Discurs de președinte pe Strada Ficțiunii

Dacă o să auziți asta, înseamnă că ați murit. De râs. (pauză de efect) „Muriți de râs!”, dintotdeauna mi-am dorit să zic asta în public. Un discurs bun așa ar trebui să înceapă. Și cu o porție de râs zdravănă. Fiindcă nu știi niciodată ce începe după o porție bună de râs. După plâns, știi exact ce îți dorești. Să te asiguri că n-o să mai plângi, deși nu îți prea iese. Nici după un cuvânt, acolo, la capătul lui, nu știi niciodată ce începe. Îl zici și el explodează în mintea celorlalți în miliarde de gânduri, fiecare cu semnul lui de punctuație. Dar voi nu alegeți cuvinte, nu? Voi alegeți semne, stări! Și-atunci, cum să nu râd?! Pentru ce îmi ascultați cuvintele? Ascultați-mi, mai bine, râsul!( râs colorat)

N-ați devenit cumva prea triști? Raționamentul vă joacă pe sârmă și-alegeți băbește, fiindcă, de fapt, nu știți! Să fim serioși, ceea ce vă doriți de la un conducător nu e „răul mai mic”, ci întotdeauna banul! Nu direcție, nu corectitudine, nu un viitor mai bun colectiv. Fiindcă sunteți ai statului, dar nu sunteți Statul, fiincă sunteți particulari, ei, uite de-asta nu puteți gândi un bine colectiv. În spatele cuvintelor candidatului așteptați doar măriri. De salarii, de pensii, de alocații…Așadar, așa și alegeți: (joc demonstrativ cu o monedă; iese ce vrem noi) cu banul!

Nu marca! Marca e doar o remarcă și asta dacă te remarcă cineva că ai potențial. Dacă îi semeni! Te împinge în fața, te ține sus și devii rege. Rege(le) albanilor.( nu articula, nu mai ești regele Albaniei!) Și, dacă nu, te cari din țară. Acolo, în altă țară, ești un cerșetor, freci latrinele altuia, dar o faci pe bani buni și mândru că ești român și (urcă-i pe același piedestal cu tine, voce gravă) că poți reveni ca un rege înapoi.

Eu nu îi exclud pe cei cărora le e bine altundeva decât aici, fără să le fie rău acolo. Dar aceia nu se mai întorc.

Lumea e un cerc și nu ați înțeles-o încă, fiindcă gândiți pătrat. Fiindcă ceea ce vă doriți nu e puțin! Nu e nici mult! E și nu e! (lasă ochelarii să alunece pe nas, privește pe deasupra lor)

Lumea aia bună pe care v-o doriți e un cerc restrâns. De fapt, lumea e formată din mai multe cercuri restrânse și concentrice :lumea viselor, lumea scrisului, lumea filmului, lumea teatrului, lumea cântecului, lumea circului…(opțional, mai poți adăuga o lume, două, care-ți trece prin minte acum; nu aminti de lumea politică)
Dar că lumea e toată un circ, nu ați înțeles încă, fiindcă număr după număr, așteptați cu sufletul …la gură. Îi așteptați cuvântul care să vă cadă bine.

În sinea voastră vă doriți să nu existe plasa de dedesubt. Vă doriți căderea, numai și numai ca să puteți spune că ați fost martori la o așa minunăție. Ați uitat să țineți pumnii succesului!(ușor, dar vizibil emoționat)

Vreți să auziți exact ce vreți să auziți acum? Părinții voștri sunt niște comuniști! Nu o zic eu, voi o ziceți! Vă lăudați cum îi certați și îi pedepsiți verbal expunându-i pe rețeaua de socializare.

(fixează cu privirea fiecare grup țintă)

Copiii voștri vă consideră încuiați, fiindcă ei sunt liberi. Vor să fumeze hașiș, să facă sex mult și să fie pace în lume.
(muzică în fundal)

Uitați ce am zis! Mai bine reiau. (fă un cocoloș de hârtie din ce-ai citit până acum și aruncă la coș; coșul e în fața primului rând de alegători; dacă nu nimerești, nu e grav, îi va interesa mai mult reacția, așa că râzi ușor).

Pentru că vă doriți să vă reprezint pe toți, reiau cu o altă stare, una potrivită cu masa.

Un conducător bun știe să își împartă discursul cu alegătorii. Atât!
Și, din când în când, o porție de râs, una de plâns. Niciodată masa. Ați văzut vreodată un președinte împărțind masa cu un sărac? V-a invitat vreodată președintele la el acasă?

Sunteți 22 de milioane de locuitori, dar el, președintele nu o să vă cunoască niciodată. Bine că îl știți voi! E pe masa voastră, în gura voastră, în conversațiile voastre, în baia voastră. Fiindcă îl semănați. Fiindcă îl semănați, tot voi să-l și culegeți!

Dacă o să auziți și asta, înseamnă că ați murit. De plâns. „Muriți de plâns!”(pauză de efect), dintotdeauna mi-am dorit să zic asta în fața unui public. Fiindcă, după un discurs bun îți vine să plângi.

Bine!(încheiere cu aplomb, explozie)

Uite, repet: bine! Zic cuvântul și el explodează în tine, în tine și în tine, în miliarde de gânduri. Pentru ce îmi ascultați cuvintele? Ascultați-mi plânsul!( o lacrimă ar trebui să ajungă, dar dacă e nevoie, poți s-o mai lungești; gândește-te la acel copil-soldat ucis de un obuz )

„Vreau ca toată lumea să știe cum Otto Witte, acro-
bat din Hamburg, a ajuns regele Albaniei.”(fă-i curioși; vor vrea să știe și restul poveștii)

Un bun conducător râde și plânge. Un bun conducător îți seamănă. Un bun conducător nu e invizibil,  e fictiv! Ca și tine!
Alege ficțiunea! Alegeți Otto Witte!(urale, aplauze, surle, trâmbițe…fă-te că pleci, ca atmosfera să ia mai multă amploare)

Acest discurs face parte din campania inspirată de romanul „Dacă citești asta înseamnă că am murit„. Autorul Andrew Nicoll va fi prezent la Târgul de carte Gaudeamus pe 22 Noiembrie 2014.
Mai multe detalii găsiți pe ALL Cafe.

Există există- Strada Ficțiunii

Erika Kuhn

Există există. Nici nu știu de ce l-am dublat pe „există”. Poate pentru că m-am plictisit de-atâta „există” de unul singur.

Există, există! Existența virgulei schimbă perspectiva.  Și absența ei e…e gâlgâitoare.

Ia mai dă-l încolo pe „există”! Există dimineața, există la prânz, există seara! Ducă-se undeva unde nu există „există”! Uneori cred că chiar eu l-am inventat pe „există”. E pe capul meu!

Stau cu spatele drept. Am citit într-o revistă americană că „dacă vrei să ai succes, trebuie să stai cu spatele drept şi cu zâmbetul pe buze”.

Există multă ficțiune în „există”. Există o stradă cu mulți de „există”. Există Autostrada lui Există, colț(de cer) cu Strada Ficțiunii.

Ies de pe Autostrada lui Există, astăzi, acum, în timp ce scriu și intru în traficul străzii ficțiunii.

Aici se poate și fără „există”. Pe Strada Ficțiunii orice se poate! În orice sens. Se poate-n dreptunghi, se poate-n pătrat, se poate-n cerc.

Aș merge oricând pe strada Ficțiunii, drumul cel mai drept cu putință!

Dar în triunghi! Aș veni mereu în triunghi. Amoros. Eu, Strada Ficțiunii și cardul…(nu vreau să influențez eu răspunsuri).
Lumea e dispusă? E! Încolo și încoace. Și-n centrul acestei nehotărâri universale…eu. Lipseam! Eu mai lipseam! Dar eu sunt hotărâtă.

Gata, sunt deja pe Strada Ficțiunii, trăgeam de timp ca să ajung la colț. Sunt pe-un drum de hârtie din viața din hârtie a unor oameni. De hârtie și ei. Și eu (acum) o fată de hârtie.
Bate un vânt de hârtie, de la foiri și răsfoiri. Uite o foaie de hârtie! Execută un dans, în spirală. Devine o foaie-infinit. Mie, când îmi mai pică câte-o foaie(că câte o fisă, nu!) pe mână, uite, n-o mai las! Și ies din ea caractere, nelăsând-o. De hârtie și ele.

