alma nahe

Între-bare cu Answear inclus

In SuperBlog2017 on octombrie 2, 2017 at 11:30 AM

Șade pe scaun și vorbește încontinuu. Are același aer că n-o să cedeze, i-l recunosc! Știe că nimeni nu e atât de bun ca ea, dar…

Dar mai are trei surori! Una în stânga, mereu tânără, înmugurind, una-n dreapta, veștedă, dar împlinită și extrem de dorită și încă una albă, pe care o-ndrăgesc cei cu suflet de copil, dar cu care nu se întâlnește niciodată, oricât ar vrea, deh, nu le ajută nici caracterul: una prea caldă, cealaltă prea rece. Ăsta e întreg tabloul de familie. Sunt temperamentale toate, dar îmi place să le îmbrac! Preferă mărci de renume, populare, 100% originale!

— Nu renunț! Nu renunț! Orice în lumea asta e alcătuit din atomi, deci, teoretic pot fi orice! Pot fi un fruct, precum la fel de bine pot fi o pereche de ghete. Și, dacă pot fi chiar și un palton, pot fi o geantă!


O geantă Grey Earth Medicine! Un șal Hogwarts. O pereche de mănuși Hogwarts. Un portofel Grey Earth

Eu o fixez încă, așa golașă, în starea ei de slăbiciune filosofală, știind că nu am cum s-o mai îmbrac un timp și, deși aud în cuvintele ei numai reproșul, ține să fie tot mai însorită și turuie accesoriile astea numai fiiindcă știe că Medicine e marca mea preferată. Ale ei sunt Tommy Hilfiger, Valentino, Diesel, Trussardi, Versace, Pierre Cardin etc. Dacă aș lasa sonorul deschis, ați auzi-o că încă le înșiră. Fie vorba între noi — n-are litere alfabetul, câte firme poate ea înșirui! (#)

— Pot și eu să fiu o persoană?!

Mereu i se năzare că n-o tratez la fel ca pe celelate surate.

Parfumul ei de trandafiri mă bulversează. Însă fiorii, pe care domnul Frig mi-i suplimentează din belșug nu mă abat din drum. O voi îmbrăca pe sora ei, nu mă poate întoarce, o să-i arăt eu ei!

Bineînțeles că, eu sunt genul care pretinde lucrurile într-o ordine fixă, nu mă va înduioșa, îmi mai zic, și încep să privesc numai către cea din dreapta ei, fixând-o!  Ea ține pe față, ca pe-o mască, frunze arămii, roșiatice, ruginii. Verdele ei e stins, dar tot îi simți frumusețea. Pe ea o s-o îmbrac cel puțin 3 luni de-acum înainte! Abia îi așteptam sosirea. Vremea celeilalte s-a dus!

Acum o să profit de liniștea mea fermă și o să spun ceva care sună a secret, înainte să-mi țin mâinile ocupate cu ceea ce urmează.

În limba română există un același cuvânt sonor, în suspensie, înainte de-a se împrăștia în etern, pentru care ai uita orice, fiindcă e roditor. Dacă nu l-ai intuit încă, ți-l zic eu: TOAMNĂ. Îl spui și ți se așază pe limbă, aromat. Ia spune-l!

Există unul și în limba engleză, care, dacă ar exista acel Stilist Suprem al vremii, al tuturor anotimpurilor, ar trebui să i se zică așa: ANSWEAR. Zi-l și pe acesta! Simți cum îl îmbracă pe celălalt? Nu, că tu nu crezi până nu vezi, nu?

— Păi, există deja! mă ia un gând. Pe sus! Eu îl alint Pledoarie Amănunțită.

O las întotdeauna să intervină, pentru că e îndrăgostită de mine și se și lăudă cu asta, grăitor. În timp ce ea e practică, spune clar ceea ce e de zis, ei bine, eu mă pierd în filosofii poetice. În timp ce eu consider că moda te îmbie la povești și filosofie sau simboluri,  ea, chiar acum, o să zică exact ceea ce trebuie să zică, fără amânare.

— Tu poți să îmbraci orice anotimp! Tu ești Answear! Dressingul oricui!

Amintirea acestui amănunt pică — ai văzut?— exact la timpul potrivit, cât să pot s-o așez mult mai repede decât îmi propusesem, în culori și texturi specifice, cu toată inima, pe cea care îi urmează preaînscăunatei Veri. De ce sunt eu cel care o să îmbrace încă o Toamnă!? Fiindcă pot! Dar, mai ales fiindcă am de unde.

Îmbrac și celelalte anotimpuri, dar când e timpul lor. Din aceleași motive. La mine poți să te găsești! Îmbrăcat, încălțat, închiloțat, înșosețat, în…

— Încetează! …

Cine credeți că mă înfrânează? Gândul ăla, exact! Iarna râde. Și Primăvara! Ele două mă binedispun. Când mă despart de vară, sunt trist! Toamna își scutură de nerăbdare frunzele. Mă mai îmbraci azi?

Mă uit la trupul ei și mi se pare că i se potrivește orice. Ea are gust, eu i-l satisfac. Ei îi place să fie foarte… îmbrăcată. Foarte încălțată. Foarte accesorizată. Foarte….

— Foarte bine! Îmbrac-o acum!

