alma nahe

Posts Tagged ‘Advertorial creativ’

Omul flămând şi pisi… cărările lui în pandemie

In spring superblog 2020 on aprilie 13, 2020 at 7:14 PM

LocoProlog

Într-o bună dimineaţă (bună?!), într-o nu ştiu care viaţă, într-o nu ştiu care casă… ei, nu ştiu?! Acum o lună, fix pe 13 martie a început totul. Pentru mine! Pentru alţii a început 3 zile mai târziu şi totul ne-a izbit ca o LOCO… motivă.

Şi, grătarul?! Rămâne… pe altă dată. Se vede treaba (încă nu se vede, da’ o să se vadă!) că azi nu a fost să fie, fir-ar ea de viaţă!

Ca să se vadă, trebuie să deschid noi cărări.

Demenţiale!

Jurnal fooduristic în pandemie

Ce obicei prost am! Să vorbesc singură…

În fine, de aceea sunt jurnalele, ca să nu pari mai loco decât eşti. Oricum, vă avertizez că nimic din strălucirea destinului ce mi-a fost rezervat nu se vede nici azi, nu se vedea nici ieri şi nici mâine.

Cum să vă spun, eu sunt genul ăla de om care poartă un văl de nesiguranţă în general (actor independent, deh!). Din acest motiv evit să mă uit prea departe în viitor şi zăbovesc, cât timp mă lasă realitatea, mai mult în reverii. Mă înşfacă de-acolo doar foamea.

Dacă îmi amintesc că îmi e foame…

Şi fac asta şi pe timp de pandemie, şi în lipsa ei!

Bau!… Ăşa începe foamea mea: cu o sperietură. Atunci mă scarpin în creştetul capului şi îmi vine să pălmuiesc frigiderul din 5 în 5… secunde.

Nu mă agresa, nu mă agresa, îţi dau tot ce am!… (tot eu joc și rolul lui)

Şi-mi dă!

Da’ nu că s-ar justifica toate ratele la el!

Mulţumesc, drăguţă, las că mă descurc eu! 

După ce îi mulţumesc frigiderului, mă apucă o răceală în zona sacrală şi-mi amintesc, brusc, două dintre haştagurile curente: #staiacasa (suntem) #AlaturiDeTine şi, îmi mai amintesc şi că l-am dorit mult. Ce mult l-am mai dorit!

 

Pauză, că mă străfulgeră pe loc, acum, microunda paternităţii ideilor gastronomice. Niciodată cea a maternităţii, că atunci ar învăţa şi mâinile mele efortul de a găti! Sau de a merge mult pentru a găti. Dar, de ce să găteşti, când poţi învăţa de la pisică-ta cum să nu mori de foame, exemplar!?

 

Cu alte cuvinte, efortul depus pe o cale (ocale?! Nu-mi place alipirea asta, deşi am încă un blog cu numele ăsta, dacă vă vine a crede şi e un blog de călătorii)… Reiau!

Efortul depus pe o cărare ar trebui să se compenseze pe celelalte, da’ în aşa fel încât să nu crăpi înainte să vină răsplata! O vorbă înțeleaptă, cu care sper că v-am încărcat.

Dar acum mergem pe altă filieră, mai puțin filosofică.

 

Jurnalul locosmartphoneului

 

Dacă smartphone(i)ul meu (aşa îl alint eu!) ar avea voinţă proprie, v-ar arăta mai multe, da’ l-am cenzurat. Spre exemplu, v-ar spune că îmi place să mănânc la restaurant, pentru că… actor! Desigur, sunt şi actori care gătesc în timpul spectacolului, dar e doar un rol, nu vă lăsaţi păcăliţi! Nu că nu s-ar înţelege din primul film! Chiar dacă nu am venit cu explicaţii suplimentare, ca în cazul pisicii, dacă aţi fi fost atenţi, aţi fi observat două caserole mici cu sos. De pizza!  Home delivery!

Dacă ai citit vreodată romane chinezeşti, eşti la curent cu ce se întâmplă acum în lume, adică o realitate ciudată. Sau măcar un proverb. Cum ar fi, „Dacă baţi un chinez destul, o să vorbească tibetana!” 

Eu nu am participat la bătaie, nu o luaţi la modul dur. Dar, fiindcă zilele astea mulţi ar bate un chinez, s-a strecurat în capul meu doar proverbu’ ăsta.

Nu ştiu ce-am în cap, câteodată! Poate numai suflet?! Hm…. Oricum, e jurnalul telefonului, pot să zic orice! E doar un telefon, de unde atâta eleganţă?!

Realitatea mai sus menţionată, în afară că produce paradoxuri, pe care nu o să le pomenesc aici, că poate ţi-o fi foame, vrea atât de mult să mă întâlnesc cu tine! Din câte dorinţe ai acum, pe timp de pandemie, cine să ţi le împlinească pe toate?!… Hai, că ştii!

Diferite site-uri! Că #stai!

Dintre care, lesne de ghicit, unul e musai să te ducă pe căile alea bune înspre restaurantele de lângă tine/din proximitate.

Dacă ai poftă să vezi, mai stai în casa mea! Dacă n-ai, poţi să rămâi cu pofta de ciORBă… De orb ce eşti!

Un alt proverb chinezesc zice ceva de o lumânare, pe care s-o aprinzi dacă e întuneric. Dacă nu eşti genul care ţi-ai făcut provizii de făină şi drojdie, lasă-ţi minţile aici, că urmează ceva…

 

WHAT IF GOD WAS ONE OF US?

 

Dumnezeiesc, exact! Acum, în timp de pandemie!

Am câteva variante mai întortocheate să rezolv misterul, dar o să aleg o cale (iar???) ceva mai simplă.

Dacă Dumnezeu ar fi unul de-al nostru, n-ar avea voie să zboare sau să plutească pe un nor decât două ore pe zi, că e trecut de 65 de ani… Deci, n-ar putea să mănânce ce vor muşchii lui …. dumnezeieşti!

La Paris sau pe unde mai mănâncă el. Atunci ar comanda mâncarea preferată de la un restaurant din proximitate. Cum el e peste tot, n-are proximitate, deci soluţia e loco… Pardon!

LOKOFOOD, o nouă dinamică a pieţei HoReCa, inițiativă 100% românească. Căci, God susţine industria HoReCa, adică industria ospitalităţii (din România!) (Acum God e în România, că eu i-am dat calea asta, deci unde să fie în altă parte, nu cârcotiți!)

Ce ar vedea God al nostru, intrând pe noua platformă a companiei dezvoltatoare Expressoft?

 

Indicatoarele:

  1. Caută restaurantele din apropiere – introdu în câmpul search adresa ta pentru a vedea toate restaurantele care livrează în zonă
  2. Alege restaurantul, deschide meniul și selectează ce îți dorești;
  3. Alege modalitatea de plată – poți achita online sau cash.

Da’ ar ști Dumnezeu să se descurce cu tehnologia noastră?!

Te aud!

LocoRealitate

Dumnezeu să mă ierte că intervin, da’ mai uşor (soft) şi mai expres  de-atâta nu se putea! Ne-am adaptat cu toţii la o altă lume ( de o lună eu, tu de mai puţin!), în care încercăm să ajutăm fiecare cum putem, ce putem şi pe cine putem.

Cumva, de-asta l-am şi îmbrăcat pe Dumnezeu în haine de om, ca să se adapteze la noua noastră viaţă mai repede, în timp ce noi trebuie să devenim cu toţii nişte pui, puişori, puiuţi de dumnezeu şi să dăm ce putem, unde putem şi cum putem şi altuia din ce avem sau ştim.

Uite ce e! Trăim astăzi un popas, poate, în suflete, ca să observăm unde am ajuns, la ce etaj suntem şi dacă ştim cum să mai urcăm sau să mai coborâm. Totul se insinuează în alb şi negru, şi, fiecare, căutăm noi paternuri de identificare, cu jaluzelele ridicate. În căutarea culorilor sau a acelui alb aducător de învăţăminte, zăcăminte sufleteşti, energii… Dar… Ce ni se întâmplă e încă un mod al planetei de circulare a substanţei, nu-i aşa? La urma urmei, lumea a început cu o ghicitoare: ce e viaţa?!

Tu ştii ce e viaţa, omule!? Chiar dacă, de cele mai multe ori uităm că aceleaşi cuvinte pot însemna altceva mâine. Ştii că o lămâie e acră, dar mai ştii şi că poţi scrie un poem despre ceaiul de lămâie. Sau despre limonadă.

Pe care, în viitor, o s-o bei iar în restaurantul tău preferat.

Până atunci, hai să sprijinim COMUNITATEA în care ne ducem veacul şi în care ne purtam înainte paşii, vrei?

Dacă eşti ca mine (de veselă) sau tot ca mine (tristă, în anumite circumstanţe), poţi ajuta comunitatea de Acasă.

#staiacasă şi comandă mâncarea preferată pe LOKOFOOD!

Ştiu că te întrebi de ce ţin pantofii în dormitor şi-o să-ţi zic. Pantofii mei se odihnesc acum pentru când or porni iarăşi la drum…. Pantofii mei dorm, pentru că şi pantofii dor(m) câteodată!


Proba nr.17 (ultima probă) SpringSuperBlog 2020, sponsor:

 

Hai să dăm…

In spring superblog 2020 on aprilie 9, 2020 at 12:03 PM

Sfară-n ţară 

 

Dintotdeauna am crezut că, această carne care suntem poate fi, uneori, acoperită de pene îngereşti. Prin „pene îngereşti” nu vreau neapărat să trimit numai întru zborul la care ataşarea unor pene, de obicei, trimite (deşi e vorba de zbor, dar ceva mai pământean), ci şi înspre frumuseţea unor poveşti neobişnuite.

O să spun ceea ce am de spus direct, fiindcă orice secundă contează: parcate în Garajul Bunătăţii, maşinile flotei AutonOM aşteaptă să le punem pe drumuri întru sprijinul acelor ONG-uri şi Fundaţii care au nevoie de mobilitate în misiunea lor.

Zilele acestea sunt zile când glasul Pământului sună asurzitor, iar gingăşia cuvintelor îşi face loc mai mult prin fapte, căci nu mai e timpul vorbelor fără consistenţă. Faptele voluntarilor aduc dintotdeauna un adaos de bine şi e în firea lucrurilor ca o faptă bună să atragă după ea o altă faptă bună.

Poate că nu stă întotdeauna în firea omului să mişte un deget pentru altul cu înţelepciune şi de aceea avem nevoie de indicatori mai vizibili, cărora le putem uşura misiunea nu neapărat prin gesturi măreţe, ci de-acasă, din cuiburile noastre, prin voluntariat virtual.

Hai să dăm sfară-n ţară!


Astfel, putem să ajutăm şi noi, distribuind pe contul nostru personal de Facebook, postarea anunţului companiei Autonom, urmată de haştagurile #Autonom #HereToHelp #SpreadTheNews.

Sau anunţul următor:

„Autonom pune la dispoziție pentru închiriere gratuită (timp de 3 luni, cu posibilitatea de prelungire) mașini din flota Autonom din toată țara, pentru acele ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în misiunea lor, în lupta împotriva Coronavirusului.”

important e să fie vizibile cele două căi de acces către potenţialii beneficiari ai gestului Autonom:

 


 

Mână cu mână,

blândeţea cerului îmbracă şi încalţă Pământul cu podoabele sale şi asta ar trebui să fie de-ajuns să înţelegem că fiecare avem câte ceva de făcut, pe lumea asta, fie cât de mic lucrul sau fapta. Suntem interconectaţi şi depindem unul de altul şi în zile mai bune.  Însă zilele rele cer dovada că în fiecare dintre noi stă OMul gata să sară pentru altul chiar şi în foc.

Dacă este adevărat, Omule, că urile, mâniile şi duşmăniile încetează prin moartea cuiva, oricine ar fi el, atunci e momentul ca  de ieri să fi început să-ţi vii în fire şi să recapeţi o dreaptă chibzuinţă, ruşinându-te că faptele tale au fost împotriva vechii tale omenii. Hai să nu ne mai încăpăţânăm veşnic în nedreptate şi să dăm valoare versurilor imnului nostru naţional.

Poate că multora dintre noi ne place să stăm departe de lume, netulburaţi în contemplările noastre, cum sunt eu, fiind actor. Dar vom putea să facem asta şi pe mai departe dacă ne vom implica acum, aşa cum poate fiecare, întru salvarea de vieţi omeneşti.

Undeva, pe Strada Grațioasă, la nr. 6 013955, în București este sediul faptelor bune Autonom şi ale Fundaţiei Autonom. Iată câteva exemple:

Pentru siguranța Autonomilor cât și a clienților Autonom s-au luat următoarele o serie de măsuri de prevenire împotriva COVID-19 în Autonom(chenarul mov, click „detalii”), pe care, ca să-ţi uşurez sarcina, le voi enumera şi eu aici:


  • După fiecare preluare/transfer, mașinile sunt dezinfectate, acordându-se o atenție deosebită tuturor mânerelor, volanului, bordului, schimbătorului de viteze și portbagajului.

  • După dezinfectare, fiecare mașină de închiriat rămâne obligatoriu timp de minimum 24 de ore în parcare, pentru neutralizare, înainte de a fi predată unui alt client.