Iată, aici un acest, sfânt — da’ trec peste el ( eu trec mereu peste sfinți) și ajung dincoace, la o această, actriță porno* care scrie o poezie. Revoluționară.
Poftim? Ar zice un sfânt. Mă opresc. În fund. Ultima oprire, Rusia , turul contemporan: Natalia Kliuceariova.

Sfântul se opărește mai mereu. Unii au, în loc de rădăcini, sfinți!

Universul, ca să-și câștige existența, are nevoie de sfinți. Lumea e o popicărie de sfinți.

M-am îndepărtat…mă apropii de actrița porno. O conexiune imaginativă. Ți-am scris o poezie, actriță porno care scrie poezie revoluționară!

„Reciclare la modă,
cu patimă am rupt cartea,
am tăiat poezia, croind o fustă,
ca pentru o muiere cu şolduri late
şi-am tras-o pe mine.
Îmi şade bine!
Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo,
foşnind,
aproape în mine”.

Nu e cam aglomerat? Nu e! Ne facem datoria fiecare din noi și încăpem. Pe unii îi ține. Hârtia! Eu sunt un trecător.

(Nu o trecătoare?)

Ies din Strada Ficțiunii să strâng. Să strâng și semnături( nu, nu autografe!) pentru un trafic intens pe strada Ficțiunii.

Am niște motive mai vechi: citesc! Tot ce prind. Uneori și păsări. Alteori pești. Citesc pentru că pot! Atmosfera e de hârtie, n-o scot eu acum din pălărie. N-o să mai zic decât că, citind, am devenit mai grea. O grasă de hârtie.

Am și o cauză: citiți, citiți și iar citiți! Un mesaj cu influențe leniniste. Am vrut să rămân în zonă. Vizibilă legea. A vântului…a curentului… Dacă nu, ea rămâne invizibilă.

S-au invizibilit orașele, ați văzut?! Și țările.

De la ce? De la prea multe cuvinte. Unele cuvinte îmi alunecă și mie cu mult prea încolo. Nu mai tremurați pentru orișice mișcare de-a mea! „Fiecare oraș își primește forma de la deșertul cãruia i se opune.” Un citat. Din Orașele invizibile, turul clasic: Italo Calvino.

Fiecare fată de hârtie își primește deșertul căruia i se opune.

Ai văzut că l-am înlocuit pe „există” cu „am”?
Am (o) carte, am (o) parte! Așa parcă, nu? În paranteză e un „o”.

Am o listă de carte, nu numai Alex punct Ștefănescu are o listă a lui. Am o listă de „parte”. Știați că Alex punct Ștefănescu are o listă de carte la Editura All?

Are! Are o parte din listă. E în completare.

În completarea a ce am scris deja mai vin cu un:

1. Vino și tu! Pe Strada Ficțiunii. Eu am săpat un șanț. Poate cazi! Ah! Nu-ți șterge (încă) turul!Aici nu te lovești! Aici te lovești doar de cărți! Pe unele le poți răsfoi! Apoi poți să le cumperi! Eu cumpăr primele rânduri. Așa aleg! Și ultimele le cumpăr. Primele și ultimele rânduri rămân în conștiința mea. La mijloc e povestea. Nu, nu ucid nimic!

 

De investigat!

2. Dicționar de mișcare pe Strada Ficțiunii:

Urmărește omul cu bicicleta! Îl recunoști ușor, o umbră sub o umbrelă roșie!

Atenție la Stopuri!
Turul Clasic: Dreptunghiul colorat.
Turul Contemporan: Pătratul colorat.
Turul Crime : Cercul colorat.
Turul Bestseller
Lista lui Alex.Ștefănescu

3. Dicționar de mișcare pe Autostrada lui Există:

* actrița porno care scrie poezie revoluționară e un personaj din ” Ultima oprire, Rusia”

Lista Alma Nahe nu există încă, e ficțiune!

Dar Nono(Renata Carageani, turul contemporan) e pe listă.

Eu și Nono, și uneori și cu „dacti”, ne-am întâlnit pe blogul lui de urs. De pluș. Îl trec pe listă, fiindcă totul începe cu un pas. O listă în moale. Un titlu în moale. Totul începe cu un pas. Pe urmă, (totul) n-are altceva de făcut decât să existe!

Superblog 2014, proba de citit cu

Punctaj obținut:70