alma nahe

Cum să cultivi un gând de bine

In SuperBlog2020 on noiembrie 9, 2020 at 9:23 PM

Dacă dispare un tip de om, de ce nu te apuci să-l cultivi chiar tu?

Reţetar!

Pasul 1. Gogoşi de mătase sau despre plante şi alte lucruri bune

Când au înflorit plantele medicinale ale lumii ăsteia, Dum(nezeu) le-a cules, le-a ales, le-a pus la uscat la soare şi-apoi, a pus un ol gigant de pământ pe un vulcan; pe urmă, a strâns câţiva nori, a tunat, a fulgerat şi-a mângâiat barba şi a plouat. În ol! Un copil, care era de faţă, s-a mirat, şi-atunci, cu o scânteie i s-a aprins şi lui, şi nouă, viitorul.

Atunci, Dum(nezeu) a lăcrimat (Dumnezeu lăcrimează la fiece mirare a unui copil) apoi a turnat ceai călduţ peste rugăminţile şi bocetele unor mame de soldaţi şi s-a întins pe câteva câmpuri de luptă, extrem de obosit. Ce gogoşi de mătase şi-a zis, în sine, copilul, dacă n-ar mai fi „războaiele”, nu s-ar mai naşte eroi! Apoi, după ce-a băut un ceai din căuşul palmelor lui Dum(nezeu), s-a întins pe iarbă, în neînţeleasă pace a spiritului (aşa cum sunt mai toate aţipirile de om şi-n zilele noastre, după ce bei un ceai bun, de la Fares, îndulcit cu miere şi extrem de aromat) şi-a adormit.

Dimineaţă, copilul de dac (că era dac, dar am uitat să vă spun!) şi-a pupat mama, s-a uitat după Dum(nezeu), l-a strigat, ca să-i spună că a înţeles că nu e nevoie de războaie ca să fii erou, pesemne că a visat înţelesul ierburilor tămăduitoare, dar El nu mai era la locul ştiut şi-atunci a simţit cum s-a trezit un om nou într-însul, şi-a zâmbit.

De-atunci, an după an, copilul a cultivat generaţii de copii în jurul său, i-a aşteptat la capăt de tobogan, de balansoar, de leagăn (în funcţie de timpuri, formele lor s-au modificat) şi i-a deprins cu amestecul de plante şi cu mirarea proprietăţilor lor terapeutice, când la un ceai (cum altfel?!), când la un sirop din plante, povestindu-le, printre altele, tot felul de reţete din inima lui de dac şi din inima Daciei, precum şi cum e cu gogoşile de mătase ale gândului dumnezeiesc. Şi, uite-aşa, din dac în dac, de la Dum(nezeu) încoace, iarba nu mai tace

Numai că, puţini înţeleg importanţa viermelui dindărătul mătăsii! De-aceea, astăzi, mai înainte să vă spun că am răcit (sau să ştiu dacă am sau nu COVID 19, căci mâine dimineaţă mă testez) şi cum mi-a îmbunătăţit starea de sănătate pachetul PLANTUSIN, primit în dar de la Fares, deschid o poartă nouă şi aici, în almanaheul meu, către produsele Fares şi istoria lor, în semn de mulţumire şi apreciere.

Pasul 2. 90 de porţi deschise

Deşi povestea Fares începe în ale timpuri, ale strămoşilor daci, ce cunoşteau plantele şi puterea lor tămăduitoare, ea a renăscut în anul 1929, la poalele Sarmizegetusei, mulţumită vizionarului farmacist Andrei Farago, ce şi-a dedicat întreaga-i viaţă plantelor medicinale. De la cercetare, până la produs finit!

La 91 de ani de-atunci, lucrurile tămăduitoare şi bune sunt create exact în acelaşi loc în care Andrei Farago a pornit această fabrică de sănătate, unde plantele sunt cultivate pe zeci de hectare, întinse în afara Orăştiei, în aer liber şi proaspăt. Pentru ceaiurile şi remediile Fares, se folosesc peste 200 de specii de plante şi, dacă anul acesta nu se întâmpla ce s-a întâmplat, porţile Fares ar fi rămas deschise tuturor acelora care, ca de obicei, de 90 de ani încoace, şi-ar fi dorit să vadă, cu ochii lor, transformarea în remedii a plantelor, de către echipa Fares. Aşadar, cum vizitele fizice sunt suspendate pe o perioadă nedeterminată, vă invit la un tur virtual, ca să înţelegeţi de ce, la capătul acestui text, veţi găsi un om mai sănătos, pentru că a folosit produsele Fares (capsule, siropuri, tincturi şi comprimate).

Pasul 3. Rădăcina unui lucru bun

Mai înainte de a începe ce stă să înceapă, adică o poveste adevărată, o să recomand catalogul Fares, pentru a descoperi sursa stărilor voastre de bine sau cum să ajungeţi la ea, dacă nu aţi încercat-o (sau v-a încercat ea) încă.

După cum bine ştim, niciun anotimp nu seamănă unul cu altul, dar sunt unele vremuri ca nişte bătăi de inimă rapide, pe care eu le simt ca şi cum li s-ar fi defectat organul care le ţinea în viaţă şi, uite că trăim una chiar în zilele noastre, chiar acum, în acest minut, precum şi în următorul, apoi în următorul şi tot aşa… o vreme cu stări opace şi, deocamdată, fără orizont.

Mâinele nostru, al tuturor, e pe picior de ducă, în timpurile astea numeri minutele altfel, iar orele, după ce că devin aşa de instabile, amuţesc cu zilele. Ce-ai, Olimpie, mi-ai zice, dacă nu m-ai şti bine, te-a parazitat iară vreo melancolie de-a ta? Lăuntrul meu are, însă, în acest moment, contururi precise şi nicio umbră de melancolie pe-acolo; le-a gonit pe toate, de prin toate colţurile, tusea asta blestemată, pe care am căpătat-o de vreo cinci zile, ameliorată acum de majordomul sănătăţii, siropul Plantusin Forte R25.

Siropul are la bază 18 plante și 6 uleiuri esențiale cu efect puternic antitusiv şi este cea mai importantă reţetă Plantusin de până acum. Şi, da, chiar aşa e, nu e doar reclamă, eu am simţit de la prima gură de sirop, îmbinarea armonioasă a ingredientelor şi o ameliorare, de la primul capac băut. Asta se întâmpla joi, parcă, azi e luni, când nu prea mai am gust şi nici miros şi, care, în mod straniu, când reapar ( la o capacitate mai mică, dar reapar!), când dispar; de la o oră la alta.

Ca să îmi dau cumva seama de frecvenţa acestor apariţii şi dispariţii, am pus două pulverizatoare de parfum în cameră, care împrăştie arome din 9 în nouă minute şi astfel, am putut contoriza mai bine apariţia şi dispariţia gustului şi a mirosului. .

Revenind, despre sirop o să mai adaug că se simt toate plantele şi uleiurile într-un amestec dulce-acru-amărui, iar dozarea e atât de perfectă, încât îţi vine să încalci recomandarea de 3-4 linguriţe/zi. Am ţinut seama, totuşi, de recomandare, cât de cât şi am măsurat doar 3-4 căpăcele/zi. (1 căpăcel=1 linguriţă mai adâncă)

În completare, am luat şi comprimate de supt Plantusin pentru gât R 13, şi am simţit, tot aşa, destul de repede, acţiune benefică, amestecul calmând iritaţiile mucoaselor gâtului, realizând totodată fluidifcarea şi eliminarea secreţiilor traheobronşice. Am mai simțit și că îmbunătăţeşte răspunsul imunitar. Ba, în acest moment, la 4 zile de când iau, şi siropul, şi comprimatele, s-au redus secreţiile nazale considerabil, azi dimineaţă, m-am trezit cu nasul uscat-uscat şi, deloc încărcat. În primele zile am simţit gustul de mentă, puternic, de eucalipt şi de coada şoricelului, propolisul, gustul de cimbru şi de fenicul, care se armonizau perfect. Am luat cam 4/zi, că am gura uscată în permanenţă şi am o iritaţie pe limbă şi în gură şi mă ustură, astfel că evit să irit mai mult de-atât micile leziuni. Iar eucaliptul nu e tocmai prietenos cu ele…

Partea comică e că, azi-noapte, am căzut din pat la un moment dat. Până să cad, nu eram într-o stare de somn profund, ci de trezie şi, tot aşa, nu aveam miros şi nici gust (am mutat în cameră unul dintre difuzoarele de parfum). Poate nu credeţi, dar după căzătură, mi-au revenit ambele, instant şi asta e ca şi cum am făcut și o inhalaţie cu umor. Bineînţeles că am început să râd cu lacrimi, spre nedumerirea pisicii, care doarme de obicei la marginea patului, ca o barieră protectoare, dar acum, nu se ştie prin ce minune, am ocolit-o, în rostogolire şi privirea ei era foarte grăitoare. Nu sunt nici prea ușurică.

Că tot suntem la capitolul autoironie, mai povestesc ceva aşa, volatil ca un ulei; când am fost întrebată ce dar să îmi trimită Fares spre testare, m-am gândit la ceaiuri, am visat atâtea variante şi tehnici de-a le povesti şi de-a le bea (şi în noaptea cu căzătura!), fiindcă frigul iernii, pe mine, mă transformă într-o romantică întârziată incurabilă; dar ceva m-a făcut să dau înapoi – grija timpurilor, bineînţeles! – şi să optez pentru pachetul Plantusin. Habar n-aveam că, la o săptămână, de când curierul mi-a înmânat coletul, o să am câteva mici simptome de răceală (sper să fie o simplă răceală de sezon) mâncărimi în gât, urechi, ochi, la început, o uşoară durere de cap şi apoi tuse, plus nas înfundat.

În pachet, am mai primit şi capsule moi cu uleiuri esenţiale Plantusin R 18, o formulă complexă alcătuită din 6 uleiuri esențiale, dar fiindcă nu aveam şi nici nu am dureri în piept de la tuse, am luat doar două capsule până acum, fiindcă am citit pe prospect că se folosesc în cazul unor infecții respiratorii acute și cronice şi nu era cazul la mine.

Pe de o parte, să fii răcit, nu e o fericire, dar pe de alta, mă bucur că am răcit acum, fiindcă am putut să gust aceste lucruri bune şi să le testez pe propria răceală, cum ar veni, fiindcă nu prea îmi place să recomand remedii pentru sănătate aşa, pe ochi frumoşi şi pe încredere.

Sigur că, Fares e o firmă românească foarte cunoscută şi numele său e garanţia unui produs bun, dar cumva, Dum(nezeu), prin cine ştie ce căi ale sale, le-a potrivit aşa, într-o poveste adevărată, în care testarea nu e fictivă.

Când cercurile de frig se adună violent, fiecare om are propriul dicţionar de mişcare, de apărare reflexă, mai ales la început de iarnă, când suntem mai expuşi la vulnerabilităţi şi la insecurităţi. Dar iarna asta e diferită, te temi că s-ar putea prinde definitiv de ultimele tale gânduri, de braţele tale, de corpul tău, de respiraţia ta şi de aceea, îţi ţii nerăbdarea de-a trăi mai bine închisă şi mai bine hrănită, cu plantele lui Dum(nezeu) și ale dacilor, în locul ăla care se cheamă inimă.

Câteodată e luni şi poate că e un luni roz şi speri că mâine nu începe un marţi de altă culoare, mai violentă ca o luptă adevărată, nu vorbe, căci frica e cel mai mare război şi, mai întotdeauna, sfârşeşte prin a te convinge că ea are doar un timp anume, ăla în care nu mai eşti tu.

Remediul sau un ajutor preţios este la îndemâna oricui. Produsele Fares testate îţi redau acea senzaţie de realitate, acea realitate cât mai aproape de capătul viitorului, iar chestia aia… chestia aia pe care o trăieşti cu imposibilitatea de a face anticipări sigure, nu mai face din timpul ăsta trăit aşa, pandemic, un teritoriu al agoniilor.

Se tot vorbeşte de efectul placebo, dar nu toată lumea crede în el, eu însă da, cred şi în puterea cultivării unui gând de bine. De altfel, de când am deschis pachetul, am simţit o ameliorare de moment, datorită designului ambalajului, fiindcă până să găseşti o recenzie adevărată la un produs, el e cel care vinde la raft. Mie mi se pare că ambalajul e la fel de importat ca produsul pe care-l însoţeşte sau protejează şi, în acest caz, se identifică vizual cu marfa, fiindcă comunică vizibil valorile mărcii Fares.

De fapt, ambalajul diferenţiază un produs de altul, iar cel al gamei Plantusin spune o poveste, cu care am şi început, de altfel, inspirată de design.

Am început cu ambalajul acest text, fiindcă chiar dacă ştii de unde şi cum ai început, rămâne de văzut realitatea prezentă, care e o realitate mai dură acum, după multe poveşti cu sfârşit aiurea. Nu am scris nici ca un expert în combinaţii de plante sau poţiuni magice, nici ca un vânzător de iluzii deşarte, ci ca un om răcit, în drumul său spre noapte, cu o cană de ceai în faţă. Ca să te cultiv ca fiind alt om, unul informat şi deloc la buzunar uşurat, fiindcă aceste produse sunt un lucru bun, sunt ieftine şi, mai ales, româneşti!

Hai, sănătate mie (şi ţie!), sănătate din inima dacilor!


Articol scris pentru SuperBlog 2020, proba nr. 15.

Update

  1. […] Cum să cultivi un gând de bine […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: