alma nahe

Archive for 12 martie 2020|Daily archive page

Poţi să faci orice, oricând posibil

In spring superblog 2020 on martie 12, 2020 at 10:27 PM

Intro, ca să înţelegem spaţiul de desfăşurare…

Poate că, nu conștientizăm cu toții, dar atunci când vorbim, scuipăm. Unii, la nivel de fântână arteziană, alții la nivel de cap de duș acoperit cu calcar 99%. Asta se întâmplă și când mâncăm, chiar dacă n-am atins toate feliile de pizza cu mâna, să zicem. (?) Asta mi s-a întâmplat și mie ieri: n-am gândit.

Ieşisem în oraş, mă relaxam, cum s-ar zice! Mai rămăseseră vreo trei felii de pizza în farfurie, le-am împachetat și i le-am dat unei băbuțe căreia îi era foame și poate nici nu știe ea ce vremuri trăim. Pe terasă, mai erau 10 sportivi Steaua (scria pe tricouri şi pe rucsacuri cărui club aparţin, care jucau cărți (peste farfuriile cu mâncare) și un domn, ce comandase mâncare și pentru o a doua persoană, care întârzia și, care, în tot acest timp a vorbit la telefon. Soneria… hehe, din alte timpuri. Transportatoare, oricum…

Gestul meu de milostenie nu a trecut neobservat, s-a făcut liniște un moment, apoi au continuat cu toții să joace cărți și să scuipe fiecare peste farfuriile celorlalți, vorbind și râzând. Fiindcă mă simțeam prost, mi-am turnat singură din sticla de pepsi cu nr 2, pentru că în timpul ăsta mă conversam cu chelnerița și eu stăteam jos, pe scaun. Mi-am luat ochii de la gura ei și m-am uitat la mâinile ei. Mi-am dat seama că le mai văzusem undeva. Pe farfuria mea și câteva degete în, lângă blat și pe pahar.

În timpul ăsta, distrăgându-mi atenția, au intrat pe terasă o doamnă cu fiul adolescent. Înainte să intre, au rămas în fața ușii, au scos două șervețele umede, s-au șters pe mâini, apoi copilul a deschis ușa, politicos, pentru mamă. Pe urmă, o altă ușă, care dădea în alt separeu al locului.

M-am spălat pe mâini și înainte, regulamentar, și după. Înainte, era uscat pe lângă cele două chiuvete. Acu era inundație, oamenii se spală și pe lângă… Fiindcă a plătit prietena mea, cu cardul, am răsuflat ușurată că n-am mai băgat mâna în portofel, unde nu prea îmi vine s-o mai bag deloc, in ultima vreme, din diferite motive. Locomotivă, nu glumă, gândurile-mi!
Aceasta ar fi radiografia unei zile în care antreprenorul de mine a vrut să se relaxeze (11 Martie 2020). Să ştii că mie nu mi-a plăcut niciodată cum sună cuvântul „antreprenor”, dar zilele astea, are un ecou aparte în urechile-mi: nor, nor, nor…

Cuprins

Ne-a cuprins primăvara, aşa cum a putut ea, mai capricioasă decât de obicei, bântuită de un altfel de „nu mai am timp”, ba, ce să vedeţi, unii dintre noi au prea mult timp liber acum, întru măsuri de prevenţie şi precauţie.

Eu sunt antreprenor şi, când nu sunt actor sau regizor, sunt fondatorul unui atelier de teatru, unde lucrez cu copii. De toate vârstele! Cu ale căror fotografii vă bombardez eu acum, pentru a colora textul altfel şi pentru o uşoară relaxare, în ce priveşte contextul în care vă expun un subiect important pentru orice om: RELAXAREA!

Poate că pentru unii nu e clar că a fi actor/regizor e un job, nu o relaxare, dar na, nu mă plâng acu, deoarece mai toate ritualurile noastre de petrecere a timpului liber s-au alterat în ultima vreme şi, cel mai probabil, lucrurile vor continua pentru o vreme altfel de cum eram obişnuiţi.

