Subtitluri

În luxul toamnei,
în moalele Bucureştiului,
un corporatist muşcă
pliul soarelui
în aburi de lux.

În miezul lui Lapte

Motto: Să fii mai mult decât un om fan gust, niciodată în miezul tare şi amar al curgerii lucrurilor, ci-n miezul lor, în crustă de lapte!

Coajă uscată,
pe tâmplă, arşită –
cuvinte cu miez.
Abur de  lapte
m-abate. În abandon,
cuvinte – ca ape
chioare, îmbată
umbra. Ca stele, devin.
Dosar de frunze,
cântec văpaie,
deşir gheme din soare,
mi le fac straie.
Ablaţie a
Căii Lactee, şoapta,
lanternă-n ruine.
Poet absorbit,
în graiuri de vânt, gând
abscons. Pulsaţii
în spume-oglindă
fereastra. Absenţă în
Brumar şi-un somn
purpuriu. Spaţiul
mut, în abrogaţie
pădurile fug
în miez de lapte.
Ceaţă-n gură lăptoasă,
pustiul nu pleacă.
Aberant suflet,
în limbă podobnică
naiv abundent.
absolvent veghei,
din nou s-a abreviat.
Cortegiu zilnic.
Om şi pisică
împreună, ca un lanţ.
Trai ne-nneacă!

1.  Text înscris în etapa a V-a  a SuperBlog2013; Sponsor: 

2.  Fotocredit : Alma Nahe.

3. Textul participă şi la duzina de cuvinte, azi un superjoc în ab-uri, al clubului psi©: Matilda, carmen pricop, Doar online, Vienela, Adriana, Sonia, Scorpio, Laura Laly, Adrianapoem, Ioana.

4. Aşa cum v-am obişnuit deja, şi Jora (prelungirea mea felină) are varianta ei de echitaţie… în lapte:  Mândruţa descuie…

Azimă

 

Meditaţie.

Cer ca de aluminiu

în mine, ulcior.

 

Aşteptând trenul

împletesc şine-n zare,

platoşă de fier.

 

Coajă uscată,

pe tâmplă, arşită-n

cuvinte cu miez,

 

melcul lunecă.

Jocul spiritului de-a
înfăţişa tot,

 

glod umed mustind.

Frământăm cocoloaşe,

modelând clipa-n

 

drum-ţintă… o

hoinăreală comună
şi rătăciri.

 

Speranţa e-n sus,

vitraliu terestru cu

porturi albastre.

 

 

 

Am fost odată prieteni

am fost odată prietenă cu

flori parfumate

sunt dorinţele tale

deschise-n noapte

dar

chiar şi vântul vrea
să devină o plasă
pentru prins fluturi

am fost odată prietenă cu

înaltul ierbii

sunt cuvintele tale

încurcând paşii

dar

chiar şi uitarea

se-nnoadă rod durerii

mugur de fluier

şi cum

în cuib infinit

materia e nimic

din nimic şi-un pic

acum suntem doar nişte

petale albe plutind

pe râul întunecat

al nepăsării.

dar

am fost odată prieteni

 

 

Pentru tine, Katia, pentru că ai întrebat,1% lălăială almanaheiască-n pădure, la la(ptop), în doru’ lelii, căci restul de 99% e aici, al altcuiva, cu drepturi depline.

 

Pe aceeaşi temă găsiţi pisiluneli şi la alţi purtători prin cuvânt 

psi©, jora, dordefemeie, Vero, Scorpio, Some Words, carmen pricop, cammely, virusache, carmen, tineriu, dragoş, anacondele, aburi de cafea.

Durerea mamei

(bunicii mele, mama mamei)

 

cu sânii lăsaţi,

îngreunată umbră

pe culmea vieţii,

floare de plumb

rugină pe os, puterea,

scurgând-o în jos. 

cu chip veştejit,

grădină-n floare încă,

primind pieirea

senin, în ochi

cătând bob de iertare.

în zare, unsoare.

o doare pieptul

în braţele fiului, 

sârmă ghimpată.

tabelul psi©-ului, pe aceeaşi temă, mama, au mai scris şi:

1.	Vero	2.	carmen pricop
3.	cammely	4.	anacondele
5.	tibi	6.	Scorpio
7.	Irealia	8.	Dictatura justitiei
9.	dordefemeie	10.	tineriu
11.	altcersenin

Impas

Ea nu se mişca,

mângâieri luau vamă,

cruzimea bălea.

Drept unghi maculat

piatra, chivară-n suflet,

fereastră-i în gând.

Creşte tăcere.

Melopee-n noapte, din

piatră, murmurul.

Chip de marmură

luciul ei stins se sparge-n

zid, rocă aspră.

Culoare-n ape

şi mlaştini, în sâmbure,

spaima mocneşte.

Întunecarea

vine din cosmos mândră

la nouăşpe volţi.

 Cu vânt otrăvit,

speranţa pâlpâie la

marginea vremii.

Uitarea minte

ca un somn fericit pe

tărâm de gheaţă.

Cale-n dar şi o

lună vânătă-n mâini

voinţa stă-n umbră.

În plumb cenuşiu

pe foaia-mi e toamnă iar.

Se scurge mustul.

Metamorfoză,

litere arzând, frig pe

curbura lămpii.

Menestrel,  somnul.

Insectă uriaşă,

durerea s-a stins.

cu ochiul observatorului ultim, 12 m-uri şi la psi©, drugwash, drugwash,  tineriu(o dată), tineriu( de două ori), carmen pricop, verovers, veronicisme, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely, d’agatha.

cuib de pace

apa  desface

unde, totul se leagă

sferă cu sferă.

Stări postume…

greiere cântând_

pe umeri de trandafir,

o rugăciune.

 

cu coapse, pântec

biserica are sân,

goală-n rostire.

 

sunt jumătate.

dar pentru tine însemn

un tot cumpătat.

 

nod umed în gât_

urma cuvântului “nou”

sub un felinar.

 

în miez de ceartă,

nervura cuvântului

străpungând umăr.

 

obraz  încolţind_

dâre de gând se preling,

mărgăritare.

 

în umbra pleoapei,

semn de toamnă târzie:

îngreunate ploi.

 

prăduind copaci,

poet cântă natura:

dosar de frunze.

 

ce noapte rece!

ceainicul fluieră lung,

trenul nu vine.

 

privea cu nesaţ

în gol, fără hotare

visând decolări.

 

clădesc în nisip.

întreagă, devenirea

dărâmă un zid.

 

e sigur să zbori

dacă ai unde să cazi_

stări postume.

hai ku cercu’ psi©, tineriu, Carmen Pricop, dor, irealia, scorpio, virusache, carmen, vero,  jora, veronicisme!