  • Mașinile preluate de la clienți în regimul D2D (door-to-door) sunt dezinfectate înainte de preluarea de la client și încă o dată la sediul Autonom, înainte de predare. Ulterior, recomandăm ca mașinile să rămână neutilizate de către client timp de 24 h de la predare.

  • Toate cheile mașinilor, precum și documentele auto, sunt dezinfectate și neutralizate înainte de a ajunge la următorul client.

  • Șoferii noștri au primit numeroase informări, precum și mijloace de protecție (dezinfectant pentru suprafețe, măști de protecție, șervețele și dezinfectant pentru mâini atât pentru ei, cât și pentru pasageri).

  • Colegii din agenții vor purta de fiecare dată mănuși chirurgicale noi în gestionarea mașinilor și vor păstra distanța socială necesară în interacțiunea cu clienții.

    Totodată, accesând link-ul autonom.ro  veți  găsi și orașele în care e prezent Autonom!


Dacă faptele lor bune nu te-au convins încă, atunci, dacă timpul îţi permite, caută şi #autonom #artmedia #sustinemeducatia #hailateatru. Dacă tot nu e de-ajuns, află că Autonom are şi un Departament Proiecte Speciale.

Uită-te pe fereastră! Nu îţi place pustiul, ştiu! Atunci, hai să dăm mână cu mână şi să afle de implicarea Autonom şi alte organizații și voluntari, ce nu stau deoparte și sprijină spitalele și personalul medical prin donații de echipamente medicale sau o masă caldă, care livrează cumpărături sau medicamente acasă persoanelor din categoriile de risc sau aflate în izolare, care produc echipamente de protecție (măști, viziere) sau chiar dezinfectanți. (Și acestea sunt doar câteva exemple)


Hai să dăm ce e mai bun în noi!

Drumul faptelor bune nu e drumul tuturor, ştiu! Şi, e pavat, adesea, cu tot felul de sfinţi care te mănâncă până la destinaţie şi, poate de-asta nici nu mai cred mulţi oameni în fapte bune şi dragoste de om, necondiţionate. Ca să recapeţi liniştea sufletească, la care râvnim cu toţii până la urmă, trebuie să-ţi doreşti îndreptarea în om, mai înainte de pedepsirea lui. Doar aşa putem să aspirăm spre o lume mai bună!

 

Hai să mai tăiem o panglică,
să mai inaugurăm încă un interior exterior,
să mai punem o vorbă bună pe lângă urechi,
să prindem de primul stâlp, cu capse, o faptă bună
sau de primul gard,
în drum spre locul unde omul nu este doar o hârtie
sau un număr!

Proba nr. 16, SpringSuperBlog2020, Sponsor:

Când luna trebuie să ajungă în dreptul fântânii, ca să vezi apa

In spring superblog 2020 on aprilie 8, 2020 at 1:44 PM

O spaimă cumplită puse stăpânire peste oameni şi le învineţi buzele. De la atâta muşcat, că se şi abţineau să comenteze, fiindcă duşmanul Pământului, de data aceasta, nu mai era chiar omul, soartă cu care ne obişnuiserăm, ci era altceva, taaare invizibil. Dar gândurile oamenilor, în ciuda gurilor închise, rulau încă, cu viteze nemaibănuite, nemaiîncercate. Nemaipomenite, nu!

Prin cartierele oraşelor se petreceau chestii, pe care un povestitor bun le-ar fi numit grozăvii: familiile căpătaseră aproape toate câte un nume chinezesc,  (vezi!) Lao*-Laltă şi se gândeau cu toţii, acum, înţelepţeşte, unde or fi greşit, de au păţit ce au păţit.  În timp ce unii păreau concepuţi, în chip miraculos, la trecerea unei comete sau că mamele lor au mâncat o prună magică şi de-asta i-au născut, destul de mulţi se gândeau să dea fuga în păduri sau în alte iatacuri mai călduţe, dar le era prea teamă şi se ascundeau acasă, sub măşti, cuminţi.

Că oamenii nu-s la fel, nu e o noutate, dar acum toţi închideau ochişorii şi aşteptau Statul, care îşi pasa microfonul, în chip neprotejat, de la un cap al său la altul, să-i mai încurajeze sau amăgească, cu câte o mănuşă sau câte o mască de gură, obligatorii şi, furtuna asta de se abătu asupra oamenilor lua, pesemne, şi zgomotele. Cu ea! Nu că plecase, dar le lua! Că, deşi se comenta, se întâmpla fix cum Statul voia.

Drept să vă spun, aproape toţi aşteptau compania Statului. Aproape toţi erau terminaţi pe trei sferturi (sau 75%, cum preferaţi), mai puţin eu, care-s cu 0% (actor independent, deh!)) şi, singura care le completa spaţiul gol din declaraţia pe propria răspundere întru salvarea lumii era tot speranţa, săraca, căci, na, creatorii de bunătate şi frumuseţe se generează unii pe alţii şi nu dispar în vremuri sumbre. Ca şi cei care fată răutate şi urâţenie, ştiu, dar dacă oamenii nu s-ar mai gândi la viaţă ca la un demers eroic şi că, oricare dintre ei poate fi purtătorul de cuvânt al poveştilor unei întregi generaţii către una nouă, am muri cu toţii învinşi de gripă şi griji.

Sperând că libertatea le va reînlesni revederea şi vederea, pe termen lung, oamenii au început să folosească cu îndârjire reţelele de socializare la maximum şi deşi nu se înţelegea exact cine pe cine distrează sau emoţionează postările lor, sinele tuturor ieşea mai puţin motototlit din zi înspre somnul de noapte.


Al meu nu vine tot timpul. De somn, zic! Că mă gândesc la însemnătatea şi alipirea literelor din covid şi la Co (de la companie) vidu’ (nu mai explic, nu e cazul!) la care am fost părtaşi, în procente diferite, de dinainte de duşmanul invizibil din prezent.

Toate astea, în calcule, par a spune că a trecut vremea şovăielilor. Că avem o nouă misiune şi că  ar trebui să recondiţionăm anumite valori, cum ar fi, de exemplu, grija pentru frumos și sănătate, implicarea în comunitate, respectul față de mediu, grija pentru cei care au grijă şi încă câte altele.

 

 

Boala care ne-a cuprins are, fără tăgadă, agăţată de ea o talangă, al cărei dangăt, în mersul ei viral, păscându-ne, vrea să ne transmită (cu farmec) prin Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, ceva important cu care şi de la care să pornim iarăşi la drum. Când om avea voie, desigur! Când s-o reporni planeta, după acest restart.

De altfel, Farmec nu e la prima abatere, a transpus dintotdeauna frumusețea prin fapte şi dincolo de estetica cu care s-a înhămat şi am una dovadă chiar aici, (sur)prinsă ‘n maci(2016), ca un preambul al  campaniei Farmec, doi ani mai târziu, din 2018,

„Unirea la feminin”, prin care promova şi încă promovează prin alte campanii solidaritatea feminină și bunătatea, ca fiind cele mai înalte forme ale frumuseții.

Farmec nu se dezminte nici în zilele lui Covid şi a început de curând producția a două NOI produse igienizante pentru uz personal, pe bază de alcool 70%: Loțiunea igienizantă pentru mâini și Gelul de igienizare pentru mâini, cu acţiune rapidă şi eficientă întru apărarea sănătății.

Aceste două produse vin în completarea portofoliului actual, care cuprindea deja încă două produse: Săpun Lichid Spumă Antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Deocamdată, grija Farmec se îndreaptă şi prioritizează solicitările către cei care luptă în prima linie împotriva răspândirii noului virus COVID-19. Pe urmă, în funcție de stocuri, aceste două produse vor fi distribuite și către canalele de vânzare.


(click pe poză, ca să ai un as la-ndemână!)


Aici pot veni în orice clipă anticriştii! Cum să pornim iarăşi la drum?!


Grija mea nu e îndreptată către cei care n-au alt gând decât să dea fuga la o mănăstire, în speranţa că Dumnezeu va face în locul oamenilor ce e de făcut, ci înspre cei care fac deja ceva şi pentru alţii, nu numai pentru sine. Cum e Farmec!

Pruncii sunt surzi la naştere şi de-aia nu-şi aud ursita, zicea bunică-mea şi tot de-aia nimeni nu ştie de la început încotro şi pe unde să o ia, aș completa eu.

Iar „întâmplă-se cum o fi scris” nu e un îndemn atât de liniştitor pe cât pare scris.

Avem un dicționar de mișcare propriu, fiecare. Pe care nu prea îl irosim pe un semen, ci cam 99% pentru sine. Omul nu e rău și nici bun cu altul, dar omul se adaptează, învață din fașă asta. Și învață nu cum să evite pentru altul răul, ci să-l evite pentru sine, mai întâi! Iar dacă asta îl include și pe vecin, fiindcă binele ăla al tău începe de la ușa scării blocului, asta nu e neapărat bunătate, e mai mult un confort psihic.

Acest confort e creator şi, iată, prin acest pas se poate deschide un nou cerc întru vieţuire. Mai întâi cu raza mică, apoi, alăturându-ne unui demers întru frumos şi bine, crescând-o, din ce în ce mai mare….

„Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”


Nu e nevoie ca luna să ajungă în dreptul fântânii, ca să vezi apa!

*bătrân


Proba nr.15, SpringSuperblog, sponsor:

Timp pentru sine, ceas bun pentru mine

In spring superblog 2020 on aprilie 6, 2020 at 8:51 PM

 #TimpulPetrecutAcasă

 

Black And White Depression GIF by ioana sopov - Find & Share on GIPHYCa un efect al nopţii prost sfătuitoare şi cu febră musculară în ciolane, culcându-mă, eu am visat un sit arheologic cu vestigii bărbăteşti. Umane. Eu nu ştiu dacă voi aţi observat: antropologii, când găsesc schelete antice, sunt numai de bărbat: Omul din Pekin, Omul din Java, Omul din Swancombe, Omul din Heidelberg, Omul din Steinhein, Omul din Neanderthal şi Omul Cro-Magnon şi deloc Femeia dinde oriunde! Şi nu c-aş fi antropolog de meserie şi nici vreo feministă, decât poate la mânie, dar, ori pe vremea aia nu erau femei, or, de slabe ce erau, nici oscioarele nu li se mai vedeau!

Şi-acuma, ce să vezi, că-n somn, dovezi fosile căutam, cum că femeile erau… vii utile şi răscolind trecutul în pacea sa, neliniştită, am găsit, săpând, un… mini stepper?! Şi, fireşte, m-am trezit cu faţa împietrită de mirare, urcându-mă pe el. Cu grijă, să nu-l rup! O fi real? n-am apucat să mă întreb, căci de-ndată m-am trezit în altă parte, pe un alt ţărm, mergând pe stepper, pas cu pas, de am ajuns într-o cetate şi-acolo sute de femei, în aer liber, se antrenau pe steppere şi fiecare asudată avea unul aidoma cu-al meu găsit. Yuhuuuuu

Dând gândului glas fremătând de bucurie că am descoperit femei ce n-apelau la bisturie, le-am strigat: Ce minte sănătoasă-n corp sănătos aveţi şi ce picioare, abdomen şi fese! O, ce frumuseţi! Iar ele, mi-au zâmbit şi-un deget… pardon!… şi-ncheietura mâinilor mi-au arătat…

… şi-atâta s-a mai întâmplat. Căci, previzibil, m-am trezit.


 

Nano One's (NNO.V) technology moat just got harder to swim across ...

 

Când nu mă trezesc, mai visez că înot. Dar nu în rime. Şi îmi apar şi alte tipuri de ceasuri: fie smartwatch, fie model clasic sau hibrid şi, uneori, ceasuri bărbăteşti.

Pe tine te hăituieşte timpul în această „peroadă”? Pe mine, da! Când m-am trezit, zeci de copii îşi uniseră vocile într-un cor gigant: Nessun dorma, nessun dormaaaaa….

De aproximativ o lună, #stauîncasă a devenit haștagul suprem. Unii cântă la balcoane, alții aleargă pe banda de alergare cu geamantanul într-o mână și cu pașaportul în cealaltă. Toată lumea se arată în toată splendoarea ei, umană…

Ştiţi ce am vrut să fac eu?! Am vrut să  dorm. Şi să mă filmez cum dorm. Când dorm, însă, ați observat ce visez… Și, oricum, nu era nimeni să mă filmeze, locuiesc cu pisica. Şi, deşi are 16 ani, îşi menţine silueta nu făcând treburi de om, ci se ţine de săriturile ei de pisică, de pe un obiect de mobilier pe altul. Ea locuind pe frigider, în general.

Actrițele astea, of! În „actrițele”, exact, sunt inclusă. Ştiu că ştiţi, da’ mai sunt care nu ştiu. Chestia asta cu statul în casă mă epuizează cumplit. În primul rând că, dacă nu mă mai uit pe reţelele de socializare, că  nu mai pot de-atâta informaţie, văd cum soarele intră în casă, cum se reflectă el atât de frumos pe pereții mei proaspăt văruiți. Şi, atunci, totodată, mă gândesc la angajaţii google, facebook, insta şi, în general, la toţi IT-iştii care ne suportă eschibiţiile astea sezoniero-covidiene. Un timp! Apoi, cobor iarăşi în camera mea.

