alma nahe

Archive for aprilie 2020|Monthly archive page

Omul flămând şi pisi… cărările lui în pandemie

In spring superblog 2020 on aprilie 13, 2020 at 7:14 PM

LocoProlog

Într-o bună dimineaţă (bună?!), într-o nu ştiu care viaţă, într-o nu ştiu care casă… ei, nu ştiu?! Acum o lună, fix pe 13 martie a început totul. Pentru mine! Pentru alţii a început 3 zile mai târziu şi totul ne-a izbit ca o LOCO… motivă.

Şi, grătarul?! Rămâne… pe altă dată. Se vede treaba (încă nu se vede, da’ o să se vadă!) că azi nu a fost să fie, fir-ar ea de viaţă!

Ca să se vadă, trebuie să deschid noi cărări.

Demenţiale!

Jurnal fooduristic în pandemie

Ce obicei prost am! Să vorbesc singură…

În fine, de aceea sunt jurnalele, ca să nu pari mai loco decât eşti. Oricum, vă avertizez că nimic din strălucirea destinului ce mi-a fost rezervat nu se vede nici azi, nu se vedea nici ieri şi nici mâine.

Cum să vă spun, eu sunt genul ăla de om care poartă un văl de nesiguranţă în general (actor independent, deh!). Din acest motiv evit să mă uit prea departe în viitor şi zăbovesc, cât timp mă lasă realitatea, mai mult în reverii. Mă înşfacă de-acolo doar foamea.

Dacă îmi amintesc că îmi e foame…

Şi fac asta şi pe timp de pandemie, şi în lipsa ei!

Bau!… Ăşa începe foamea mea: cu o sperietură. Atunci mă scarpin în creştetul capului şi îmi vine să pălmuiesc frigiderul din 5 în 5… secunde.

Nu mă agresa, nu mă agresa, îţi dau tot ce am!… (tot eu joc și rolul lui)

Şi-mi dă!

Da’ nu că s-ar justifica toate ratele la el!

Mulţumesc, drăguţă, las că mă descurc eu! 

După ce îi mulţumesc frigiderului, mă apucă o răceală în zona sacrală şi-mi amintesc, brusc, două dintre haştagurile curente: #staiacasa (suntem) #AlaturiDeTine şi, îmi mai amintesc şi că l-am dorit mult. Ce mult l-am mai dorit!

 

Pauză, că mă străfulgeră pe loc, acum, microunda paternităţii ideilor gastronomice. Niciodată cea a maternităţii, că atunci ar învăţa şi mâinile mele efortul de a găti! Sau de a merge mult pentru a găti. Dar, de ce să găteşti, când poţi învăţa de la pisică-ta cum să nu mori de foame, exemplar!?

 

Cu alte cuvinte, efortul depus pe o cale (ocale?! Nu-mi place alipirea asta, deşi am încă un blog cu numele ăsta, dacă vă vine a crede şi e un blog de călătorii)… Reiau!

Efortul depus pe o cărare ar trebui să se compenseze pe celelalte, da’ în aşa fel încât să nu crăpi înainte să vină răsplata! O vorbă înțeleaptă, cu care sper că v-am încărcat.

Dar acum mergem pe altă filieră, mai puțin filosofică.

 

Jurnalul locosmartphoneului

 

Dacă smartphone(i)ul meu (aşa îl alint eu!) ar avea voinţă proprie, v-ar arăta mai multe, da’ l-am cenzurat. Spre exemplu, v-ar spune că îmi place să mănânc la restaurant, pentru că… actor! Desigur, sunt şi actori care gătesc în timpul spectacolului, dar e doar un rol, nu vă lăsaţi păcăliţi! Nu că nu s-ar înţelege din primul film! Chiar dacă nu am venit cu explicaţii suplimentare, ca în cazul pisicii, dacă aţi fi fost atenţi, aţi fi observat două caserole mici cu sos. De pizza!  Home delivery!

Dacă ai citit vreodată romane chinezeşti, eşti la curent cu ce se întâmplă acum în lume, adică o realitate ciudată. Sau măcar un proverb. Cum ar fi, „Dacă baţi un chinez destul, o să vorbească tibetana!” 

Eu nu am participat la bătaie, nu o luaţi la modul dur. Dar, fiindcă zilele astea mulţi ar bate un chinez, s-a strecurat în capul meu doar proverbu’ ăsta.

Nu ştiu ce-am în cap, câteodată! Poate numai suflet?! Hm…. Oricum, e jurnalul telefonului, pot să zic orice! E doar un telefon, de unde atâta eleganţă?!

Realitatea mai sus menţionată, în afară că produce paradoxuri, pe care nu o să le pomenesc aici, că poate ţi-o fi foame, vrea atât de mult să mă întâlnesc cu tine! Din câte dorinţe ai acum, pe timp de pandemie, cine să ţi le împlinească pe toate?!… Hai, că ştii!

Diferite site-uri! Că #stai!

Dintre care, lesne de ghicit, unul e musai să te ducă pe căile alea bune înspre restaurantele de lângă tine/din proximitate.

Dacă ai poftă să vezi, mai stai în casa mea! Dacă n-ai, poţi să rămâi cu pofta de ciORBă… De orb ce eşti!

Un alt proverb chinezesc zice ceva de o lumânare, pe care s-o aprinzi dacă e întuneric. Dacă nu eşti genul care ţi-ai făcut provizii de făină şi drojdie, lasă-ţi minţile aici, că urmează ceva…

 

WHAT IF GOD WAS ONE OF US?

 

Dumnezeiesc, exact! Acum, în timp de pandemie!

Am câteva variante mai întortocheate să rezolv misterul, dar o să aleg o cale (iar???) ceva mai simplă.

Dacă Dumnezeu ar fi unul de-al nostru, n-ar avea voie să zboare sau să plutească pe un nor decât două ore pe zi, că e trecut de 65 de ani… Deci, n-ar putea să mănânce ce vor muşchii lui …. dumnezeieşti!

La Paris sau pe unde mai mănâncă el. Atunci ar comanda mâncarea preferată de la un restaurant din proximitate. Cum el e peste tot, n-are proximitate, deci soluţia e loco… Pardon!

LOKOFOOD, o nouă dinamică a pieţei HoReCa, inițiativă 100% românească. Căci, God susţine industria HoReCa, adică industria ospitalităţii (din România!) (Acum God e în România, că eu i-am dat calea asta, deci unde să fie în altă parte, nu cârcotiți!)

Ce ar vedea God al nostru, intrând pe noua platformă a companiei dezvoltatoare Expressoft?

 

Indicatoarele:

  1. Caută restaurantele din apropiere – introdu în câmpul search adresa ta pentru a vedea toate restaurantele care livrează în zonă
  2. Alege restaurantul, deschide meniul și selectează ce îți dorești;
  3. Alege modalitatea de plată – poți achita online sau cash.

Da’ ar ști Dumnezeu să se descurce cu tehnologia noastră?!

Te aud!

LocoRealitate

Dumnezeu să mă ierte că intervin, da’ mai uşor (soft) şi mai expres  de-atâta nu se putea! Ne-am adaptat cu toţii la o altă lume ( de o lună eu, tu de mai puţin!), în care încercăm să ajutăm fiecare cum putem, ce putem şi pe cine putem.

Cumva, de-asta l-am şi îmbrăcat pe Dumnezeu în haine de om, ca să se adapteze la noua noastră viaţă mai repede, în timp ce noi trebuie să devenim cu toţii nişte pui, puişori, puiuţi de dumnezeu şi să dăm ce putem, unde putem şi cum putem şi altuia din ce avem sau ştim.

Uite ce e! Trăim astăzi un popas, poate, în suflete, ca să observăm unde am ajuns, la ce etaj suntem şi dacă ştim cum să mai urcăm sau să mai coborâm. Totul se insinuează în alb şi negru, şi, fiecare, căutăm noi paternuri de identificare, cu jaluzelele ridicate. În căutarea culorilor sau a acelui alb aducător de învăţăminte, zăcăminte sufleteşti, energii… Dar… Ce ni se întâmplă e încă un mod al planetei de circulare a substanţei, nu-i aşa? La urma urmei, lumea a început cu o ghicitoare: ce e viaţa?!

Tu ştii ce e viaţa, omule!? Chiar dacă, de cele mai multe ori uităm că aceleaşi cuvinte pot însemna altceva mâine. Ştii că o lămâie e acră, dar mai ştii şi că poţi scrie un poem despre ceaiul de lămâie. Sau despre limonadă.

Pe care, în viitor, o s-o bei iar în restaurantul tău preferat.

Până atunci, hai să sprijinim COMUNITATEA în care ne ducem veacul şi în care ne purtam înainte paşii, vrei?

Dacă eşti ca mine (de veselă) sau tot ca mine (tristă, în anumite circumstanţe), poţi ajuta comunitatea de Acasă.

#staiacasă şi comandă mâncarea preferată pe LOKOFOOD!

Ştiu că te întrebi de ce ţin pantofii în dormitor şi-o să-ţi zic. Pantofii mei se odihnesc acum pentru când or porni iarăşi la drum…. Pantofii mei dorm, pentru că şi pantofii dor(m) câteodată!


Proba nr.17 (ultima probă) SpringSuperBlog 2020, sponsor:

 

Hai să dăm…

In spring superblog 2020 on aprilie 9, 2020 at 12:03 PM

Sfară-n ţară 

 

Dintotdeauna am crezut că, această carne care suntem poate fi, uneori, acoperită de pene îngereşti. Prin „pene îngereşti” nu vreau neapărat să trimit numai întru zborul la care ataşarea unor pene, de obicei, trimite (deşi e vorba de zbor, dar ceva mai pământean), ci şi înspre frumuseţea unor poveşti neobişnuite.

