În filmul meu aproape mut

În filmul meu aproape (că) mut lumea, căci multe există în ea, fie numai ca număr, fie numai ca metaforă. O mut de colo-colo, nu am un spațiu clar. Uneori mă trezesc, cu tot cu mine, în filmele altora. Un număr. Un umăr. Un măr.

Câteodată stau pe un scaun plastic, într-un cerc de oameni plastici, ne preparăm fiecare, în muțenie, spumele, în ziua baloanelor de săpun. Ne-acoperim, chipurile, dar nu știu exact momentul când se trece în iluzie, fiindcă nu e ca și când ți s-ar rupe filmul. În spațiul ăsta plastic, cu toții avem câte o lamă la îndemână și săpuniți bine, ne radem la unison, câteodată și unii pe alții. La sfârșit, ieșim fini, dar nu ne ține mult. Devenim iar și iar aspri.

Mut lumea mea fiindcă numai în felul acesta eu pot proba gândul mai înainte să ia forma cuvântului următor, fiindcă altminteri, prinsă în jocul gândurilor de tot felul, construiesc altora și nu mie, de-a fir a păr.

În lumina asta plastică, te și miri cum de vrem să stăm fiecare cât mai în același trup, căutând mângâierea, cu variantele ei cu tot. Când vine cum îi e chemarea, mă poți căuta în lună, când îmi mut acolo și toate neajunsurile, și neatinsurile. Desigur, plecată în lună, ai crede că nu-mi mut acolo tot, că pot pleca libera de orice balast, dar ți-ai găsit! Până la urmă, mă gravez, ca orișice femeie, în vârful degetelor altora. Adevărul e că fără simțul pipăitului am putea deveni blocuri de lemn.

Cad din lună când îmi întind pământenii mei scară: Daţi-ne femei! Faceţi-le înalte, nu le faceți urâte, nu le faceți mici, nici late! Nu le împuținați, lăsați-le multe! Nu spune niciunul ” epilate definitiv, chiar și desenate”, dar eu îi aud și de-asta mă trimit forțat uneori în bungalouri hollywoodiene, ca să învăț cum să rămân o „des… frânată” a secolului meu.

Când mut ceva, totul devine roz*. Mie, cel mai mult îmi place să mut atenția. Uitați-vă din nou la desene, uitați-vă apoi în cutia roz și spuneți-mi dacă mai era nevoie de cuvinte. Fiindcă, în filmul meu, degetele ţes în fugă minarete, chicotind și vorbind în alfabete secrete…

