alma nahe

Posts Tagged ‘AVBS Credit’

Unde duc leagănele, balansoarele, toboganele

In springsuperblog2018 on Aprilie 8, 2018 at 1:04 PM
suflet

imgur.com

Creatorul, cică, ar fi făcut lucrurile dintr-o bucată şi le-a lăsat să ouă în matca creaţiei fiecăruia, de aici şi fisura între mine şi lume. Şi ploaie, care nu e întotdeauna roditoare!

Dacă în vremuri de demult nu se socoteau în minte urmaşii, în care îţi puneai speranţele pentru o lume mai bună, ei alegându-se prin faptă, dovedindu-se eroi prin ştiinţa de a mânui sabia, astăzi nu prea îi mai socoate nimeni (decât pe degete), fiindcă să identifici un potenţial erou (mintos) din tumultul şi multiculturalitatea acţiunilor lumeşti (bune şi rele), într-un Univers din ce în ce mai butaforic şi aflat sub strălucirea tăioasă, nemiloasă şi impunătoare a altui metal, cu formă rotundă, e de-a dreptul un act utopic.

Cu toate astea, Lumea se (re)produce mai departe, în ritm rapid, supraetajată şi abia desluşindu-şi traiul prin catacombele creaţiei, uneori chiar spurcând ceea ce e deasupra. Şi, ce e mai trist, pervertind!

În zilele noastre se brevetează un tip de erou care nu mai răzbate de unul singur! El e observat dacă îl susţin cunoştinţele (ce ipostază duală a unui cuvânt!) sub formă de oaste ori dacă îl legitimează o frumoasă iluzie poporană. Ştiu cel puţin un scriitor român, de renume internaţional, care nu are nici măcar un metru de pământ al lui, darămite ceva încolţind altundeva decât în foile sale.

Arhitectura Universului meu nu e grandioasă, fiindcă demersurile mele ţin mai mult de arhiteXtură, pe care o leg veşnic de următoarea întrebare: cum fac ca bezna către o LUME MAI BUNĂ să fie niţel mai luminată?!

Cum toată lumea ştie (oare?!) cu ce mă ocup şi ce fac sau nu, nu o să dezvolt iarăşi subiectul. Copiii cu care interacţionez în spaţiul destinat artei actoriceşti sunt o parte din sufletul meu, sunt o cauză de susţinut eternă şi sunt sigură că voi continua până mă ţin balamalele, fizice şi psihice, dar NU SUNT TOT SUFLETUL meu!

Oricum, eu nu mă pot tempera (din a mă osteni) sădind câţiva sâmburi, acolo unde aerul şi solul comunităţii, căreia îi aparţin un timp, deschide poarta.

Să stabilim de pe-acum că leagănele te pot arunca, arcuind căderea, că balansoarele, te saltă şi îţi dau sentimentul de zburător temporar, dar, dacă nu eşti susţinut, în ambele exemplificări, atât în pornire, cât şi în stopare, poţi căpăta niscaiva dureri în părţi diferite şi cât se poate de anatomice. Asta nu anulează plăcerea aceea, mixată cu teama de înalt şi pe care o numim, prea sărac, „adrenalină”.

Toboganele, însă, sunt cele mai… sincere! Ştii exact până unde poţi să urci şi că, lunecând există un coeficient de frecare suportabil.

Acum, că am stabilit câteva repere comune, o să lunec (din tobogan!) înspre particularitatea CAUZEI: prezenţa mea într-un joc numit SuperBlog şi calea prin care sufletul meu poate fi dăruit temporar. 

De câţiva ani, el e „falsul EXACT” unde, în parametri impuşi de alţii, mă poţi descoperi, dar este totodată şi un turn de observaţie în care mă pot sustrage înserierii (mai mult decât o poate face profa de actorie), prin faptul că blogul îmi aparţine şi e un tărâm de necotropit. Desigur, toate până la hakeri!

S-ar cuveni să pomenesc aici de euforia amăgitoare în ale scrisului, dar nu încape încă în acest stadiu al prezentării. Cu EFECT, o amân pe altădată!

