alma nahe

Archive for the ‘Blogal Initiative’ Category

#casăștiți

In Almanahe cu poze și g(l)umă, Blogal Initiative on Aprilie 11, 2016 at 5:53 PM

 

Când Dumnezeu (pe facebook) e God (american!), ce fericit PR-ul de la Vatican! Comunicarea întru EL, vedem(?), nu are bariere: un like, se pare, fericește-orice… putere.

image

În România, Preafericitul Daniel, PR lui Dumnezeu (european) și el, ține de like-ul lui cu dinții, ca și de hainele cu fir de aur. De pe el! Am căutat o poză cu preafericitul fericit și, #casăștiți, doar una am găsit. N-o pun aici, căci zâmbetul acela nu-mi (prea)pare-al unui om smerit. Ori nu pricepe că facebook-ul este-acum TAXI-ul către suflete, vrum-vrum, ori Dumnezeul nostru nu-i (prea)bun. Cu el! Și l-a mințit că-i place lemnul, de apare în fotografii nefericit.

image

Comunicare sau Mesaj către Cel de Sus (fotograf: Alma Nahe)

Să ne-nțelegem, fericirea e precum o păpădie. Fie-mi iertată, așadar, această feisbucă(tă)rie, eu doar m-am fericit acum scriind și jur că nu e blasfemie, că fericirea nu stă numa’n zâmbet, ci și-n chip(și fel). N-o cercetez, ci-o cred! Tu fă așa sau fă altfel…

image

Alma Nahe la Mănăstire

căci fericire e destulă pe pământ!

Acum, sperând că v-am binedispus, las poza următoare să vă „zică” de-un CONCURS (pe Komunomo):

image

De Komunomo v-am mai zis aici și, de aveți fotografii ce v-aparțin, puteți să vă mândriți cu fericirea ce-ați surprins-o într-o (bună) zi chiar voi. „E”-ul acela după cifre vine de emoție, dar și de la „euro(i)”. Să vă grăbiți, concursul „Happy People” mai ține până mâine (12.04.2016, ora 23:59) inclusiv! Enjoy!

Pe „Hrisostom cu păpădie” l-am înscris și eu (bonus: produse F64 pentru cei care votează pozele înscrise în concurs).

image

Eu nu știu ce preferă Dumnezeu,  poate că el ocupă numai Spațiu și noi Timpul, încărcându-l cu emoții, cu concursuri și destule… aiureli.

image

O campanie BlogalInitiative.

Anunțuri

Eu cânt îndrăgostiților

In Blogal Initiative on Februarie 2, 2016 at 9:30 PM

Eu cânt îndrăgostiților, zice privighetoarea,
chiar de-ar fi să-mi agăț coada rochiei de scaieți,
că nu și-au plătit factura la lună.
Eu cânt în lumina sclipirii lanțurilor lor
și, dac-aș fi om, m-aș îmbăta (după spectacol) cu
Tămâioasă Românească,
cât să pot merge pe 7 cărări,
— artificii în tălpi și mâini —,
căci nu întotdeauna o singură cărare e drumul bun.

Eu cânt, îndrăgostiților!
Dar nu caut cântecul perfect sau
fericire la tot pasul.
Să fiu om, însă,
aș căuta un soi de zi
care să-mi amintească de căderea în iubire,
și-aș găsi-o într-un an bisect,
fiindcă la voi, îndrăgostiților,
dragostea nu durează decât trei ani!

00181

Vinarte dă vinul, iar eu v-am dat o aproape ghicitoare, răspunzând provocării oltenești de Daniil păstorită.

Bloggeri pentru brandul de ţară al României(II)

In Blogal Initiative on Iunie 20, 2013 at 4:39 PM

„Aceste personaje stăteau ascunse într-o viță de vie foarte bine camuflate. Așa că…ochii mari! Nu se știe cine ar vrea să-ți spună ceva (poate) important.”(Poematike)
.