O să spun ceea ce am de spus direct, fiindcă orice secundă contează: parcate în Garajul Bunătăţii, maşinile flotei AutonOM aşteaptă să le punem pe drumuri întru sprijinul acelor ONG-uri şi Fundaţii care au nevoie de mobilitate în misiunea lor.

Zilele acestea sunt zile când glasul Pământului sună asurzitor, iar gingăşia cuvintelor îşi face loc mai mult prin fapte, căci nu mai e timpul vorbelor fără consistenţă. Faptele voluntarilor aduc dintotdeauna un adaos de bine şi e în firea lucrurilor ca o faptă bună să atragă după ea o altă faptă bună.

Poate că nu stă întotdeauna în firea omului să mişte un deget pentru altul cu înţelepciune şi de aceea avem nevoie de indicatori mai vizibili, cărora le putem uşura misiunea nu neapărat prin gesturi măreţe, ci de-acasă, din cuiburile noastre, prin voluntariat virtual.

Hai să dăm sfară-n ţară!


Astfel, putem să ajutăm şi noi, distribuind pe contul nostru personal de Facebook, postarea anunţului companiei Autonom, urmată de haştagurile #Autonom #HereToHelp #SpreadTheNews.

Sau anunţul următor:

„Autonom pune la dispoziție pentru închiriere gratuită (timp de 3 luni, cu posibilitatea de prelungire) mașini din flota Autonom din toată țara, pentru acele ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în misiunea lor, în lupta împotriva Coronavirusului.”

important e să fie vizibile cele două căi de acces către potenţialii beneficiari ai gestului Autonom:

 


 

Mână cu mână,

blândeţea cerului îmbracă şi încalţă Pământul cu podoabele sale şi asta ar trebui să fie de-ajuns să înţelegem că fiecare avem câte ceva de făcut, pe lumea asta, fie cât de mic lucrul sau fapta. Suntem interconectaţi şi depindem unul de altul şi în zile mai bune.  Însă zilele rele cer dovada că în fiecare dintre noi stă OMul gata să sară pentru altul chiar şi în foc.

Dacă este adevărat, Omule, că urile, mâniile şi duşmăniile încetează prin moartea cuiva, oricine ar fi el, atunci e momentul ca  de ieri să fi început să-ţi vii în fire şi să recapeţi o dreaptă chibzuinţă, ruşinându-te că faptele tale au fost împotriva vechii tale omenii. Hai să nu ne mai încăpăţânăm veşnic în nedreptate şi să dăm valoare versurilor imnului nostru naţional.

Poate că multora dintre noi ne place să stăm departe de lume, netulburaţi în contemplările noastre, cum sunt eu, fiind actor. Dar vom putea să facem asta şi pe mai departe dacă ne vom implica acum, aşa cum poate fiecare, întru salvarea de vieţi omeneşti.

Undeva, pe Strada Grațioasă, la nr. 6 013955, în București este sediul faptelor bune Autonom şi ale Fundaţiei Autonom. Iată câteva exemple:

Pentru siguranța Autonomilor cât și a clienților Autonom s-au luat următoarele o serie de măsuri de prevenire împotriva COVID-19 în Autonom(chenarul mov, click „detalii”), pe care, ca să-ţi uşurez sarcina, le voi enumera şi eu aici:


  • După fiecare preluare/transfer, mașinile sunt dezinfectate, acordându-se o atenție deosebită tuturor mânerelor, volanului, bordului, schimbătorului de viteze și portbagajului.

  • După dezinfectare, fiecare mașină de închiriat rămâne obligatoriu timp de minimum 24 de ore în parcare, pentru neutralizare, înainte de a fi predată unui alt client.

  • Mașinile preluate de la clienți în regimul D2D (door-to-door) sunt dezinfectate înainte de preluarea de la client și încă o dată la sediul Autonom, înainte de predare. Ulterior, recomandăm ca mașinile să rămână neutilizate de către client timp de 24 h de la predare.

  • Toate cheile mașinilor, precum și documentele auto, sunt dezinfectate și neutralizate înainte de a ajunge la următorul client.

  • Șoferii noștri au primit numeroase informări, precum și mijloace de protecție (dezinfectant pentru suprafețe, măști de protecție, șervețele și dezinfectant pentru mâini atât pentru ei, cât și pentru pasageri).

  • Colegii din agenții vor purta de fiecare dată mănuși chirurgicale noi în gestionarea mașinilor și vor păstra distanța socială necesară în interacțiunea cu clienții.

    Totodată, accesând link-ul autonom.ro  veți  găsi și orașele în care e prezent Autonom!


