alma nahe

Însemnări pe manşetă

In Drumuri&Călătorii, superblog2018 on octombrie 28, 2018 at 11:39 PM

Uneori, izbutesc să pun mâna pe câte un spiriduş şi el, atunci, recunoscător că nu pun decât mâna pe el şi nimic altceva (din ce ar putea pune un om pe o fiinţă magică), îmi oferă, două câte două, aventuri, deşi eu îi cer numai una. Din care pot alege numai una. Dar ce specializare o fi având spiriduşul ăsta al tău, poate că vă întrebaţi. Chiar aşa, …

– Ce specializare ai, spiriduşule?
– În magie.
– Aha! Albă, neagră?! De care?
– Roz!
– Şi, acum, pe moment, în această specializare mi te înfăţişezi?
– Nu! În calitate de zână!…
– …
– Fireşte că un spiriduş se înfăţişează în calitate de spiriduş! Glumeam! Vrei să-ţi arăt diploma?

Dacă totul pare roz până aici, să vedeţi culoare de aici încolo:

– Hai, zi repede ce alegi, că trebuie să mai fiu atins şi de alţii azi: Etiopia sau Chile, Patagonia sau Ţara de Foc, Bolivia sau Peru, Zanzibar sau Cuba; ascensiune pe Vârful Moldoveanu sau ascensiune pe Kilimanjaro, ascensiune pe Aconcagua sau ascensiune pe Elbrus; expediţie în Nepal sau expediţie în Everest Base Camp, insule exotice sau excursii în munţii Romaniei; circuite sau expediţii, safari sau triburi primitive?

Dacă credeţi că un spiriduş e relaxat, vă înşelaţi! N-are nicio graniţă!

– Stai! Lasă-mi timp să gândesc! Unde locuieşti? Te caut eu şi…
– Nu locuiesc! Circul dintr-un loc în altul! Sunt un spiriduş…
– Vagabondier?
– Aventurier! Te-ai hotărât?!
– Islan… da?!
– Să nu îndrăzneşti! Ce naiba tot aveţi cu Islanda? Crezi că acolo circulă spiriduşii mai liberi decât pe aici?
– Atunci… Nu încă! Nu m-am hotărât! Ştii, e aventura vieţii mele şi…
– Aventurile nu necesită pregătiri prea multe, pregătirea nu e treaba ta! E specializarea altcuiva!
– Ce specializare. A cui? Ce tot spiriduşeşti?
Turism de aventuraExtreme Travel. Îţi spiriduşesc despre excursii personalizate.
logo_extreme_travel_transparent_small-1-1-300x300 (1)

– E mişto să fii spiriduş?
– E extrem!
– Extrem de…?
– Extrem!
– Auzi, spiriduşule, atitudinea ta mi se pare extrem de extremă pentru un spiriduş. Nu coincide deloc cu cea a spiriduşilor pe care i-am mai atins până acum.

În textele mele!

– În textele tale! Dar ăsta nu e textul tău.
– Dar al cui?

Spiriduşul ăsta are o repeziciune supranaturală, deja mă scoate din textele mele şi eu  nu am apucat să mă gândesc măcar în ce aventură să pornesc.

– Mă car!
– Măcar ce?
– Mă car, dacă nu te hotărăşti mai repede!
– Ah, cât de mult aş vrea să mă întorc în timp şi să nu te mai ating!
– În sfârşit! Abuna Yemata Guh!*
– Poftim?

Cred că a zis ceva în limba lui! Nici n-am apucat să invoc întoarcerea în timp, că spiridoşenia extremă…

– Mergi în Etiopia!

… m-a întors în anul 2010 (etiopienii sunt cu 8 ani mai în urmă). Ora 6 dimineaţa!

– E ora zero, trezeşte-te!
– Ba e şase!
– După Calendarul Copt e ora 0!
– Pare mai degrabă crud!
– Chiar e, are treisprezece luni!

Ceasul meu arată tot ora 6. Îmi vine să dau bir cu fugiţii…

– Păstrează birrii**, o să-ţi trebuiască! Pe aici nu e niciun „fugit”!
– Evident! Sunt doar EU, singură în aventura vieţii mele!…
– Ah, ce bine că ai zis asta, eu dispar!
– Şi, pe mine cui mă… laşi?

Spiriduşul m-a lăsat. În mijlocul tribului Mursi, cu buza umflată!
Etiopia_oameni_4_ss-1024x875
– Scuzaţi, doamnelor!

