alma nahe

Posts Tagged ‘tu’

Frec…venţe

In arena luptelor sterile on Septembrie 5, 2011 at 8:33 AM


Câteodată, mă gândesc
ca atunci când mai suntem doar noi doi,
singuri,
să nu mai vorbim despre noi.
Să ieşim afară şi
să vorbim despre vreme.
Aşa s-ar păstra şi distanţa la care (te) ţii,
cu felul ei, persuasiv, de-a mă atinge
lăsându-ne cu faţa mai aspră, poate,
atunci când vântul ne va lua pe sus,
mai răvăşiţi,
dar mai uşori, crezând că plutim,
şi cu privirea ‘nainte.
În primul rând că eu n-aş mai sta cu borcanul la ureche
ascultând fiece bătălie din inima ta,
iar tu, atunci, n-ai mai inventa, rănit, dar băţos,
linia aceea fină-n asfinţit,
care mă face să-ţi fiu, când aliat,
când inamicul, la lumina unui felinar.
Apoi am aduna, rând pe rând, toate oraşele,
toate blocurile, toate casele şi toate pătratele,
cărora, oricum nu le datorăm nimic,
deşi le tot reparăm şi văruim,
şi-am aprinde un foc nou,
cu o esenţă nouă,
poate şi-o pipă, cu o aromă nouă, neînarmaţi.
Cu un motiv nou,
fie el chiar şi-un bloc rotund…
Armele seducţiei le-am lăsa rezemate-n aşchii de poem,
şi-am asculta cântul
pe care, înserarea, cu praful ei stelar
ni l-ar desena galben pe negru, înainte de visare.
Şi, de mi s-ar înmuia genunchii,
prevăzând finalul lui, al cântului sau al visului,
aş şti cu siguranţă că ploaia ce va să vină,
o trimite toamna, cu alţi nori, mai argintii.
…sau că sesamoidele, scârţâind,
ştiu să ghicească sfârşitul de vară,
meteodependente.
Apoi, mi-ar fi foarte clar în acel moment când,
ca şi cum ţi-ai cere iertare,
ai aduce în discuţie luna plină,
sau lipsa ei,
că toate cuvintele rostite se mănâncă-ntre ele,
nu fiindcă trăim în lumi secrete,
unde ne jucăm cu toţii, de-a mama
şi de-a tata, ci pentru că
nerostitelor,
dacă nu le organizezi un marş de protest al sfinţilor,
înlăuntrul nostru nu mai scânteiază enigmatic,
nici vizibil, pe timp de zi.
Şi dacă la un moment dat (sau luat) m-ar încerca un frig,
aş jura că nu e acel ger al nepăsării,
cu care mă socoţi drept o femeie oarecare,
alunecând în ochii lor, cu gura ta,
un derdeluş.
Şi-atunci m-aş îmbrăca cu tine, ca şi cum
un pulover mi-aş trece peste cap, elastic:
(ochi)peste ochi, (nas)peste nas
(gură)peste gură, (gât)peste gât.
Mi-aş băga apoi mâinile în tine,
în locul acela special conceput pentru ele
şi, previzibil, fireşte, m-aş da mai aproape de foc.
Şi-aşa, încremeniţi unul într-altul şi-n acest „afară” născo(p)cit,
ne-am răspunde din simţiri, frecându-ne mâinile şi celelalte periferice amorţite.
Clipind doar la câte vreo rafală de vânt rece,
semn, însă, că suntem tot acolo,
ca şi cum centura scapulară, deşi incompletă, ne-ar uni,
şi nu, alunecoasă, vrerea.
Până când soarele, ridicându-se în zori,
ne-ar trimite razele-i ca pe nişte gânduri de aur,
dătătoare de văz.
Roua i-ar trezi pe tovarăşii tăi de până atunci,
soldăţeii de plumb,
care te fac să pari un general rezervat şi ursuz.
Noi am râde mai întâi de ei şi uniformele care-i fac să pară comuni.
Apoi, tu mi-ai face semn, discret, să-i organizez în batalioane
şi să-i trimit spre un alt război,
de capul lor.
Ei, obişnuiţi cu trezitul de dimineaţă,
Şi cu un singur personaj principal în viaţa lor,
ar inventa pe loc un cântec-întrebare, vesel,
de război, pentru avânt:
„De ce mama naibii, toate,
dar absolut toate,
tot încep şi
se tot termină mereu?
Nu-i prea uşor?!”
apoi s-ar arunca în ce-a mai rămas din focul, abia pâlpâind,
împrăştiind peste MINE,
acest nou „NOI„,
luminiţe verzi-albăstrui.