Dacă faptele lor bune nu te-au convins încă, atunci, dacă timpul îţi permite, caută şi #autonom #artmedia #sustinemeducatia #hailateatru. Dacă tot nu e de-ajuns, află că Autonom are şi un Departament Proiecte Speciale.

Uită-te pe fereastră! Nu îţi place pustiul, ştiu! Atunci, hai să dăm mână cu mână şi să afle de implicarea Autonom şi alte organizații și voluntari, ce nu stau deoparte și sprijină spitalele și personalul medical prin donații de echipamente medicale sau o masă caldă, care livrează cumpărături sau medicamente acasă persoanelor din categoriile de risc sau aflate în izolare, care produc echipamente de protecție (măști, viziere) sau chiar dezinfectanți. (Și acestea sunt doar câteva exemple)


Hai să dăm ce e mai bun în noi!

Drumul faptelor bune nu e drumul tuturor, ştiu! Şi, e pavat, adesea, cu tot felul de sfinţi care te mănâncă până la destinaţie şi, poate de-asta nici nu mai cred mulţi oameni în fapte bune şi dragoste de om, necondiţionate. Ca să recapeţi liniştea sufletească, la care râvnim cu toţii până la urmă, trebuie să-ţi doreşti îndreptarea în om, mai înainte de pedepsirea lui. Doar aşa putem să aspirăm spre o lume mai bună!

 

Hai să mai tăiem o panglică,
să mai inaugurăm încă un interior exterior,
să mai punem o vorbă bună pe lângă urechi,
să prindem de primul stâlp, cu capse, o faptă bună
sau de primul gard,
în drum spre locul unde omul nu este doar o hârtie
sau un număr!

Proba nr. 16, SpringSuperBlog2020, Sponsor:

Când luna trebuie să ajungă în dreptul fântânii, ca să vezi apa

In spring superblog 2020 on aprilie 8, 2020 at 1:44 PM

O spaimă cumplită puse stăpânire peste oameni şi le învineţi buzele. De la atâta muşcat, că se şi abţineau să comenteze, fiindcă duşmanul Pământului, de data aceasta, nu mai era chiar omul, soartă cu care ne obişnuiserăm, ci era altceva, taaare invizibil. Dar gândurile oamenilor, în ciuda gurilor închise, rulau încă, cu viteze nemaibănuite, nemaiîncercate. Nemaipomenite, nu!

Prin cartierele oraşelor se petreceau chestii, pe care un povestitor bun le-ar fi numit grozăvii: familiile căpătaseră aproape toate câte un nume chinezesc,  (vezi!) Lao*-Laltă şi se gândeau cu toţii, acum, înţelepţeşte, unde or fi greşit, de au păţit ce au păţit.  În timp ce unii păreau concepuţi, în chip miraculos, la trecerea unei comete sau că mamele lor au mâncat o prună magică şi de-asta i-au născut, destul de mulţi se gândeau să dea fuga în păduri sau în alte iatacuri mai călduţe, dar le era prea teamă şi se ascundeau acasă, sub măşti, cuminţi.

Că oamenii nu-s la fel, nu e o noutate, dar acum toţi închideau ochişorii şi aşteptau Statul, care îşi pasa microfonul, în chip neprotejat, de la un cap al său la altul, să-i mai încurajeze sau amăgească, cu câte o mănuşă sau câte o mască de gură, obligatorii şi, furtuna asta de se abătu asupra oamenilor lua, pesemne, şi zgomotele. Cu ea! Nu că plecase, dar le lua! Că, deşi se comenta, se întâmpla fix cum Statul voia.

Drept să vă spun, aproape toţi aşteptau compania Statului. Aproape toţi erau terminaţi pe trei sferturi (sau 75%, cum preferaţi), mai puţin eu, care-s cu 0% (actor independent, deh!)) şi, singura care le completa spaţiul gol din declaraţia pe propria răspundere întru salvarea lumii era tot speranţa, săraca, căci, na, creatorii de bunătate şi frumuseţe se generează unii pe alţii şi nu dispar în vremuri sumbre. Ca şi cei care fată răutate şi urâţenie, ştiu, dar dacă oamenii nu s-ar mai gândi la viaţă ca la un demers eroic şi că, oricare dintre ei poate fi purtătorul de cuvânt al poveştilor unei întregi generaţii către una nouă, am muri cu toţii învinşi de gripă şi griji.

Sperând că libertatea le va reînlesni revederea şi vederea, pe termen lung, oamenii au început să folosească cu îndârjire reţelele de socializare la maximum şi deşi nu se înţelegea exact cine pe cine distrează sau emoţionează postările lor, sinele tuturor ieşea mai puţin motototlit din zi înspre somnul de noapte.


Al meu nu vine tot timpul. De somn, zic! Că mă gândesc la însemnătatea şi alipirea literelor din covid şi la Co (de la companie) vidu’ (nu mai explic, nu e cazul!) la care am fost părtaşi, în procente diferite, de dinainte de duşmanul invizibil din prezent.

Toate astea, în calcule, par a spune că a trecut vremea şovăielilor. Că avem o nouă misiune şi că  ar trebui să recondiţionăm anumite valori, cum ar fi, de exemplu, grija pentru frumos și sănătate, implicarea în comunitate, respectul față de mediu, grija pentru cei care au grijă şi încă câte altele.

 

 

Boala care ne-a cuprins are, fără tăgadă, agăţată de ea o talangă, al cărei dangăt, în mersul ei viral, păscându-ne, vrea să ne transmită (cu farmec) prin Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, ceva important cu care şi de la care să pornim iarăşi la drum. Când om avea voie, desigur! Când s-o reporni planeta, după acest restart.

De altfel, Farmec nu e la prima abatere, a transpus dintotdeauna frumusețea prin fapte şi dincolo de estetica cu care s-a înhămat şi am una dovadă chiar aici, (sur)prinsă ‘n maci(2016), ca un preambul al  campaniei Farmec, doi ani mai târziu, din 2018,

„Unirea la feminin”, prin care promova şi încă promovează prin alte campanii solidaritatea feminină și bunătatea, ca fiind cele mai înalte forme ale frumuseții.

Farmec nu se dezminte nici în zilele lui Covid şi a început de curând producția a două NOI produse igienizante pentru uz personal, pe bază de alcool 70%: Loțiunea igienizantă pentru mâini și Gelul de igienizare pentru mâini, cu acţiune rapidă şi eficientă întru apărarea sănătății.

Aceste două produse vin în completarea portofoliului actual, care cuprindea deja încă două produse: Săpun Lichid Spumă Antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal.

Deocamdată, grija Farmec se îndreaptă şi prioritizează solicitările către cei care luptă în prima linie împotriva răspândirii noului virus COVID-19. Pe urmă, în funcție de stocuri, aceste două produse vor fi distribuite și către canalele de vânzare.


(click pe poză, ca să ai un as la-ndemână!)


Aici pot veni în orice clipă anticriştii! Cum să pornim iarăşi la drum?!


Grija mea nu e îndreptată către cei care n-au alt gând decât să dea fuga la o mănăstire, în speranţa că Dumnezeu va face în locul oamenilor ce e de făcut, ci înspre cei care fac deja ceva şi pentru alţii, nu numai pentru sine. Cum e Farmec!

Pruncii sunt surzi la naştere şi de-aia nu-şi aud ursita, zicea bunică-mea şi tot de-aia nimeni nu ştie de la început încotro şi pe unde să o ia, aș completa eu.

Iar „întâmplă-se cum o fi scris” nu e un îndemn atât de liniştitor pe cât pare scris.

Avem un dicționar de mișcare propriu, fiecare. Pe care nu prea îl irosim pe un semen, ci cam 99% pentru sine. Omul nu e rău și nici bun cu altul, dar omul se adaptează, învață din fașă asta. Și învață nu cum să evite pentru altul răul, ci să-l evite pentru sine, mai întâi! Iar dacă asta îl include și pe vecin, fiindcă binele ăla al tău începe de la ușa scării blocului, asta nu e neapărat bunătate, e mai mult un confort psihic.

Acest confort e creator şi, iată, prin acest pas se poate deschide un nou cerc întru vieţuire. Mai întâi cu raza mică, apoi, alăturându-ne unui demers întru frumos şi bine, crescând-o, din ce în ce mai mare….

„Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”


Nu e nevoie ca luna să ajungă în dreptul fântânii, ca să vezi apa!

*bătrân


Proba nr.15, SpringSuperblog, sponsor:

Timp pentru sine, ceas bun pentru mine

In spring superblog 2020 on aprilie 6, 2020 at 8:51 PM

 #TimpulPetrecutAcasă

 

Black And White Depression GIF by ioana sopov - Find & Share on GIPHYCa un efect al nopţii prost sfătuitoare şi cu febră musculară în ciolane, culcându-mă, eu am visat un sit arheologic cu vestigii bărbăteşti. Umane. Eu nu ştiu dacă voi aţi observat: antropologii, când găsesc schelete antice, sunt numai de bărbat: Omul din Pekin, Omul din Java, Omul din Swancombe, Omul din Heidelberg, Omul din Steinhein, Omul din Neanderthal şi Omul Cro-Magnon şi deloc Femeia dinde oriunde! Şi nu c-aş fi antropolog de meserie şi nici vreo feministă, decât poate la mânie, dar, ori pe vremea aia nu erau femei, or, de slabe ce erau, nici oscioarele nu li se mai vedeau!