Nu știu ce are de gând, gândul, dar nici nu am cum să mă grăbesc. Aș putea să pun atâtea pe ea, cum și ea pune atâtea în noi, pe lângă sentimente…

— Trece toamna!

— Să treacă! zice Iarna! Primăvara zâmbește.

Nu mă grăbesc, căutarea e lungă. Dacă știi ce vrei, o scurtezi, altminteri nu prea știi la ce să te oprești mai întâi. Dar eu am o metodă personală în alegeri. Închid ochii și zic în gând literele alfabetului. Să zici, STOP, da?… Ai zis?

Uite că m-ai oprit la „H”. De la Hilfinger Denim Botine! Toamnei îi place s-o iau de jos în sus. De frig! Toamnei nu îi place goliciunea, dar inspiră într-atâta poeții, de i-o tot cântă, „a venit, a venit Toamna, acoperă-mă cu CEVA…” Oriunde te-ai afla: Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, România. I-am adus multe, ea le probează acasă, în fața oglinzii, iar în final păstrează numai ceea ce i se potrivește cu adevărat.

I se umezesc ochii probând o cămașă Medicine future past. O alegere întotdeauna bună, toamna mea! Țesătură ornamentată, guler clasic, manșete moi. Alegerea îi reflectă temperamentul, cerul e atât de frumos toamna! Alege cu ochii închiși o pereche de jeanși și un cardigan, din tricot neted, care nu se încheie, din aceeași colecție. Vădit ca să-i facă în ciudă verii, alege și o fustă Medicine dintr-o țesătură netedă cu pliuri decorative.


Îi pun un top Medicine, un pulover și un palton Hogwarts.
Medicine, cum ai observat deja, e un brand care și mie îmi place foarte mult, piesele vestimentare sunt electrizante, pline de personalitate și potrivite cu stilul meu individual de-a îmbrăca în scris.

Văd cum sora cea albă și rece privește către sertarul virtual cu paltoane de damă de iarnă. Știu de pe acum că orice dedesubturi i-aș pune, de exemplu o rochie grey earth , paltoanele de damă elegante o vor satisface, în primul rând.

Fiindcă îi vine bine în suflet orice o-ncălzește! Answear e locul unde, dacă nu mai știi cum să îți pui în valoare personalitatea, o vei redescoperi.

Eu mai rămân o vreme în fața Toamnei să frunzăresc prin depozitul virtual, în timp ce, pe celelalte o să le adorm. Pentru cei îngrijorați de soarta Verii, o să mai spun că în această istorisire ea nu a pățit nimic rău, în sensul că, nu am legat-o eu de scaun, ci ea, încăpățânându-se să mai rămână. Cât despre primăvară, nu știu cum de nu s-a manifestat deloc, la urma urmei, poate fi cea mai capricioasă dintre surori. E un răspuns pe care-l voi descoperi, cu siguranță, în următoarele mele întâlniri cu ANSWEAR, pe care abia le aștept.

Dacă nu sunt eu Stilistul Suprem al tuturor Anotimpurilor, oricine îmi poate lua locul. Answear te îmbracă de la ZERO. Și, fiindcă veni vorba de zerouri, reducerile sunt cele care ușurează alegerile.


Și tu poți intra în Clubul Answear! Vii?! Între bare…
Proba nr.1, SuperBlog2017, sponsor: 

  1. Eu sunt curioasă: pe mine cu ce m-ai îmbrăca, stilistule de anotimpuri? 😉 Că personajele astea le-ai îmbrăcat „ca la carte”.

    Ador stilul ăsta al tău! Și de a îmbrăca în „answear”isme și în cuvinte!

  2. Inca din primele cuvinte, am simtit cum ma imbratiseaza doua file de carte. Balsamul de cuvinte moi si leganatul din pagina in pagina, m-au facut sa cred ca esti un artist multifunctional. NU stiu daca ai vreo carte scrisa, dar daca intentionezi, eu sunt fanul tau numarul 1.

  3. Vestită-mi fuşi, târzie toamnă,
    În pasteluri galben-arămii…
    Îmi apăreai o scumpă doamnă,
    Din vremurile timpurii,
    Şezută-n pat cu baldachin,
    Cu plete-n vânt
    Şi ochii mandarin,
    Cu buze roşii, rubinii…

    De-ar fi să pleci,
    Să nu-mi revii
    Te-aş căuta… O(h), scumpă doamnă,
    Luându-mi reper
    Bătrâna toamnă
    Şi niscai’ ţoale de la Answer.

    Am înteles bine? :)))

    Mi-era dor sa te „rezolv”, ca pe un rebus încâlcit, babo! Bafta!

  4. Desi am mai spus-o, simt nevoia sa ma repet si sa-ti doresc sa ajungi sa te uiti la noi de sus, fiindca tare esti speciala, scrisu-ti asta spune. 🙂

  5. Eu constat ca am uitat cum se scrie in general, si pentru Sb in particular, de cand scriu atat de rar. Am o dilema balantica, daca sa mai continui sau nu, ca inceputul nu mi-a fost promitator si dupa cateva zile de Berlin, daca sa imi storc creierul maine tarziu, ca sa ajung in timp cu proba care e, sau s-o las balta si sa ma ocup de ce trebuie. Dar tu… cu scrisul tau, ce sa zic, ma bucur ca ne potrivim in desene, te ilustrez in minte cand te citesc. Spor!

almanahiţi, vă rog!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.