Mi se taie răsuflarea. Dacă funcţionează chestia aia cu „Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea”, atunci ăsta e momentul nr. 1!  Îmi vine, ba să mă las la pământ, ba s-o iau la fugă, în timp ce mulţimea din jurul meu freamătă hohotind.

copii pe picioroange

 

Câţiva copii pe picioroange improvizate se aşază ca şi cum aş vrea eu să le fac o fotografie. De parcă mi-am luat ceva la mine în aventura asta. Nu, gata! De-abia mă mai ţin picioarele! Trebuie să telefonez, să comunic cuiva cele întâmplate, să torn cuiva spiriduşul!

– Urăsc turnătorii! Nu am plecat nicăieri, am fost să iau un aparat foto şi Manualul Aventurierului Începător! *** Trebuie să îl citeşti!
– Când?
– Acum!
– Cine l-a scris?
– Un alt aventurier.
– Nu citesc concurenţa!
– Nu citeşti, nu vezi capitala Etiopiei!
– Şi, mă rog, nu puteam să mă aventurez în Addis Abeba mai întâi?
– Cu un spiriduş după tine? În niciun caz!
– Puteam să trec şi eu ca toţi oamenii prin cea mai frumoasă piaţă a oraşului…
Meskel e cea mai frumoasă…
– Mă rog! Habar n-am!
– Dacă te-ai uita în Manualul ăla..
– Aşa, stând în picioare?
– Tribul Mursi nu e cel mai ospitalier trib din lume. Vezi să nu atingi nimic, obiectele, pe aici, au suflet! Nu le spune nimic despre mine, ei cred într-o forţă atotputernică, pe care o numesc Tumwi. Ea li se înfăţişează sub forma unei păsări şi, uneori sub forma unui curcubeu.
– Şi eu atribui suflet obiectelor, doar sunt actor-păpuşar. Şi cred şi în curcubeu!…

Na, că a început să plouă! Da’ ce-am zis?! (Ceva în limba amHARică.)

– Ţi-am zis să nu atingi nimic!
– Mi-e foame.
– Nu te uita la farfuriile lor!
– La drept vorbind, nici nu cred că au farfurii în afara celor prinse de buza inferioară. Mi-e sete!
– Pe aici se bea numai lapte şi sânge de bovină. Când nu se bea alcool. Noroc că e dimineaţă şi nu au apucat să se înveselească. Să mergem!
– Dar abia ce am venit.
– Nu putem zăbovi mult, că ne iau la ochi! Au arme! Fă o poză şi, gata!

32597581224_4313546386_h-600x400

– Mergem la Arbaminch.
– De ce?
– Ai zis că ţi-e sete. Arbaminch înseamnă „patruzeci de izvoare”.
– Da’, de cazat ne cazăm undeva?
– În satul Dorze, într-o casă tradiţională.
– Dorze nu e tot un trib?
– Mai evoluat şi mai inventiv. De unde ştii?
– Din Manual, nu de-aceea l-ai adus? Şi, am mai citit că undeva, în inima Etiopiei, se află 11 biserici săpate în piatră.
– Mai exact, la 645 km distanță de Addis Ababa. Bisericile din Lalibela sunt cele mai frumoase biserici creştine din Africa. Uite ce e, spiriduşii nu se lasă duşi la biserică!

elo_ethiopiachurchinground_1 (1)

 

Măi, ce complicaţie! Nu putem să încurcăm magia cu biserica, auzi la el! O să mă prefac că o să-l raportez cuiva mai magic ca el.

– Dacă vrei ceva între magie şi biserică, atunci o să mergem la teatru! Mai exact, la cel mai vechi teatru din Etiopia, Teatrul FikirHager.

De câte ori îl ameninţ în gând că îl raportez, ştie exact cum să întoarcă femeia din mine.

– Aiemef.
– Ce-i asta, acolo mergem acum?
– Nu, „femeia” întoarsă! Am zis invers cuvântul.
– Îţi arde de şotii!
– Ca ţie de aventuri!
– Ia uite, câteva pete de soare se joacă-n părul tău! Nu ploua mai devreme?
– Habar n-am. Să mergem la Dalol, acasă la Curcubeu!
– Cu ce mergem?
– Cum adică?
– Mergem cu cămila?
– Da’ până acum cum ai mers?!
– Am mers?
– Păi, vezi? Când atingi un spiriduş, el devine al tău pentru… pentru o vreme.
– De-asta nu simt oboseala?
– Când ai pe cineva magic lângă tine, nu mai simţi nici măcar cum trece timpul. Serios, nu te simţi şi tu un pic magică?
– Magia se ia?
– Numai aia roz.

Nu ştiu al cui e textul ăsta încă, dar îl simt ca şi cum ar fi al meu. De obicei, spiriduşii pe care îi ating, nu vorbesc. Poate de-asta! Poate că azi (sau ieri?!) l-am atins pe cel mai vorbăreţ spiriduş din lume. Până astăzi nici măcar nu am ştiut că există magie roz (ca lacul Abaya). Până azi, la drept vorbind, n-am ştiu nici că există o biserică în cer.

Iar alătur biserica cu magia, nu ştiu de ce!

Să mergi în Etiopia e o aventură, dar n-am răgazul acum să o descriu în chiar focul ei, fiindcă o aventură se trăieşte, nu se scrie!

– Ai văzut ce scrie pe prima pagină a Manualului Aventurierului Începător?

Spiriduşul ăsta nu se dă dispărut cu una, cu două!

– „Vino cu mine, cititorule!” scrie.

Curiozitatea e înrădăcinată în spiritele noastre. Privind drumuri cotite şi râuri cu meandre, forma naturii şi culoarea ei, ochiul nostru se arată întotdeauna satisfăcut. Într-o aventură, momentele de răgaz îţi permit să asimilezi ceea ce tocmai ai simţit, zărit, amuşinat.

Eu am, de la natură, ochi buni, iar spectacolul lumii îmi prilejuieşte, din copilărie, o plăcere deosebită. Nu folosesc orice prilej de a călători, dar folosesc orice prilej de a observa, mai ales, gravura timpului, indiferent unde, indiferent la câţi centimetri se află ea, de locul unde mă aflu acum.

O călătorie, oriunde ar duce ea, e ca o însemnare pe manşeta lui Dumnezeu. Habar n-am cum să explic de ce Dumnezeul meu are manşetă, dar sigur mi se trage de la influenţa…

– Mea!

Desigur, nu e altul decât spiriduşul meu. Cred că un timp o să mă opresc din a mai atinge spiriduşi!


.
*Biserica din cer:

** Birr-moneda naţională a Etiopiei

*** Manualul nu există, dar dacă vrei o excursie altfel, fă-o cu Extreme Travel şi poate-o să-l scrii chiar tu!

SuperBlog2018, proba nr.10


Reclame
  1. Vreau și eu o copie a „Manualului” și dacă îmi permiți și un spiriduș! 😊
    Mult succes, Olimpia!

    • Spiriduşii trec repede, trebuie să pui mâna pe ei degrabă, că altminteri se lasă atinşi de alţii. Să văd dacă mai prind vreunul, că ediţia asta m-a trimis direct la începuturile SB. De fapt, mult mai prost stau cu spiriduşii acum decât atunci. 😛

      Cât despre manual, stai să îl mai răsfoiesc eu un picuţ şi după aia al tău să fie! Succes, MOna!

  2. Ce coincidenta! Sa înregistram articolele la diferenta de doua minute una de alta, sa alegem aceeasi destinatie si sa punem accent pe acelasi obiectiv.. zic asta, referindu-ma la videoul pus de tine, cu escaladarea stâncii catre „Chapel in the Sky”… Nu îl vazusem, dar acum cu atât mai mult ma emotioneaza.
    Îmi place spiridusul tau! trimite-l si la mine, din când în când…
    Bafta, Oli! Si sa ne vedem „in the Sky”… vii, însa! 🙂

    • Nu am avut prea mult timp la dispoziție să scriu, ca şi tine, de altfel şi, cum nu aveam timp de documentare scrisă prea multă, am mers să caut inspirație direct pe canalul de youtube. Când am văzut cum se cațără oamenii ca să ajungă la biserica aia, atunci mi-am zis că sigur e vreun spiriduş pe-acolo care le păzeşte spatele turiştilor, la înălțimea aia. Caracterul spiriduşului tot dintr-acolo s-a creionat, că era un ghid local, care stătea pe cărăruia aia mică, în cățărare, chiar pe marginea ei, protejând turiştii, care se țineau de zidul de pietre, de parcă avea ceva supraomenesc în el. Un fel de îngâmfare în ciuda morții. De aceea a devenit central obiectivul nostru comun.

      Succes, Danielă!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: