ar forma o ţesătură, imprimată cu tot felul de înlănţuiri şi trimiteri, interdependente, care ne îmbracă sufletul pentru a putea fi caracterizaţi mai uşor?

Poate!

Acum, să ne gândim, spre exemplu, la un gravator laser Bodor, BCL-1630B.

bcl-1630b

Vă imaginaţi cât de lipsite de gust ar fi, ce şterse sau neornamentale ar fi anumite lucruri fără el? Varietatea elementelor decorative te scapă de monotonie şi personalizează mediul în care te defăşori, or, dacă ţi-aş spune că acest aparat poate ajuta la o creştere considerabilă a frumosului, în lumea din jurul tău, l-ai mai privi ca pe o simplă cutie metalică?

Atunci când avem toate simţurile în noi, ele se împotrivesc monotoniei. Priviţi, vă rog!

Când am zărit prima dată chipul micuţei metise, am gravat pentru totdeauna în suflet cea mai frumoasă amintire şi un anume sentiment înşurubându-se în mine: serenitate.

Un sentiment din ce în ce mai rar alăturat timpurilor pe care le traversăm, unii mai uşor şi, dimpotrivă, alții, mai greu.

Unduirile mâinilor copilei vrăjesc ochiul, dar împreună cu ele mai dansează cineva, o făptură imaginară care multiplică la nesfârşit un sentiment puternic, ce ar putea ajunge cândva să locuiască şi alţi semeni, dacă lumea şi-ar lua răgazul de a-l observa.

Poate că lumina participă şi ea în urzeala poveştii de mai sus şi tocmai ea ne conduce către sentimente ce nu pot fi descoperite altfel decât aşa, din aproape-n aproape, din om în om, nu neg… Sau, poate că eu încerc să sensibilizez acum, prea mult, cutia de metal care a devenit omenirea…

Dar, mărturisesc că îmi e greu să captez tot ce îmi transmite vizionarea filmării, fiindcă ceea ce se întâmplă dincolo de sticlă te invită la un soi participare activă şi te ocupă, îngreunând desprinderea. Chiar şi aşa, e suficientă metafora, în baza căreia,  pot merge mai departe, în acest text, dincolo de ea.

Nu înainte să (vă) întreb dacă nu există, oare şi în alte construcţii (decât oameniiun înalt grad de frumos coerent?

Ba da, există, cum să nu!? Numai că nu vom vedea Totul, în ansamblul lui de forţe, dacă nu ne e arătat într-un fel amănunţit! Noi, gândim doar efectul, în forma lui finită, mai întotdeauna, fără să ne gândim la ceea ce a provocat acel efect, ca şi cum am fi nişte maşinării, noi înşine, programate să nu mai aprecieze efortul care a creat efectul.

Pe zi ce trece, însă, eu mă minunez de ajutorul perfect pe care îl oferă maşinăriile în zilele noastre, maşinării care compun frumosul în forme felurite, subtile, ilustrând compoziţii la care acum o sută de ani puteai doar visa. Dacă nu le-aş cunoaşte/intui/descoperi principiul în baza căruia funcţionează cele câteva, cu care rezonez, să zicem sau îmi sunt trebuincioase de-adevăratelea, aş crede că, sentimentele de la începutul acestui articol, de care mă debarasam voit, au părăsit unii oameni şi au început să fie locuitorii acestor maşinării.

Colop Romania, pe care-l ştim, în primul rând, prin(tre) ştampilele noastre cu suflet, un brand recunoscut pentru marcare individuală, importă, mai nou, și distribuie gama completă de gravatoare laser Bodor.

green

Astfel, România beneficiază de un ajutor nou întru necesitățile oricărei producții publicitare, fie că este vorba de gravare sau de marcare pe diverse tipuri de materiale. Dar, sinceră să fiu, mie nu-mi pasă neapărat că pentru România e un câştig, ci pentru artista de/din mine, căreia îi place să asambleze distanţe în contur complet.

Eu sunt artist independent şi nu sunt susţinută de Stat în alegerile mele profesionale, de aceea se explică, din start, de ce sunt ceva mai receptivă la astfel de cutii miraculoase.

Cum, pentru fiecare proiect artistic de-al meu, unde eu sunt şi actorul, şi regizorul dar şi staful tehnic şi, cum nu prea se (re)găseşte în mine şi tăietoru’ ori gravoru’ perfect, declar (pe propria răspundere!) că am o nevoie acută de un Bodor BCL-1630B! 

Nu numai pentru unele lucrări de debitare în lemn, spre exemplu, mai complicate, căci tăieturile unui fierăstrău nu rezolvă întotdeauna îmbinările, ştim, ci pentru tot felul de elemente de decor futuriste ori ceva mai cuminți, clasice. Bodor BCL-1630B, permite gravura/tăierea facilă a unor obiecte mari, în primul rând!

Teatrul operează cu sentimente mari (ca să ajungă la public!), da, dar nu e suficient numai actorul ca să le transmită, ci fiecare metru de scândură al scenei are nevoie de caracterul compoziției unor părţi de decor, într-o scenografie mai amplă.

Lumina, umbra, culorile, au un caracter distinct întru a face obiectele să pară mai frumoase, mai perfecte, dar iarăşi nu e suficient. Câteodată, pe scenă, cantităţile sunt confuze. Şi calităţile aşijderea!

De când profesez în acest domeniu artistic, eu îmi produc şi susţin financiar singură spectacolele, de la ultimul cui, până la cea mai importantă piesă de decor, scenografic vorbind, care ajută spectatorul să treacă dincolo de rampă şi să păşească în lumea nouă care i se înfăţişează, cu încredere.

De aceea, arta de a compune bine, în cazul meu, e arta de a diversifica bine!

Un gravator Bodor nu înseamnă numai un sistem de urmărire a suprafeţei, care asigură o precizie de 0,1 mm, dar ceea ce îl face indispensabil în meseria mea e viteza de gravare (60.000mm/min) şi viteza de tăiere (30.000mm/min), căci, de la sine înţeles, eu nu-mi permit să pierd timpul, cum se pierde uneori, la instituţiile de profil, aflate în grija Statului.

Ca să fiu o mână mai iscusită decât sunt, am nevoie de ajutor, fiindcă oamenii se găsesc mai greu în zilele noastre decât maşinăriile care uşurează munca întru frumos/util/profitabilitate.

Bineînţeles că, această latură a frumuseţii nu poate fi considerată esenţială de toată lumea, mai ales dacă lumea nu împodobeşte perspectiva ca mine şi nu vede simplitatea fără sărăcie, bogăţia fără stridenţă, precizia fără duritate şi, cantitatea fără exces!

Să fii creativ, în câmpul muncii mele (plăcute!) e obligatoriu! Mai ales că, în spectacolele mele joacă copii.

Gravatoarele Bodor oferă libertate în utilizare, iar în arta asta, în care-mi transform eu zilele (şi nopţile!), e nevoie de multă serenitate.

Se spune că atunci când mergem la culcare suntem un pic mai scunzi, cu vreo 2 cm, dar e aproape imperceptibilă această scurtare pentru oricare dintre noi şi, oricum, nu stă să ne măsoare nimeni, ba dimpotrivă, e mai încăpător patul, nu-i aşa?

Dacă, însă, eşti martorul Călătoriilor lui Gulliver şi, dacă spectatorul nu va vedea un uriaş în scenă, care trebuie să se mai şi mişte, nu va credita povestea deloc! Nu are cum, fiindcă el trebuie satisfăcut şi vizual, nu numai auditiv. Aici poate interveni Bodor! Cu Bodor, Gulliver e călător…

Teatrul de animaţie (care nu e totuna cu teatrul de păpuşi, deşi tot despre păpuşi vorbim, în esenţă) e un gen de teatru foarte complex, cu mult mai complex decât ceea ce numim noi actorie, în general, unde urmărim „umbra” divină a „monştrilor sacri” şi, cumva, pierdem astfel, cu siguranţă, ceva substanţial.

Undeva, un gravator Bodor aşteaptă să împlinească alcătuiri atât de minunate! Până atunci, BCL-1630B, vrei să fii (b)odorul meu?!