Povestea cu nr. 22 pentru SuperBlog2015 și

*

Desene: Rachel Goodyear

Există! – Mătase în flesh-uri de lumină

Erika Kuhn

Oriunde mă duc, în dragoste, în fuga mea de cutremure
ori acolo unde toate muzele se tem de smulsul
din sine,
îmi iau doar sufletul cu mine, fiincă trupul meu,
din jumătate în jumătate de oră
se caută în oglindă,
se pipăie
și, pe urmă,
verifică pe internet
promoțiile la sentimente:
cât mai e crema,
ceara,
lama de ras
ori pielea întinerită.
Și-aș renunța la el,
la trup,
dacă aș locui într-o piatră,
într-un fir de iarbă
ori într-un copac,
dar mai bine-aș renunța definitiv la păr
și la înzăhărire *
și-aș folosi lumina intens pulsată(IPL),
are mai multe filtre și selectează diferite lungimi de undă
și nu m-aș mai teme de leziuni
pigmentare ori vasculare.
Prețul nu e în funcție de numărul de vocale
și
poate că am ajuns exact în punctul în care
pot să văd cum se dispare
fără durere.
Adio, iritații!
Adio, vocale!
Câteodată pun semn
după fiecare creștere,
anagen,
catagen,
telogen
mă uit în firul de păr
cum se odihnește
sunt și momente când lumina nu influențează nimic,
când vreau ca sufletu-mi să fie una cu trupul,
dar atunci apar bărbați cu rulete în mâini:
Nu te-ai rașchetat azi!,
dau cu mine de parchet
și-atunci sare din mine, ca arsă, Marilyn Monroe
la câțiva pași de trupul meu
își pipăie fața,
bărbia,
mă întreabă unde e baia,
dar până să-i răspund
‘ ai pi el,
silk’n flesh&go**,
mătase în flash-uri de lumină
și impulsuri o mie,
că e mai practic,
dispare,
cu lama despică.
O, mie! mă încearcă iar vocale,
mă trec furnicături
și mă gândesc la câte s-au adunat în mine,
Doamne, câte bisericuțe au mâinile pe trup!
și verific dacă a închis ușa la baie
și cutia cu instrumente,
n-ai niciun Jazz aud prin ușă,
înfundat,
dar eu, de fapt, nu mai am niciun
haz
de pe vremea când curățam cu minuțiozitate
fiecare centimetru
în slowmotion, în întuneric când
tăiam din mine ramuri, de rămâneau cioturi
și așa am învățat să număr până la…
O, mie! Am și găsit femeia
care să-mi țină de urât!!
De frumos țin acele prefaceri sub piele
care nu dezbracă femeia de femeie,
așa c-o chem înapoi în mine
pe Marilyn (o adun cu penseta) și mă rog
ca până mâine
să nu-i crească părul înapoi
sub nas,
pe suprafețe mici
și triunghiulare,
pe membre
inferioare,
posterioare,
anterioare,
dar lasă, ‘ai pi el
(am!)
și o s-o ascund în diferite atingeri
de lumină(am un cartuș de rezervă)
în trepte și…
există!
The end!,
așa se termină filmele vechi,
mă întorc mereu în filmul meu,
în zilele mele,
în zilele voastre,
cu o tehnică nouă,
teoria fototermolizei selective***
dar și ca
să-mi spun ultimele cuvinte
și…sfârșitul firului
de păr.
Mă așez pe taburet
și dau drumul luminii în trup
în bucătărie,
apa de la chiuvetă suspină prin țevi în locul meu,
dar mai bine i-aș da drumul
într-o poezie.
Ating buza superioară să
mă șterg de cuvinte,
simt (im)pulsul luminii
ieri vârful firului îmi ieșea prin ziua de azi,
închid porii,
netedă,
pielea a întinerit.
Sunt acasă,
el,
iubitul universal e în dormitor,
(în sfârșit,)ajung și la el,
dintr-o atingere într-alta,
dar flesh-urile de lumină
hhh(ventilat)
‘ai pi el
vă împiedică
să-l citiți mai departe.
Rămâi conectat acum,
suflete,
altfel cum m-aș mai putea uita fără tine în lume?

* Înzăhărire – epilare cu miere și ulei
** Silk’in flash&go epilator IPL(‘ai pi el) aparat pentru epilare definitivă, cu amprentă mică(precizie pe suprafețe mici, dar cu posibilitate de reglare a impulsurilor — 5 trepte de reglare — pentru întreaga suprafață a corpului. Aparatul are un senzor care detectează dacă pigmentul pielii e bronzat și atunci impulsul nu se declanșează. Contează și tipul firului de păr.

Silk’n Flash &Go — 947,10 lei La oferta! 1 353,00 lei -30%(cartuș inclus+ încă unul de 1000 de impulsuri)

*** Teoria fototermolizei selective folosește energia optică, care face ca firul de păr să nu mai crească. El absoarbe selectiv energia luminoasă și o transformă în căldură. Un ciclu complet de tratament poate dura între 18-24 de luni. Într-o clinică specializată costă mult. Dar dacă-l ai pi el (eu îs moldoveancă) în dulapul de la baie te costă cu mult mai puțin.

Pentru mine, Tehnologia IPL nu e o limbă străină, dar e un dialect pe care nu-l vorbesc bine, dar…dacă am lumina potrivită, ascund tehnologia într-un poem. 🙂

Tu îl ai pi el?

SuperBlog 2014, proba de epilare definitivă cu

Punctaj obținut: 95