Pentru unele chestii am dezvoltat automatisme chiar, iar acum se văd mai bine, se analizează mai atent, oarecum, deşi, până mai ieri păreau absolut inexistente.
Dar astea-s vremurile: tuşim în cot, chiar dacă ne doare!
Artiştii antreprenori sunt mai boemi şi mai plutitori, însă, în continuare, o să vă demonstrez că nu toţi sunt aşa!

De ieri, în timp ce eu păţeam cele de mai sus şi mă frământam, un teatru, pe numele său Unteatru a trecut la alt nivel, ca să depăşească starea acestor zile. Aş zice, cu succes!

Întâmplător, îl cunosc pe Andrei, cel care a înfiinţat teatrul Unteatru, e focşănean, adică ne-am şi întâlnit pe scenă când era licean, într-un spectacol de commedia delle arte, „Măştile iubirii”, pe care l-am regizat eu acu vreo 20 de ani.

Un streaming online e o idee smart în situaţia actuală şi, probabil că, o direcţie bună şi pe viitor în teatru, pentru cei care vor, dar nu pot ajunge la spectacole, fizic, din varii motive. Ideea nu e nouă, dar în teatrul românesc e o direcţie destul de nouă.  Şi, nu e vorba numai de actor, ci şi de spectator.

Ca spectator, ca să călătoreşti virtual, n-ai nevoie de prea multe, până la urmă, iar totul poate începe cu o tastatură, un mouse, un mousepad, un cooling pad etc!

La drept vorbind, avem cu toţii câte un prieten IT-ist, iar dacă nu avem, google search e destul de darnic cu orice neavizat, încât să ne pricepem cu toţii ce accesorii smartphone să cumpărăm sau cu ce cabluri sau periferice PC să ne dotăm, pentru un sunet mai bun, ca să pătrundem mai adânc în lumea aia de dincolo de streaming, ca să păstrăm emoţia într-o formă cât mai aproape de cea iniţială, care s-ar fi creat în sala de spectacol.

Sunt destui cei care se relaxează mergând la un spectacol de teatru, cred că suntem de acord. Care preferă offline-ul, mai degrabă, fiindcă online-ul e mai „contagios”.

Cum, de data aceasta offline-ul e cel contagios, online-ul e soluţia sigură! Ironic, un pic, nu?!

Ei, bine, de aici încolo intervine Spacer – IT comes home!

Dacă, spre exemplu, vei dori să te relaxezi în faţa unui monitor, SPACER propune un model ideal de monitor care, cred eu,  îți va satisface cerințele-ţi exigente de spectactor: MONITORUL Spacer 23.8″ WLED. (Am scris spectACTOR intenţionat, nu e typo!)
Claritatea vizuală (rezoluție Full HD, de 1920 x 1080 si 2ms, wide), compatibilitatea cu majoritatea sistemelor cu un port VGA sau o interfață HDMI, şi luminozitatea fac ca monitorul acesta să ofere o experiență de utilizare optimă şi din punct de vedere al gestionării cablurilor periferice.
Este ideal atât pentru editările și montajele video, cât și pentru a urmări filmul sau spectacolul de teatru/concertul preferat la tine acasă, mai ales datorită ecranului de 23.8 inch wide IPS, perfect pentru o vizionare impecabilă.
monitor-banner-e1579737720189
Dacă ești un împătimit al gaming-ului, monitorul Spacer 23.8″ WLED este, de asemenea, recomandarea perfectă. Îţi lipseşte doar scaunul de gamer, aşa că te invit să alegi din oferta de scaune gaming Spacer.
Oamenii, găsesc întotdeauna soluţii să-şi aducă primăvara în suflet. Indiferent cum vine ea sau ce aduce cu sine.
Un jucător împătimit ridică întotdeauna miza! Aşa că, pune-ţi centura şi hai în viitor!

 

Încheiere (nu sfârşit!)

Mai dulce decât orice altceva e timpul tău liber, petrecut fără să mai simţi atât de acut că te apasă tumultul vieţii.  Şi nu mă refer aici numai la viaţa de adult, fiindcă vremurile pe care le trăim sunt la fel de tumultoase şi pentru copii, în egală măsură.
Copiii sunt cu mult mai conectaţi la tehnologie şi se deprind mult mai repede cu ea, fiindcă lumea în care vine chiar azi un bebeluş, să zicem, nu mai seamănă deloc cu lumea de acum 10 ani, darămite cu lumea părinţilor lor.
Eu, fiindcă stau în preajma lor foarte mult, mă simt un fel de Mary Poppins printre ei. Dar una pregătită să stea mai mult în preajma lor ca să-i înveţe să zboare fiecare încotro vede şi simte, prin teatru. Şi, chiar dacă am ales să nu ne întâlnim fizic în aceste zile pandemice, o să continuăm s-o facem virtual şi cred că suntem nişte norocoşi că vremurile permit astfel de extinderi întru relaxare, dincolo de călătorii sau alte nebunii care ne pot trece prin cap întru bucuria sufletească şi odihnă.
O mostră de relaxare forţată poate că nu e acelaşi lucru cu o relaxare în condiţii mai prielnice socializării, dar sunt sigură că vom învăţa cu toţii câte ceva din această experienţă comună.
Chiar în acest moment poate că cineva scrie deja un scenariu de film sau o piesă de teatru despre noi. Sau, de ce nu, un nou joc, o nouă aplicaţie…. Sau poate că suntem chiar noi cei care o să rescriem totul, în siguranţă!
Cândva, am fost şi eu o gameriţă împătimită. Desigur, la nivelul anului 2002, dar am fost. Pe-atunci jucam Sims, un joc strategic de simulare a vieţii şi Cezar, un alt joc de strategie în timp real, poate unul dintre cele mai bune jocuri.
Ţin minte că în Cezar, dacă nu le dădeai oamenilor cultură, nu mai aveau chef de nimic şi porneau războaie. Sună cunoscut?
Nu uita de Spacer!
#staiîncasăcuspacer
Soluții IT pentru toate nevoile tale!
Poţi să faci orice, oricând posibil, poţi să faci orice oricând doreşti…

 

Proba nr.5, Spring SuperBlog 2020, sponsor:

 

Veselă veselă

In spring superblog 2020 on martie 12, 2020 at 12:18 AM

Mi-am şters ochii cu marginea mânecii. Acu, în timpurile astea… Eh! Mă ia cu fluturi! N-am mai prins şerveţele…. Iar acu, mănânc ceva.  Mănânc şi plâng, mănânc! Pentru ultima oară, din ea: farfuria mea! Ultima dintr-un set vechi, din alte vremuri, când erau la modă seturile bune, pentru musafiri și seturile rele, pentru gazdă.

Sorb, gustând fiecare picătură de lapte, de cât mai multe ori, ca să-i prelungesc utilitatea. Ei, farfuriei! Cerealele stau şi ele cu burta în sus şi se rostogolesc, cu mişcări suave, de balerină (trecută, totuşi!), prinse în vâltoarea lingurii cu care vântur laptele, ca să-l adun în ea.

Nu am cum s-o mai ţin, ea nu poate aparţine unei bucătării moderne!

Bucătăriile moderne au veselă veselă. Ambition, Snb, Disney, O’cuisine, Rotho, Aquaphor etc. Or, farfuria mea nu mai e veselă de mult. Nici veselă!

Dar, fiindcă farfuria mea e „Farfuria (mea) fără nume” ca-n „Steaua fără nume”, ca-n „Poveste fără nume”, ca-n „Strada fără nume”, ca-n „Noapte fără nume”, nu va ajunge în coşul de gunoi!

I-am organizat o despărţire #glamouroasă: merge la teatru! Unde va deveni o veselă-recuzită, precum suratele ei oale, tigăi, farfurii, boluri cuțite, tacâmuri din acelaşi teatru, al amintirilor. Care şi-au dat duhul, la rându-le, în urmă cu ceva timp, dar în cel mai artistic mod cu putinţă!

Ultimul bol din acelaşi set şi-a depăşit atribuţiile şi a servit drept mulaj construcţiei fustei acestor balerine. Opt, mai exact! Puţin aracet, ziar…

View this post on Instagram

#thesoundofmusic #moviescenes #theater #theatre

A post shared by Olimpia Săpunaru (@olimpiasapunaru) on

Nu i-a dăunat, că l-am protejat cu o folie de plastic şi, imediat după asta şi-a găsit locul, tronând impunător pe masa d-nului Perucă, în spectacolul meu, Mary Poppins, Supercalifragilistick. Ba chiar a zburat şi n-a păţit absolut nimic, doar o ştiţi pe Mary!

Domnul Perucă, hehei… Mai ţineţi minte? Dacă nu, vremurile astea sunt perfecte pentru citit!

Când Domnul Perucă era vesel, plutea şi numai tristeţea îl ţinea pe pământ şi, din când în când, şi Doamna Prună, parcă o şi aud: Să zbori e atât de nedemn!

Să zbori e atât de nedemn!

Aţi înţeles deja că, vesela unui artist e mai mult decât o veselă, ea serveşte şi după ce nu-i mai serveşte! Până la ultima suflare (în ciorbă, în iaurt etc), până la ultimul ciob. Şi, chiar şi-aşa, după „moarte”, dacă pot să-i spun aşa, tot poate fi însufleţit un obiect. #casăştiţi

Ştiai că există un „teatru al obiectelor”? Unde obiectele devin personaje şi vorbesc despre noi, oamenii? Şi ce vorbesc, oh, Doamne!…

Dar, să las nostalgiile, că-mi fac foame! Şi, cum mâncarea bună și sănătoasă se prepară într-o bucătărie utilată pe măsură, sunt de-acord s-o trimit acum în lumea poveştilor. Cu tristeţe, cu lacrimi, fără batistă, dar trebuie! Ca să ies din bula asta tristă.

Cu stil! Îmi plac ieşirile cu stil. Şi intrările în magazine, atât în cele online, cât şi în cele fizice. Cum vremurile recomandă mai mult online-ul, dajarmagazin.ro e o alegere mai cumpătată.

Trebuie să vă mărturisesc că, ustensilele de bucătărie pe care le am eu, nu sunt ale mele toate, unele sunt ale maică-mii şi, de-asta le-am împuţinat, puţin câte puţin, în timp (fără să simtă, că mai vine în vizită). Ca să am propriul stil, înaintea farfuriei au zburat, spre exemplu, o râşniţă de piper şi nişte forme de prăjituri, cărora nu le-am adus un elogiu  consistent pentru că nu am avut ocazia.

Însă, formele de prăjituri pot să dea formă şi lutului, iar râşniţa de piper poate să fie o bună maşină de făcut zăpadă, efect special pentru un spectacol de „teatru la masă”. Alt stil, dar nu detaliez, că nu vreau să mai aglomerez aici cu informaţii din domeniul meu de activitate.

Cu toate că, domeniul meu de activitate, îmi aduce un plus de stil. Și mă ajută să aleg cu ușurință aproape orice. În sensul că, orice veselă-mi voi mai lua, în completarea a ce am deja, va fi adaptată atât nevoii de-a mânca, cât şi de-a acta.

Sunt nevoită, totuşi, să mă autodenunţ că, mesele unui actor/regizor se iau pe fugă şi, de obicei, n-au plural. O să admit că există și acele zile excepţie, când aşezarea (în scenă) pe masă trebuie să fie desăvârşită.

Lunea, spre exemplu, că în teatru e relaş.