SuperBlog 2018, Proba nr. 8, Sponsor:colop_1502401232-1-300x300

 

 

 

 

Reclame

24 Colop

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016 on octombrie 17, 2016 at 8:36 PM

313

Responsabile mâini, neobosite degete,

Bine aţi venit la Convenţia 24 Colop (two for Colop)! Fie că sunteţi mână lungă sau mână scurtă, mână largă, albă sau neagră, poate că aţi constatat, de-a lungul timpului, de când ne cunoaştem, utilitatea ştampilei noastre, responsabilitatea ei şi procesul de personalizare prin care poate trece, fie că-i printer, fie că-i datieră, fie ştampilă carte de vizită, fie de firmă, fie cifrieră, fie orice alt tip de ştampilă, ecologică sau cu protecţie antibacteriană, în funcţie de aspiraţiile, militările, (uneori) paranoia şi dorinţele dumneavoastră, şi chiar a bucuriei copiilor dumneavoastră, indiferent de formă şi scop.

Întrucât, scopul nostru unanim e să înregistrăm noi progrese, am hotărât să luăm în considerare sunetul dominant al tuturor produselor noastre, aşa că am închis ochii şi… am ascultat.

painted_hands04

Stimate burice (ale degetelor!), cele constatate de noi în timpul alocat folosirii tuturor ştampilelor (prezente la momentul optim ales studiului, ce fac obiectul acestei convenţii), în decursul unei zile (lucrătoare), au fost identificate, după cum urmează a fi enumerate sub formă de sentimente: legănatultrântitul, înmuiatuluscatul, practic, lucruri obişnuite şi cunoscute actelor Voastre, în funcţie de caracterul, originea, apartenenţa, etnia etc, precum şi gradul de uzură al nervilor posesorilor, exercitați asupra bietelor voastre ştampile. Subiecți, pe care, desigur, i-am urmărit, fără să ştie, pentru a nu influenţa rezultatul experimentului.

Le-am numit „sentimente”, deoarece ne-am dat seama de similitudinea cu cele 4 etape de viaţă în care regăsim omul, în general, în fond, dincolo de bucurii şi fericiri vremelnice (adică, legănat, trântit, înmuiat, uscat).

Dincolo de această similitudine şi rutină, ochii noştri închişi ne-au mai relevat un aspect pe care nu-l prevăzuserăm şi pe care nu l-am crezut posibil vreodată: singurătatea de zi cu zi, a unei ştampile.

La început, de cum am observat predispoziţia câtorva către depresie, am introdus printre ştampilele clasice, unele motivaţionale, apoi unele cu pisici, căţei, purcei, dar cum şi acestea luau calea vânzării repede, ne întorceam în acelaşi punct, aşa că am hotărât să aprofundăm acest studiu, întru fericirea pe termen mai lung a produselor noastre, şi implicit, a consumatorilor noştri.

Pentru acest studiu, am stabilit să luăm în considerare ultimele şi cele mai recente 24 de ore ale unei ştampile de birou şi am constatat că produsele noastre nu au timpul necesar să se împrietenească, fiindcă rafturile mărcii noastre nu sunt destinate depozitării, ci unui flux continuu.

mana

Desigur că, aţi putea fi tentaţi să credeţi că o ştampilă de birou nu poate fi singură, întâlnind atâtea ştampile în întreaga ei activitate de-o viaţă. Dar, şi sperăm că nu vă surprinde, fiecare ştampilă, odată ce îşi vede „sacii în car”, se retrage în tuşiera ei şi-şi vede de albastrul, roşul, negrul, violetul contractelor sale.

Chiar şi copiii, în veselia lor de-a le folosi, le rătăcesc la un moment dat într-un cotlon întunecat al casei, şi zac acolo, de negăsit, până când o altă ştampilă îşi arată suprafaţa (generoasă) pe un contract de vânzare-cumpărare al casei şi-abia atunci, când foştii proprietari vor goli apartamentul de mobilă, va vedea lumina zilei şi acea ştampilă personalizată. Va fi recuperată, va rezista în timp, dar, uneori, prea târziu, copiii fiind duşi (de altă ştampilă) demult pe la casele lor.

Desigur, o ştampilă nu e un lucru pe care să-l pierzi, fiindcă uneori te poate costa libertatea sau viaţa, de aceea trebuie păzită ca pe ochii din cap.

Urmare a acestor impresionante constatări, vom proceda mutatis mutandis*
la împrietenirea de urgenţă a 2 ştampile, una de birou, una de buzunar (pachet duo-deal), pe care le vom prinde în acelaşi ambalaj şi, ca să ne dovedim că am avut dreptate, deja am recurs la această manevră şi… iată-le!

black30_mouse_black

Pachet duo-deal, compus din Printer R30+Stamp Mouse R30

În plin proces de socializare (vezi bulele design-ului de prezentare, care, aşa cum sunt dispuse, arată schimbul de gânduri între Printer R 30 (ştampilă de birou rotundă, că era cea mai populară) şi cea de buzunar, Stump Mouse R30 ( că era cea mai mică şi robustă ştampilă de buzunar).

colop

Ne-am zis că această mişcare va folosi, deopotrivă, nevoilor, mâncărimilor, furnicăturilor îndeplinirii sarcinilor de zi cu zi, ce vă revin, stimaţi oaspeţi, având în vedere tipurile de întâlniri pe care le aveţi în decursul unei zile de lucru, efective, dar şi anotimpurile.

De exemplu, o ştampilă de birou, cum e aceasta, black122190_black

va sta întotdeauna la cald! Pe când, cea de buzunar, adică şoricelul ăsta gri (!!!),grey129815_grey

poate aduce degetelor dumneavoastră un pic de căldură într-o zi extrem de geroasă, când veţi fi nevoiţi, presaţi de timp, să parafaţi un act într-o parcare sau în orice alt spaţiu inadecvat unei tranzacţii fructuoase. Simplul fapt că veţi zăbovi în buzunar preţ de câteva secunde, în căutarea ştampilei dumneavoastră, vă va aduce minimul acela de căldură atât de necesar încheierii afacerii cu succes, chiar şi în aceste condiţii vitrege.

De-a lungul timpului, ştampilele noastre au întâlnit tot soiul de mâini, mai curate sau mai murdare, dar nu s-au plâns niciodată! În scopul câtor infracţiuni nu or fi fost ele folosite! Însă, o ştampilă nu e făcută să judece caracterul moral al posesorului, aceste chestiuni revenind organismelor abilitate în acest scop. Fiecare cu ştampila lui!

Scopul acestei convenţii e să informăm prompt, ca urmare a acestei decizii, despre acest pachet, menit să contribuie, totodată şi la bunăstarea cumpărătorului, căci toate cheltuielile de legătură (terapia de socializare a celor două produse, ambalajul etc) vor fi suportate integral de marca noastră.

În acest fel, ştampilele noastre nu vor mai fi niciodată singure, fiindcă din 24 de ore, 16 ore le vor petrece una în compania alteia, date fiind cele 8 ore corecte de lucru, pe care ar trebui să le respecte alte convenţii. Totuşi, ca să fim siguri că cele două vor fi nedespărţite, tuturor clienţilor noştri le vom sugera să le ţină în acelaşi loc, în timpul liber. De preferat, într-un seif!

Că nu respectă şi nu susţin alte mâini, sus-puse,  orarul de lucru normal al unei fiinţe umane, deşi, nu recunoaştem, acest fapt compensează cu alte experienţe, căci am întâlnit cel puţin o dată, în vieţile noastre de ştampilologi, funcţionari. care-şi menajează mânuşiţele excesiv şi te trimit de la Ana la Caiafa pentru o parafă şi o semnătură. Aşa încât, unele ştampile pot ajunge să stea degeaba, la cheremul celui obligat să înlesnească împlinirea cetăţenilor, dar asta e altă poveste, noi, făcând referire astăzi la situaţia în care se regăsesc ştampilele noastre active.

Aşa, ca o bârfă, fiindcă o convenţie poate avea veselia ei, dincolo de seriozitate, am identificat câteva tipuri de ştampilă, care şi-au dobândit reputaţia în urma contactului cu anumite mâini şi am alcătuit un top 3 ştampile rezistente în timp:

  1. Ştampila funcţionarului la Stat
  2. Ştampila funcţionarului la Stat
  3. Ştampila funcţionarului la Stat.

În finalul acestei întâlniri,  e musai să subliniem că, unele ştampile şi-au manifestat dorinţa ca socializarea să nu le fie impusă, aşa că am stabilit că şi ele, ca şi oamenii, ai căror mâini le utilizează, pot să aibă drepturile lor de-a se vinde singure, deci, implicit, dreptul la singurătate.

Mâinile sus cine e pentru!

printer00181

*schimbând ceea ce e de schimbat (expr.lat)

image

în octombrie s-au împlinit 23 de ani de când Printer R30 a fost lansată.

00181

SuperBlog 2016, Proba nr.5, Sponsor:image

Ștampila gândului

In dicţionar de mişcare on octombrie 12, 2015 at 6:10 PM

image
Din când în când închid
în poezie gândul (prețios),
ca o pasăre în colivie:
Ești favorita mea!
Ești cea mai bună lume posibilă…
,
așa o hrănesc,
n-o tratez ca pe-o spaimă scurtă.

Ea își scutură recunoscătoare penele:
Colop, colop, colop
(gândul trece printr-un proces de personalizare)
ce bine că nu m-ai irosit
acolo unde ai plâns,
acolo unde ți-ai murit!

Ca să nu le uit,
le numerotez: pasărea unu, pasărea doi.
Ce ritm nebun!
Mi-ar folosi și o datieră pentru fiecare gând
(gândesc),
aș adăuga și locul unde îl prind și
ce exemplar e.

Acum am destule colivii,
zgomotul păsărilor s-a amplificat,
spațiul s-a aglomerat,
dar mai e loc.
Trebuie doar să-mi înfrâng orchestra,
nu vreau să mi se umple paharul!
,
am stabilit
la un moment dat
și de-atunci
ele îmi tot ouă doar vorbe fierte,
dar moi.

Mai demult, credeam că e atât de singur cuvântul,
încât îl însoțeam prin cutele cearceafului,
în adâncimea dorinței.
Dar acum,
ca o secretară a simțului,
tot ce trebuie eu să fac e
să stau pe un scaun
(nu-mi ridic fusta mai sus de genunchi),
cu Ștampila Gândului în mână,
ca să nu mă înșele numărul de cuvinte
dintre adâncul inimii mele și
gândul de iubire hoinar
al unui alt trecător.
00181
image

Fără de Colop, nu aș fi scris aceste rânduri.
00181

Povestea a treia pentru SuperBlog2015.

Există ceva care transformă soarele într-o pată galbenă și altceva care transformă o pată galbenă în soare

In dicţionar de mişcare on octombrie 6, 2014 at 6:30 PM

Erika Kuhn

A apăsat și i-a fost ușor,
mișcare lină, sunet plăcut.
A montat cuvântul,
era stabil,
a înclinat suprafața pe care stătea și nu aluneca,
s-a minunat,
a întors foaia,
a desenat un soare,
unul posibil
dintr-o infinitate de pete galbene,
apoi a apăsat din nou
pe o rază,
arăta ca și cum era ruptă din soare.
„Colop!”, a izbucnit el,
Colop!” am zis și eu atunci,
de parcă eram făcută numai din hârtie.
A desenat apoi o casă,
a apăsat la nesfârșit,
nu se mai oprea
și-n fiecare secundă de apăsare
oamenii străzii primeau o casă
și-atunci a înțeles că poate să atingă tot
așa cum unele lucruri își doresc să fie atinse,
ca și cum lumea lui era toată numai aripi de fluture,
ca și cum războaiele s-ar putea opri cu o ștampilă înzestrată
cu magia soarelui,
dar nu,
nu era vorba de magie aici, ci de virtuozitate tehnică,
contează cum apeși și cu ce!
Creștea sentimentul urgenței
și ca și cum avea o grilă de ghidare rapidă în minte,
a mai desscuiat câteva lacăte,
a mai dezghețat câteva chestii bocnă,
a mai pus câteva paie pe câte un foc,
de încălzit, am încălzit eu atmosfera:
„dacă nu te-aș mai iubi,
tot universul ar încăpea și în mine!”
și-atunci el
a încheiat acest proces de personalizare,
i-a pus capac(nu știu dacă ce i-am zis eu,
dar am făcut-o pentru mobilitate,
eu militez pentru deplasări),
a schimbat tușiera — fusese totuși vorba de un consum —,
sistemul de prindere era la vedere
(bază transparentă pentru poziționare),
apoi a ferecat-o în sertarul lui de iluzionist,
a tras perdelele peste imaginea soarelui perpetuu
și s-a așezat să vegheze peste povestea lui,
se știe că unele povești au și efecte secundare,
căci modificarea poate aduce ceva mai mult,
precum, la fel de bine poate aduce ceva mai puțin,
un soare e pentru toți,
toți pentru un soare sunt din ce în ce mai puțini,
iar asta e o poveste cât se poate de reală,
pe cât de reală poate fi o poveste despre un printer.

00181

Superblog 2014, proba de aprobări cu
image

Punctajul obținut: 91