Înainte de #stauacasă mă chinuiam să (re)produc pe scenă lumina asta, în spectacolele pe care le puneam în scenă, împreună cu copiii Atelierului meu de Teatru şi orbecăiam în căutarea soarelui. Şi, acum am gratis lumina asta, numai pentru mine. Yuhuuu…

În aproape o lună de autoizolare am recondiţionat o oglindă, am confecţionat nişte flori de cireș japonez fiindcă îmi plac haiku-urile și o duzină de crengi, fiindcă am vrut să construiesc un copac pentru un viitor spectacol.

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, floare şi pasăre

 

Cum un viitor spectacol s-a dus şi mai în viitor azi, am hotărât să las crengile moştenire minții mele, ca să nu plimb vaca aia pe care scrie „depresie” (sau boul, că nu mai ştiu). Simt că mă paşte. Apoi, ce m-am mai gândit eu?

Fă primăvară din ce ai! mi-am zis. NU! Cred că asta mi-am zis înainte de florile de cireş. Aici, în cele ce urmează, urmează (ştiu că mă repet!) să descoperiţi altă vacă nebunia pe care o posed din fragedă pruncie.

Eu ştiu cum „o ard’ (de calorie zic!) alţii în „distanţarea socială”, că au umplut facebookul şi instagramul cu drăgălăşenii şi alte chestii #duiosdubioase şi nu mai au nevoie nici de cursuri de #parenting, nici de reţetele lu’ #Jamila în bucătărie. Dintr-o dată!

Da, lumea s-a schimbat, ştiu! Iar eu, tot ce mai pot e să tai uşa. După efortul ăsta, azi mi-a fost ciudă că n-am un smartwatch cu de toate, ca să îmi monitorizez tot efortul.

De fapt, ceasul pe care-l am, singurul, e de perete. Şi, probabil se încadrează în categoria ceasuri damă doar pentru că e roşu’. Roşu, în formă de timonă… Îmbietor cumva şi explicabil, întru plutirea-mi. Când deodată, toată lumea a devenit atât de organizată, eu m-am trezit într-o dezorganizare totală. E firesc ce mi se întâmplă, natural şi nu mă simt prost. #casăştiţi

Înainte de #izolare eu eram #regizorul, eu #maşinistul, eu #omul de la sunet şi lumini, eu #scenograful, eu, eu, eu… Haştag! Şi, când ai 33 de copii pe scenă, bănuiesc că sunt destul de organizată, când nu sunt atacată. De un virus. Nou.

Ordine, precizie… e al doilea meu nume!

 

Astăzi s-a prelungit carantina naţională cu o lună. Dacă nu o să pot să mă mențin pozitivă (cuvânt prohibit, creează confuzie!) în formă cu ce îmi mai fac de lucru prin casă (mai am o uşă!), o să încerc (și) prin sport. La un moment dat.

De preferat, cu un aliat obiectiv, care să monitorizeze pașii și numărul de calorii arse prin mișcare, să analizeze nivelul de hidratare / oxigen al corpului, să aibă funcție de termometru, muzică integrată şi să îmi recomande personalizat, prin animații, ce tipuri de exerciții mi se potrivesc. De exemplu, modelele Garmin Vivomove/Vivoactive de pe

 

Odată cu el ar veni și programu’ lu’ Fieroiu. Sunt hotărâtă!

Un smartwatch mi-ar prinde bine şi când lucrez spectacolele. De câte ori n-am simţit că leşin în timpul spectacolului. Ştiţi de câte ori urc scările către scenă şi le şi cobor?… Eh! Deocamdată, visez… Un actor independent o face tot timpul şi, cumva, nu e dependent de timp, în căutare de sine, ci în vizionare, de către spectator şi de timpuri. Ca acum!

Iniţial, am vrut să închei cu un proverb chinezesc. Despre timp. Dar aproape instant, mi-am amintit că am salvat o fotografie cu mine, în zilele astea. Ca să pot să-mi spun peste o lună sau un an, „ai reuşit, Olimpie!”

Smartalegere înţeleaptă vouă şi ceasuri deştepte! Sau smartalegere care să vă deştepte şi ceasuri înţelepte!


SpringSuperBlog, Proba nr.14, sponsor: WatchShop.ro

 

Prioritate 0219111, Auto-n om…

In spring superblog 2020 on aprilie 3, 2020 at 10:15 PM

MESAJ DE UTILITATE!

Ce te protejează când ai nevoie cel mai mult de o pildă?! Informaţia, bineînţeles! S-o capeţi, cumva, pe deplin şi meritat, implică căutare, dar dacă nu ştii ce să cauţi, cum afli?!

Eu, cu ale mele olimpiene gânduri şi un grup de, aproximativ, 60 de superbloggeri ne vom da toată silinţa ca dumneavoastră, şoferii, să aflaţi un lucru foarte important, pe care cu siguranţă că îl veţi aprecia şi, poate că unii dintre dumneavoastră vă veţi şi mira că există. Şi că s-a gândit cineva şi la acest aspect!

Pentru asta e nevoie ca eu să plec eu în misiune (cu masca pe gură, nu pe faţă!), sperând că n-o să mă accidentez, şi, fiindcă misiunea ar trebui să aibă şi un nume, să aibă, atunci!

 

PRIORITATE 021 9111, Auto-n om

 

Atenţie, doar 1minut şi 11 secunde te ţin încă departe de dreptul tău!

 

 

 

 

Poate chiar azi, acum, în acest minut fatidic, cauţi o soluţie amiabilă cu sufletul tău. Şi cu buzunarul tău. Sau portofelul… cu cash sau card… Fiindcă, dacă ai avut un accident, fie el minor, dar care implică reparaţii şi „cazare” într-un service, vei rămâne un timp fără maşină. Şi depindeai de ea, nu-i aşa?! Şi nu erai tu vinovat. Acest din urmă aspect te enervează cel mai mult, sunt sigură!  Teama e inclusă, neliniştea cade şi ea peste tine şi urechile tale ţâuie, căutând liniştea.

Pentru a nu ştiu câta oară simţi cerul ca şi cum te-ar prigoni şi parcă totul (copacii, pietonii, păsările etc) consfinţeşte la necazul tău. Eu nu sunt şofer, sunt actriţă! Mă rog, şi actorii pot fi şoferi, dar eu nu sunt! Fiindcă sunt actriţă pot să-mi imaginez ce gândeşti şi să interpretez totul în locul tău. Simt şi că te mănâncă în tălpi, şi că te-adulmecă neştiinţa, da, da! Dar fii atent!

Dacă nu ai avut răbdare şi ai sărit peste film, îţi spun ACUM că, imediat ce s-a întâmplat accidentul, dacă suni la numărul de asistență rutieră 021 9111 ai acces la nivel național la toate serviciile necesare în cazul unui accident: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire?! Ştiai? Te-am surprins? Îmi place să cred că știai că ai acest drept prin lege, deşi statisticile spun că doar sub 1% dintre șoferi știu asta. Dacă ştiai, nu ezita să dai informația mai departe și apropiaților tăi! 

Dacă nu ştiai, atunci reţine!

Beneficiezi fără niciun cost de auto de înlocuire(link sub ancoră!), dacă ești partea păgubită într-un accident rutier în 4 pași. Costul este decontat de asiguratorul șoferului vinovat.

 

Eşti încă nedumerit, încă nu ştii ce să crezi, te-adulmecă neliniştea din nou, te uiţi la maşină şi vezi totul în ceaţă. Maşina îţi seamănă leit şi gândeşti că nu poate fi înlocuită…. Te înţeleg! Ca să cred, am făcut şi eu cercetările mele şi te invit să faci acelaşi lucru. (Bine, eu am aflat toate astea pe 1 aprilie, deci am o scuză!)

Când caut (o informaţie, un sens), eu împing totul dincolo de „poate” şi dincolo de „las că văd eu ce fac” şi aşa am procedat şi pe 1 aprilie.

Ba chiar am pus la cale un sondaj, în story-ul paginii mele de Facebook (dacă eşti curios/ă, accesează link-ul, ca să vezi ce au comentat prietenii mei ştiuţi şi nu neştiuţi). Story-ul nu mai e disponibil acum, ca să votaţi, dar am făcut print-screen-uri pentru posteritate.

După cum observaţi, am dublat fila de sondaj đin neatenţie ( accident, na!), astfel că unii au votat pe una dintre ele, alţii pe cealaltă, dar nu cred că îmi înlocuieşte cineva capul cu unul la fel ca al meu, ca să circul cu el când şi cât mi-o fi mintea în altă parte.

În ambele file, după cum se observă, rezultatul a fost favorabil pentru „DA”, ceea ce mă face să cred că avem de-a face cu acel 1%  care solicită auto de înlocuire pentru că:

  1. şoferii, deşi își cunosc dreptul, au senzaţia că este complicat de obţinut acest serviciu.
  2.  de lene sau fiindcă le place să se văicărească.

Ca să vi se schimbe percepţia, vă invit acum să faceţi cunoştinţă cu Autonom, care e cea mai extinsă rețea de mobilitate din România punând la dispoziție clienţilor soluții variate de transport și închirieri auto prin intermediul a peste 40 de agenții prezente în peste 30 de orașe din România, Ungaria și Serbia.

Ca să te consideri şi mai informat/ă, află că, (prioritate!)  021 9111  şi

înseamnă:

 


  • Asistență rutieră (link!) 24/7 în România și în U. E.
  • Servicii complete: Tractare, Depanare, Auto de Înlocuire, Door to Door și Repatriere ( Autonom dispune de 16 platforme proprii disponibile la nivel național și o rețea de parteneri cu experiență în domeniu şi are la activ peste 70.000 de tractări și 200.000 de mașini gestionate în 14 ani de experiență)
  • Auto de înlocuire (identică cu a ta!) asigurată printr-o rețea națională de peste 40 de agenții de închirieri mașini, dintr-o flotă de peste 9000 de mașini cu vârstă medie de un an
  • Personal specializat

Cu alte cuvinte, un singur număr de telefon,  021 9111, pentru a salva timp și a rezolva eficient și fără stres situațiile neplăcute din trafic din neatenţia altcuiva.

Imaginează-ţi că informaţia e un virus! Chiar e, nu trebuie să-ţi imaginezi! Doar că, de data asta, virusul ăsta e în interesul omenirii, ca să-i mai decimeze pe cei care încă nu ştiu că, pe lângă drepturile din Constituţie (unii nu le ştiu nici pe acestea!), mai au un drept.

Nu-ţi mai trimite gândurile aiurea, în depărtările cunoscute, ci lasă deschis drumul ăsta, scânteie,  spre care te conduc eu la acest ceas, penultim sau ultim, cum vrei:

Această prezentare necesită JavaScript.

Aşteptarea secătuieşte, aşa că mai bine probează (totul se probează!), ca să confirmi, atât pentru sine cât şi pentru alţii, evidenţa.  C-ai puterea asta, fiindcă ştii ce şi cine-i auto-n om!

Aşa că, fluture coama,

coada să se-ncârlige,

capu’ tare ţinut înainte

şi din copite împinge! *


Info suplimentar: Diferenţa dintre auto-n om şi auto-n neom, o face asta!


NU UITA, DĂ MAI DEPARTE şi PRIMEŞTE! (contrar vremurilor)

*”Zale”(carte de poezii)- Co(a)rn(e), superblogger Adrian Găinaru

Proba nr.13, SpringSuperBlog 2020, sponsor: Autonom.ro.

 

 

Câte căi

In spring superblog 2020 on martie 30, 2020 at 10:38 PM

Explicaţie: După momentul zero al creaţiei, universul s-a extins repede-repede, încât vibraţia a depăşit planul iniţial, tridimensional. Astfel a apărut teoria universurilor paralele.

Spaţiul de desfăşurare: STONEMANIA, un anume univers paralel, al oamenilor cu pietre. Călătoriile prin acest univers se fac prin alte mijloace, iar singurul mijloc de transport asemnănător cu cele de pe Terra e vehicolul ăsta.

Din când în când, el e singurul zgomot pe care oamenii care trăiesc în acest univers îl aud, în rest, liniştea e trăsătura locului, adusă de calitatea gândului la pietre, cristale şi multe alte minunăţii, sentimentelor ce derivă din puterea pietrelor şi emoţiilor datorate lor. Toate astea curbează timpul.

Personaje:

TERRAun depozit imens de pacheţele de lumină, ce vibrează la diferite viteze, de aici rezultând percepţia. Când oamenii văd roci, minerale, plante, animale, oameni, în fapt, e vorba de calitatea şi viteza luminii care vibrează.

TIMPUL-  o persistentă şi încăpăţânată iluzie

O ţigancă roşcată- refugiată de pe Terra (s-a ascuns în camionul Free Delivery, crezând că transporta şi distribuia libertate; şi, chiar aşa a fost, într-un fel…)

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, cadru apropiat

STONEMANIACUL– locuitor al STONEMANIA

TU- o pânză ţesută din filamentele energiilor încreate

 

ACT UNIC

TIMPUL: E timpul să…
TU: De când aşteptam! Ce bine că ai zis tu!
TERRA: Eu sunt în vizită aici sau m-aţi răpit?
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Nu te uita la mine!…
STONEMANIACUL: E ziua mea bună şi voiam nişte invitaţi speciali.
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Vrei să-ţi ghicesc în cristal, frumosule, aşa-i!? Dă-l la baba să-ţi zică de deochi şi întinde mâna, ca să văd ce pietre te apasă.
TU: Aveam de multă vreme o dilemă. Ţiganii chiar ştiu să ghicească?
STONEMANIACUL: Dă-mi voie să îţi explic. Ai auzit de Cayce?
TU: Nu. Nu ştiu. Poate am auzit, dar am uitat..
STONEMANIACUL: A făcut experimente cu cristale şi, în urma lor, a observat că, aplicate pe piele exercită o influenţă electromagnetică asupra celulelor.
TU: Şi ce legătură are cu ţiganca?
TIMPUL: M-aţi pierdut!
TERRA: Se poate să nu pierdem timpul prea mult? Ai mei sunt în pericol, cred că aţi auzit că pe Terra…
ŢIGANCA ROŞCATĂ: De ce crezi că am plecat! Mi-a ieşit în cărţi, am citit şi horoscopul…
TU: Ţigăncile citesc horoscopul? Ei, uite că am văzut destule, da’ asta e gogonată rău!
ŢIGANCA ROŞCATĂ: De unde crezi că ne documentăm?
TU: Ce zodie eşti?
STONEMANIACUL: Zodia Balanţă!
TERRA: Serios, acum o să citim horoscopul?
STONEMANIACUL: Terra, sunt atâtea căi să ajungi la sine. De ce crezi că ne bucură locuitorii tăi? Fiindcă caută diferit lumina dinăuntru. Unii întreabă stelele, alţii pe D-zeu, pietrele şi pe Ţigancă. Lasă-i s-o caute liberi, nu te mai opune! De aceea te-am chemat aici.
TERRA: Răpit!
TU: Şi eu sunt răpit?
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Nu! Tu eşti furat!
STONEMANIACUL: Să mergem în Sala Cristalelor. Acolo veţi găsi toate răspunsurile care vă frământă.

Magazin StoneMania Bijou - Peste 160 de cristale naturale

TIMPUL: Din cele mai vechi timpuri, oamenii au crezut în legătura tainică dintre ei şi pietrele lor.
TU: Păi, dacă era tainică, de ce o ştii?
TIMPUL: Eu o ştiu de la strămoşii mei. Am zis: „cele mai vechi timpuri”, da?! Pe-atunci, se credea că orice cristal e vindecător. Ba, mai mult, cristalul e un compensator al radiaţiilor cosmice. Corpul omenesc conţine carbon şi alte diferite elemente metalice ce se regăsesc şi în plante.
ŢIGANCA ROŞCATĂ: De aceea noi folosim fierturile din diferite ierburi…
TU: Eşti şi vrăjitoare acum?!
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Da’ tu nu eşti vrăjitor? Tu nu fierbi plante, nu?!
TIMPUL: Corpul oamenilor este străbătut de curenţi electrici vitali.
TERRA: Ah, pe cât e de sensibil corpul lor, pe atât de misterios şi neexploatat.
STONEMANIACUL: Cristalele, în afara proprietăţilor lor magice fizice, sunt cea mai veche sursă de energie vibraţională subtilă.
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Noi, ăştia magici lucrăm cu această energie vibraţională subtilă întru vindecare, echilibrare energetică şi fizică.
TIMPUL: Dă-mi voie, colega… În meditaţie, cristalele sunt deschizătoare de drumuri.
ŢIGANCA ROŞCATĂ: NU, colega, e de-al meu, o să îi explic eu mai pe înţelesul omului. Uite, Tu, noi călătorim prin STONEMANIA, da?! Dar nu avem nevoie de picioare, ca pe Terra, ci numai de timp, puţină magie, de pământ, ca să simţim cui aparţinem şi să nu ne lăsăm vrăjiţi de toate pietrele, ci numai de câteva, care ne sunt benefice.
TU: Şi eu cum ştiu să le recunosc?
TERRA: Au etichetă? La noi aşa recunoaştem pro…
STONEMANIACUL: Nu e încă momentul tău!
TIMPUL: Cristalele purifică câmpurile energetice, le recalibrează, ba chiar sunt folosite ca putere magică împotriva stresului, a vampirismului energetic, a far…
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Împotriva farmecelor, în deochi şi aduc armonie în casă, ridicând vibraţia ei. Sunt de-o frumuseţe uluitoare, observi?
TU: Cineva trebuie să fie scepticul de serviciu pe-aici! Dar da, observ! Sunt frumoase, dar altceva nu mai simt. Nu simt că mă liniştesc. N-ar trebui să îmi dea o dispoziţie mai bună?!
TERRA: Toate-odată?! E la mintea cocoşului că nu. Trebuie să le alegi pe cele potrivite cu tine.
STONEMANIACUL: De aceea sunt eu aici, STONEMANIACOOL!(Autorul mi-a scris greşit numele!) O să te învăţ să le alegi în funcţie de zodie. Ce zodie eşti?
TU: Să zicem că balanţă, ca ŢIGANCA ROŞCATĂ!… Staţi! Adică, voi vreţi să spuneţi că dacă pietrele nu ar avea şi alte proprietăţi, omul n-ar fi existat?
TERRA: Un subiect bun de reflecţie!
TU: Mai adaug eu un subiect bun de reflecţie, ca să nu par singurul elev de aici. Pământul a ajuns la sfârşitul timpului? Şi, dacă n-a ajuns, va avea un sfârşit cumva? Poate ţiganca să prezică asta? Acum daţi cu pietrele în mine! Am zis tot ce aveam pe suflet!
STONEMANIACUL: Foarte bine, te eliberezi!
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Uite, asta port eu: un amestec de Aventurin, Ametist, Malachit, Cuart roz, Jad şi  seminţe de rudraksha autentice. Am şi certificat de garanţie!

Bratara zodia Balanta cu rudraksha si pietre semipretioase
TIMPUL: Nu pot să îţi răspund în ce priveşte sfârşitul. Poate Terra…
TERRA: Sfârşitul timpului poate fi sfârşitul percepţiei. Spre exemplu, aş lua de pe STONEMANIA 8 miliarde de bijuterii pentru dragoste.  Câte una pentru fiecare muritor.

Bratara cristale pentru dragoste 6mm si argint 925

STONEMANIACUL: Rodocrozit, Cuart roz, Granat, Rodonit, Lepidolit. Bravo, o alegere perfectă!
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Terra, ce blândă eşti cu duşmanii tăi! Ştii că din 8 miliarde doar 10% dintre oameni se gândesc la tine.
TU: Adică, voi credeţi că stările prin care trece conştiinţa omenească sunt legate de evenimentele cosmice?
Timpul: Eu nu cred! Eu ştiu! Dacă lumea ar integra toate tipurile de terapie, cel mai probabil că ar fi salvată.
TU: N-ar mai exista virusurile?
TERRA: Acu, că mi-ai amintit… Posibil! Celula se îmbolnăveşte din diferite pricini. Una ar fi electrificarea mea: microundele, apariţia smartgadgeturilor etc. Atunci, ea extrage răul sub formă de, hai să le zicem, excremente ale ei şi astfel iau viaţă virusurile.
TU: Wow! Mie îmi sună a Teoria Conspiraţiei aici! Eu tot nu pricep de ce era nevoie de o ţigancă, ca să îmi explicaţi ce benefice sunt pietrele. Şi, de ce ne-am întâlnit în acest spaţiu teatral?
STONEMANIACUL: De fapt, ţiganca noastră e o nomadă roşcată! Ea a şi ales spaţiul, fiindcă e actriţă şi a vrut să-şi folosească toate farmecele energetice asupra ta la maxim.
TU: I-a reuşit, ce să zic! O să mă duc acasă aşa cum am venit! Eu sunt pragmatic, Terra nu are cum să fie la întâlnirea asta cu mine, timpul nu stă într-un loc, nomada asta să joace teatru în altă parte iar tu, stonemaniacule, tu… tu pari singurul om în această întâlnire.
STONEMANIACUL: De fapt, nomada asta e singurul om de aici. Iar uşile cunoaşterii se deschid numai pentru cei ce îşi doresc din proprie iniţiativă şi dorinţă.
TU: Aha! Iar voi m-ati răpit!
STONEMANIACUL: Pietrele STONEMANIA sunt răpitoare, într-adevăr, dar nu ele te-au atras aici. Care e ultima ta carte pe care ai cumpărat-o recent, îţi aminteşti?
TU: . Ah! Ştiam eu că o să-mi dea bătăi de cap! Nici n-am apucat s-o frunzăresc!
ŢIGANCA ROŞCATĂ: Acum e momentul s-o faci! Lasă-te cuprins de cuminecătură cu universul! Pe Terra se produc schimbări mereu. Dintotdeauna.
TIMPUL: Sunt martor!
TIGANCA ROŞCATĂ: Deschide cartea! Hai!… O să o luăm uşor… Zodia Balanţă.
TU: Seamănă cu tine!
ŢIGANCA NOMADĂ: Chestie de percepţie! Eşti pregătit să mergi pe cărarea asta?!
TU: La câte căi am bătut eu până aici… hai să citim, dacă aşa mă pot întoarce acasă.


Aventurinul e piatra norocului şi a şanselor bune. Stimulează, în primul rând, imaginaţia, apoi ce derivă din ea, creativitatea. Ca să ai imaginaţie, ai nevoie de independenţă, curaj, voinţă, acţiune. Aventurinul inhibă frica, indecizia, oscilaţia.

Ametistul e  o piatră a spiritualităţii, protejând împotriva gândurilor rele, blestemelor, avertizând asupra pericolelor prin schimbarea culorii. Amplifică  şi stimulează sentimentul de mulţumire, intuiţia, bunul simţ şi dezvoltă încrederea în sine. E o piatră a meditaţiei, ajută la iluminare spirituală şi se spune că apa în care a fost ţinut un ametist curat, după purificare are efecte atât pentru om cât şi pentru plante. Ajută în vindecare, protejează sănătatea. Se zice că e bun chiar şi pentru reducerea sforăitului şi legenda spune că ar fi o piatră benefică alcooliştilor.

Malachitul (sau nalba verde de piatră)- se spune că, dacă porţi o astfel de piatră poţi deveni invizibil, iar dacă bei dintr-o cupă din această piatră, vei ajunge să înţelegi graiul animalelor. Totuşi, fiindcă conţine cupru, nu este indicat să fie folosit drept elixir de băut.

Este o piatră a transformării şi a asumării ei, absoarbe energii negative şi este util pentru Chakra Inimii şi cea a Gâtului. Sprijină formarea celulelor roşii şi a hemoglobinei şi îmbunătăţeşte sistemul imunitar, consolidează capacitatea de a absorbi informaţia. Facil naşterii şi lactaţiei. Eliberator de inhibiţii.

Persoanele care sunt mai sensibile şi simt că această piatră le produce palpitaţii cardiace pot înlocui malachitul cu un cuarţ roz.

Cuarţul roz- este piatra iubirii necondiţionate, a tandreţii şi senzualităţii şi deschide interesul spre artă (teatru, muzică, cuvânt scris). Este o piatră de protecţie, fiind o piatră a compasiunii, a păcii, atât interioare, cât şi exterioare. Ajutor de nădejde în determinarea Balanţei!

 

 

 

Jadul- este o piatră sacră bună pentru meditaţie, rugăciune şi vindecare, conferă profunzime în gândire, claritate. Aduce sprijin în îndeplinirea propriilor visătorii şi ajută întru stabilirea şi găsirea personalităţii utilizatorului.

Amplifică compasiunea şi stimulează generozitatea, Jadul este o piatră recomandată celor care se simt copleşiţi de detalii sau care doresc să coboare cu picioarele pe pământ. Inhibă emotivitatea şi consumul inutil de energie.

 

 

 

 

 


TIMPUL: În tot acest timp, TU ai citit cu voce tare şi poate te-ai mirat că există atâtea legături între tine şi aceste cristale. Pietrele preţioase şi cristalele sunt parte a procesului de transformare planetară prin care trece TERRA.
TERRA: Unele dintre ele ascut vederea! Altele aduc armonie în om.
TU: Aş vrea să mai citesc despre Rodocrozit, Granat, Rodonit, Lepidolit…
STONEMANIACooL: E suficientă informaţie în acest timp. TU, omule, desparte-te de ignoranţa ta, de traumele tale afective şi dezvoltă expresivitatea cu care eşti înzestrat (cu Rodocrozit), atinge-ţi scopul printr-un angajament total, devino stabil, ordonat, depăşeşte acel complex al inferiorităţii pe care l-ai dezvoltat, îmbunătăţeşte respectul de sine (cu Granat), bucură-te, ascultă muzică, compune-o, dezvoltă-ţi sentimentele fraterne, fii delicat, vesel, adu bucurie, împacă-te cu sinele, fii devotat, coerent, meditează  şi, cine ştie, poate vei avea şi vise profetice (cu Rodonit), purifică aura, deschide-te şi mai mult spiritual, măreşte credinţa, fii deschis întru schimbare şi tranziţie, scapă de tracul transformărilor,  fii diplomat cu semenii tăi, speră, acceptă şi o să ai parte de un somn liniştit( cu Lepidolit).


NOMADA ROŞCATĂ: Când spaţiul de joc e imens, trebuie să ştii când să te opreşti. Eu am expus câteva cristale şi pietre potrivite mie, tu caută-te într-ale tale!

 

Proba nr.11, SpringSuperBlog 2020, Sponsor:

Cu soare, sare

In SuperBlog2020 on martie 27, 2020 at 4:11 PM

Şi piper!

Imagini pentru soare gif

Trăiesc! Din când în când, încerc muntele: vânt… Din când în când, încerc marea: soare, sare… Şi tu faci la fel, aşa-i?! Da’ uneori, în palide luciri ale zorilor şi zărilor, mie îmi vine să dau procură altcuiva să mă trăiască. Sau delegaţie?! Mă mai gândesc.

Am chef să pictez în acest moment. Poate, repet, poate aşa îmi trece starea asta de rah… maninov.

 

 

(pune coloana sonoră şi citeşte cu voce tare, ca să prinzi tot curcubeul sentimentelor)

Nu mă trezesc aşa mereu, dar de aproape o lună gândurile mă smulg din somn, pur şi simplu, fără pregătire, fără nimic la mână. Ieri, totul era atins de graţie, iar azi, clipa m-a aruncat într-un univers în debandadă.

Imagini pentru soare gif

Nu numai pe mine, pe toţi!

Anul ăsta n-a nins, căci n-am avut parte de o iarnă adevărată şi, deoarece n-am atins zăpada, s-a dus naibii puritatea aia calmă pe care numai zăpada o poate aduce în om. Zăpada e cel mai însemnat semn de SUS că albirea din îmbătrânire e ceva maiestuos. Dar unde să te duci, când biata armonie în suflet, şi aşa rar primită, dispare?!… La mare!

Am desenat!

 

Imagini pentru soare gif

What?! 

Ştii cum mă prind eu că e primăvară?! (Dă mai încet muzica, ca să te-auzi!)

Eu nu mă aliniez, doamne fereşte, la ciripitul păsărelelor sau la verdele ăla crud, de-ţi e frică să nu vină vaca să-ţi pască ochiul, după un calendar. Eu ştiu că a venit primăvara când desenez un soare cu gură, care repetă ca un papagal: eşti grasă, eşti grasă, eşti grasă, eşti… În engleză! Şi, de parcă n-ar fi de-ajuns, mă ameţeşte şi Saturn. Care, aici, în desen, mai are încă celebrele-i inele de gheaţă, da’ aud că se topesc şi i se vor mai topi într-o ploaie, din cauza câmpului magnetic.

Şi, numai bine, peste preocupările-mi din ultima perioadă, adică zero, că sunt actor independent, azi m-au lovit,  în valuri, gânduri de ducă… În plonjon, cu scaldă!

În cazul meu, cu stropi mulţi şi valuri imense. Ştiu ce spun, nu m-ai văzut sărind în apă. De aceea mă şi pozez numai pe malul mării. Aşa…

Sau aşa:

 

Dacă şi ţie ţi-a cântat (era să scriu cântar) soarele: stai (la poză) cât mai în marginea cadrului, ca să nu ocupi tot spaţiul! Dacă nu ţi-a… cântar (na, c-am scris!), uită-te la mare. La cealaltă mare!

Nu îţi vine s-o mângâi? S-o răsfoieşti?… Habar n-am să înot, dar pe mine mă ţine apa la suprafaţă. Unul dintre motivele pentru care mă bucur că sunt grasă. Dau puţin din mâini, puţin din picioare, calc apa, cum s-ar zice. Eu şi Dumnezeu! Ai apucat s-o răsfoieşti şi tu?!

Acu pune la loc tot ce-ai răsfoit, ca să rămână numai marea mea şi să trecem la presiunea imediatului: acuşi vine vara! Tu zici că nu încă, dar n-ai reperele mele: unde radio.

Păi,  îi rezişti tu lui Dorian Popa când toţi muşchii lui freamătă, dincolo de difuzoare, “Mă întorc la tine, iar şi iar, mare albastră” ? Desigur, ai să cârcoteşti că la vârsta mea, poate că era cazul să aleg varianta lui Iordăchioaie, că îl şi cunosc personal, dar rămân la Dorian, fiindcă şi grasă şi bătrână în acelaşi text e mai mult decât mi-am propus eu să mă deprim. Şi, de ce să nu recunosc, muşchii muzicali ai lui Dorian sunt un act temerar de rezistenţă şi verificare. 🙄

Destul cu radio… grafia! Să trec la fapte!

Imagini pentru soare gif

 

Când mă trezesc şi desenez, de fapt, construiesc o poartă nouă către următorul anotimp. În acest caz, vara. Desenul e un soi de invitaţie de a călători, pe care-l primesc tot de la mine, normal! Ei, şi în asemenea momente, am uitătura dreaptă, deschid laptopul şi tastez cazare Saturn.

Anul trecut l-am desenat pe Marte, deci adio, mare!litoralul românesc nu are staţiunea Marte! Aşa sunt eu, aşa aleg eu primăvara unde să merg vara, la mare! Ca să vă mint! Că, dacă spuneam adevărul, scriam că anul trecut nu mi-a şoptit soarele la timp că-s fat şi de-aia nu m-am prins să fac o rezervare din timp, oriunde, în orice staţiune a litoralului nostru.

Deschideam laptopul, scriam cazare litoral în România, pac, uitătură strâmbă! În zadar! Nici nu aş mai fi ţinut cont de proporţiile mele, dacă găseam ceva liber, jur! Ce, n-ai mai văzut grăsuţi (ca mine!) îmbrăcaţi la mare? Am avut într-un an numai picioarele sărate.

Acum, lăsând gluma în sarea şi piperul ei, până acum vreo doi ani, când am îmbătrânit, îmi puneam rucsacu’ în spate şi mă mai trezeam din realitate direct în Vama Veche, pe nisip. Niciodată la cort, că-s un soi hippie ceva mai consumerist. Adică, nu dorm în pijamale,

Imagini pentru soare gifda’ vine o vreme când, ca să dormi mai bine, te împrieteneşti cu o agenţie de turism.

Şi ca să mănânci bine tot aşa!


INFORMAȚIE IMPORTANTĂ

20200327_170639

Litoralulromanesc.ro s-a adaptat noilor vremuri şi a lansat un nou concept: “Vacante fără riscuri”.

Citez, de pe site-ul agenţiei:

„Înţelegem preocuparea ta pentru siguranţa vacanţei și nevoia de a-ţi securiza bugetul alocat pentru sejurul de vară la mare. De aceea, litoralulromanesc.ro vine în întampinarea ta cu un sistem de plată mult mai flexibil și condiţii mai avantajoase, în așa fel încât tu, turistul nostru, să îţi rezervi vacanţa mult dorită fără niciun risc. În cazul puţin probabil în care, din cauza instituirii carantinei, nu-ţi poţi desfăşura sejurul la mare, vei putea reprogama oricând vacanţa sau vei fi îndreptăţit să ceri restituirea banilor.”

Dacă intri pe site o să găseşti şi alte întrebări şi răspunsuri, care vin în întâmpinarea temerilor tale.


 

Sad Key To My Heart GIF by Erick Oh

Am năvălit cam abrupt cu realitatea peste tine şi mine, da’ dacă nu îţi mai faci planuri,  înseamnă că nu mai crezi că există viitor. Nu ştiu cum eşti tu, dar eu sunt cam aşa: cade cheia către vacanţa mea, o ridic! După aia cade inima mea, fiindcă mă gândesc la ziua de mâine cu îngrijorare?! O ridic!

Orice hotărâre aş lua, se va rezolva totul, într-un fel sau altul. Uneori ajută să te gândeşti mult la o nenorocire, alteori nu.

Eu posed un optimism adeseori molipsitor! Şi, nemailucrând cu copiii mei de la Atelierul de teatru, cel mai mult îmi lipseşte jocul. Nu cel de pe scenă, ci interacţiunea cu ei şi lumea lor minunată.

Aşa că acum, ca să-mi mai ostoiesc trăirile, o să îţi propun un joc. Tu lasă-l pe Dorian să curgă în eter „mă-ntorc la tine, iar şi iar, mare albastră” sau pe Rahmaninov şi joacă-te împreună cu mine: „Sare, soare”

Ieşi în balcon, zi tare, cât poţi tu de tare: „sare soare, sare soare, sare soare, sare soare, sare soare…”

Poţi să zici de câte ori vrei tu şi cât te lasă plămânii sau vecinii.  Acum închide balconul, aşază-te la birou, deschide laptopul, apoi întreabă-te şi socoate. Eu o să fac acelaşi lucru ca tine.


 

 Într-o lume lipsită de griji:

1. Cum ţi-ai rezerva vacanța pe site-ul agenției de turism litoralulromanesc.ro?

 

Varianta grea A

Animation Politics GIF by Erick Oh

Varianta uşoară B:

click litoralulromanesc.ro (sau noua versiune a site-ului  digital.litoralulromanesc.ro/litoral.htm)-> click Saturn -> click hoteluri ->click Hotel Sirena (că-i la 20m de plajă) -> click rezervă acum

 

2. Cu cât timp înainte ai rezerva pachetul turistic?

Varianta teoretică A

Life Cycle Love GIF by Erick Oh

Varianta practică B

click Hotel Sirena-> click înscrieri timpurii 2020 (până la 11% DISCOUNT)

3. Ce metodă de plată ai prefera?

Varianta încâlcită A

 

Animation Art GIF by Erick Oh

Varianta descurcată B

voucher de vacanţă, dar fiindcă n-am, că sunt actor independent, numerar conform specificaţiilor de pe factură.

 

4. Pentru ce servicii ai opta (vacanță all inclusive, cazare cu mic dejun sau demipensiune, cazare la hotel de x stele) și care sunt argumentele?

Varianta complicată A

Animation Heart GIF by Erick Oh

Varianta simplă B

 

cazare cu mic dejun; argument principal- ştiu când plec din cameră, nu vreau să ştiu când mă întorc; niciodată nu număr alte stele în afara celor de pe cer!

5. Cu cine ai merge în vacanță?

Singura variantă de moment

Black And White Animation GIF by Erick Oh

(Sunt tare curioasă ce-o să înţelegi. )

6. Ce activități ai include în programul de vacanță (de exemplu: plajă / excursii în regiunea Dobrogei, mini / croaziere pe mare etc.)?

Variantă variabilă, în funcţie de stare:

 

Animation Heart GIF by Erick Oh

Plajă, în primul rând. Apoi, să cutreier. Adică, orice, oriunde, numai să nu stau în cameră.

Nu ştiu ce variante ai ales, dar orice ai alege, e important să hotărăşti să alegi acum pentru mâine, pentru poimâine, pentru oricând doreşti şi poţi; şi să nu te comporţi de parcă a venit sfârşitul lumii.

Uite, eu am rău de mare, nu pot sta mult la soare, am alergie la el. Cu toate astea, merg aproape an de an să alerg marea şi ea pe mine şi să simt cum îmi intră nisipul ăla fierbinte în toate cele. Expunându-mă în soare, risc! Dar ştiu că nu sunt singură în asta! Expunându-te meniului cerului şi tu rişti! De pe malul tău, din avanpostul viselor tale cu mare, soare (ră)sare!

Flower Pixar GIF by Erick Oh

 Infuzor, soarele îngăduie încă înălţări către el, în timp ce noi, nu avem altceva de făcut decât să ne plimbăm umbra şi s-o păstrăm ca pe ceva care nu doare!

.

giff-urile aparțin giphy.com (erickoh-Pixar)

Proba nr.10, SpringSuperBlog 2020, sponsor: litoralulromânesc.ro

Casa nZEB, pofta activă ce-o poftim

In SuperBlog2020 on martie 25, 2020 at 4:41 PM

Mai întâi, Dum(nezeu)
a făcut pofta ochilor
şi, atunci, omul, arhitect, a descoperit
largul uitării. Artist, a rămas cu ochii în
sus şi a început a număra minunăţiile susului:
unde nu mai vedea, se uita în jos, şi cu pofta asta
apuca şi trimitea şi pe alţii să vadă cu ochii lor. Dum
îl înzestrase cu aripi, dar şi c-o frunte plină de griji,
însă l-a învăţat s-o azvârle în albastrul cerului, iar albastrul,
ce minune, iute s-aşeza paznic între sprâncenele întunecate şi le făcea
pufoase ca norii, apăsarea le storcea şi, aşa, apa grijilor lor
cădea pe pământ şi încolţeau poame. El, de-acolo de sus, prea-
slăvea căutări în proiectare şi când îşi potolea pofta susului
şi pofta răsăritului, omul-arhitect cobora cu picioarele pe pământ, se aşeza
obosit, cu burta în sus şi împacheta umbrele şi nevoile, apoi le lega
într-o panglică stacojie: Apusul. Şi uite-aşa,
Dum, se ducea şi el mulţumit la culcare, că i-a dat omului-arhitect şi pofta creaţiei
şi taina arhitecturii sale, dar ştia pe pielea lui
că nu e tot, aşa că, mai înainte să adoarmă, i-a dat şi pofta gurii. Şi-
atunci, pe artist l-au străbătut hohotele de râs şi cele de plâns. Dum şi-a
dus mâinile la urechi: cine naiba m-a pus? Am uitat să îi explic esenţa rolului
său
 şi s-a ridicat şi i-a dat şi pofta inimii. Dar pofta inimii mergea împlinită
şi cu pofta braţelor, şi acum era multă bucurie în jurul lui, dar şi tristeţe, fiindcă nu
întotdeauna pofta braţelor era dorinţă. Aşa că, Dum, intuind că poftele nu s-ar termina
niciodată, pe unele le-a agăţat în cuie, sus de tot, iar pentru cei care ar fi ajuns la ele,
a lăsat, ca pe o ultimă facere, pofta cunoaşterii şi un
dicţionar de arhitectură.
După care, într-o dimineaţă ploioasă, după o noapte de cerneală,
(în vârful degetelor, strânse în floare, îşi ţine Dum conştiinţa),
ud până la piele şi îngrijorat de soarta omului-arhitect,
şi-a dat şi pielea de pe el, ca să îi ţină locul, din când în când.
Şi, a dat-o pe promisiuni:
Fă-ţi încălţări!
Îmi fac încălţări!
Fă-ţi haine!
Îmi fac haine!

Fă-le proiecte! Fă-le case!
Le fac proiecte! Le fac case!
Omul-arhitect s-a întors către ceilalţi oameni
şi le-a zis:
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Şi-atunci, Dum s-a gândit că poate nu toţi oamenii pot construi ca el, în confort finit,
aşa că s-a gândit să ascundă crucea în spatele metaforei, estimând pierderile
abordărilor directe, după care le-a mai zis doar atât: Faceţi-vă rostul!
Ni l-am face, dacă i-am şti numele! i-a dezmuţit el. Şi Dum, înţelegând că lăsase
frigul eternităţii altor oameni în omul-arhitect, a luat acele din suspinu-i şi i-a dăruit şi harul unei case noi, mai eficientă energetic, i-a adăugat motive şi ornamente, care mai de care
mai neaşteptate şi i-a dat minte să viseze la casa AIA.
I-am zis AIA, ca să ornamentaţi şi voi în
drumul vostru, spre rost,

cu numele şi poftele vostre.
Puteţi să adăugaţi şi
mărunţişurile lui Gulliver,
ce ştiu eu?!

Atât a mai zis Dum,
şi pe urmă s-a culcat pe-o ureche.
Din când în când, cu cea ureche în sus,
auzea: Aia-n sus, Aia-n jos!
Da’ auzea acum şi zgomotul acela
al mărunţişurilor zdrăngănind,
în căutarea cheilor caselor lor perfecte,
şi prea puţini pe aceea care descuia
casa nZEB.
Aşa că, acum, în zilele noastre, El, Arhitectul suprem,
încă şade de-a stânga omului-arhitect,
ca s-o afle mai mulţi,
aşezând termenii înţelegerii lor într-o
tehnică cu mult mai amplă a pătrunderii.



Dacă limba şabloanelor omeneşti şi-ar mai pierde din nerv, vieţile noastre nu s-ar mai scurge la atâta depărtare de eficienţa energetică a noastră şi a caselor noastre. Dar, poate că pentru asta, ar trebui mai întâi să coborâm mai adânc în noi, ca să ne aflăm de prin pietre, de prin găuri…

Omul a fost lăsat cu gustul riscului, susţinut şi impus de toate mijloacele din dotare. Şi, Dum a făcut asta, împărţind în om două tabere: o parte a lui se îndreaptă către acel orizont al aşteptărilor, cealaltă către o zonă de investigaţie în căutare. Astfel, frivol dar şi doritor, omul a descoperit pragul de dificultate şi simţul duratei.

În legea măsurii şi o filosofiei ei, fiinţa omenească e un mic cosmos, în care puterile lui trebuie a fi ordonate, armonizate, echilibrate, prin îndelunga şcolire, dar dacă am putea învăţa să cultivăm şi cuvântul bun, evitându-l pe cel rău, abia atunci am desăvârşi stăpânirea de sine. Cu alte cuvinte, omul cumpănit nu va cădea în pofte şi gânduri fără măsură, fiindcă el va lua ştiinţă de lume şi locul său în ea, nu-i aşa?

Eu sunt artist. Şi nu prea se împacă cumpănirea cu firea mea. Sunt un om-barcă, într-o mare-lume, pe care o studiez ca s-o cunosc şi s-o expun şi altora. Asta fac actorii, regizorii, dramaturgii şi eu sunt câte puţin din fiecare.

Dacă m-ar întreba cineva

„tu cum iți proiectezi viitorul în studii, carieră, blogging, planuri de familie sau orice este important pentru tine, ce vise îndrăznețe ai și cum le proiectezi, în general?”,

aş putea să scriu un roman, două sau chiar trei, dar în niciunul dintre ele nu m-aş regăsi numai pe mine, ci şi alte împreunări. Căci unele principii de viaţă sunt ale mele, din experiment, iar altele le-am împrumutat. Ca mai toţi!

Inserez în cele ce urmează câteva principii după care se ghidează”casa activă” care sunt, ca să mă arăt lumii, aşa cum până acum

m-am aflat

De mică, din faşă chiar, am economisit resursele de la Dum şi, instinctiv, am redus la acel mimim posibil consumul de energie neregenerabilă a „clădirii” încă din procesul de proiectare pentru a mă transforma în casa eficientă energetic pe care Dum şi-a închipuit-o, incluzându-mă în planul alor mei. Am fost docilă, unde mă puneai, acolo stăteam, iar mama verifica des să vadă dacă mai respir, în timp ce tata era să mă strivească de câteva ori pentru că nu mişcam şi mă confundam cu patul. Legea compensaţiei?! Se pare că da! Am avut viitor, cum s-ar zice…

Există un complex şi amplu flux al resurselor pe care le consum, atât la interior, cât și la exterior, iar acest flux s-a urnit încă din momentul în care s-au produs şi materialele necesare construcţiei mele. Ei, bine, energia asta va continua pe toata durata mea de viață și se va încheia la mult timp după desfiinţarea „clădirii”. Sunt sigură!

Dum, ce frumos şi darnic în direcţii e verbul a clădi!

O casă activă (ca mine) acordă, aşa cum se înţelege deja, sper, o atenţie sporită atât intrărilor resurselor, cat si ieşirilor (materiale utilizate, deversări, aer viciat, etc). Transform şi utilizez, astfel încât pierderile de energie să fie aproape de zero (casa nZEB)

Aşadar, până aici aţi întâlnit principiul eu- casa eficientă energetic, ce e urmat de un principiu absolut intuitiv: eu- confort ridicat pentru fiecare utilizator.

Deşi sunt artist, pe lângă naivitatea asumată, de care e nevoie în spectacole, spre exemplu, pragmatismul este una din principalele caracteristici ale mele. Adicătelea, urmăresc, ca tot omul-casă activă ergonomia, circulaţiile ideale. Cu alte cuvinte, pe de o parte dau, pe de alta primesc.

Şi, în sfârşit, încă un principiu clar, care m-ar defini, ar fi că eu, omul-casa activă respect mediul înconjurător.

Am redus consumul excesiv al unor produse ce consumă resursele mediului, excesiv şi nu aduc prejudicii solului, aerului sau apei, programând activităţi cu impact mimim asupra lor. Reciclez! Astfel împrospătez decorul cu recuzită veche, redirecţionând-o înspre nou şi, uneori, transformând-o.

Ei, şi-aici îmi vine la îndemână o vorbă a scriitorului I.D.Denciu, un scriitor vrâncean ca şi mine în „Ultima partidă de table a influentului domn T”:

Pourquoi, bă, France nu vorbim aceeaşi limbă?!

Dacă ne-am gândi cu toţii la mediul înconjurător, dacă ne-am pune „în pielea lui”, poate c-am avea în comun limba AIA.

Haideţi să nu mai stăm retraşi numai în/pe mările interioare, căci de-aia n-o să înţelegem mai târziu de ce plutim în derivă! Deoarece şi tu eşti un om-barcă, ca mine, dacă eu pot, şi tu poţi!

Dacă nu aţi înţeles încă, mă comport ca o casă AIA, care poate deveni oricând o casă nZEB, căci pot şi vreau! În structura-mi aia, de adâncime!

Eu îmi construiesc spaţiul în care fiinţez, în general, cu moderaţie, aşez cu grijă „piesele-mi” într-un spaţiu propice, optim. Îmi centrez atenţia asupra detaliilor, cât şi asupra întregului ansamblu. După ce îmi desfăşor meticulos argumentaţia, încerc refacerea modelului prin asta şi formularea câtorva concluzii.

Cu alte cuvinte, eu-actorul e mai nesigur, dar eu-regizorul şi eu-dramaturgul îi şed de-a dreapta şi de-a stânga lui.

Desigur, ţin cont de eul artisto-creator, metafizic, care e situat în afara zonei convenţionalului, pe cât posibil, dar şi de eul împins în realitate şi nevoile ei imediate, de bază sau extrapolate.

Înainte de a mă arăta un eu-moralist, îmi măsor opţiunile nu numai după sclipiciul şi, implicit, strălucirea idealurilor proprii, ci şi după eficienţa rostogolirii în istoria noastră, comună, a următoarelor generaţii.

Sunt persuasivă, am răbdare cu carul şi halucinez întru luciditate. Ba, uneori, îmi permit şi prognoze, într-un mod inspirat şi motivat de alţi oameni, asemănători mie.

Poate că pare un documentar fabulos despre almanahe, dar  eu-almanahe, într-o anumită măsură (a măsurii!), semăn cu o casă nZEB (nearly zero energy building) Şi, da, o casă nZEB, din cercetările mele (tu fă-le pe ale tale!) e fabuloasă!

Ca să-mi ating ţelul, în genere, am construit de când am priceput eu că pot construi şi eu, două concepte, pe care le ţin aproape de mintea mea:

  1. NU ocoli provocarea pe care ţi-o lansează realitatea.
  2. NU te îndoi de nimic mai mult decât e necesar.

 

Două motive, zic eu, în plus, pentru reflecţie.

Eu îmi proiectez viitorul cu credinţă! În om, în animal, în Dum. Şi, în drumul meu încerc să îi aflu pe mulţi şi să-i inspir şi pe alţii să facă asta. De aceea lucrez cu copii, iar lumea din care fac parte, poate că pare o lume naivă, dar NU e!

Fiindcă ei sunt şi viitorul meu, investesc în ei, ca şi cum aş investi în mine, cu resurse maxime. În rest, fiecare proiect, are particularităţile lui şi se desfăşoară, din aproape-n aproape. Întru sustenabilitate, eficiență şi respect, nu?! Parcă-aşa…

Dicţionar de arhitectură proprie

În această incursiune în mine, în AIA PROIECT şi ACTIVEHOUSE se vor (re)găsi:


  1. descrieri- care pot servi la o mai bună înţelegere a funcţionării unei case nZEB şi a unor pofte active ce le poftim mai mulţi. Am pus lumini şi asupra raportului om-casă. Cum sunt şi scenograf, fotografia de mai sus a fost posibilă faptului că am reciclat sticle de plastic, în mai multe culori. Fac des asta, pentru spectacolele mele. Nu cumpăr aproape deloc recuzita, ci transform sau construiesc reciclând.
  2. pasiuni– doar acelea care aduc ce promit că aduc, cu folos.
  3. lungimi– de undă, ale firii şi de cuvânt altfel, care ţine de sonoritatea şi flexibilitatea limbii române, prin sustituire, mutaţie, simboluri.
  4. repetiţii– căci, uneori, observi, cauţi, dar nu te decizi.
  5. dragoste– de semen, de natură, de casă, de o a doua casă-teatrul.
  6.  vedenii– două siluete, în poem, în așezare, în proeicție, dacă ai descoperi largul uitării mele.

Între toate cele ce le-am expus, n-am atins chestiuni legate de cost! Intenţionat, ca să pot încheia acum cu încă un subiect de reflecţie.

Casa activă AIA recuperează investiţia şi îşi plăteşte datoriile încă de la primul gângurit al dării în folosinţă.

Pentru a trăi nu se caută pricini, de acord! Dar pentru a trăi în armonie cu tine, cu casa ta, cu mediul înconjurător, da!

Descoperă-te! Descoper-o!

Proba nr.9, SpringSuperBlog 2020, sponsor: AIA PROIECT ŞI ACTIVEHOUSE.ro

Nu construi un alt cer deasupra-ţi, de sticlă albastră, fiindcă poţi să-l atingi, când ai deja unul, de neatins, dar adevărat!

In spring superblog 2020 on martie 23, 2020 at 8:00 PM

Oamenii aleg în mod deliberat cum să-şi trăiască viaţa, ce să mănânce sau să bea, lucru ştiut. Pe unii îi conduce către o alimentaţie nepotrivită nu lipsa alternativei, ci nepăsarea şi lipsa de informaţie.

Acum, nu vreau s-o fac pe profesorul de sănătate, că şi mie îmi place meniul de prânz următor:

Venerăm viaţa pentru plăcerile ei, nu?! Sigur, eu am ales pentru prânzul ăsta ceva uşor, fiindcă o fire în alertă, în ce priveşte sănătatea, ştie că soarele coboară, dar se şi înalţă.

În trecut, bătrânii noştri de acum, aveau alte repere şi alte bucate pe masă şi o experienţă de viaţă fragmentară. Ei, bine, acest aspect îi distanţează de oportunităţile noastre gastronomice de astăzi.

Câţiva dintre noi, o ştim, suntem săraci, grijile ne sufocă, iar suflul nostru cine ştie pe unde o fi rătăcind, trăind mereu pe muchie de cuţit. Totuşi, părerea omului despre sine e cea care determină, până la urmă, destinul, ca un indice.

O caracteristică a înţelepciunii e să nu faci nimic din disperare, deşi disperarea e prietenă cu omul, fie sărac sau bogat. Atunci când eşti supărat îţi vine să mănânci mult şi orice, fără să ţi-o ceară stomacul?

Mâncăm câteva sarmale în foi de varză cu smântână, un vin fiert şi gata supărarea! Însă mâncarea noastră tradiţională nu e atât de sănătoasă şi, dacă nu avem în vedere şi o alternativă niţel mai sănătoasă şi contemporană, nu o să ne mai fie chiar atât de bine sub cer.

Adică, mai pe şleau şi cu acel tonus vesel al unui român sadea, o zic:  scheletele noastre nu se vor deosebi prea mult de cele ale strămoşilor noştri! 😆

Ştim că un muncitor nu prea are răgaz pentru a se alimenta şi a adopta un mod de viaţă sănătos. Când spun „muncitor”, mă refer la „hărnicie”, nu neapărat la funcţie.  Şi, dacă ţinem cont că o generaţie nouă e abonată, din oficiu, la reţetele celei vechi, atunci cu atât mai grea e renunţarea la metehnele gastronomice.

Noi, oamenii, spunem o rugăciune înainte de masă şi gata, ne lăsăm cuprinşi de certitudini!

În acelaşi stil de gândire, primitiv, de ce să nu recunoaştem, tronează desertul, dragul nostru dulce de casă. „Facă-se-n voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ….

 

În ochii lui Dum(nezeu) tot Pământul e cultivat la fel: ca o grădină. De unde şi vorba „Mare ţi-e Grădina Ta, Doamne! (Am exagerat cu desertul, dar n-o mai fac „data viitoare”. Desigur!)

„Ce-ar merge o fasole cu murături!” e aproape slogan în familia românească (şi în cea de peste Prut!). De aceea, după ce am huzurit mai sus destul, în ciuda papilelor gustative, aleg acum să mai tai din poftele familiei tale: o să-ţi fac poftă doar cu o porţie de castraveciori muraţi sau în oţet, cum preferi!

Noi, bipezii, NU poftim gândind la „ceva cu care să facem”, ci gândim poftind la „ce să facem” sau „ce să fie”. „Ce să facem” ăla e prieten cu oboseala noastră, după o zi de muncă şi de-asta repetăm aceleaşi şi aceleaşi reţete antice, de când bunica!

Nu vrem noi să devenim mai noi?! Să mai lepădăm din vechi şi să descoperim drumuri noi către sănătatea noastră?

Bunică-mea avea o vorbă: „dacă un duşman îţi ocupă curtea, mănâncă în aşa fel încât să încapi pe poartă când o trebui să fugi„.

Poate n-a auzit ea în cei 88 de ani cât a trăit că şi palmieru’ face zahăr, da’ vorbele înţelepte le-a avut dintotdeuna la ea. Şi mi le-a dăruit şi mie.

Ca să obţin un top 10 al obiceiului nostru  de-a mânca, adaug un deliciu freş:

Le ştim cu toţii şi le iubim fiindcă au gustul acela copilăresc al unei alte ere. Ele şi ardeii roşii umpluţi cu brânză şi mărar. O eră mai puţin prietenoasă cu cămările şi frigiderele noastre, dar ne-am descurcat noi până la urmă.

Acum, o să termin cu această incursiune în trecut şi te invit să privim împreună înspre viitor.

A şti că ştim ce ştim şi că nu ştim ce nu ştim este adevărata cunoaştere! (Confucius)

 

La început, omul era gol. În aer liber şi, mânca ce găsea. Acum, când omul are şifonierul plin, tot la fel. Păi, unde e evoluţia? În haine?!

Când e rece afară, mâncăm mai mult, când e cald, mai puţin. „Băgăm combustibil” sau îl reducem. Ne înrădăcinăm în pământ, dar nu păstrăm PROPORŢIA pentru ceruri.

Dacă eşti nerăbdător să îmbunătăţeşti momentul acesta, al întâlnirii cu mine, eu o să calc acea linie care mă ţine în spaţiul soră (sau frate?) cu ignoranţa, adică plec din acel loc în care fac şi eu comerţ cu Dum(nezeu) înainte şi după masă, iar tu poţi să ţii pasul cu mine. Dacă vrei…

Nu o să fac referiri aici la toleranţă şi greutate, dar ia îmbracă acum o sperietoare în hainele tale şi vezi ce se întâmplă?! I se potrivesc, că aşa îi e numele. Dar numele tău care e?!

Iată-ne în punctul acela mort!

De dinainte de linia de care ziceam mai sus.

Ai trecut linia împreună cu mine? Atunci, hai să încărcăm cămările noastre cu…

O cooperare parţială, da, căci nu vrem ca ele să dea pe-afară! Să fim, cât de cât, cumpătaţi!

Că veni vorba de cumpătare, mărturisesc că mă simt un picuţ responsabilă pentru imaginile de mai sus, care, mai mult ca sigur că v-au aţâţat pofta. Aşa încât, am hotărât să v-o tai cu niţel ulei de cocos.

Ştiut lucru că el reduce pofta de mâncare. Sper că e mai bine acum… Bea şi nişte apă, fiindcă o să facem un joc, împreună și ai nevoie de energie!

Jocul se numeşte „Oaspete-n cămară”.

PRIMUL PAS!

Alege 9 produse de pe site-ul driedfruits.ro şi împrieteneşte-le cu cămara ta. Alegerea mea este:

  1. Seminţe de cânepă nedecojite ecologice

-conţin lecitină, nutrient excelent pentru construcţia organelor interne (ficat, creier).

-singura sursă de proteine comestibile asimilate complet de organismul uman

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

2. Prune deshidratate fără sâmburi

 

-recomandate în situaţii de anemie, surmenaj, gută, constipaţie, intoxicaţii alimentare

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

3. Paste tagliatelle cu busuioc BIO

Eu sunt fan busuoic!

La firbere, porii se închid, astfel pastele au un gust mai bun şi pot fi gătite ‘al dente’.

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

 

4. Amestec legume pentru supe şi ciorbe (uşor picant)

Conţine: morcov (50 g), ţelina (50 g), păstârnac (50 g), pătrunjel (10 g), ardei roşu (20 g), ardei verde (10 g) şi ceapa (10 g)

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

 

5. Ulei masline convenţional virgin Creta (Grecia)

Consumul de grăsimi si uleiuri ar trebui să constituie maximum 33% din necesarul zilnic de nutrienţi. Pentru bărbaţi, se recomandă sapte linguriţe pe zi, iar pentru femei, cinci linguriţe.

Consumul frecvent reduce riscul îmbolnăvirilor de inimă, reechilibrează colesterolul şi scade tensiunea.

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

6. Muguri de pin

Nu contează ce tratează, aş mânca o tonă!

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

 

 

 

7. Oţet balsamic (fără gluten) BIO

-mai gustos, mai bogat în nutrienţi, deci mai sănătos!

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

 

 

 

8. Sare roz (fina) de Himalaya

-folosită-n bucătăriile chefilor de top, în spa-uri, pentru proprietăţile nutritive şi terapeutice deosebite.

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

9. Zahar palmier (Arenga) BIO

-îndulcitor natural, extras din palmierul Arenga

-sucroza asigură o aromă dulce, caramelizată.

-ingredient tradiţional în cultura din Asia de Sud-Est,

(alte info în scop educativ pe driedfruits.ro!)

 

 

 

Nu ştiu ce ai ales tu, dar dacă ţi-ai completat cămara cu 9 produse Driedfruits, ţi-ai câştigat dreptul la un al zecelea aliment, care nu lipseşte în bucătăria/cămara ta, chiar dacă e mai puţin sănătos! Sunt foarte curioasă care ar fi el! 😆

PASUL 2:

Împrieteneşte-le cu stomacul tău, prin reţete diverse, diversifică alimentaţia şi înlocuieşte ingredientele în felurile de mâncare tradiţională.

De undeva, tot trebuie să începi, dacă vrei să schimbi ceva în felul de a te hrăni, iar eu am ales 10 produse de driedfruits.ro, dintre care,  nelipsite în cămara mea ar fi vreo 6 (ghici care!)

PASUL 3:

Găteşte cu mine paste cu busuioc! Meniu pentru prânz.

Ţi-aş dărui un meniu pentru întreaga zi, dar dimineaţa am prostul obicei să nu mănânc. Uneori ronţăi nuci sau mănânc cereale cu lapte. Ori cătină cu miere. Seara mănânc ceva uşor sau fructe, dar recunosc că, dacă găteşte mama varză călită, nu rezist. Noroc că nu locuiesc cu mama!

 

INGREDIENTE

 

– tagliatellele (de mai sus) cu busuioc
– ulei de masline 
– usturoi
– roşii
– parmezan
– sare roz de Himalaya
– busuioc (pentru fanii busuioc nu e niciodată îndeajuns busuiocul!)
MOD DE PREPARARE:
  1. Curăţă usturoiul!
  2. Aprinde un ochi. Al aragazului!
  3. Scoate o tigaie din setul ăla de oale bune, pe care nu îl foloseşti niciodată.
  4. Pune tigaia pe ochi! Tot cel al aragazului!
  5. Pune puţin ulei de măsline în tigaie şi căleşte usturoiul.
  6. Nu-l arde!
  7. Decojeşte 2-3 roşii proaspete şi tocă-le!
  8. Lasă pe foc tigaia până se îngroaşă sosul.
  9. Amestecă!
  10. Cu un minut înainte de a stinge focul, adaugă busuiocul tocat mărunt (dacă nu îţi place busuiocul în cantităţi industriale, nu mai pune!)
  11. Cam de pe la pasul 2, aprinzi şi celălalt ochi de aragaz şi, separat, fierbi tagliatellele cu busuioc cu puțină sare roz,  timp de 7-8 minute.
  12. Răstoarnă peste sosul din tigaie
  13. Aşază in farfurie totul, peste care adaugă parmezan.
  14. Ia o furculiţă, aşază-te la masă şi mestecă încet.
  15.  Să ai poftă!

 

Eu ştiu câteva ponturi, ca să-mi păstrez o stare de bine. Care ţine atât de modul de alimentaţie, cât şi de mişcare. O dată, am dansat trei luni la rând, în fiecare zi, am băut multă apă şi am mâncat aproape sănătos. Ba, chiar am slăbit 10kg. Ţine de voinţă, până la urmă!

Dar, noi nu ştim instinctiv să alegem cea mai bună variantă, decât dacă ne-o recomandă cineva, şi astăzi asta am încercat aici. Nu să vă înlocuiesc felul de mâncare, ci felul de-a mânca, de-a găti, de-a îmbunătăţi, de-a completa, de-a înlocui etc. Din experienţa mea.

Dacă îndrepţi ochiul către interiorul tău, o să dai de o cosmografie proprie. Călătoreşte conform ei, în interesul propriu. Drumul până la o alimentaţie adecvată e mult mai lung decât l-am prezentat eu aici. Nu e uşor să schimbi un drum pe care mergi de mult timp, fără să ştii concret unde duce, fiindcă nu-ţi pasă când ajungi. Dar nu e nici greu, când cunoşti o adresă (aici cu sensul de link)!

Depinde de felul în care eşti momit şi împrejmuit!

Acum, vă las, mă duc să-mi verific tensiunea arterială, că am obosit un pic întru drumul ăsta întru trai armonios, nu pentru că am căutat altundeva, ci pentru că e destul de obositor să te cauţi pe tine şi în tine.

Ca să scapi teafăr, nu construi un alt cer deasupra-ţi, de sticlă albastră, fiindcă poţi să-l atingi, când ai deja unul, de neatins, dar adevărat!

Fotografii de pe diez.md şi driedfruits.ro

Proba nr.8, SpringSuperBlog 2020, Sponsor:

Mi s-a aprins becu’ Today- un preambul întru marketing smARTISTIC

In spring superblog 2020 on martie 20, 2020 at 8:19 PM

Cearceaful e umed și un miros iute de rânced mă face să respir în reprize, sacadat. Pe fruntea mea, lac de sudoare, sar broaşte minuscule. Una mi-a sărit pe-o pleoapă. Aici e momentul!

În care mă trezesc. Brusc! Bâjbâi împrejurimile patului, stau în patru labe şi bombăn. Încă o dimineaţă în care mă trezesc singur! Deşi mă culc cu cineva.

Îl cheamă Rustuff şi, cel mai probabil e sub pat.

Jvrbrmmm, jvrbrmmm….

Nu mă dezmeticesc bine că îmi şi vibrează… umbrela?  E un sunet slab, dar atâtea consoane la un loc sunt enervante.

„E naşpa, naşpa de tot, nu mai pot… E naşpa, naşpa de noi… Naşpa, naşpa ce vine…” (Dinu Olăraşu- Naşpa)

Unde l-am pus? Unde… uff, îmi crapă capul, să-mi amintesc să schimb, naibii, soneria!

— Da! Uff, nu știam unde-mi e…
— Sub umbrelă. Notează!
— Mersi, deja ştiu asta! Dar cum de… Lasă! Stai un pic, nu am pix…uff…uff

Când mă trezesc brusc din somn, gâtul îmi devine fabrică de uf-uri.

— În buzunarul stâng!
Şi buzunarul meu unde…? Scuze…  Acum să vedem unde e agenda… Lasă! Scriu pe mână!

