Mai ţineţi minte 18 whels of steel? E singurul joc video care m-a cucerit într-atât de mult, încât nu mai aveam timp de nimic, fie zi, fie noapte. Ştiu că, pentru o fată, un joc cu autoutilitare transport marfă nu pare o îndeletnicire potrivită, fie ea virtuală, mai ales că aveam vreo 28 de ani, deci vorbim despre o (aproape) femeie în toată firea.
Însă şofatul virtual făcea ca realitatea să pară banală, iar tot ceea ce-mi doream era să conduc acele autoutilitare, zi şi noapte, să ajung cu ele la destinaţie cu bine, să respect programul de somn virtual (în detrimentul celui real), ca să nu produc accidente, să predau marfa transportată în cele mai bune condiţii şi astfel să-mi dezvolt o afacere prosperă.
Dacă marfa nu ajungea intactă, pierdeam bani! Dacă pierdeam bani, nu luam un camion mai performant, dacă nu aveam un camion mai performant, adio transport mărfuri speciale etc. Ca să dezvolţi o afacere, îţi trebuie acel foc interior care să te mâne s-o dezvolţi şi s-o extinzi, în ciuda întâmplărilor mai puţin favorabile, care, uneori, aproape că mă obligau să renunţ.
Nu ştiu să explic orele, multe la număr, pe care le petreceam în faţa calculatorului, cu simulatorul în sânge, dar, desigur, calculatorul te tâmpeşte e o explicaţie.
Pasiunea s-a luat la văr-miu, mai mic cu 5 ani decât mine, care s-a jucat el ce s-a jucat, da’ pe urmă a ieşit din casă, şi-a luat carnetul şi apoi şi-a făcut propria firmă de transport.
Astfel că, în timp ce el deţinea o singură maşină de transport, eu achiziţionasem vreo 10 camioane virtuale. Când şi-a luat un al doilea mijloc de transport, eu nu le mai ştiam numărul alor mele. În timp ce el se concentra pe nevoile reale ale clienţilor, eu mă concentram 3D să nu zgârii camionul şi, mai ales să parchez exemplar.
În timp ce eu mă concentram pe detalii artistice, vărul meu acorda atenţie detaliilor practice, constatate pe scaunul lui de şofer şi, totodată de administrator al afacerii. Mai ales pe buzunarul lui! Dar, na, eu sunt actriţă şi era firesc să îngheţ pasiunea în virtual şi s-o simulez într-atâta încât să pară reală pentru mine. Mai ales că o duceam binişor, în vreme ce afacerea vărului meu avea frânele prea bune, deşi îşi dădea toată silinţa să facă rost de noi clienţi.
Desigur, întâlnirile noastre erau la subiect, se întorcea şi el, din când în când, la pasiunea virtuală, mai ales că angajase şoferi, pentru că cineva trebuia să se ocupe şi cu treburile administrative ale firmei.
După câţiva ani a renunţat la camioane, apoi la firmă, fiindcă n-a întâlnit chiar cei mai buni parteneri de afaceri şi, ca un minus al afacerii, autoutilitarele nu erau monitorizate prin satelit, astfel că se întâmplau tot felul de pierderi, pe care nu le putea justifica în acte.
Bineînţeles, nu ştii niciodată cum ia naştere o anume pasiune şi ce o transformă în realitate, precum exemplar, într-un fel, vărul meu i-a găsit un sens în viaţa lui de zi cu zi, până când neîncrederea și neseriozitatea altora au condus, inevitabil, către „moartea pasiunii”.
Dar, în răstimpurile acelea, am învăţat că, într-o afacere cu transporturi, orice minuţel e important şi că, dacă ieri am fost bună, azi trebuie să fiu şi mai şi. Apoi că, numai punctualitatea nu e de ajuns, marfa trebuie să ajungă în siguranţă, şofând cu responsabilitate, că trebuie să fii flexibil şi să te adaptezi oricăror condiţii sau situaţii şi să creezi oferte personalizate.
Desigur, în afara traiului meu virtual, am completat înţelegerea trăgând cu ochiul la experienţa reală a vărului meu şi am acumulat acele experienţe de parcă ar fi fost cu adevărat ale mele.
Am amintit de toate cele de mai sus, fiindcă acum, vreau să adaug poveştii mele, încă doi tineri, de numai 28 de ani, care după câţiva ani de muncă în Europa şi în afara ei au relansat o firmă de transporturi, activă din 2011, în urmă cu doi ani: 3T! TopTur Transport este o firmă de transport mărfuri generale, de la produse de mobilier, textile sau electro până la marfuri perisabile, sub controlul temperaturii.
Fie că e vorba de un transport urgent, un transport frigorific, un transport în regim termic controlat, livrările la domiciliu şi, în general distribuţia de mărfuri NU sunt un joc virtual, ci un joc cât se poate de serios şi extrem de real, la care se adaugă drumurile patriei noastre şi alte impedimente pe care nu le poţi anticipa.
O afacere o deschizi repede, dar la fel de repede o şi închizi, dacă nu înţelegi şi nu intuieşti ce aşteptări au clienţii, dacă nu îi fidelizezi şi nu îi obligi să te ia în serios şi, am demonstrat deja cum se ajunge de la pasiune la faptă şi cum, câteodată e suficientă doar o scânteie care să o aprindă în aşa fel încât să-ţi schimbe cursul vieţii şi să-ţi aducă noi oportunităţi, dar tot aceeaşi scânteie poate să arunce la fel de uşor totul în aer.
Şoferii TopTur Transport sunt prezenţi zilnic pe rutele PH, BZ, DB, IF (si nu numai!), ajutând producatorii locali să livreze la timp, în condiţii optime, mărfurile lor către clienţi, atât în timpul săptămânii, cât şi în week-end.
Eu le urez succes în afacere şi cât mai multe uşi deschise fără „pile”, deşi, mentalităţile se dovedesc din ce în ce mai greu de îmblânzit în zilele noastre şi, afacerile sunt din ce în ce mai greu de gestionat şi, dacă au nevoie de vreun consultant virtual… glumesc! Sunt sigură că ştiu în ce s-au băgat şi că experimentul meu virtual, care nu avea efecte în realitatea imediată, ei îl simt şi resimt în cel mai mic detaliu, făcându-i să fie, din propria experienţă, ceea ce au ales să fie, adică profesionişti în domeniu. În afară de succes, le mai doresc rezinstenţă pe piaţa românească şi dezvoltare lină!
În prezent, firma livrează clienţilor HoReCa mărfurile necesare zi de zi, iar programul flexibil vine în întâmpinarea cerinţelor celor mai exigente ale partenerilor lor. Serviciile de transport mărfuri cu autoutilitare de 3,5 tone sunt monitorizare prin satelit şi nu necesită timpi de oprire şi staţionare, astfel că livrarea se face cu maximă rapiditate.
Dacă ai nevoie de un transportator rapid, ştii ce ai de făcut! Eu ţi i-am prezentat…
Aşa, ca o destăinuire comică a realităţii fiecăruia, vă mai povestesc încă una de-a mea: la 16 ani de-atunci, n-am încă carnet de conducere. #casăştiţi
Dar, parcă mi s-a făcut poftă scriind, să conduc din nou un camion.
Articolul face parte din campania „Donează MINIMUM 100 de euro pentru Radu Țuglea și îți promovăm afacerea pe blogurile noastre”
Mulţumim pentru sprijin!
Alma Nahe(r) 