Poate că, nu conștientizăm cu toții, dar atunci când vorbim, scuipăm. Unii, la nivel de fântână arteziană, alții la nivel de cap de duș acoperit cu calcar 99%. Asta se întâmplă și când mâncăm, chiar dacă n-am atins toate feliile de pizza cu mâna, să zicem. (?) Asta mi s-a întâmplat și mie ieri: n-am gândit.
Ieşisem în oraş, mă relaxam, cum s-ar zice! Mai rămăseseră vreo trei felii de pizza în farfurie, le-am împachetat și i le-am dat unei băbuțe căreia îi era foame și poate nici nu știe ea ce vremuri trăim. Pe terasă, mai erau 10 sportivi Steaua (scria pe tricouri şi pe rucsacuri cărui club aparţin, care jucau cărți (peste farfuriile cu mâncare) și un domn, ce comandase mâncare și pentru o a doua persoană, care întârzia și, care, în tot acest timp a vorbit la telefon. Soneria… hehe, din alte timpuri. Transportatoare, oricum…
Gestul meu de milostenie nu a trecut neobservat, s-a făcut liniște un moment, apoi au continuat cu toții să joace cărți și să scuipe fiecare peste farfuriile celorlalți, vorbind și râzând. Fiindcă mă simțeam prost, mi-am turnat singură din sticla de pepsi cu nr 2, pentru că în timpul ăsta mă conversam cu chelnerița și eu stăteam jos, pe scaun. Mi-am luat ochii de la gura ei și m-am uitat la mâinile ei. Mi-am dat seama că le mai văzusem undeva. Pe farfuria mea și câteva degete în, lângă blat și pe pahar.
În timpul ăsta, distrăgându-mi atenția, au intrat pe terasă o doamnă cu fiul adolescent. Înainte să intre, au rămas în fața ușii, au scos două șervețele umede, s-au șters pe mâini, apoi copilul a deschis ușa, politicos, pentru mamă. Pe urmă, o altă ușă, care dădea în alt separeu al locului.
M-am spălat pe mâini și înainte, regulamentar, și după. Înainte, era uscat pe lângă cele două chiuvete. Acu era inundație, oamenii se spală și pe lângă… Fiindcă a plătit prietena mea, cu cardul, am răsuflat ușurată că n-am mai băgat mâna în portofel, unde nu prea îmi vine s-o mai bag deloc, in ultima vreme, din diferite motive. Locomotivă, nu glumă, gândurile-mi!
Aceasta ar fi radiografia unei zile în care antreprenorul de mine a vrut să se relaxeze (11 Martie 2020). Să ştii că mie nu mi-a plăcut niciodată cum sună cuvântul „antreprenor”, dar zilele astea, are un ecou aparte în urechile-mi: nor, nor, nor…
Cuprins
Ne-a cuprins primăvara, aşa cum a putut ea, mai capricioasă decât de obicei, bântuită de un altfel de „nu mai am timp”, ba, ce să vedeţi, unii dintre noi au prea mult timp liber acum, întru măsuri de prevenţie şi precauţie.
Eu sunt antreprenor şi, când nu sunt actor sau regizor, sunt fondatorul unui atelier de teatru, unde lucrez cu copii. De toate vârstele! Cu ale căror fotografii vă bombardez eu acum, pentru a colora textul altfel şi pentru o uşoară relaxare, în ce priveşte contextul în care vă expun un subiect important pentru orice om: RELAXAREA!
Poate că pentru unii nu e clar că a fi actor/regizor e un job, nu o relaxare, dar na, nu mă plâng acu, deoarece mai toate ritualurile noastre de petrecere a timpului liber s-au alterat în ultima vreme şi, cel mai probabil, lucrurile vor continua pentru o vreme altfel de cum eram obişnuiţi.
Pentru unele chestii am dezvoltat automatisme chiar, iar acum se văd mai bine, se analizează mai atent, oarecum, deşi, până mai ieri păreau absolut inexistente.
Dar astea-s vremurile: tuşim în cot, chiar dacă ne doare!
Artiştii antreprenori sunt mai boemi şi mai plutitori, însă, în continuare, o să vă demonstrez că nu toţi sunt aşa!
De ieri, în timp ce eu păţeam cele de mai sus şi mă frământam, un teatru, pe numele său Unteatru a trecut la alt nivel, ca să depăşească starea acestor zile. Aş zice, cu succes!
Întâmplător, îl cunosc pe Andrei, cel care a înfiinţat teatrul Unteatru, e focşănean, adică ne-am şi întâlnit pe scenă când era licean, într-un spectacol de commedia delle arte, „Măştile iubirii”, pe care l-am regizat eu acu vreo 20 de ani.
Un streaming online e o idee smart în situaţia actuală şi, probabil că, o direcţie bună şi pe viitor în teatru, pentru cei care vor, dar nu pot ajunge la spectacole, fizic, din varii motive. Ideea nu e nouă, dar în teatrul românesc e o direcţie destul de nouă. Şi, nu e vorba numai de actor, ci şi de spectator.
Ca spectator, ca să călătoreşti virtual, n-ai nevoie de prea multe, până la urmă, iar totul poate începe cu o tastatură, un mouse, un mousepad, un cooling pad etc!
La drept vorbind, avem cu toţii câte un prieten IT-ist, iar dacă nu avem, google search e destul de darnic cu orice neavizat, încât să ne pricepem cu toţii ce accesorii smartphone să cumpărăm sau cu ce cabluri sau periferice PC să ne dotăm, pentru un sunet mai bun, ca să pătrundem mai adânc în lumea aia de dincolo de streaming, ca să păstrăm emoţia într-o formă cât mai aproape de cea iniţială, care s-ar fi creat în sala de spectacol.
Sunt destui cei care se relaxează mergând la un spectacol de teatru, cred că suntem de acord. Care preferă offline-ul, mai degrabă, fiindcă online-ul e mai „contagios”.
Cum, de data aceasta offline-ul e cel contagios, online-ul e soluţia sigură! Ironic, un pic, nu?!
Dacă, spre exemplu, vei dori să te relaxezi în faţa unui monitor, SPACER propune un model ideal de monitor care, cred eu, îți va satisface cerințele-ţi exigente de spectactor:MONITORUL Spacer 23.8″ WLED. (Am scris spectACTOR intenţionat, nu e typo!)
Claritatea vizuală (rezoluție Full HD, de 1920 x 1080 si 2ms, wide), compatibilitatea cu majoritatea sistemelor cu un port VGA sau o interfață HDMI, şi luminozitatea fac ca monitorul acesta să ofere o experiență de utilizare optimă şi din punct de vedere al gestionării cablurilor periferice.
Este ideal atât pentru editările și montajele video, cât și pentru a urmări filmul sau spectacolul de teatru/concertul preferat la tine acasă, mai ales datorită ecranului de 23.8 inch wide IPS, perfect pentru o vizionare impecabilă.
Dacă ești un împătimit al gaming-ului, monitorul Spacer 23.8″ WLED este, de asemenea, recomandarea perfectă. Îţi lipseşte doar scaunul de gamer, aşa că te invit să alegi din oferta de scaune gamingSpacer.
Oamenii, găsesc întotdeauna soluţii să-şi aducă primăvara în suflet. Indiferent cum vine ea sau ce aduce cu sine.
Un jucător împătimit ridică întotdeauna miza! Aşa că, pune-ţi centura şi hai în viitor!
Încheiere (nu sfârşit!)
Mai dulce decât orice altceva e timpul tău liber, petrecut fără să mai simţi atât de acut că te apasă tumultul vieţii. Şi nu mă refer aici numai la viaţa de adult, fiindcă vremurile pe care le trăim sunt la fel de tumultoase şi pentru copii, în egală măsură.
Copiii sunt cu mult mai conectaţi la tehnologie şi se deprind mult mai repede cu ea, fiindcă lumea în care vine chiar azi un bebeluş, să zicem, nu mai seamănă deloc cu lumea de acum 10 ani, darămite cu lumea părinţilor lor.
Eu, fiindcă stau în preajma lor foarte mult, mă simt un fel de Mary Poppins printre ei. Dar una pregătită să stea mai mult în preajma lor ca să-i înveţe să zboare fiecare încotro vede şi simte, prin teatru. Şi, chiar dacă am ales să nu ne întâlnim fizic în aceste zile pandemice, o să continuăm s-o facem virtual şi cred că suntem nişte norocoşi că vremurile permit astfel de extinderi întru relaxare, dincolo de călătorii sau alte nebunii care ne pot trece prin cap întru bucuria sufletească şi odihnă.
O mostră de relaxare forţată poate că nu e acelaşi lucru cu o relaxare în condiţii mai prielnice socializării, dar sunt sigură că vom învăţa cu toţii câte ceva din această experienţă comună.
Chiar în acest moment poate că cineva scrie deja un scenariu de film sau o piesă de teatru despre noi. Sau, de ce nu, un nou joc, o nouă aplicaţie…. Sau poate că suntem chiar noi cei care o să rescriem totul, în siguranţă!
Cândva, am fost şi eu o gameriţă împătimită. Desigur, la nivelul anului 2002, dar am fost. Pe-atunci jucam Sims, un joc strategic de simulare a vieţii şi Cezar, un alt joc de strategie în timp real, poate unul dintre cele mai bune jocuri.
Ţin minte că în Cezar, dacă nu le dădeai oamenilor cultură, nu mai aveau chef de nimic şi porneau războaie. Sună cunoscut?
Nu uita de Spacer!
#staiîncasăcuspacer
Soluții IT pentru toate nevoile tale!
Poţi să faci orice, oricând posibil, poţi să faci orice oricând doreşti…
Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale, este o creaţie de sine apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt.
Limba ALMANAHeului capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.
îmi ascut creionu' de gânduri, îl înțepenesc între degete și în ritmul sosirii primului gând îmi găuresc duodenul.
dacă am melodia potrivită desenez case, iarbă, flori și curcubee, desigur.
dacă n-am, desenez iubiri.
un prieten vrea să plece pe o insulă.
nu-mi place metafora, dar îl înteleg.
ce să faci la oraș?
te închizi într-o casă și desenezi.
ascuți creionu' și desenezi.
îţi găsești un job, temporar,ca să-ţi poți procura creioane, cât mai multe creioane.
se tocesc.
visez la ziua când o să-mi cumpăr carioca și-o să renunț la blestematele de creioane.
mi-am vopsit acu 9 luni camera în roz.
străinii mi-o invadează.
n-am primit urși de ziua mea, ci o vacă, inscripționată (mama,tata), un parfum,un medalion, o brățară...
întrebarea - banc"ce-ai lua(3 obiecte, cel mult) cu tine, dacă ar fi să locuiești pe o insulă?" îmi invadează mintea.
mă declar CAP UMPLUT.
-distracție constând în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unui anumit frumos, dintr-o anumită pădure adormită
Cuprins
Alma Nahe(r) 
[…] Poţi să ffaci orice, oricând posibil… […]