— Atenție, dictez: Salvează lumea… jjjjj de cad jjjj… ourinaşpaAZITling-tling-tling-tling!

A închis ea sau eu?! În fine…

 

(USB Gun)

O urăsc, oricum! Există atâtea  promoţionale wow, da’ ce să vezi?! Ea e stilul clasic, adică ne oferă nouă, agenţilor, promoţionale naşpa, cu diferite ocazii, iar eu le ţin împrăştiate prin casă pentru că n-au potenţial artistic.  Uitând, totuși, de potenţialul lor modest dar util.

Câteva minute mai târziu sunt deja în stradă. Ca de obicei, hainele mele sunt boţite şi aproximativ aceleaşi, la o incursiune sumară în reflecţia geamului uşii de la intrare, dar îmi schimb întotdeauna şosetele şi chiloţii. Pe cuvânt!

Ca de obicei, mi-am uitat ochelarii Lac, de agent, acasă.

Ca de obicei, de vreo săptămână încoace, mă împiedic de picioarele cerșetorului, huzurind la un colț al casei unde locuiesc. Casa mea are două colţuri la cheremul câinilor şi, mai nou, al acestui cerşetor.

Cred c-o face intenționat! După ce trec, aprinde un bec. Nu l-am întrebat de ce sau cum de ghicește la fiecare ieşire de-a mea în ce direcție o voi lua. Nu vreau să atrag atenția. În branșa mea e nevoie de discreție.

Ca de obicei, am parte de doar câteva indicii, iar jâjâiala din timpul aflării lor e un impediment în plus.

Dar eu sunt un agent bun. Cred. Agentul Uff, care doarme cu Rustuff. Agentul Uff! Uff Rustuff!… Uff, îmi vâjâie capul din nou

Ca de obicei, dacă ați ști mai multe, aș fi nevoit să vă împușc! Ce-mi place replica asta! Mi s-a făcut foa…

Jvrbrmmm, jvrbrmmm…. Cearceaful e umed… „E naşpa, naşpa…

Nu! Nu din nou!… Refuz să miros iar cearceafu’ rânced!

— Linişteşte-te, n-au trecut decât câteva minute, ai aţipit în metrou!

— Nu-ţi mai plac colţurile? Acum te ţii după mine?! Şi, de ce miroşi aşa de…

Cerşetorul nu miroase a cerşetor. Miroase bine. Şi, de ce naiba se ţine după mine?!

— Uite ce e… nu poţi să te ţii după mine. Eu sunt…

— Termină cu publicitatea! Nu mai spune oamenilor că eşti spion. Îi sperii! Sau cel puţin spune-le altfel!

Netrebnicul ăsta mă trage în jos! Literalmente, că eram în picioare. De-o mână. Mâna pe care am scris indiciile?! Uff, nu din nou… idiotul ăsta îmi strică ziua şi îmi şterge indiciile cu mâna lui unsuroa… nu e unsuroasă deloc, e chiar fină. Ca de femeie. Cerşetorul e femeie?!

— Sunt şefa ta! Cea care te-a sunat mai devreme, deşteptule! Crezi că o să te las singur într-o misiune sinucigaşă ca asta?

Şefa mea e cerşetor?! Simt cum mi se aprinde becu’! Sau se sparge?

— Te întrebi de ce m-am deghizat aşa?! E simplu: creativitatea salvează lumea! 

Dacă e şefa mea, de ce…

— Ai şters indiciile de pe mâna mea.  De ce?

—  Fiindcă le arătai tuturor?!…

— Păi, şi cine se prindea că-s indicii?! Ce, un spion adevărat ar face asta? Creativitatea salvează lumea, nu aşa ziceai acu câteva secunde?!

I-am zis-o! Today I am a spion deştept!

— Încă nu!

Cerşetorul-şefă îmi citeşte gândurile sau ce? Nu înţeleg cum o face!

— Deţin un control absolut asupra mesajelor care mă înconjoară.

— Şefa…

— Sssstt…

— Domnule cerşetor, permiteţi să raportez: metroul ăsta n-are capăt, aţi observat?

— Nu l-ai ales tu?

— Din instinct, da! Ai zis „salvează lumea” şi na, unde găseşti mai multă lume adunată la un loc?

— Bravo! Ai reţinut toate cele 6 indicii?

— Sunt 7! Salvează-lumea-de-cad-ouri-naşpa-azi.

— Cum ai scris „ouri”?

— Cum se aude.

— Şi cum l-ai scrie altfel, astfel încât să nu mai bată la ochi?!

— Wow-uri sau aş desena un ou şi… Am înţeles unde baţi! Vrei să-mi camuflez mesajele de-acum.

Miroase a cafea. Dintre toate cadourile pe care le-am primit de la şefa mea, da, cana mea de cafea e…

Am înţeles pe naiba! Nu înţeleg nimic din ce mi se întâmplă! Cum poţi salva lumea de cad wow-uri naşpa?! Ce, e promoţie la wow-uri?! De unde să cadă?

Din pat! Am căzut din pat?! Jvrbrmmm, jvrbrmmm

Cearceaful e umed și un miros iute de rânced mă face să respir în reprize, sacadat.  Pe fruntea mea, lac de sudoare, sar broaşte…. Stop, opreşte-mă! Devine obsesivă treaba asta cu cearceafu’ şi n-am timp de coşmaruri acu.

Dacă nici în dimineaţa asta nu rezolv cu promoţionalele vieţii… „E naşpa, naşpa….”

Tu-ți soneria… scuze! Da’ nu te schimb eu?!

— Fii erou, Uff! În vremurile astea nu mai merge nimeni la teatru. Ne-au închis, uff! S-a dus dracului dreptul la cultură!

— Doamnă Director, temporar. Nu ştiu dacă ştiţi, dar eu habar n-am să fiu erou. Treaba mea e să lipesc afişe. Lumea vine, le vede şi cumpără bilet. Simplu! Nu e vina nimănui că circulă acum liber un virus. Cât o să mai circule? O dispărea el!

—  Uff, până dispare el, dispărem şi noi! Dacă nu găsim ceva care să rămână wow în mintea lor, or să uite şi drumul şi că le plăcea teatrul. Gândeşte-te! Fii erou Uff!… Iar acum ieşi!

Ieşirea (din coşmar!)

Am ieşit din biroul ei descumpănit. To be or not tu be… lipitor de afişe. Eu sunt doar un lipitor de afişe. Bine,  mă ocup şi de agenţia de bilete şi găsesc, uneori (spre deloc) strategii prin care să atrag şi mai mulţi spectatori. Ultima strategie, înainte de virusul ăsta nenorocit, a fost să adaugăm, în preţul biletului, un voucher pentru pizza. Slăbuţă ideea, oarecum, dar na, teatru de provincie… Acum pe o „frumoasă” cale de dispariţie, că suntem un teatru independent.

Şi-aşa stăteam prost cu multe altele şi aducem de-acasă tot felul de lucruri. De la becuri până la… Tot! De fapt, să fiu sinceră (la feminin, da, că sunt femeie, surprizăăă; în coşmarurile mele de mai sus eram bărbat!), avem cu toţii pe-acasă tot felul de obiecte care pot fi folosite şi în teatru. Asta ne salvează adeseori.

Obiectele şi ideile creative ne scot din impas!

Pe mine mă ajută simţul artistic, dar şi copiii cu care lucrez, că sunt întotdeauna în pas cu noutăţile.

De la ei, spre exemplu, am aflat de becurile lanternă de la Today Advertasing. Le aveau pe acasă, doi dintre ei, primite de părinţii lor, ca materiale promoţionale de pe la joburile lor. Am avut doar două, dar wow, ce efect special au produs pe scenă şi ce s-au mai distrat coşarii cu ele, în „Mary Poppins, supercalifragilistick”. Ultimul şi cel mai nou spectacol al nostru.

(vezi minutele 4.30 şi 28.30! )

Să vă povestesc! Mary Poppins a noastră nu este un spectacol clasic. Și nu e om. Sau, poate că e om, dar un om atât de special şi de magic, încât ne-am hotărât să o înfăţişăm publicului drept stare. Şi de-asta am inventat 8 Mary Poppins. În spectacolul nostru, nu zboară nimeni cu umbrela, că nu avem buget, dar cu toţii sunt pregătiţi  oricând s-o facem. Din inimă, nu din obligaţie!

— Termină cu reclama!

Eu o termin, da’ tot o să pară că îmi fac reclamă şi în continuare. Fiindcă…

Tot eu mă ocup şi de recuzită! Şi de sunet! Eu regizez. Eu conduc Teatrul. Care nu e chiar un teatru, e un Atelier de Teatru, dar ne comportăm ca şi cum am fi profesionişti.

Eu sunt propriul meu erou, cum ar veni! Dacă se pune problema să fii erou, mă rog! Şi aici se (im)punea!

(Și, da, te-ai prins, eu m-am chemat la mine în birou ca să mă trimit tot pe mine să găsesc o soluţie să nu ne uite spectatorul! Şi ne mai numim Şi Atelier de Teatru TREIspreZECE. Perfect!)

— Vrei umbrele cu anumite culori, forme ori mesaje?!

La fix! Aici intră în scenă omu’ de la lumini, că-l uitasem. Exact ce-mi trebuie, lumină, multă lumină! În teatru, umbrele sunt colorate, în viaţă sunt toate sumbre!

— Uff, încetează, nu te mai comporta ca un antierou! Today e soluţia, nu o căuta mâine! Dacă vrei să nu te uite lumea, când or trece toate, adică virus, izolare, panică etc, gândeşte acum strategic, că s-a săturat lumea de pizza. Sau de cafea, că ai uitat să aminteşti de cafeaua pe care o serveau spectatorii la sfârşit în „Cafeneaua” lui Goldoni. Şi era în 1999 când ai făcut asta! Doamne, cum mirosea a cafea în timpul spectacolului!

Ai fost vizionar atunci, fii şi acum!

— Mă laud?! Iar?

Nu ştiu cine vorbeşte acum, uneori sunt şi maşinistul.

Actorul?! Nu, actorul nu sunt!  Eu-actorul nu mai joacă pe scenă, nevoit să joace toate rolurile de mai sus. Deşi, aparent nu seamănă a evoluţie, ea se produce din nevoi, din alte circumstanţe. Habar n-aveam că eu pot fi atât de mulţi şi multe!

Gata, ştiu ce-am de făcut! O să inscripţionez mici daruri, pe care le-ar primi spectatorii, la intrare, în preţul biletului. Împreună cu Today Advertasing! Poate fi o replică sau…

Stop! Mi s-a aprins becu’, nu reflectoru’! Doar n-o să scriu aici ideea, ca să mi-o fure alte teatre! De stat, spre exemplu, deşi ele-s asigurate în perioada asta, dar parcă poţi să ştii?!.

Uite cum facem, ca să nu te las nelămurit pe tine, spectatorule!

Tu îţi înţelegi darul?

Eu fac să tremure lucruri şi oameni. Deşi, poate nu ştiai, totul, dar absolut totul vibrează, într-un mod natural. De fapt, cu toţii vibrăm la o frecvenţă proprie şi rezonăm, mişcând ce ne dorim! Urnind adeseori pe alţi poesori de daruri.

Uff… Am încercat astăzi, aici, o posibilă definiţie a publicităţii. Una ceva mai artistică și pe gustul meu. Fiindcă publicitatea e diferit percepută, de la om la om. Ca şi un spectacol de teatru, de altfel…

Dacă eşti în căutare de idei pentru a te promova altfel, smart, prin cadouri wow, Today Advertising are un site supercalifragilistick şi chatchy! Te invit să vezi cu ochii tăi!

Delirul de mai sus e de la atâta stat în casă, duminică se împlinesc două săptămâni de izolare. În care m-am gândit cum naiba s-o scot la capăt ca independent. Cam mult şi cu ocolişuri, când, de fapt, dacă mă uitam, mai întâi,  la câine, m-aş fi prins mai repede ce e de făcut. La Rustuff, da! Prosopul-câine, că eu am pisică, dacă mă întrebi ce animal prefer.

V-am povestit de „Pisica Verde” (un spectacol din 2018)? Ei bine, copiii n-au găsit o pisică verde, ca să mi-o dăruiască la premieră şi mi-au luat căţelul ăsta. De la Today, of course! Şi-aş fi dormit liniştită dacă îl vedeam de la început, că mi-aş fi amintit de unde e! Da’ dacă s-a ascuns sub pat… sau poate că pisica?!… În fine! Bine că m-am deșteptat!

Poate că situaţia e TodayNor… way acum, dar nu mă las! N-aş fi eu cea care sunt! Sau cei, că dacă Eu e(este!) mai mulţi şi mai multe?! În fine…

Acum mă duc, că mă aşteaptă ei, toţi şi toate EU: avem şedinţă de marketing smARTISTIC. 

Da’ şi când ne-om reîntoarce în pâine! Curând, sper! Cu o nouă strategie!

Mai întâi, însă, o să-mi schimb soneria telefonului:

„Din cer şi din pământ, am să te-adun din toate câte sunt, din ape ori din nori, din strălucirea unor mari vâltori” (Dinu Olăraşu- Din cer şi din Pământ)

Salvează lumea (ta) de cadouri promoţionale naşpa!

(şi de sonerii ciudate)

 

 

Proba nr.7, SpringSuperBlog 2020, sponsor:

Credit foto: todayadvertising.ro