Hotel Royal

Trăiesc pe bucăți. Ca orice om. Și, în mare parte, în orașul unde m-am născut, deși, mă consider un zburător, căci gândurile-mi sunt năvalnice, imaginația nu-mi stă locului niciun moment. E explicabil, până la un punct, fiindcă așa sunt artiștii. Nu sunt conștientă de tumultul și largul vieții, nici n-aș avea cum să fiu propriul meu spectator, oricât mi-ar plăcea asta.

La un moment dat mi-a trecut prin minte să-mi număr plecările. Nu plecările toate, desigur, căci ar intra aici și chestii mai sensibile. Doar călătoriile! Să le număr, e un fel de-a spune. De fapt, ideea era să le așez pe hârtie și apoi să încep a le bifa pe hartă. Nu cea a lumii întregi, ci aceasta, a limbii noastre atât de bogată în sclipiri de moment și înțelesuri.

Am călătorit mult în trecut. Pe vremea aceea eram un tânăr actor amator, angajat la teatrul din oraș (nu ca acum, profesionist bătrân și liber de orice angajament — posturi blocate). Călătoream mult căci mergeam la multele festivaluri de teatru de amatori, existente la acea vreme, astăzi împuținate și ele.

Harta asta a mea — în bifare încă — pare mai degrabă  o „oală” cu memorii, așa încât o să-i pun un capac transparent pentru moment, iar eu o să mă opresc din fierberea cu care am început prin a mai scoate la iveală doar o singură particularitate a  acestor călătorii (după care mă topesc): Hotelul!

Nu știu dacă am mai povestit, dar, dacă ajungeam într-un oraș nou și eram cazați la un internat — lucru care se întâmpla destul de frecvent, căci era costisitor pentru organizator să fie cazate toate trupele participante în festival numai în hoteluri —, eu, înainte de a se face ora de începere a spectacolelor, dădeam fuguța și căutam hotelul cel mai apropiat de locul de cazare și exersam ieșiri de gală, din fața ușii hotelului, imaginându-mi că sunt o celebritate a acelor timpuri. Bineînțeles, și mintea îmi era mai tânără, și naivitatea (inocența) mai în floare… Acum sunt ceva mai rezervată.

Când mă întorceam, colegii mei mă ischiteau în legătură cu zâmbetul meu, larg, până dincolo de urechi, căci observau disparțiile mele frecvente, însă nu le spuneam nimic. Pentru ei, eu mergeam la plimbare și atâta tot! Nu le spuneam nimic, pentru că, evident, ar fi râs de mine.

Ei, bine, acum, după atâția ani, am rămas tot la fel de interesată în astfel de incursiuni, numai că le fac mai profesioniste — și plecările!— și, dacă ar fi după mine (și buget), aș locui din hotel în hotel, nu mi-ar trebui o casă decât ca s-o folosesc tot în regim hotelier, ca frecvență. Ca să simți o plecare, trebuie mai întâi să ai de unde, ca să-i simți actul acela minunat al desprinderii, pe care îl numim libertate.

Mi-am amintit toate astea căci, în Decembrie voi sta la un hotel în Poiana Brașov, e deja în rezervare pe undeva, în coacere, pe numele meu la Hotel Royal. Nu, nu merg la vreun festival de teatru, v-am zis deja că s-au împuținat plecările mele în ce privește acest aspect. În Decembrie e Gala SuperBlog, iar eu — având la activ vreo 9 participări în concurs, asta de-acum ar fi a 10-a — sunt, practic, o veterană a SB-ului și nu mi-ar plăcea să lipsesc.

Cumva, întâlnirile astea cu organizatorii, reprezentanții firmelor ce sponsorizează aceste probe și cu superblogării seamănă, pe undeva, cu acele vacanțe ale mele din trecut, în ce privește emoția momentului. Deosebirea majoră ar fi că la SuperBlog, până acum, am beneficiat numai de cazare în hoteluri (sau pensiuni) și nu mai trebuie să exersez ieșiri regale imaginare, din fața ușii, ci le pot executa, privilegiată, din interior, cu bună știință și beneficiară a facilităților de cazare proprii locului.

Hotelul Royal este situat în apropierea unui lac (Miorița), la 1 numai km de teleschi, iar amplasarea hotelului oferă o priveliște frumoasă (na, cui nu îi place în Poiana Brașov?) plus facilitățile de agrement și relaxare ale hotelului: saună, bar, biliard, darts electronic, fotbal de masă.

Trăim pe bucăți, cum ziceam, și, între aceste bucăți ale mele — bucăți de gânduri, de călătorie, de visare — eu adaug câte un loc de cazare. Unii numără gâște, bani etc, iar alții, ca mine, ieșiri din hoteluri, cât mai reale și, când e cu putință, cu adevărat regale.

SuperBlog2017, proba nr.6, sponsor: