Mi-am şters ochii cu marginea mânecii. Acu, în timpurile astea… Eh! Mă ia cu fluturi! N-am mai prins şerveţele…. Iar acu, mănânc ceva. Mănânc şi plâng, mănânc! Pentru ultima oară, din ea: farfuria mea! Ultima dintr-un set vechi, din alte vremuri, când erau la modă seturile bune, pentru musafiri și seturile rele, pentru gazdă.
Sorb, gustând fiecare picătură de lapte, de cât mai multe ori, ca să-i prelungesc utilitatea. Ei, farfuriei! Cerealele stau şi ele cu burta în sus şi se rostogolesc, cu mişcări suave, de balerină (trecută, totuşi!), prinse în vâltoarea lingurii cu care vântur laptele, ca să-l adun în ea.
Nu am cum s-o mai ţin, ea nu poate aparţine unei bucătării moderne!
Bucătăriile moderne au veselă veselă. Ambition, Snb, Disney, O’cuisine, Rotho, Aquaphor etc. Or, farfuria mea nu mai e veselă de mult. Nici veselă!
Dar, fiindcă farfuria mea e „Farfuria (mea) fără nume” ca-n „Steaua fără nume”, ca-n „Poveste fără nume”, ca-n „Strada fără nume”, ca-n „Noapte fără nume”, nu va ajunge în coşul de gunoi!
I-am organizat o despărţire #glamouroasă: merge la teatru! Unde va deveni o veselă-recuzită, precum suratele ei oale, tigăi, farfurii, boluri cuțite, tacâmuri din acelaşi teatru, al amintirilor. Care şi-au dat duhul, la rându-le, în urmă cu ceva timp, dar în cel mai artistic mod cu putinţă!
Ultimul bol din acelaşi set şi-a depăşit atribuţiile şi a servit drept mulaj construcţiei fustei acestor balerine. Opt, mai exact! Puţin aracet, ziar…
Nu i-a dăunat, că l-am protejat cu o folie de plastic şi, imediat după asta şi-a găsit locul, tronând impunător pe masa d-nului Perucă, în spectacolul meu, Mary Poppins, Supercalifragilistick. Ba chiar a zburat şi n-a păţit absolut nimic, doar o ştiţi pe Mary!
Domnul Perucă, hehei… Mai ţineţi minte? Dacă nu, vremurile astea sunt perfecte pentru citit!
Când Domnul Perucă era vesel, plutea şi numai tristeţea îl ţinea pe pământ şi, din când în când, şi Doamna Prună, parcă o şi aud: Să zbori e atât de nedemn!
Să zbori e atât de nedemn!
Aţi înţeles deja că, vesela unui artist e mai mult decât o veselă, ea serveşte şi după ce nu-i mai serveşte! Până la ultima suflare (în ciorbă, în iaurt etc), până la ultimul ciob. Şi, chiar şi-aşa, după „moarte”, dacă pot să-i spun aşa, tot poate fi însufleţit un obiect. #casăştiţi
Ştiai că există un „teatru al obiectelor”? Unde obiectele devin personaje şi vorbesc despre noi, oamenii? Şi ce vorbesc, oh, Doamne!…
Dar, să las nostalgiile, că-mi fac foame! Şi, cum mâncarea bună și sănătoasă se prepară într-o bucătărie utilată pe măsură, sunt de-acord s-o trimit acum în lumea poveştilor. Cu tristeţe, cu lacrimi, fără batistă, dar trebuie! Ca să ies din bula asta tristă.
Cu stil! Îmi plac ieşirile cu stil. Şi intrările în magazine, atât în cele online, cât şi în cele fizice. Cum vremurile recomandă mai mult online-ul, dajarmagazin.ro e o alegere mai cumpătată.
Trebuie să vă mărturisesc că, ustensilele de bucătărie pe care le am eu, nu sunt ale mele toate, unele sunt ale maică-mii şi, de-asta le-am împuţinat, puţin câte puţin, în timp (fără să simtă, că mai vine în vizită). Ca să am propriul stil, înaintea farfuriei au zburat, spre exemplu, o râşniţă de piper şi nişte forme de prăjituri, cărora nu le-am adus un elogiu consistent pentru că nu am avut ocazia.
Însă, formele de prăjituri pot să dea formă şi lutului, iar râşniţa de piper poate să fie o bună maşină de făcut zăpadă, efect special pentru un spectacol de „teatru la masă”. Alt stil, dar nu detaliez, că nu vreau să mai aglomerez aici cu informaţii din domeniul meu de activitate.
Cu toate că, domeniul meu de activitate, îmi aduce un plus de stil. Și mă ajută să aleg cu ușurință aproape orice. În sensul că, orice veselă-mi voi mai lua, în completarea a ce am deja, va fi adaptată atât nevoii de-a mânca, cât şi de-a acta.