Mulţumesc, Angelik pentru desen! Să-i pui un nume! Sau „frecvenţe” să-i rămână, pe vecie! 🙂

Anunțuri

Doină pentru Ofelia de Uil Scuturăspadă

In cap umplut on Aprilie 11, 2009 at 4:05 PM

psihologie-transpersonala
Penis name generator :
Jack the croutch cobraaaaa!
Te temi că penisul tău merge prin somn? Dacă da, teama îţi vine nu din faptă ci din anume posesiuni, şi anume faptul(în sine)că el, penisul, ar putea avea degete la picioare dacă poate face asta. Şi limbă ca să povestească pe unde i-au călcat tălpile.
Na şi link de sculat brusc :
http://www.thepantswhisperer.com/
Hallo, căpitane Jack!!!

***

Conexiuni…
Cercetez! ( în bomboana de ciocolată de pe raft)
A fi sau a nu fi?
Hamlet n-a fost negru, asta e clar!(?) Dacă(sau romană) o sug până la epuizare. Topesc!
Asta înseamnă că stărui?
No, no, no! Eu cred că e vorba despre sfânta exuberanţă. Despre savoare. Despre ejaculare.

***
Deşi l-am avut cu întâiul oracol (răspunsul!)…el a venit conceptual prin răspunsuri la nişte întrebări, dar practic destinul mi-a deschis cartea…ne-a deschis, că eram mai multe.
Am mişcat masa cu hohotele noastre de râs, am mişcat şi străinii de pe terasă, căutând alt şi alt răspuns, cu degetul, umezit de lacrima izvorâtă din râs, băgat la voia întâmplării între coperţile citadelei tocite ca să ne aflăm…în treabă.
Diferit în conţinut fu rezultatul, dar în esenţă aceeaşi bombonică hamletiană de adevăr, şi-a doua oară, şi-a treia, şi-a patra…words, words, words…
N-a contorizat nimeni ce şi cum, pentru că nu ne putea opri nimeni din sublimul joc al degeţelelor şi unghiuţelor (roase)…n-am nici cartea la-ndemână să curg aci cu citat(e) antoainene.
Cum n-aveam globul de crystal( să ne arate drumul către mal) el a fost înlocuit cu un microfon, de atârnat între ţâţe, cado. De la Umma! Pntru mine. Cu nicio ocazie.
image033
Odată cu microfonul iute avânt muncitoresc spre aflarea adevărului, care este, dincolo de nooori…

***
Se zicea( în strălucirea apusului ce cădea peste falsele pietricele roşii) că să îngrijesc grădina cu pietre, că să spăl pensula, şi cică să deprind a fierbe supă şi ceai, în aşteptarea lui.
Ca să fie tabloul compleCt tâNpit(vorba lu’ Did) se făcea că aveam şi reţeta:
Se ia un borcan. Se umple cu pietroaie. E plin, bre?Eeeee!
Se adaugă în borcan(peste pietroaie) pietricele. Acum e mai plin? Nuuuu… Doar plin!
Se adaugă nisip peste pietre şi pietricele. Acu e şi mai plin?…Nu! Abia acu e plin!
Dacă n-aţi înţeles nimic, poftim! Reformulez!