De ieri, tot într-un relaş o s-o ţinem, fie vorba-ntre noi! Și, dacă nici vorbă de spectatori o perioadă, că sunt interzise adunările (ordin de la Guvern!), o să cutreier on-line și marți, și miercuri și tot așa, ca să-mi completez, îmbunătățind bucătăria cu veselă şi o mai veselă stare.

Să nu te duci în altă galaxie?!…

Mă duc, da’ tre să-mi fac o listă scurtă cu ce am nevoie, să-mi uşurez traiu’. Că s-o găti şi p-acolo, ce ştiu eu!?

Nu ştiu dacă v-ați prins, dar eu deja am început călătoria online în Regatul Dajar şi stau ca pe jar căci nu știu dacă să păstrez ce mai păstram, înlocuind sau dacă să mă temperez, că vin vremuri grele?!

Fac o listă scurtă, totuși, extrem de personală!

Accesorii esenţiale în bucătării teatrale:

 

1. Cană/ termos ca să gătesc ceai/ cafea, că un actor/ regizor îşi foloseşte vocea mult şi ceva cald prelungeşte repetiţiile şi rezistenţa la frig.

ceai

2. Tigaie pentru clătite, pentru pauzele dintre repetiţiile la masă (text, adică!), acasă la unul dintre noi.

3. Un cuţit de brânză şi un altul de roşii, că ne plac picnicurile la locul de muncă. Noi am inventat cuvântul „frugal”. Cu pâine feliată! Ne plac picnicurile „pe câmpul de luptă”!

 

20131012-071946.jpg20131012-071921.jpg20131012-072010.jpg20131012-072031.jpg

20131012-072205.jpg20131012-072054.jpg20131012-072113.jpg20131012-072136.jpg

(foto din 2013, arhiva personală)

 

Accesorii esenţiale în bucătării normale

 

Câte-n lună şi-n stele!

Vorbesc serios!

Dacă îţi place ciorba, ai nevoie de un polonic, nu? Ia încearcă să pui cu lingura în farfurie. Îţi trece foamea!

Se ştie că românului îi place mămăliga, deci un ceaun e un must have!

Tăvile pentru pâine sau cozonaci nu au cum să lipsească dintr-o bucătărie cool!

Și tot așa!

Practic, mai înainte de a cumpăra veselă, gândeşte-te ce feluri de mâncare îţi plac, fă o listă lungă, ca să n-ai surprize şi atunci o să-ţi fie mult mai uşoară alegerea veselei.

Actorii gătesc rar şi, mănâncă mai mult în oraş, dar vă zic un secret: acasă au toate ustensilele posibile din lume. Fiindcă le place să fie pregătiţi pentru orice. Chiar şi pentru a găti! Şi le place confortul, pentru că, vedeţi ce îndură! Pentru confort, nu există listă scurtă! Și, dacă nu gătesc ei, își găsesc câte un prieten pământean, care să aibă grijă de mesele lor.

ambition2

Actorii nu mănâncă prea sănătos, uneori adorm în cabină, iar meseria asta nu e una dintre cele mai sănătoase. Atâtea personaje, cu toate trăirile şi poftele lor! Cu toate felurile de mâncare pe care sunt nevoiţi să le mănânce în spectacole, uneori.

De-aia profit acu, să fac un anunţ:

Actriţă veselă, viitoare posesoare de veselă veselă de la Dajar, caut chef! De gătit, de luat…  Vreau şi eu să trăiesc la fel de mult ca „Farfuria (mea) fără nume” și  fără poză, că nu-mi plac despărţirile!

Fără poză cu farfuria de care m-am despărţit!… Una cu mine completează, oarecum, povestea! De fapt, probabil că nici nu există listă scurtă când vine vorba de veselă? Nu, mama?!

a trip down memory lane 

Bucătăriile au nevoie de accesorii cool, dar şi teatrul!

PS: Cetăţene, fii responsabil! Ai golit rafturile cu produse de bază, ia-ţi şi veselă, ca să ai în ce găti!

Proba nr.4, Spring SuperBlog 2020, sponsor