Sunt nevoită, totuşi, să mă autodenunţ că, mesele unui actor/regizor se iau pe fugă şi, de obicei, n-au plural. O să admit că există și acele zile excepţie, când aşezarea (în scenă) pe masă trebuie să fie desăvârşită.
Lunea, spre exemplu, că în teatru e relaş.
De ieri, tot într-un relaş o s-o ţinem, fie vorba-ntre noi! Și, dacă nici vorbă de spectatori o perioadă, că sunt interzise adunările (ordin de la Guvern!), o să cutreier on-line și marți, și miercuri și tot așa, ca să-mi completez, îmbunătățind bucătăria cu veselă şi o mai veselă stare.
Să nu te duci în altă galaxie?!…
Mă duc, da’ tre să-mi fac o listă scurtă cu ce am nevoie, să-mi uşurez traiu’. Că s-o găti şi p-acolo, ce ştiu eu!?
Nu ştiu dacă v-ați prins, dar eu deja am început călătoria online în Regatul Dajar şi stau ca pe jar căci nu știu dacă să păstrez ce mai păstram, înlocuind sau dacă să mă temperez, că vin vremuri grele?!
Fac o listă scurtă, totuși, extrem de personală!
Accesorii esenţiale în bucătării teatrale:
1. Cană/ termos ca să gătesc ceai/ cafea, că un actor/ regizor îşi foloseşte vocea mult şi ceva cald prelungeşte repetiţiile şi rezistenţa la frig.
2. Tigaie pentru clătite, pentru pauzele dintre repetiţiile la masă (text, adică!), acasă la unul dintre noi.
3. Un cuţit de brânză şi un altul de roşii, că ne plac picnicurile la locul de muncă. Noi am inventat cuvântul „frugal”. Cu pâine feliată! Ne plac picnicurile „pe câmpul de luptă”!
(foto din 2013, arhiva personală)
Accesorii esenţiale în bucătării normale
Câte-n lună şi-n stele!
Vorbesc serios!
Dacă îţi place ciorba, ai nevoie de un polonic, nu? Ia încearcă să pui cu lingura în farfurie. Îţi trece foamea!
Se ştie că românului îi place mămăliga, deci un ceaun e un must have!
Tăvile pentru pâine sau cozonaci nu au cum să lipsească dintr-o bucătărie cool!
Și tot așa!
Practic, mai înainte de a cumpăra veselă, gândeşte-te ce feluri de mâncare îţi plac, fă o listă lungă, ca să n-ai surprize şi atunci o să-ţi fie mult mai uşoară alegerea veselei.
Actorii gătesc rar şi, mănâncă mai mult în oraş, dar vă zic un secret: acasă au toate ustensilele posibile din lume. Fiindcă le place să fie pregătiţi pentru orice. Chiar şi pentru a găti! Şi le place confortul, pentru că, vedeţi ce îndură! Pentru confort, nu există listă scurtă! Și, dacă nu gătesc ei, își găsesc câte un prieten pământean, care să aibă grijă de mesele lor.
Actorii nu mănâncă prea sănătos, uneori adorm în cabină, iar meseria asta nu e una dintre cele mai sănătoase. Atâtea personaje, cu toate trăirile şi poftele lor! Cu toate felurile de mâncare pe care sunt nevoiţi să le mănânce în spectacole, uneori.
De-aia profit acu, să fac un anunţ:
Actriţă veselă, viitoare posesoare de veselă veselă de la Dajar, caut chef! De gătit, de luat… Vreau şi eu să trăiesc la fel de mult ca „Farfuria (mea) fără nume” și fără poză, că nu-mi plac despărţirile!
Fără poză cu farfuria de care m-am despărţit!… Una cu mine completează, oarecum, povestea! De fapt, probabil că nici nu există listă scurtă când vine vorba de veselă? Nu, mama?!
a trip down memory lane
Bucătăriile au nevoie de accesorii cool, dar şi teatrul!
PS: Cetăţene, fii responsabil! Ai golit rafturile cu produse de bază, ia-ţi şi veselă, ca să ai în ce găti!
Proba nr.4, Spring SuperBlog 2020, sponsor
Alma Nahe(r) 
Mai ales teatrul! Ca fiecare zi este ca un teatru. Regizorul nu prea mi-e clar cine este, dar ce importanta mai are asta daca vesela este… veselă! 🙂
Fain text! Felicitari!
Teatru de operațiuni, în ultima vreme! 🙂
Dacă ne-ar fi clar regizorul vieților noastre, i-am bate la cozi (nu sub!) pe toți! 🙂
Mersi, Suzana! Nu am gândit un scenariu inițial, așa s-a așezat textul. O fi fost timpul lui. 😆
[…] Veselă veselă […]