Și unde

(Sursa foto: Facebook)
Eu nu mai știam dacă am dat lumea peste cap. Unii ziceau „e a mea, e a mea!”, alții și-o luaseră în cap. Dar eu, hehe, eu…păi, se făcea că o luasem de-o liană și-o învârteam, ca pe un lasou, deasupra capului. Dar nu mai știu exact când i-am dat drumul, în cine și unde…

Alte „unde” căuta-vom în Irealia, dar abia când s-o întoarce de la munte va apărea și link. Că s-a dus ea la munte, n-a așteptat să vină el la ea! 😉

…
Între timp a apărut și Irealia, programată.

Solfegia, undeva prin Rusia

Reciclare la modă,
cu patimă am rupt cartea,
am tăiat poezia, croind o fustă,
ca pentru o muiere cu şolduri late
şi-am tras-o pe mine.
Îmi şade bine!
Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo,
foşnind,
aproape în mine.

De joi până miercuri ne jucăm la Irealia…

Azi

Pe buzele mele,

pe buzele tale

sunt două toamne,

ca două doamne.

Rod le culegem,

când le-nţelegem

soarele-n casă,

luna pe masă.

Din lume nouă

vin amândouă,

una-i o zână,

cealaltă-i divă,

gospo-amândouă,

în gură plouă.

Las să-ncolţească

urare-n spunere-almanahească:

Zână balanţă,

să ai vacanţă

de la urâte

zile şi rele,

doar bucurie culege-n panere!

Tu, Gospodivă,

rămâi activă,

rimă în zâmbet,

prin păr, doar cântec.

Vouă-amândouă,

un strop de rouă!

Scutur o floare

şi din petale

vă fac cărare şi

celor care,

socot ireale

ambele toamne.

Cad ouă, Doamne!

Cadou, ă, Doamne?!

.