Când clonele nu-s originalul

Acum vreo 7 ani s-a scăpat Vanghelie la „almanahe”. Și mie mi-a plăcut cum a greșit și m-am botezat după greșeala lui. Da’ după ce mi-a plăcut mie, gratuit, pe wordpress, le-a plăcut și altora, pe punct ro.

Și după ăia pe punct ro, s-au trezit și alții, cu un almanahe (mai) mic. Aceștia din urmă modești, nimic de zis. Ce ne mai place „almanahe” ăsta!

Clonele au apărut cam la vreun an și jumătate de când apăruse almanahe-ul meu, astfel că i-am bănuit pe cei ce dețin site-urile de o revelație de moment și nu de același drept de a specula, precum am făcut eu cu greșeala omului.

Pe-atunci nu auzisem de SEO și nici nu mă gândeam la extensii.
Acum văd că punctro-ul e în vânzare. După ce îl populaseră cu tot felul de filmulețe. Cică divertisment, N-o să-l cumpăr, nu vreau să mă fac moșiereasă încă.

Almanahele mic încearcă încă, în imagini, ce încerc eu în cuvinte.
Ce încerc eu în cuvinte e că îmi amintesc unele expresii arhifolosite, proverbe, zicători etc și încerc să le poetizez. Printre altele… Ei le miștocăresc.

Nu îi acuz de nimic, dar puteau să se numească „Urzica mică”? Puteau, da’ le-a plăcut mai mult „almanahe mic”.

N-aș fi pomenit despre asta dacă nu aș fi simțit să fiu solidară cu un colaborator de-al meu(și-al multora dintre noi, cei care ne citim unii pe alții), lenjeriipat-outlet.ro, pe a cărui pagină de facebook am citit această atenționare.

Și mi-am amintit!

Acuma, că mi-au împrumutat almanahe-le, nu e bai! Nici măcar nu mai pomenesc că o perioadă mă bombarda lumea cu întrebări dacă-s tot eu. La urma urmei, acest Almanahe nu e o afacere, nu am pierdut vreun client important.

Dar dacă ar fi fost? O afacere.
Așadar, dacă ajungeți in paginile mele, deși vă doreați o lenjerie de pat, o găsiți!

O găsiți dacă intrați pe ușa „atenționare”. Acolo veți afla cum puteți deosebi firma reală de firmele-clonă.

După mine s-au luat numai doi. După ei, însă, vreo zece.

Despre căzutul bine la pat

Nu! N-am căzut eu la pat. Nimănui! Nici măcar mie!

N-aș fi revenit nici plătită —, dar pe urmă m-am gândit că mai bine revin plătită, decât deloc —, căci nu numai că n-am timp, chef, ce să mai spun, cui să mai spun, dar nici nu se întâmplă nimic.
Ca dovadă, iată cum și cât am ars-o eu de poetic în Ianuarie.

De ger

Mi s-a rupt ciorapul de parcă
am călcat pe cuie,
nu știu de unde vin,
nimic nu e bătut în cuie.
Unde să mă mai duc
cu ciorapul rupt?
De ger
Deger,
De ger
să m-ascund.
Calc podeaua foarte-ușor
să nu-mi rup ciorapul celuilalt picior.

După câteva zile am rămas la:

Mi-am rupt ciorapul în călcâie
de parcă am călcat în cuie,
Cuie, cuie,
Cui’e rece acum fără ciorap?

Acțiune?! Oho-ho-ho! Multă!

Și dacă înlocuiam ciorapu‘ cu o lenjerie, ieșeam bine. Și în aia scurtă, dar și în aia lungă, renunțând, desigur, la călcâie și găseam eu ceva să rimeze cu cuie. Ei, și aici vă las cu libera voastră imaginație. Înlocuiți singuri!

Apoi, am răcit. Am luat o singură pastilă, un antibiotic, și am făcut-o comandant. Pe la jumătatea lui Ianuarie. Și, cum mi-a mai rămas o jumătate, am răcit-o și p-aia. De pomană!

Întotdeauna găsim o cale mai bună!
Și drumul sună. Și, gata…sfârșit de Ianuarie. Despre căzutul în foi, cam asta! Nu am cu ce să mă înfoi, se vede! Se vede!

Oooo, dar începutul lui Februarie m-a prins(în pat!)cu asta:
Te voi fi, cine ştie ce,
când voi şti
să fiu chiar tu…

Și aici s-a rupt filmul. Dacă era vreun film, că nu prea cred. Îs ca patu’ fără lenjerie?!
Îs!
Ca lenjeria fără imprimeu?!
Ca promoția fără una gratis cu una plătită?!
Îs!

Na, Alma Nahe, scoală-te în lumea scrisului cu ceva, dacă-ți dă mâna!
Mâna dă, ar da, săraca! Da’ nu dă mintea mea și nici lumea viselor nimic.

Da’ uite că (îmi) dă, totuși, cineva ceva:
Vrei să scrii despre lenjerii de pat?
Am vrut!
Câte nu poți scrie despre lenjerii?!…da…păi…
Da!
Am vrut!

Dar…gândurile zboară asemeni petalelor de trandafir în întuneric. Nu le vede nimeni!

Și nici promoțiile nu le vede nimeni, dacă nu se găsește cineva să le scoată-n calea omului, pe Autostrada Portofelului ori pe Cărăruia Buzunarului.

Așadar, am revenit numai cât să (?) spun că dacă patul tău n-are o lenjerie și vrea una, cumperi și primești două. Cad bine la pat! Și, un pandativ, în formă de inimă, aur de 14 K. Dacă ai noroc, sunt 3 de toate, unul poate fi al tău. Cumperi în perioada 1-12 Februarie(inclusiv, până la ora 23.59.59) o lenjerie și pe 13 Februarie, la ora 10.00 A.M. sorții hotărăsc dacă ai și o inimă de aur. Asta o să afli până în ora 13.00 A.M. Te sună ei! Și, în sfârșit, pe 14 te sună curieru’, îl rogi să urce, îi arăți lenjeriile…sau nu-i arăți nimic! Și inima e a ta!

O promoție lenjeriipat-outlet.ro de Valentine’s Day.

A, și încă ceva. E vreo promoție la cuvinte, știți vreuna? Dacă, cu ocazia lu’ Valentin ăsta, apare ceva, să mă anunțați și pe mine, cumpăr unul și poate oi primi două! Că inimă de aur am!

un vis, ocale, un om

Cine știe ce se-ntâmplă
Când cuvinte nu culeg?
Poate-s în a lor visare
Și se îmbrâncesc, s-aleg!

Cine știe câte-ocale
Vrând să prindă-n poezie,
Au pe fiecare sunet?
Coală albă de hârtie?

Cum să șterg a lor greșeală,
Cum să sting vulcanul lor?
Când abia de îmi sting dorul
De un om, ce-i tatăl lor.

El le naște, eu le cresc.
Lumea noastră o zidesc.
Pe câmpii ne amăgim,
Visul noi ni-l povestim.

De-aș putea, aș ordona
Din cuvinte, lumea mea.
Neînțelese fapte pure,
Căi prin văi și prin pădure.

Cine știe ce iubire
Stă în tufele de mure
Ori ce dragoste-a decurs,
Dintr-o scorbură de urs?

Stați cuvintelor frumos,
Vă așez în vers duios!
Nu mai căutați pricină,
Că vă smulg din rădăcină!

Astăzi, v-aștern simplu-așa,
De mă vrei, tu spune-mi: Da!
Și-o să facem nuntă-n soare,
Eu, văzduhul, el… și-o floare.

Psilunaticii de astăzi îi găsim la psi în tabel, când l-o afișa l-a afișat.. 🙂

Azi

Pe buzele mele,

pe buzele tale

sunt două toamne,

ca două doamne.

Rod le culegem,

când le-nţelegem

soarele-n casă,

luna pe masă.

Din lume nouă

vin amândouă,

una-i o zână,

cealaltă-i divă,

gospo-amândouă,

în gură plouă.

Las să-ncolţească

urare-n spunere-almanahească:

Zână balanţă,

să ai vacanţă

de la urâte

zile şi rele,

doar bucurie culege-n panere!

Tu, Gospodivă,

rămâi activă,

rimă în zâmbet,

prin păr, doar cântec.

Vouă-amândouă,

un strop de rouă!

Scutur o floare

şi din petale

vă fac cărare şi

celor care,

socot ireale

ambele toamne.

Cad ouă, Doamne!

Cadou, ă, Doamne?!

.

Obsesia fericirii

Fericire,

balsam peste iluzie,

o picătură dulce din amar,

singura goană-nfăşurată, nu în mantie,

ci-n draperie, împiedicându-ne,

ferpar,

cenuşă,

praf stelar,

metamorfoză într-o linguriţă,

bizarerie între ac şi iţă,

femei, bărbaţi,

copii,

mişcări de revoluţie

şi feeling cu cheiţă.

În căutarea ei suntem cu toţii, negreşit,

obsesie legală,

căci nu-i normal să fii nefericit,

dar astăzi zic:  Jos, fericire!

Eşti când câine,

când pisică…

M-ai manipulat şi

m-ai tâmpit!

Obsesia nefericirii e mai fluture,

paietă,

e mai şic!

Spunsieu şi Scorpio s-au bătut cinstit (şi provocate de mine) pe cartea lui Mihai, „Vând Kilometri”.  Adică au cerut cartea. Ca să le-o dau, le-am cerut să mă fericească cu câte 7 cuvinte de fiecare, că n-aveam nicio idee de unde să pornesc cu peioraţiile pe aceast subiect şi le-am asigurat că în funcţie de uşurinţa cu care voi folosi cuvintele lor, voi hotărî înspre cine se vor bifa Kilometrii parcurşi de carte.  În plus, fiecare din ele s-a jucat cu cele 7 cuvinte ale celeilalte, în câte un comentariu. Că le-am provocat, na! Le redau şi aici, căci sunt minunate şi sunt şi la temă, cea a psilunelilor, „Obsesia fericirii”.

Spunsieu: Am asa un feeling ca fericirea nu este decat o goana, tinand o lingurita cu un ou in gura, incercand disperata sa pastrezi echilibrul, o cursa in care desi alergi de una singura dupa barbati ipotetici, ajungi pe locul doi. Si mai ramai si cu un gust amar in gura…De la metal, evident!

Scorpio: Daca as folosi balsam stelar, poate ca buzele mele ar metamorfoza acea picatura de iluzie, intr-o clipa de fericire si cenusa indoielii din sufletul meu ar imbraca mantie de siguranta si certitudine.

Scorpio a fost şi mai harnică şi a inclus cele 7 cuvinte ale ei şi-n pisiluneala sa.

Cum m-au chinuit cuvintele lor, nu mai povestesc! Eu m-am vrut fericită cu ele şi am fost!  Dar faţa Jorei cred că e grăitoare. 😆  De vreţi să încercaţi fericirea şi voi, poftiţi la cuvinte: 7, 14, câte vreţi! La sfârşitul acestei zile voi anunţa printr-un update la această postare şi fericita câştigătoare, poate şi cu ajutorul vostru. 🙂

Restul psilunelilor le vom găsi, de le vom căuta, ca de obicei, la psi©.

Update:  And the winner is…Spunsieu.  Feeling ăla al lui Scorpio mi-a dat serios de furcă, şi cum am zis că voi da cartea în funcţie de uşurinţa cu care voi folosi cuvintele, mărturisesc că mi-au fost mult mai la îndemână cuvintele pe care Spunsieu mi le-a adus întru joacă.

Le mulţumesc amândurora pentru cheful de joacă.

Desenele străzii

Eu nu ştiu să mă uit altfel în tine,

de la fereastra mea, decât aşa,

străzi din cuvinte în

culori de cer, de pământ –

caligrafie a dragostei mele, oarbe.

psilunatici: psi, Scorpio, SexulSlab, carmen pricop, Vero, anacondele, tineriu, simonaR, lili3d, Gabriela.

Scrisorile…

Dragă zână,

Alma rimează cu palma…
M-am gândit adesea că na, he(i)-ul o s-o ţină departe, deşi, la o adică, palma venită la timp e tot generozitate, dar alcalină.

Mai ţii minte?

Ţi-am zis „La Fee, mărul îl păstrează autorul şi-l mănâncă de sete. Iar îmbrăţişarea pot s-o cedez eu, câţi sunteţi? (Mă rog, dacă acu o să se înţeleagă că sunt un fel de curva regimentului Frunze-n Vânt, asta e!)”

Iar tu mi-ai zis “Eu sunt unica La Fee! “…Până la urmă, adevărul ţi-a ieşit.  Tiptil, să nu supere, căci ai şcoala zânelor bune.

Pot să suflu cu aur, dar nu se cuvine să-nmulţesc acum trei cuvinte de bine cu cuvinte-zmeie, căci în poveşti, paloş măreţ se aruncă în lună ori soare, aşa e, dar ori ca să stea şi să mire pe proşti, ori ca să cadă cu fală, în chip de palat .
Şi nici maniera plie nu-mi stă-n fire, baletul mă pune pe poante, şi râd, căci mâna-mi cunoaşte din poignet alte atingeri.

Nota de sub sol:

Tu-mi spui Alma, Generozitate senină, lumină lină, etc. Să mă vezi când sunt întunerec repede, priporoasa de mine!

Eu o să-mi zic, începând de ieri(dintr-un gând) şi de azi, de la pagina 77  a „Scrisorilor…”(ce poate fi comandată aici),

Alma Nahe.

De azi înainte, fluturii îşi vor scutura aripile şi aşa va ieşi  de sub tipar şi curcubeul meu.

Fiindcă, până la urmă,  niciun curcubeu nu e la fel.

Pentru tine, La Fee, contesă de Chou-Fleur, azi doar

Linii,

una sub alta.

Tăcerea nu e întotdeauna spaţiul dintre ele.

Noi mergem pe linii drepte, fără vreun capăt,

acrobaţii paralele.

Sub fiecare linie o mare de străbătut,

deasupra  întotdeauna încă o zare de temut.

Ne păstrăm echilibrul până la primul punct.

Apoi sărim.

Dacă sărim drepţi, nimerim cu capul în picioarele celui de sus.

Dacă sărim strâmbi, cădem cu picioarele-n capul celui de jos.

Linii ondulate,

după un timp ne facem una cu linia,

devenim lineari.

Nişte lineari sss…inusoidali.

                                                                                         Cu drag,

                                                                              Baronessa de Moale, Alma Nahe

O cafea…întinsă spre tine

Sau o mână(obosită, c-am râşnit cafeaua)…da’ după ora 22.00, ca să nu fur startul.

 

Almanahe, cap cu cuc,

dă prima cafea din club.

 

Ceea ce sss…cricri…u eu pe aici e un fel de comunicat. Sau, mai degrabă, o slujbă săvârşită la anumite ore din zi. Eu le zic postărilor tradiţii ritmate. Bine, asta când nu le zic gânduri de midinetă. De când mă ştiu, am piraţi în gene. Uneori vă servesc cu apă de ploaie, alteori umbrele…bulele etc.

Bulele mi le dezumflă pene albastre.

Câteodată cânt. 

Oare poţi dansa pe fondul scârţâitor al unei uşi neunse?

Într-o zi l-am prins pe D-zeu fumând, într-alta zi m-am trezit în tromba iluziei, dar în fiece zi mă uit în mine ca într-un meniu.

Şi-n tine!

O mişcare literaLă a unei lăptărese. 

N-o mai lungesc, o las aşa, scurtă, amară, tare: azi 5 ani de wordpress. Serviţi(-mi)-o! 🙂

Coli-n delete

De o vreme se strâng albe, nu se mai vaită sub greutatea ninsorilor. Poate că e timpul lor la fel de alb, precum le e îngheţul, nu? M-am deprins cu pacea vorbelor, care rămân închise în gând până la primul dezgheţ. Sunt pe un drum care n-are linii, are mai multe puncte. La capătul fiecăruia nu stă nici întâmplarea, nici sensul dusului, ori întorsului.
Dar e unul în care mă opresc acum, aici, şi de-aici încolo, punctual, îmi voi îndoi iubirea cu apă.
Vreau să încerc şi noi vindecări…Acesta nu e un anunţ, e mai mult un denunţ. 🙂

Să vă faceţi numai bine, dragilor! Să vă fie cald şi împreună! Să vă fie Crăciun! Mie îmi e Moş.

Almanahe la SuperBlog

A. Catalog SuperBlog:

28. Pe semne, trebuinţă :79

27. Crist alin: 82(-10 penalizare întârziere)- 72

26. Real…itate :82

25. Ablaţia încrustaţiilor :100

24. Pick-up: 90

23. Al cincilea anotimp :90

22.Ziua Retragerii: 100

21. Unde :90

20. Stepper: 91

19. Cale-n dar… :95

18. Busolă: 85

17. La Manechin :100

16. Mesajul ascuns:90

15. Iubire etc.: 85

14. Fereastra :90

13. Drumul gândurilor…NH&eu :92

12. Îmbogăţeşte& elimină :82

11. Boreală :78

10. Zăbala :77

9. Padele şi pagăi…O altă călătorie-n regatul de hârtie :72

8. Regele Şopârlă. Blânda paradă… :60

7. Pe dealul Roţii :92

6. Zor.ro :82

5. Unplugged Storiette (o poveste de Crăciun) :99

4. Trei luni, cu rotundu-ntreg : 90

3. Sistemul OKtal sau Omul-dar: 75

2. mmMix&Match: 96

1. Avensis: 80

L.  Acum, la finalul SuperBlog 2012, ce parere ai despre competitie?

Un concurs! Concurs, de la „ne-am dat concursul”… Nu o luptă, nu o întrecere.

M. Ce ti-a placut, ce nu ti-a placut si de ce?

Mi-a plăcut intenţia din cuvânt. Nu mi-a plăcut aplicarea ei, dar fireşte, sunt subiectivă. Mi-a plăcut prezenţa cuvântului „creativ”, cu derivatele lui. Nu mi-a plăcut cum a fost susţinut prin punctaje acordate unora care-şi exersau „pupăturile” deloc creative.  Notarea articolelor mele(şi nu numai) dovedeşte că se poate şi fără. Evident, cu câteva puncte scăzute acolo unde nu a existat logo-ul firmei, pe care l-am pus doar dacă era una dintre cerinţele probei.

A. Cum ti-au parut temele? Care tema ti-a placut cel mai mult?

Temele, cum să fie, şi ele ca temele. Înţelege fiecare ce înţelege şi de-aici puncte de pornire, puncte de oprire. Şi, cel mai important, punctul de jurizare. Care, de cele mai multe ori, n-a coincis cu cerinţa. Unde-a coincis, laudă! Cel mai mult mi-au plăcut temele de la Luxury Gifts şi urmărirea punctuală a implicării participantului. Unde nu, revizuire! Dacă ştii ce-ai cerut, dragă juriu, arată! Fii ferm, nu bălăci apele cu reacţii de om, dar cu pretenţii de supraom atoateştiutor. Eu am înţelegere pentru cei ce nu înţeleg tot, sau care, organic, nu suportă un anumit gen de manifestare prin scris. O am, fiindcă ce nu-mi place, nu citesc şi pot înţelege asta şi la ceilalţi. Dar pe mine nu mă obligă nimic. Pe juriu, însă…

N. Ce sugestii ai pentru imbunatatirea competitiei in editiile viitoare? Ce ai face altfel sau, dimpotriva, ce ai dori neaparat sa ramana la fel ca in acest an?

Ca să vă rămână acelaşi număr de concurenţi, e de lucru. Poate că pe ei ar trebui să-i întrebaţi mai întâi de ce n-au rămas. Eu am rămas numai şi numai fiindcă îmi place să merg până la capăt şi fiindcă mi-a plăcut Claudia Pătraşcu, prin implicarea ei, ca şi organizator. Am câteva sugestii, dar n-o să le fac publice, le voi discuta în particular cu organizatorii, dacă vor dori, fireşte. Sunt de evitat unele afirmaţii, sunt de punctat altele. Şi se poate în manieră elegantă, fără trimiteri şi porniri războinice. Sunt foarte curioasă cum s-a văzut, sau ce s-a văzut din afara acestui concurs. Din perpectiva celor ce citesc pe-aici. S-a modificat Almanahe? A luat-o razna? Aşteaptă cineva „să redevin”? Din interior, prin implicarea-mi, am urmărit potenţialul meu de-a merge pe o cărare propusă de alţii. Voi, organizatori SuperBlog, vă declaraţi mulţumiţi? V-au ieşit „ploile” prin participarea-mi? 🙂

A. In ceea ce priveste sponsorii si jurizarea, care este preferatul tau si de ce?

Am avut dreptul la 3 contestaţii, nu mi l-am exercitat. „Juriul”  e de fapt un om. Cu gusturi de cititor şi atât. Mie mi-a plăcut cititorul Diana, de la Luxury Gifts. Articolele care-au fost notate cu note maxime la probele(3 la număr)Luxury, au avut şi comentariul juriului la postare. Şi nu banalul „mi-a plăcut”, ci explozie de sentimente, stări. Dacă aş avea 100 de puncte(fie ele şi de vedere) le-aş dărui ei. Dăruirii vizibile i se cuvine dar.

H. Ce alti sponsori ai dori sa sustina aceasta competitie?

N-am preferinţe. În fond, contează implicarea celui delegat să noteze articolele, mai puţin firma. Aş adăuga că şi pregătirea celui ce jurizează. 🙂

E.Ce aranjament floral ai dori sa-i daruim sponsorului tau preferat?

Diana, pentru tine, flori!

ALMANAHE mai zice despre SuperBlog atât: Felicitări tuturor participanţilor!