***
Marile mele victorii sunt pe drum. Le sărbătoresc ca şi pe opusele lor, suratele eşecuri. Fest(ch)in.
Când vin le primesc!
Când nu, nu le aştept, căci cărările sunt făcute să deschidă alte şi alte drumuri spre potecuţa unde păcălit, prezentul îşi lasă tăiată coada de vulpe.
O cumpărătură duce la alta…hehe…
cumparaturi
Urşi păcălici ce mai suntem şi noi, bre! Guler la blonde! (beri blonde!!!)
La cumpărături ne-a mişcat melodia. Cumpăram în ritmul impus de melodie, alert…

***
La sfârşitul unui însufleţit ditiramb în cinstea futaiului(pe bani) m-am dat băTută, cu lămâie, chiar dacă drojdia din bere îngraşă, măcar lasă loc liber (des)frâului juvenil.
Mi-a(RRR) plăcea cu el(fără link)…si cu el(tot fără), da!…dar cu EL(degetul meu) întâlnirea e mai mereu o luptă, pentru că îmi lipseşte cunoaşterea detaliilor amănunţite ale tocmelii…Nu ştiu cum să prelungesc…Mă avânt nimfă, mamăăăăăă…nimfomano!
O nimfomană este o femeie obsedată de sex ca şi bărbatul obişnuit. NimfoMAN! q.e.d.

***

Mişcarea pieselor de şah(şi-a literelor) e justă, dar când ajung la pat, îmi ling rănile singură. De parcă n-ar fi de-ajuns, mai aruncă uneori o privire(nu o limbă, sau o lăbuţă) şi pisica şi apoi se miră, naivă, deh!
Fericit naivul, cel dăruit de zâne!
Să punem punct, dară, digresiunii.
Am lăsat nevoile să mă pătrundă în scris. Îmi venea să fac 3,14 de două ori, dar n-am făcut-o. M-am (re)ţinut în mine.
La sfârşitul întâlnirii aveam o colecţie de organe şi coloane preapline în mine, dar casa-mi era la doi paşi… şi dumezeul (buda).

***

În alegerea, orânduirea şi delimitarea conexiunilor jocului de ieri(de-a cititul în cărţi), adică ieşirea pe terasă cu Ofelia şi Umma s-a pus accent pe unitate, armonie şi rotunjimi, dar şi pe meditaţie acidă, succesivă, după fiece etapă a ghiocului. Fără pai!
Ne-am conferit, precum armonia ce reiese din pozăimage000,
sentimentul că din universul stăpânit de hazard şi de confuzii s-a constituit un altul perfect simetric, în care, fireşte, pe loc ne-am încadrat aleatoriu…Am avut şi microfonul potrivit, nimic de zis!
Ofeliei i s-au arătat barbari. (Cred şi eu! Siroposul Hamlet e plictisitor în demonstraţii de iubire, de moarte şi atât.)
Ummei i s-au arătat buzele umezite, ţuguiate dar nerujate, mai întâiu, p’ormă ruju’ a alunecat dând contur urmelor lecturării.
Io?… am dat fuga după şerveţele să şterg lacrimile Ummei chinuite de atâta râs, dar și de foame.
Din acest studi(o)u a luat fiinţă în noi un CEVA simbolic, soldat cu înţelegerea faptului că această alergare în circuit ne-a cam ameţit.
După această îndelungă scufundare între senin şi sine, ne-am reîntors fiecare în casa ei, mai întărite.
Şi cu sfârcurile la fel, că se făcuse cam frig.image0011
Ofelia, du-te la mănăstireeee! dacă crezi că textul ăsta e porno, ok?

tu

In cap umplut on Iulie 29, 2008 at 6:12 PM

I kissed a girl and I liked it!!!!I liked it!!!!…la radio….Katty Perry cred…nu-mi place!Tu?
…………………………..
15iulie.Braşov.Videoclip.Dana Nălbaru.Dragoş Bucur.Dan Bordeianu.Maria, Cristina, John, Marian, Silvian, Cristian, Andrei,Vreme mohorâtă… şi EU.
Pe gustul meu?Aha…lipsa soarelui e mai întotdeauna în avantajul sufletului…sufletului meu?Al meu, da!
Cum să înlocuiesc „suflet’?Cu ce cuvânt?Când sting lumina înţeleg brusc ce e în esenţă noaptea.Tu?
………………………….
Pe acoperişul „casei vecine”(un bloc, de fapt)cade ploaia…şi-n tihna mea…În chiar acest moment, pretutindeni în lume oamenii iubesc, în timp ce eu tocesc tastatura şi nu-mi găsesc cuvintele să descriu dragostea mea…Tu?
………………………….
Eu. Azi.Stilul trist:gândire lunecoasă, proză lipsită de culoare…tu?