Şi-acuma, ce să vezi, că-n somn, dovezi fosile căutam, cum că femeile erau… vii utile şi răscolind trecutul în pacea sa, neliniştită, am găsit, săpând, un… mini stepper?! Şi, fireşte, m-am trezit cu faţa împietrită de mirare, urcându-mă pe el. Cu grijă, să nu-l rup! O fi real? n-am apucat să mă întreb, căci de-ndată m-am trezit în altă parte, pe un alt ţărm, mergând pe stepper, pas cu pas, de am ajuns într-o cetate şi-acolo sute de femei, în aer liber, se antrenau pe steppere şi fiecare asudată avea unul aidoma cu-al meu găsit. Yuhuuuuu

Dând gândului glas fremătând de bucurie că am descoperit femei ce n-apelau la bisturie, le-am strigat: Ce minte sănătoasă-n corp sănătos aveţi şi ce picioare, abdomen şi fese! O, ce frumuseţi! Iar ele, mi-au zâmbit şi-un deget… pardon!… şi-ncheietura mâinilor mi-au arătat…

… şi-atâta s-a mai întâmplat. Căci, previzibil, m-am trezit.


 

Nano One's (NNO.V) technology moat just got harder to swim across ...

 

Când nu mă trezesc, mai visez că înot. Dar nu în rime. Şi îmi apar şi alte tipuri de ceasuri: fie smartwatch, fie model clasic sau hibrid şi, uneori, ceasuri bărbăteşti.

Pe tine te hăituieşte timpul în această „peroadă”? Pe mine, da! Când m-am trezit, zeci de copii îşi uniseră vocile într-un cor gigant: Nessun dorma, nessun dormaaaaa….

De aproximativ o lună, #stauîncasă a devenit haștagul suprem. Unii cântă la balcoane, alții aleargă pe banda de alergare cu geamantanul într-o mână și cu pașaportul în cealaltă. Toată lumea se arată în toată splendoarea ei, umană…

Ştiţi ce am vrut să fac eu?! Am vrut să  dorm. Şi să mă filmez cum dorm. Când dorm, însă, ați observat ce visez… Și, oricum, nu era nimeni să mă filmeze, locuiesc cu pisica. Şi, deşi are 16 ani, îşi menţine silueta nu făcând treburi de om, ci se ţine de săriturile ei de pisică, de pe un obiect de mobilier pe altul. Ea locuind pe frigider, în general.

Actrițele astea, of! În „actrițele”, exact, sunt inclusă. Ştiu că ştiţi, da’ mai sunt care nu ştiu. Chestia asta cu statul în casă mă epuizează cumplit. În primul rând că, dacă nu mă mai uit pe reţelele de socializare, că  nu mai pot de-atâta informaţie, văd cum soarele intră în casă, cum se reflectă el atât de frumos pe pereții mei proaspăt văruiți. Şi, atunci, totodată, mă gândesc la angajaţii google, facebook, insta şi, în general, la toţi IT-iştii care ne suportă eschibiţiile astea sezoniero-covidiene. Un timp! Apoi, cobor iarăşi în camera mea.

Înainte de #stauacasă mă chinuiam să (re)produc pe scenă lumina asta, în spectacolele pe care le puneam în scenă, împreună cu copiii Atelierului meu de Teatru şi orbecăiam în căutarea soarelui. Şi, acum am gratis lumina asta, numai pentru mine. Yuhuuu…

În aproape o lună de autoizolare am recondiţionat o oglindă, am confecţionat nişte flori de cireș japonez fiindcă îmi plac haiku-urile și o duzină de crengi, fiindcă am vrut să construiesc un copac pentru un viitor spectacol.

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, floare şi pasăre

 

Cum un viitor spectacol s-a dus şi mai în viitor azi, am hotărât să las crengile moştenire minții mele, ca să nu plimb vaca aia pe care scrie „depresie” (sau boul, că nu mai ştiu). Simt că mă paşte. Apoi, ce m-am mai gândit eu?

Fă primăvară din ce ai! mi-am zis. NU! Cred că asta mi-am zis înainte de florile de cireş. Aici, în cele ce urmează, urmează (ştiu că mă repet!) să descoperiţi altă vacă nebunia pe care o posed din fragedă pruncie.

Eu ştiu cum „o ard’ (de calorie zic!) alţii în „distanţarea socială”, că au umplut facebookul şi instagramul cu drăgălăşenii şi alte chestii #duiosdubioase şi nu mai au nevoie nici de cursuri de #parenting, nici de reţetele lu’ #Jamila în bucătărie. Dintr-o dată!

Da, lumea s-a schimbat, ştiu! Iar eu, tot ce mai pot e să tai uşa. După efortul ăsta, azi mi-a fost ciudă că n-am un smartwatch cu de toate, ca să îmi monitorizez tot efortul.

De fapt, ceasul pe care-l am, singurul, e de perete. Şi, probabil se încadrează în categoria ceasuri damă doar pentru că e roşu’. Roşu, în formă de timonă… Îmbietor cumva şi explicabil, întru plutirea-mi. Când deodată, toată lumea a devenit atât de organizată, eu m-am trezit într-o dezorganizare totală. E firesc ce mi se întâmplă, natural şi nu mă simt prost. #casăştiţi

Înainte de #izolare eu eram #regizorul, eu #maşinistul, eu #omul de la sunet şi lumini, eu #scenograful, eu, eu, eu… Haştag! Şi, când ai 33 de copii pe scenă, bănuiesc că sunt destul de organizată, când nu sunt atacată. De un virus. Nou.

Ordine, precizie… e al doilea meu nume!

 

Astăzi s-a prelungit carantina naţională cu o lună. Dacă nu o să pot să mă mențin pozitivă (cuvânt prohibit, creează confuzie!) în formă cu ce îmi mai fac de lucru prin casă (mai am o uşă!), o să încerc (și) prin sport. La un moment dat.

De preferat, cu un aliat obiectiv, care să monitorizeze pașii și numărul de calorii arse prin mișcare, să analizeze nivelul de hidratare / oxigen al corpului, să aibă funcție de termometru, muzică integrată şi să îmi recomande personalizat, prin animații, ce tipuri de exerciții mi se potrivesc. De exemplu, modelele Garmin Vivomove/Vivoactive de pe

 

Odată cu el ar veni și programu’ lu’ Fieroiu. Sunt hotărâtă!

Un smartwatch mi-ar prinde bine şi când lucrez spectacolele. De câte ori n-am simţit că leşin în timpul spectacolului. Ştiţi de câte ori urc scările către scenă şi le şi cobor?… Eh! Deocamdată, visez… Un actor independent o face tot timpul şi, cumva, nu e dependent de timp, în căutare de sine, ci în vizionare, de către spectator şi de timpuri. Ca acum!

Iniţial, am vrut să închei cu un proverb chinezesc. Despre timp. Dar aproape instant, mi-am amintit că am salvat o fotografie cu mine, în zilele astea. Ca să pot să-mi spun peste o lună sau un an, „ai reuşit, Olimpie!”

Smartalegere înţeleaptă vouă şi ceasuri deştepte! Sau smartalegere care să vă deştepte şi ceasuri înţelepte!


SpringSuperBlog, Proba nr.14, sponsor: WatchShop.ro

 

Prioritate 0219111, Auto-n om…

In spring superblog 2020 on aprilie 3, 2020 at 10:15 PM

MESAJ DE UTILITATE!

Ce te protejează când ai nevoie cel mai mult de o pildă?! Informaţia, bineînţeles! S-o capeţi, cumva, pe deplin şi meritat, implică căutare, dar dacă nu ştii ce să cauţi, cum afli?!

Eu, cu ale mele olimpiene gânduri şi un grup de, aproximativ, 60 de superbloggeri ne vom da toată silinţa ca dumneavoastră, şoferii, să aflaţi un lucru foarte important, pe care cu siguranţă că îl veţi aprecia şi, poate că unii dintre dumneavoastră vă veţi şi mira că există. Şi că s-a gândit cineva şi la acest aspect!

Pentru asta e nevoie ca eu să plec eu în misiune (cu masca pe gură, nu pe faţă!), sperând că n-o să mă accidentez, şi, fiindcă misiunea ar trebui să aibă şi un nume, să aibă, atunci!

 

PRIORITATE 021 9111, Auto-n om

 

Atenţie, doar 1minut şi 11 secunde te ţin încă departe de dreptul tău!

 

 

 

 

Poate chiar azi, acum, în acest minut fatidic, cauţi o soluţie amiabilă cu sufletul tău. Şi cu buzunarul tău. Sau portofelul… cu cash sau card… Fiindcă, dacă ai avut un accident, fie el minor, dar care implică reparaţii şi „cazare” într-un service, vei rămâne un timp fără maşină. Şi depindeai de ea, nu-i aşa?! Şi nu erai tu vinovat. Acest din urmă aspect te enervează cel mai mult, sunt sigură!  Teama e inclusă, neliniştea cade şi ea peste tine şi urechile tale ţâuie, căutând liniştea.

Pentru a nu ştiu câta oară simţi cerul ca şi cum te-ar prigoni şi parcă totul (copacii, pietonii, păsările etc) consfinţeşte la necazul tău. Eu nu sunt şofer, sunt actriţă! Mă rog, şi actorii pot fi şoferi, dar eu nu sunt! Fiindcă sunt actriţă pot să-mi imaginez ce gândeşti şi să interpretez totul în locul tău. Simt şi că te mănâncă în tălpi, şi că te-adulmecă neştiinţa, da, da! Dar fii atent!

Dacă nu ai avut răbdare şi ai sărit peste film, îţi spun ACUM că, imediat ce s-a întâmplat accidentul, dacă suni la numărul de asistență rutieră 021 9111 ai acces la nivel național la toate serviciile necesare în cazul unui accident: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire?! Ştiai? Te-am surprins? Îmi place să cred că știai că ai acest drept prin lege, deşi statisticile spun că doar sub 1% dintre șoferi știu asta. Dacă ştiai, nu ezita să dai informația mai departe și apropiaților tăi! 

Dacă nu ştiai, atunci reţine!

Beneficiezi fără niciun cost de auto de înlocuire(link sub ancoră!), dacă ești partea păgubită într-un accident rutier în 4 pași. Costul este decontat de asiguratorul șoferului vinovat.

 

Eşti încă nedumerit, încă nu ştii ce să crezi, te-adulmecă neliniştea din nou, te uiţi la maşină şi vezi totul în ceaţă. Maşina îţi seamănă leit şi gândeşti că nu poate fi înlocuită…. Te înţeleg! Ca să cred, am făcut şi eu cercetările mele şi te invit să faci acelaşi lucru. (Bine, eu am aflat toate astea pe 1 aprilie, deci am o scuză!)

Când caut (o informaţie, un sens), eu împing totul dincolo de „poate” şi dincolo de „las că văd eu ce fac” şi aşa am procedat şi pe 1 aprilie.

Ba chiar am pus la cale un sondaj, în story-ul paginii mele de Facebook (dacă eşti curios/ă, accesează link-ul, ca să vezi ce au comentat prietenii mei ştiuţi şi nu neştiuţi). Story-ul nu mai e disponibil acum, ca să votaţi, dar am făcut print-screen-uri pentru posteritate.

După cum observaţi, am dublat fila de sondaj đin neatenţie ( accident, na!), astfel că unii au votat pe una dintre ele, alţii pe cealaltă, dar nu cred că îmi înlocuieşte cineva capul cu unul la fel ca al meu, ca să circul cu el când şi cât mi-o fi mintea în altă parte.

În ambele file, după cum se observă, rezultatul a fost favorabil pentru „DA”, ceea ce mă face să cred că avem de-a face cu acel 1%  care solicită auto de înlocuire pentru că:

  1. şoferii, deşi își cunosc dreptul, au senzaţia că este complicat de obţinut acest serviciu.
  2.  de lene sau fiindcă le place să se văicărească.

Ca să vi se schimbe percepţia, vă invit acum să faceţi cunoştinţă cu Autonom, care e cea mai extinsă rețea de mobilitate din România punând la dispoziție clienţilor soluții variate de transport și închirieri auto prin intermediul a peste 40 de agenții prezente în peste 30 de orașe din România, Ungaria și Serbia.

Ca să te consideri şi mai informat/ă, află că, (prioritate!)  021 9111  şi

înseamnă:

 


  • Asistență rutieră (link!) 24/7 în România și în U. E.
  • Servicii complete: Tractare, Depanare, Auto de Înlocuire, Door to Door și Repatriere ( Autonom dispune de 16 platforme proprii disponibile la nivel național și o rețea de parteneri cu experiență în domeniu şi are la activ peste 70.000 de tractări și 200.000 de mașini gestionate în 14 ani de experiență)
  • Auto de înlocuire (identică cu a ta!) asigurată printr-o rețea națională de peste 40 de agenții de închirieri mașini, dintr-o flotă de peste 9000 de mașini cu vârstă medie de un an
  • Personal specializat

Cu alte cuvinte, un singur număr de telefon,  021 9111, pentru a salva timp și a rezolva eficient și fără stres situațiile neplăcute din trafic din neatenţia altcuiva.

Imaginează-ţi că informaţia e un virus! Chiar e, nu trebuie să-ţi imaginezi! Doar că, de data asta, virusul ăsta e în interesul omenirii, ca să-i mai decimeze pe cei care încă nu ştiu că, pe lângă drepturile din Constituţie (unii nu le ştiu nici pe acestea!), mai au un drept.

Nu-ţi mai trimite gândurile aiurea, în depărtările cunoscute, ci lasă deschis drumul ăsta, scânteie,  spre care te conduc eu la acest ceas, penultim sau ultim, cum vrei:

Această prezentare necesită JavaScript.

Aşteptarea secătuieşte, aşa că mai bine probează (totul se probează!), ca să confirmi, atât pentru sine cât şi pentru alţii, evidenţa.  C-ai puterea asta, fiindcă ştii ce şi cine-i auto-n om!

Aşa că, fluture coama,

coada să se-ncârlige,

capu’ tare ţinut înainte

şi din copite împinge! *


Info suplimentar: Diferenţa dintre auto-n om şi auto-n neom, o face asta!


NU UITA, DĂ MAI DEPARTE şi PRIMEŞTE! (contrar vremurilor)

*”Zale”(carte de poezii)- Co(a)rn(e), superblogger Adrian Găinaru

Proba nr.13, SpringSuperBlog 2020, sponsor: Autonom.ro.