Zilele acestea, m-am surprins şi mai înflăcărată şi de-a dreptul cuprinsă de un sindrom succesoral, în ce priveşte formatul concursului şi dezvoltarea lui pe mai departe, după ce în alte zile, mai îndepărtate, am hotărât să îi trântesc un prunc: SuperBlog Junior! Lucru în coacere, căci voi avea nevoie de mai mult decât o creditare a organizatorilor (care sunt la curent!), să francizez ideea şi de copii.

10-aniversar-AVBS-Credit

Astfel că, voi continua să militez pentru Bătrânul SuperBlog dar, mai înainte ca organizatorii să adapteze  firma cu profilul participantului (de/din mine) de vârsta a treia, în funcţie de nevoi (medicamente, cârje,  dric, pomeni etc), voi învăţa să-l dau în leagăn/balansoar/tobogan pe SuperBlog Junior, prin cooptarea unor firme pentru copii şi nu numai până la urmă, căci copiii pot să fantazeze despre absolut orice.

Eu, fiind un croitor virtual de conţinut, zice-se excentric, deprins cu metrul pătrat şi nu cu descinderile prin lume, am şi timpul necesar! Desigur că, nu voi abandona alte cauze cărora mă dedic, în general, fără să fiu un antemergător activist vizibil.

Prin apariţia reţelelor de socializare, am devenit cu toţii mici luptători întru ceva de suflet important, aşa-i? Or, SuperBlog e un exerciţiu topometrist, dacă vreţi, cu o îndeletnicire aparent simbolică în ceea ce priveşte publicitatea românească scrisă, dar care, poate aduce profit tuturor participanţilor, activi ori pasivi!

Eu am ajuns să creditez greu Bătrânul SuperBlog, fiindcă are mai multe căi de acces înspre sufletul participantului şi nu am dibuit-o din prima pe aceea care să fie compatibilă îndârjirilor mele.

Demersul meu e o alianţă simbolică, totuşi, dar care merită efortul, fiindcă lumea SuperBlog e un univers darnic, care-şi arată dedesubturile de bună voie şi exhibă o anumită teatralitate latentă. Iar mie îmi place să descopăr „oul de sub cuvânt” şi cum se manifestă omologia

Eu dibui jocul fanteziei, în regie proprie, dinspre lume înspre cuvânt, iar SuperBlog îţi poate da o determinare unică! SuperBlog Junior, cred eu, va şti să fie şi mai adevărat, mai fantezist, mai aproape de poveste, de cuvânt, aşa cum sunt copiii. Şi, dacă n-ar fi ei, n-ar mai fi nici speranţa într-un bine comun.

Aşa că, întind azi un ou, prin cuvintele-mi, ca el să scoată pui mâine! Binele comun e utopic, dar doar în accepţiunea-i largă! El e alcătuit dintr-un bine mai mic plus alt bine mai mic şi tot aşa…  pic cu pic… Ce zici, mi te alături?!

O nouă iniţiativă are nevoie de un… cer de umbrele!

cer de umbrel

gdefon.ru


Spring SuperBlog 2018,  proba nr.15, sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. „Visează… Obține cu AVBS!”

la multi ani, avbs

La mulţi ani,

AVBS-CREDIT-300x300!


Notă de subsol: filmarea mea e publică cu acordul părinţilor!

 

Reclame

Povești rapide

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016, teatru on Noiembrie 27, 2016 at 8:00 PM

Într-un colț de lume…

În celălalt colț de lume…

O poveste care ar fi putut fi posibilă…

ALMA: (recidivând poetic, ca de obicei) Dacă toată lumina aceea adunată în el nu s-ar fi revărsat într-o întrebare, care ar fi întunecat până și cel mai puternic far, care ar fi…

GÂNDUL OLIMPIEI: Stop, taie! Nu!

ALMA NAHE: Ce „nu”?!

GO : E o reclamă pentru credit rapid, vrei să plângă lumea? Oricum plânge omul când e nevoit să facă un credit… Creditele nu sunt deloc poetice. Ele sunt o urgență!

ALMA: E o urgență! Pe el îl doare…

GO: Azi îl doare! Și mâine îl doare! Dar poimâine, tulips&sparkles (lalele&paiete)!* Poimâine, nu îl mai doare deloc! Ascultă-mă, bărbații îndrăgostiți nu își fac selfie triști, în lanul cu maci!

ALMA: Păi, tocmai! Vezi că ai observat imediat? Aparent e un plan de lucru publicitar banal, iubirea a devenit și ea ușor banală, dar știi cât costă o prăjitură?

GO: Aha! Deci, tânărul ia un credit până la salariu, ca să își îngrașe iubita! Văd că i-a cumpărat un carton de prăjituri.

ALMA: Crezi că îl refuză? E ca și cum i-ar zice că e slabă! Orice femeie ar aprecia asta!

GO: (sclipire de moment)”Nu ai bani de prăjituri, c-ai plătit multe facturi? Cu AVBS ai primul credit GRATUIT. Fără dobândă! Ai venit? Dulcele ți-am oferit!”

ALMA: „Ai venit” e perfect! Să înțeleagă omul că trebuie să aibă de unde să îi înapoieze în 5 zile sau (maximum) 30-45 de zile. Omul își cumpără azi din banii împrumutați o pălărie și îi face și ei cadou o rochie roșie, apoi o duce la un restaurant? Când o conduce acasă, din ce i-a mai rămas, cumpără de mâncare pentru pisică? Ea are o pisică neagră! Și-a schimbat omul destinul făcând un credit? Și-a schimbat! Sunt 13 imagini, le punem pe Facebook, facem un foileton în stil american cu umor românesc, arătăm cum trăiesc ei fericiți…

GO: O zi!

ALMA: Da, dar ce zi!

GO: Sunt 15 imagini!

ALMA: 13** în șir! Celelalte au text între ele.

GO: Și de ce e roșie pisica la sfârșit? Nu era neagră?

ALMA: M-am gândit că așa se va întreba și privitorul: atenția se va concentra asupra ei, e contrapunctul! Punem logo-ul AVBS pe pisică și o bulă, prinsă de mustățile ei, ca și cum ar verbaliza: „Vezi o pisică roșie? Vezi bine! Alții văd doar roșu în fața ochilor când n-au un chior și nu-i văd bine. Ia-ți azi credit cu buletinul, să nu te ocolească destinul, să te ocolească pisica neagră&chinul!”

GO: (râde) Idei înșiră-te mărgăritare. „Ia un credit rapid că, tot așa, precum un mac, o floare, rapid iubirea-ți se-ofilește, moare!” Apropo de ofilit: ea de ce e îmbătrânită și el nu?

ALMA: E proiecția lui! El încă nu e hotărât dacă să facă sau nu creditul, ca să întrețină iubirea! Macul e, de fapt, ea! Și macii se trec repede. El crede că ea o să îmbătrânească singură. Ce naiv! Păi, creditele sunt unisex! Oricine își poate face un credit. Ai 18 ani (sau 24 de ani) ***și poți da banii înapoi? Asta e întrebarea!

GO: Și care era întrebarea aia care se revărsa poetic din lumină?

ALMA: „Să iau 1500 lei**** pentru NOI sau pentru alte mici nevoi?”

GO: M-ai amețit! Fiecare imagine are o poveste, de fapt?

ALMA: Da! Una rapidă! „Azi o dai în leagăn, mâine-o dai în bară, ca n-ai para chioară”, „Ai o piatră pe suflet? Femeilor le plac pietrele,  dar să sclipească. Adu piatra la AVBS credit, noi ți-o ș-lefuim!”, „Ține-o cu un credit rapid!”, „Te-a pupat pe frunte? Pup-o tu pe gură, creditul rapid sărutu-i fură!” Și tot așa, înțelegi ideea! Abia aștept să ți-o expun pe aia cu ei doi în măr!

GO: Aia e simplă! Și un copil ar înțelege-o.

ALMA: Păi, să înțeleagă de micuți! N-ai bani, nu fu…!

GO: Ține-ți gândul! Pune cerculeț roșu la vorba asta! Acum!

ALMA: (dregându-și vocea) Voiam să zic: „N-ai un măr, fură-l! N-ai o para, împrumut-o!” Gata, s-a pierdut ce-am zis în nevăzut! Dar îmi mențin părerea! Știi că acum copiii fac în clasa a doua ore de educație financiară? Tipele din ziua de azi sunt dispuse să trăiască numai pe cheltuiala bărbatului, fără să fi avut parte de o educație în sensul ăsta.

GO: Bine, am înțeles ideea, mai merge prelucrată. Ai nevoie de o echipă și de TVR!

ALMA: Echipa e deja stabilită, caută printre rânduri și sub link-uri! Merge și TVR, dar Radio Lynx e mai potrivit! În zilele noastre radiourile sunt mici televiziuni. Omul însuși a devenit o televiziune în direct. Se filmează mâncând, fumând, cântând, dansând etc! De ce nu ar face o transmisie în direct când întocmește actele pentru finanțare Litere Stacojii, care e broker AVBS? Fiind totul în direct, ar reieși rapiditatea cu care se aprobă finanțarea, că răspunsul poate fi oferit în câteva minute sau pe loc, că banii pot fi ridicați în câteva zeci de minute

GO: Ai și altă idee?

ALMA: Am! Ea e un autobuz roșu și…

GO: … el o mașină albastră. Și e desumflat.

ALMA: Da. E în pană! Și scriu: „Ești în pană de parale? N-ai soluție de finanțare? Fii albastru, ia-ți un cric! Cu AVBS credit durează un pic.

Gândul Olimpiei: (conturându-se la orizont) … Tu propui un fel de filosofii populare, despre care am chibzui la nesfârșit…

ALMA: Exact! Omul va asocia nevoia lui de moment cu acest credit mic. Ți se strică ceva, repari cu  Uite, ce spui de asta? E micro, ca pentru un microcredit! Le punem o sacoșă inscripționată AVBS credit pe cap ca să nu îi plouă și scriem  jos, pe pământul uscat de sub ei asta: „Nu le pasă c-azi e frig! Sexul tare știe de-un’ să ia un credit mic. Sexul slab dansează-n ploaie, mulțumit.”

GO: Crezi că oamenii își doresc astfel de nimicuri fantezii?

ALMA: Da! Cred că oamenii vor să zâmbească. Cred că își doresc ceva sweet&salty (dulce și sărat). Cred că trăim într-o lume în care pisicile sunt negre și gândurile tot așa. Ele îți taie calea și îți înmoaie picioarele. Ca și creditele! Reclamele românești sunt plictisitoare, foarte puține scenarii au sclipiri de geniu. Reclama ar trebui să îți transmită un fel de armonie subacvatică, să arunce o sămânță și ea să încolțească în tine.

GO: Cum îți explici că, totuși, companiile preferă, aproape toate, reclama searbădă, foarte puțin creativă?

ALMA: Ele cred că seriozitatea și rigiditatea vând. Că vorbele goale aduc profit. Dar nu reclama lor le aduce clienți, ci nevoia de un anumit lucru. Întreabă un om obișnuit de ce își face un credit? Întreabă o prietenă de-a ta de ce a luat un credit alaltăieri? Îți zic eu: ca să sărbătorească ziua fetei ei! Uite, sloganul pentru această campanie AVBS credit poate fi „un credit pitic, o bucurie uriașă„, dar nu trebuie să insinuezi mai întâi pe sub pielea omului acea bucurie? Păi, îi scoți ochii cu ea?! Îi zici „bucură-te” și el, gata, se bucură? E nevoie de un parteneriat onest. Și vizual! Vrei să îl bucure că are nevoie de un credit? Arată-i cum! Arată-i ceva care o să-l bucure! Fă-l să vină fluierând la tine și nu a paguba, pe care deja o are. Lumea e sătulă de bănci și ascunzișurile lor pentru muritorii de rând. Dă-i omului o bancă pe care să șadă liniștit! Cred că vocabularul iubirii față de celălalt e infinit. Și el întodeauna atinge… Cred că e foarte important cine scrie, cum scrie și despre cine! Tu ești un intermediator pentru AVBS, iar ei intermediază și acest tip de credit*****pe care ai centrat acest dialog interior… Tu ai observat că ai ales numai femei în echipă? Le creditezi mai mult?

[…]

ALMA: Poate! Sunt mai pe fază, le plac amănuntele. Motive sunt destule! Ar fi un fel de Chic-Elite, dar elita mea șic! Fiecare dintre ele ar ști să plieze corect și fezabil propunerile mele, în stilul lor. De fapt, ceea ce am scos eu din burtă azi, aici, nu e în stilul scrierilor Alma Nahe. Dar bucuria și cheful de joacă e! Și sper că, dacă într-o zi s-ar încumeta să mi se alăture și ele în acest demers creativ, ar dispărea multe firme, ucise chiar de propria lor reclamă, care subestimează inteligența, dacă nu și-ar reconsidera poziția. Să nu uităm că acest concurs se numește SuperBlog! Super, de la extraputere! Scrisul e, încă, o armă!

GO: Să știi că mă macină, totuși, o curiozitate: cum ai fi scris în felul tău?

Alma: (rezistând tentației) Îți spun în particular!

SuperBlog 2016, Proba nr.24(ultima probă, dar am sărit peste proba nr.23, pe care o public mâine)

Desenele aparțin Irinei Bek (fostă participantă SB, Locul 3, SpringSuperBlog 2016) și îi mulțumesc că și-a dat acordul să le folosesc întru ilustrare!

tulips&sparkles— Bianca Alexandra Bîzîiac, ocupanta locului I în Spring SuperBlog 2014; o pisică neagră— Georgiana Mihăilă, participantă la edițiile anterioare SuperBlog; înșiră-te mărgărite— Adriana Tîrnoveanu, locul II în Spring SuperBlog 2016; litere stacojii— Alina Gheorghe, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016; sexul slab— Dana Lalici, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013; nimicuri fantezii— Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015; sweet&salty— Em Sava, clasată pe locul 10 în Spring SuperBlog 2016; armonie acvatică— Cristina Lincu, ocupanta locului I în SuperBlog 2014;

*în sensul că bărbații schimbă mai repede florile

**aluzie la faptul că e cea de-a 13-a Ediție a SuperBlog

***la unele instituții bancare și non-bancare vârsta minimă la care poți face un credit variază!

****suma maximă care poate fi împrumutată pentru acest tip de credit

***** AVBS credit intermediază și alte tipuri de credite

Am doar o mână și o mână închisă-n pumn

In Spring SuperBlog 2016 on Aprilie 10, 2016 at 3:22 AM

image

Mă alcătuiesc dintr-o succesiune de voci și guri. Meditez, cumpănesc, imaginez, ale(r)g. Drept, stâng! Sunt când un soldat, când o punte de legătură, un bocanc, o uniformă. Nu sunt uniformă tot timpul! Dincolo de sensul lexical, general, dincolo de metaforă, eu sunt pentru alții, exist, în cuvinte diferite, simultan: o pildă, o piatră, o oaie neagră, o smerită, o iubită, „cine-i fufa?” (o oarecare adică) etc. În funcție de interesul material, neutru sau spiritual. Al meu, al lor, pe rând. Când nu sunt în cuvinte, sunt numai gând, singura legiune morală pe care o pot păstra nealterată. Un timp!

Închid ochii, sunt un om obișnuit, cine-mi dă (un) credit? Istoria de adineauri?

image

Cred într-Unul! Câteodată într-una! Un crez și o părere, o carte, pe care încă o mai joc. Unde-i încrederea de început? Exact, în mijloc! Mijloacele sunt scuzabile? Eu nu cred asta. Mă revolt? Poate! Dar, dacă eu sunt o lume și tu ești o lume, atunci această lume alcătuibilă din posibile lumi mai mici, aidoma ei, e prinsă, până la urmă, în propria-i hârțogăraie, iar Omul de la ghișeul lumii doarme în post, veșnic.

Închid ochii, sunt un om obișnuit, cine-mi dă (un) credit rapid? Istoria de adineauri?

image

Într-o lume care și-a pierdut creditul, oamenii ei încă vor, încă se zbat întru credit individual. În fața cui? În fața unui gol, pe care speră să-l umple. Eu sunt azi o imagine. Animată. În mare parte de dorința de a rămâne „eu”. O umbră, fiindcă mă reflect în neputință. O secantă, fiindcă (c)analizez, interpretez… Care-i prima mea grijă dimineața? Unii se leagănă, alții se îneacă. Eu mă așez. Când icoană, când pentru pipi, imediat ce mă trezesc. Dar știm deja că acolo,  în eliberare, se pot naște vorbe dumnezeiești, nu? De-acolo începe dimineața lui „pot”.

Închid ochii, sunt un om obișnuit, cine-mi dă (un) credit bancar? Istoria de adineauri?

image

Nu! Dacă unele credite sunt pe vorbe și voci— unele au puf, altele pene —, celelalte nu mai sunt atât de plutitoare. De-aici încolo intervin alte umbre! Mai serioase și legate strâns, cu nod, de adâncile bătrâneți.

Până mai adineauri mi-ați cercetat, poate, originea limbii. Rădăcini, flori, semințe… În fond, toate nu reprezintă altceva decât construcția unei armuri cu care mă avânt în lume și-n demersul acesta mai culeg de pe drum și câte-o sperietoare, un leu, un om de tinichea…

image

Ce faci cu un cuvânt atunci când te desprinde? Uite, cuvântul „advertorial”, de pildă.

Când sunt restanțieră viselor, poemelor, chiar și teatrului de umbre*, pe care astăzi l-am luat cu mine, sunt, de fapt, în alt plan. Unul în care plătesc apa, curentul, gazele, lumina. Cât e distanța până la iluzie? Păi, întinde o mână! Ce e dincolo de degete? Uneori nu e nimic. Dar dacă e o altă mână? Cu un cuvânt mă mobilez, mă zugrăvesc… Din ce respir?!

Închid ochii, sunt un om obișnuit, cine-mi dă (un) credit de nevoi personale?

image

Nișe, acte, trape secrete… Brokeraj. Ca să ating, astăzi, acum, prin acest spectacol, esența a ceea ce mi-am propus, o să mă slujesc eu de celălalt, și nu inversA(nghel) V(alentin) B(roker) S(oluțion). O afacere dar și un OM.* *Din care s-au francizat și alții. Din acest moment, undeva sus, printre etichetele acestui blog veți găsi una nouă, cea de ADVERTORIAL CREATIV. Nu țip! Așa va apărea ea acolo, sus, cu majuscule. Această etichetă o poate adăuga oricine va voi, în franciză. Gratis, ca și franciza AVBS Credit. Mi-am zis că poate fac din asta un eveniment.
 
image

Dincolo de eveniment, mai adaug câteva imagini, încă 22 de cuvinte și vă las să meditați asupra lor.

Ce e plinul? E ceva greu? Ce e golul? E ceva ușor? Am o mână întinsă și o mână închisă-n pumn…

00181

*O placă de polistiren, pânză albă, figurine (care îmi aparțin).

* * Valentin sau Omul-Credit, cum l-am numit eu mai demult, e un om care știe să vorbească despre afacerea sa (la) cald, zâmbind, fără să trădeze lumea rece și serioasă a vocației sale.

Un demers întors (ca o oglindă) înspre om by Alma Nahe(r) & imageîntru Credit Creativ și Imaginație în Publicitatea Online prin Spring SuperBlog2016,

sămânța cu numărul 16(ultima!) în primăvara mea.

image

Oamenii

In SpringSuperBlog 2015 on Martie 6, 2015 at 12:58 AM

Oamenii sunt. Oamenii vor. Oamenii caută. Oamenii cred. Oamenii spun. Oamenii vin. Oamenii pleacă. Oamenii iau. Oamenii dau. Oamenii…
— Ce? îl ischiti Omul-Sfoară, apărut din mohorât, că senin afară nu era.
— Ce ce? îl privi nedumerit Omul-Cântec.
— „Oamenii iau, oamenii dau, oamenii…” Aici te-ai oprit.
— Aici m-ai oprit! îi zise tăios, dar nu mai tăios decât un ac bont, Omul-Cântec. Habar n-aveam că vorbesc cu voce tare, mai zise Omul-Cântec ca pentru sine.
— Ai ezitat, de-asta te-am între…
Oamenii intră cu tancul peste tine! zise Omul-Cântec dintr-o suflare.
—…rupt! continuă Omul-Sfoară dezarmat. Of, parcă am tras în tine! Trăgeam de-o sfoară, atâta tot.
Trăgeam sforile, trăgeam sforile, trăgeam, îl îngână Omul-Cântec ca într-un refren scris special ca să-ți rămână în cap, deși nu-ți place. Păi, de ce? N-ai și tu gândurile tale?
— Nu! N-am nimic. Sunt sforar și-atât! Doar asta știu să fac. Și să ghicesc gânduri.
— Aha, exclamă exaltat Omul-Cântec. Deci nu cântam tare!
— Nu! încuviință, cu sinceritate, Omul-Sfoară.
— Puteai să minți! Apreciez. Oamenii sunt naivi. Oamenii vor minciuni. Oamenii cred
Credit, credit bancar, credit cu dobândă fixă, credit cu garanție, credit fără garanție, credit în lei, credit în valută, credit nevoi personale, credit ipotecar, credit IMM, refinanțare, gândea Omul-Credit, care ieșise și el la plimbare, precum Omul-Cântec și Omul-Sfoară, în ACELLOCÎNCAREOAMENIISEADUNĂ. Cu gândurile lor, cu visele lor, cu putințele și neputințele lor.
image
Omul-Sfoară zâmbi. Omul-Cântec zâmbi și el, căci zâmbetul se ia ușor. Omul-Credit nu zâmbi, fiindcă un credit nu se ia atât de ușor precum zâmbetul. Fiindcă domeniul financiar bancar e complicat.
— Nu zâmbește, deoarece nu are un broker de credite de treabă. Crede că e un lux pe care nu și-l permite. Oamenii de treabă sunt un lux, conchise Omul-Sfoară și își luă tălpășița, fugind elegant după Omul-Credit. Fugea elegant, ca să nu-l sperie.
Omul-Cântec se uita încântat. Îi plăcuse fuga și și-o notă.
Oamenii fug, oamenii stau… și așa își aminti de vorbele unui om de afaceri coreean, care credea că orice stradă e pavată cu aur: „Mai important decât ceea ce faci, este modul în care o faci”.
Omul-Sfoară îl ajunse din urmă pe Omul-Credit, îi oferi consultanță gratuită și-i dădu o carte. De vizită. Pe care scria AVBS Credit (avbs.ro), o companie de brokeraj credite bancare.
Îi povesti despre aplicația AVBS Credit, disponibilă numai pentru smartphone-urile Android sau iOS (descărcarea aplicației este gratuită), îi dădu codul unic 1234 (trebuie introdus după instalare), îl lămuri și la ce folosește această aplicație (calculezi și soliciți creditul dorit) și apoi se întoarse la Omul-Cântec.
image
— Vezi cum urcă scările? zise cu mândrie Omul-Sfoară.
— Dacă i le desenează cineva la timp, normal! Asta până și eu o știu, zise Omul-Cântec. Chiar dacă eu știu doar să cânt. Sunt aici dintr-un vis.
— Lasă-mă să ghicesc…Visezi la prima casă, ai un card de credit, dar e gol.
— Am o iubită. E broker. De fapt, acum e șomeră. Și, da, vreau un loc al meu, firește. Nici nu știu de ce îi zice „prima casă”. De parcă oamenii normali o vor și pe-a doua.
— Am înțeles. Oamenii risipesc, oamenii-clipă! zâmbi cu subînțeles Omul-Sfoară. Notează-ți: Fran-ci—ză, Franciza AVBS Credit. E gratuită!
— …fran…ce? îngăimă Omul-Cântec, căci îi displăceau total cuvintele străine. Omul-Sfoară scoase o bucățică ruptă dintr-o revistă și i-o dete Omului Cântec.

image                                    (Sursa: http://www.literestacojii.com)

— Eu mă tem un pic de chestiile gratuite.
— Dă-i-o iubitei tale. Va înțelege imediat, nu-ți bate capul tu. Iar mâine, hehe, mâine va veni și ea aici, la plimbare, ca Omul-Francizat. Dar dă-i-o în cântec, dă-i-o elegant… știi tu cum, doar la asta chiar că te pricepi, n-o să-ți zic eu. Eu doar sugerez. Hai, mai zise Omul-Sfoară, du-te în drumul tău! Mai sunt și alții prin țară de ajutat, de îndrumat.
Atât îi mai zise și se duse să dea sfoară în țară. Căci asta făcea omul nostru, cu asta se ocupa: găsea rătăciți și-i îndrepta.
Rămas singur, Omul-Cântec citi cu atenție bucățica aceea de hârtie ruptă dintr-o revistă, darul Omului Sfoară, apoi o împături și o băgă în buzunarul stâng al tricoului. Își cususe un buzunar pe tricou, special pentru versurile sale, pe care le scria pe unde apuca, pe orice apuca, din te-miri-ce -urile cotidiene. Chiar atunci, pe lângă el trecu Omul-Șef! Pe Omul-Cântec îl trecură fiorii.
Dar era de înțeles, pentru el conta numai cântecul. El n-ar fi văzut potențialul afacerii pe care tocmai i-o încredință Omul-Sfoară, nici dacă ar fi avut ochelari 3D. Dacă ar fi avut (ochelarii), ar fi văzut următorul film.

Însă nicio grijă pentru el de-acum înainte! Iubita lui este un broker excepțional, care a devenit șomeră numai fiindcă șeful ei e un dobitoc. Un dobitoc care tocmai falimentase banca a cărei director era. Dacă iubita lui va urma firul(sforii), sugerat de Omul-Sfoară, va deveni propriul său șef. O recomandă voința, cunoștințele în domeniu, dar, mai ales tinerețea și dorința de a întreține visul celui iubit. Fiindcă așa sunt unii oameni, Oameni-Sacrificiu. Nu apucăm în acest capitol s-o cunoaștem mai bine, să știm ce planuri are, nu știm nici măcar dacă va dori să deschidă o franciză. Nu știm, fiindcă iubitul ei e încă pe drum. Dar ceea ce se știe deja e că dacă vrei să faci parte din echipa AVBS Credit, te vor întâmpina cu informații și resurse, te vor sprijini prin consiliere în diverse domenii și, cel mai important, vor împărtăși cu tine portofoliul de clienți și parteneriatele. Deviza lor e „înainte”. Iar ei chiar îi place înainte. Și, de ce să nu spunem, a pus și ceva bani la pușculiță. Fiindcă AVBS Credit îți oferă rețeta, brand-ul sub care îți vei desfășura afacerea, dar restul te privește!

Oamenii! Oamenii sunt. De mai multe feluri. Ei se întâlnesc în ACELLOCÎNCAREOAMENIISEADUNĂ. Uneori trec unii pe lângă alții. Alteori sunt de treabă și se opresc să îndrume rătăciți. În povestea asta eu sunt Omul cu Blog. Un pic poet, un pic scriitor. Mi-aș fi asumat și rolul Omului Sforar, dar nu știu mai nimic despre bănci, credite, francize. Sunt sigură că cei interesați vor merge înainte și se vor lămuri și singuri cum e cu franciza asta, de-asta am lăsat uși întredeschise în spatele unor cuvinte.
Oamenii caută, oamenii găsesc
00181
Ușa nr.2, SpringSuperBlog 2015,image

Punctaj obținut: 100