Eu când văd provocarea, nu mai aştept . Nu mai aştept altceva de la mine decât REACŢIE. Gestul e unealta meseriei mele şi l-am luat imediat la tradus în cuvânt. Iată ce-a ieşit la prima mână. La a doua mână, puteţi să vă jucaţi voi.

I viţă vie: Nu te apropia!
II : Nu-ţi fac nimic, linişteşte-te!
III: Sunt în limbă…
IV: Nu ştiu. Eu sunt drept.
V: Aşa…mi-am făcut bagajele. Să te văd acu…
VI: Mai stai…
VII: Sunt grele, da’ nu mă las nici…
VIII: Nici dacă sar pe tine?
IX: Aşa. Pun bagajele jos…oare să mă împiedic?
X: Fii circumspect…să nu i se urce la cap!
XI: Numai de data asta, bine?
XII: Noroc că am mai pus ceva pe mine…N-o scăpa, auzi?! N-o scăpa…

Dialogul e unul aparent. În fapt, noi oamenii, nu dialogăm, ci ne expunem punctele de vedere. Uneori o facem prin gest. Gestul e interpretabil. Dacă un „cârcel” de viţă(de vie) poate să spună atâtea, un om e în avantaj, căci e mai vizibil. I-adevărat, e de discutat despre vizibilitate, există şi uriaşi în lumea asta, care văd omul cât un personaj de viţă de vie.

00181

Până una-alta, am reluat „dialogul”, fiindcă vreau să ştiu câţi dintre cei ce-au citit prima parte din Bloggeri pentru brandul de ţară al României au completat chestionarul celor de la Future Brand. Pe cel am meu l-au completat 31, dar fireşte, nu trebuia decât să „străpungi” un „covrig” cu săgeata „şoricelului”.  E de ajuns să comentaţi „VOTAT”. Nu-mi doresc un dialog interactiv, astăzi mă interesează doar puterea punerii mele în scenă. Interacţionăm altfel la sfârşitul acestei campanii, dar şi al celei de toamnă, când premiul vostru va fi un must. Nu „must” englezesc. Unul pur românesc, de la bunică-mea.

Arhitectul ştiu că a VOTAT, nu mai e nevoie.  Kadia la fel, ba mai mult, a scris articolul ăsta. Vienela a completat citind la Kadia. Dana Lalici a zis că-i place şi că se bagă. Şi s-a…, uite-aiciPsi©a a votat, ori fiindcă a citit la Abisuri, ori la mine. Eu am votat la Abisuri. Mugur a zis că da, o va face. Scorpio ni s-a alăturat. Tocmai ce a completat chestionarul şi Elena(am prins-o acasă la mine, şi-a completat obligat-forţat. 😉 Andreotti tocmai ce a zis VOTAT. Viţat a zis Vero, dar e de înţeles, ei îi plac extratereştrii. Carmen Pricop a răsărit şi ea de printre poezelele sale:”Am votat de la primul tău anunţ, dar nu m-am anunţat atunci.” Las’ că te denunţ eu, mi-am zis. În noapte, eu ascultând asta, apare şi Irealia, pe care a furat-o creativitatea, şi-a completat numai juma’ de chestionar. Am urcat-o aici, ca s-o motivez, şi să-l termine. Şi aşa a şi făcut. Slavă cafelei că a  ţinut-o trează până la ora asta(2:51)! 🙂

Buun, şi-a venit dimineaţa. Hapi a aflat şi ea de chestionar, şi-a zis: votat. Apoi i-au urmat Beausergent,  Lezoazodictaturajustitiei, Camelia, Madi

(şi lista poate continua; o voi completa, pe măsură ce în comentarii mă anunţă câte cineva că şi-a adus aportul)

La alegere, puteţi scrie şi VIŢAT, în loc de VOTAT, ca să nu ziceţi că v-am cerut un limbaj lemnos.

00181

Campanie BI.

Bloggeri pentru brandul de ţară al României(I)

In Blogal Initiative on Iunie 18, 2013 at 3:43 AM

Nu prea îmi plac mie abordările în alt stil decât în acela care a făcut ca „almanahe”-le porumbel al primarului „care este” să pălească,  numai şi numai fiindcă „Almanahe”-le meu s-a hotărât să fie un brand, dar o să fac o excepţie, fiindcă e vorba de ţara în care locuiesc. Şi nici nu sunt genul care să emigrez, decât în…scris. Dacă tot m-am decis că rămân, decât să mă plâng că în România nu se face, nu se drege, uite că scriu!

Despre România am mai scris:

realitate,
zarea de plumb
studiu într-un pahar cu vin,
nunta mută, acestor zile,
Ro-mânia, şotron
Almanahe de colorat(ură) cu poze şi apolitic.
 
 
Nu e musai să click-uiţi link-urile, nu e altceva decât poezie. Mai bine completaţi sondajul Alma Nahe şi, mai ales, studiul de cer(ce)tare Future Brand.

Aşadar, sondaj Alma Nahe:

Avem o ţară, păcat că e locuită? Nu ne-am săturat de glume?

Dacă vreţi să afle şi cei ce ne conduc „atât de bine”, completaţi atunci studiul de cercetare, pe care îl găsiţi AICI. La sârşitul chestionarului scrie „Next page”. Scriem o pagină şi noi pentru viitorul nostru? Mie mi-a luat 5 minute, că am fost şi poetică. Voi sunteţi?! Pentru a fi reprezentativ chestionarul e nevoie de cel puţin 1000 de respondenţi.

Editare ulterioară:

Arhitectul, un respondent– unul responsabil–almanahind.

„Mi-ar fi plăcut să fie și altceva decât un chestionar. Ba chiar mai mult decât o petiție. Mai mult decât hai-să-dăm-mână-cu-mână-mai-mult-de-1000-de-oameni, să fi făcut ceva după aia, măcar o horă. Mi-ar fi plăcut ca pe prima pagină a acestei firme de presigiu, FutureBrand, să scrie corect funcția de după numele șefului, nu ”Patrick Smith, Chief Executive Office”, că el nu e biroul, ci ofițeru’ lu’ birou’ și, eventual, să văd că au ei o propunere concretă sau o inițiativă de a sindicaliza niște interese constructive, pozitive într-un vector puternic.”

„Am răscolit puțin după studiul-de-studiu al celor de la FutureBrand pe site-ul lor, nu l-am găsit, n-am insistat, noroc cu link-ul celor de la BlogalInitiative.”

00181

O campanie BlogalInitiave.

Minuni Paravion

In Blogal Initiative on Iunie 16, 2013 at 10:00 PM

Aparţinem făcutelor tuturor şi nefăcutelor noastre,

nu suntem numai noi doi în (aproape)ora asta, dragul meu.

E mult fum, multe circuite, boxele-satelit trepidează şi sufletul din noi,

dar e atâta linişte, că nu prea ştim niciunul

ce să facem cu ea şi

nici mâinile noastre nu mai sunt ferme, ca altădată,

iar sub ochii noştri timpul încă rulează proiecţii diferite.

Filmul meu e sonor, alb-negru,

al tău e color-mut, şi-n lumile proiectoarelor,

fumul ne arată ca două grădini suspendate între două role imense

(simţi parfumul Semiramizei?).

Eu obosită număr 900 de cămile( încă-l cară pe Rodos!) înainte de culcare

(ca să n-adorm)

şi minune(!), n-adorm, uite de-aia avem nevoie de zei!

Nu toate drumurile duc spre Roma, şapte duc spre Olimpia,

(nu te teme!)peste războaiele din ea au înflorit crinii de pe hainele lui Zeus,

fildeşul a fost înapoiat elefanţilor,

vulturul e liber(!) dincolo de metale, coloane căzute şi pietre.

Şi uită-te şi pe tine…

te cauţi cu lumina poeţilor printre linii,

1000 de ani cu farul din Alexandria,

sub 51 de grade si 51 de minute, granit roşu,

dar dragul meu,

pietrele lui Keops au fost îmbinate perfect, nu încape nici măcar o carte de joc

şi oricâte găsiri,

tot nordul e semnul că nu te-ai rătăcit!

Aşadar, ce mai aştepţi?

Hai să furăm car(d)ul din Halicarnasus şi să-l încărcăm cu câţiva lei,

şi acolo unde ne vom opri s-o invocăm pe Artemis!

Doar 9 minute ne lipsesc ca ora asta să fie rotundă!

În spaţiu (ne)favorabil, eu pot REZERVA orice gând din cuvânt, orice timp din vis!

Tu în ce(chin) cauţi, dragul meu, prin tramvaie, la ore de vârf?

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.

2. Par avion aici şi aici, precum şi-acolo… #cu Lezoazo(care, cel mai probabil, la ora asta, îmi desenează zmeie, în loc să scrie, dar a făcut-o aici, acolo…şi aici aştept să se înroşească s-a înroşit!)

3.Psilunatici(Tema de luni: Minuni): psi©, dor, scorpio, veroDana Laliciroxana, tineriucarmen pricopcitaSome Wordscita 2lili3d, gabriela.

4. Fotocredit(doar cea de-a doua în cadrul postării+cele care apar sub formă de răspuns, în comentarii): Erika Kuhn(Gracias!)

Să învingă cel care caută primul

In Blogal Initiative on Iunie 12, 2013 at 12:46 AM

100_8607

Să învingă cel care caută primul, mi-ai zis la plecare,

gândul era

dus-întors,

legături multiple.

100_8568

Afişează zboruri, gândeam, şi-am închis ochii,

simulând nevoia de NOU.

Vă rugăm aşteptaţi, îmi zicea controlorul de trafic al gândurilor,

să vedem dacă-i timpul ca să zburaţi,

căutarea-i prin mii de zboruri,

unde vrei să te duci?

100_8569

 

100_8579

100_8581

Vreau să călătoresc repede,

fără bagaje de gânduri uitate!

Vreau să călătoresc în(tru) siguranţă,

vreau să evit mulţimea,

vreau reacţie, imediat!

100_8582

100_8599

Şi atunci, eu ce să-mi fac,

măsuram cuvântul,

în 5 comenzi rapide,

nicio fundătură spre celelalte cuvinte

ascunse în umbra de dincolo de ceea ce este.

M-am aşezat mai uşoară,

sub un copac,

scriindu-ţi ceva uşor de atins,

uşor şi liniştit.

100_8603

Nu vă deplasaţi înapoi, cuvintelor,

staţi măcar cât să vă fac o fotografie cu ochiul meu liber,

sufletul îşi face întotdeauna loc să zboare  peste orice câmp ie!

Sub un start uimitor,

până şi frunzele de pe trotuar,

alegeau o cale,

dincolo de peniţa bunului meu stil ou,

mie îmi venea să mut munţii din loc,

numai şi numai pentru oferta lor

infinit de uşoară.

Un zbor…

Între stânci şi adiere … le aleg pe amândouă!

Şi pe urmă? mă întrebai.

 

Şi pe urmă un fluture mi s-a aşezat

ca-n palmă.

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.

2. Par avion, gata de decolare(?), şi aici, şi acolo

3. Fluturele…cu şa de poveste.

Întâmplare… programată – Paravion

In Blogal Initiative on Iunie 10, 2013 at 12:55 AM

Aşa a început…ca o întâmplare.

Par avion?

Prin ochelarii mei văd ce vreau, mi-ai zis.

Eu, atunci,(…)

De fapt, cine ştie cum a început?! Ştiu când, ştiu şi cum: muzica! Muzica unui gând. Muzica care te minte. Sau care îţi poate spune adevărul, minţindu-te, întâi gri, pe urmă albastru. Sau care te minte, spunându-ţi adevărul. Ce sunt gândurile, dacă nu culori? Cuvintele sunt nuanţele?

Eu nu sunt măsură. Dar pot măsura distanţele, pentru că nu le apreciez. Dar, din ochi, din acel joc al privirii-infinit, da. Până şi bucuria o pun înaintea plăcerii. Bucuria jocului, căci eu asta sunt, un jucător. Iar entuziasmul, da, e musai să-l pui înaintea visării. Fiindcă altfel nu pleci nicăieri. Dacă am plecat? Da, simt că am plecat deja. Era 8 noiembrie…şi era frig. N-aveam nimic şi totuşi aveam ceva. Ochi!  Pentru ce venisem? Pentru muzică, doar că…nu o auzeam. Nu auzeam decât cuvintele.  Şi, uneori, dacă ai noroc, drumul e făcut de cuvinte.

Până aici am fost eu. De-aici încolo e el. 

Alma … M-ai facut mereu sa ma gandesc la simtire, la suflet, la o poarta catre interior …

Alma  … Drumul gasit spre varsare de un rau involburat de patimi  imi pari …
Alma  … Risipesti in jur parfum de mar salbatic … copt in placinta …

Sa ne linistim(…)

Aici sunt eu, iar!

Nu vă explic ce e cu parantezele, curiozitatea e a voastră, dar între paranteze suntem noi, (pe) mai departe. O insulă: Cipru. Şi-o companie.

Eu am cerut o îmbrăţişare, printr-o scrisoare, iar el…el a făcut-o! Mi-a scris şi el, la rându-i. Dar cine suntem noi? Eu, un avion pregătit de decolare şi el… norii? Până unde e întâmplare? Până unde vrem, până unde putem…pământul are capăt? Dar norii? Ştie cineva cât e cer, ori cât e pământ? Dar nu e nevoie. Dincolo de toate sunt…poveştile. Unele au şa…iar unele au REACŢIE.

Întâmplarea noastră e una programată? Poate. Poate par avion…sau poate că e vorba doar despre un avion par. Spre un singur vis, şi nu două. Spre o singură insulă, alte două insule.

Povestea mea a fost validată. A lui e în aşteptare.  A trebuit să muncească în plus, fiindcă n-are trei motive. Deci aşa e cu ţintele? Îţi trebuie trei motive. Atunci înţeleg de ce până acum n-am mai zburat. Aşa că le-am luat pe-ale lui, le-am făcut să fie şi-ale mele. Fiindcă scopul a devenit şi el unul comun. 

De ce Paravion şi al lui portal ? 
Pentru că te poartă repede… la mal?
Pentru că-ti oferă… ieftine oferte
Cedând… şi siguranţă în astfel de omerte !

Mijloacele sunt literare. Advertorialele cer buzz. Eu şi el ne-am permis să adăugăm un L. De la b(L)uzz. Pe care-l punem şi-n „bi(L)ete”, că ne jucăm. Biete…suflete!  Vrem bilete! Către orice, către oriunde…şi către un vis. E firesc să vrei cele trei motive. Nici măcar n-a trebuit să minţim. Cum advertorialele pot. 😉 Fiindcă dincolo de un link şi dincolo de un anunţ poate fi o minciună(omerta). O mer(I)tăm? 

Aşa se termină. Cu o programare…cum altele poate că încep, după ce ţi-ai rezervat locul din timp,  pe care tu ţi-l alegi! Ne ajută COMPANIA! Şi BlogalInitiative, că între timp a validat articolul. Mulţumim! 🙂

Şi… psi© & Tudor, pentru voi: BAFTĂ! Şi…psi©ă, dacă pleci…ştii ce să îmi aduci! 😉

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.(Din nou…în nou, cu acelaşi partener).  Mulţumesc, Tiberiu!

2. Această poveste nu e inventată! Ea se scrie în timp REAL, uite o literă, uite încă una…

3. Textul participă şi la joaca clubului psi©:psiluneli. Psilunatici: psi©Scorpiomotanul PandalieGabrielacarmen pricop, roxanagarapentrudoi. lili3d.

Par avion?

In Blogal Initiative on Iunie 6, 2013 at 4:19 PM

Prin ochelarii mei văd ce vreau, mi-ai zis.

Eu, atunci, femeie cum îs,

am înţeles cât de simplu şi util ar fi,

să nu mai parcurgem kilometri ca să ne găsim

căutându-ne mâncând pământul,

ci să folosim întrebarea,

cu muzica ei,

ca pe un portal spre nori,

ca să-i îmblânzim,

întâlnindu-ne braţele în acelaşi zbor,

doi străini, eu Su(r)dul,

tu, No(r)dul,

căutând să-şi liniştească armatele.

Hai, simplifică-ne,

întâlneşte-ne în Cipru, sub soare,

ca pe „un cufăr cu patru lacăte, ale cărui chei trebuie să fie gata în acelaşi timp” ,

aici, pe pământ, nici timpul nu mai are răbdare!

Ai să mă recunoşti, nu-ţi fie teamă,

eu o să întreb, uitându-mi numele de grecoaică,

par avion?,

iar tu, străine, să ştii că,

dacă n-ai mai fi turc, şi-ai să răspunzi

sigurieftinrapid

nu dai greş!

Prin ochelarii tăi poţi să vezi ce vrei,

dar, în soarele răsărind,

îmi doresc să mă vezi (nu goală, ci) aşa cum sunt:

un gând,

o excursie,

o variantă de zbor,

dar cu picioarele pe pământ cât sunt lângă tine şi mă îmbrăţişezi,

fiindcă ştiu că, atunci când închizi ochii,

visezi şi tu!

E regula Universului!

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative; aici e cel de-al doilea articol, pentru aceeaşi campanie.

2. Străinul ales ca şi partener de zbor se numeşte Tiberiu Dinescu(Lezoazo). Sper să vrea! (măcar să mă îmbrăţişeze, hehe)

3. Fotocredit: Vlad Corbeanu.

Mozaic

In Blogal Initiative on Mai 14, 2013 at 3:00 PM

Nu de cuvinte vrei să ştii

şi nu de sunete-n pustii!

Ai tu un fel al tău, aşa, hazliu,

moale şi cald,

dulce, la fel,

mov de mistic,

maron rustic.

Şi de aceea n-am dureri,

puf de trabuc sunt,

mângâieri,

râuri trecute, grase ieri,

40 de culori, toamne

sau primăveri,

semnale-n vânt

şi păsări din cartuş

le-aşezi cu mine-pat,

şi-n vis abis

în hohote de râs,

în ploi de plâns,

mă năclăiesc apoi,

când mă trezesc, în tuş.

Rămâi în gura mea

şi-n jos, pe esofag

verde suflare fără de sfârşit,

până-n stomac,

un mozaic de bice,

miriade de mirări,

piatră cu piatră,

mod pavat

spre tălpi,

spre întâmplări

până-nspre iad,

alifantism,

excursionist pe limbă

în zic zac

şi grai spre rai.

 

Mi-ai dat.

Să îmi mai dai!

Campanie-Surpriză BlogalInitiative:

CristinaCabralCristi,  OlteaCristinaAuraș,ClaudiaRuxaDan ByronGabriel,  Chinezu,

NicuMakeCristianAlina,AlexandraDragoșRăzvanCătălinDanielaSilviuCiprian,

ValentinIoan,IstvanAlexandraAndreeaCameliaRobertSabinaIonelaRăzvan,

Adrian,OanaGeorgianaRalucaMariusSilviaValiZoltyHristoAndreeaZamfirȘtefan,

GiuliaGabrielElenaRobertVecinadeblogSorinelMirceaOlimpiaAlexandraMădălin,

IuliuDragoșMihaelaEllyIoanaMihaelaCrinaOana,DespresufletulmeuGabriela,

OanaCarmenAndreeaDanielDanaAlina. (Listă „Vinovat”, preluată  de la Vlad)

Newparts, Anamaria, Fontilice ferestre albastre, Feri, unfilolog.