Iote, o BAG!
…bag and bagagge= cu căţel, cu purcel? Nope!
Uşoarăăă, cu chibrit mare, cu 10 mici (tot chibriţi, bre!) , cu şorţ de bucătărie, cu calendar mic, cu calendar mare; de campanie; cu şustă;
ăăă… vecine, cam cine crezi că ar primi o mică atenţie portocalie? da’ un ghiveci galben?
vă avertizez de pe-acum că de roşii nu zic nimic (almanahe, na!) că n-au dat nimic afurisiţii, pân’ acu’; da’ mai au vreme încă o săptămână;
păi, cum de ce? ca să cântăresc, ca să văd ce şi cum îmi aştern pentru săptămâna viitoare.
Pfff…Uitasem de pix, unealtă puternică. Bun, acu că l-am amintit să scotocim în sacoşa elect’orală şi să ne-ntrebăm ce-a mai rămas, scoţându-l. Deci…
Toamnă târzie, când muştele mor din proprie iniţiativă, iar după un ancestral obicei tradiţional ar trebui să plouă. Muştele româneşti refuză însă să moară, ba mai mult, roiesc prin faţa sediilor vopsite în culori, agasează trecătorii, care trecători sunt agasaţi şi de boboacele trimise-n stradă pe post de material electoral umblător ca să pescuiască niscaiva electorat neconvins până în campanie. Boboace machiate până-n fundul ochilor şi cu fusta imediat sub fund. Alt fund. Nimic ilegal. Câştigă şi ele un ban cinstit! Mai bine pun virgulă după ban. Probabil că după ore sunt convocate ca să înveţe de timpuriu meserie şi să adauge în vocabular un cuvânt nou: doctrină; galbenă!
Mă întreb care-i filiera de racolare?
A-vreun prof activist;
B- vreun fiu al unui activist;
C- nu, dom’le! dau buluc ei singuri pe uşa de partid! ne place copiii, că le place crinii!
Şi eu, dacă aş fi partid(ă), tot asta aş face! Aş chema copiii la mine şi le-aş atârna faţă-spate panouri cu chipu’ şefului meu de gât; dar nu sunt! Refuz chiar şi mă încăpăţânez să rămân un cetăţean deranjat, nu de prisme electorale roşii _zău, dacă eu le văd! nu le văd pentru că închid ochii sau mă uit la panseluţele proaspăt plantate de Primăria, tot roşie, în cinstea venirii iernii_ ci de copii-sandwich-uri care-ar trebui cică să-mi influenţeze opţiunea politică doar trecând eu pe lângă ei, doar trecând ei pe lângă mine. Rezultatul ar trebui să fie garantat, nu, că doar îs plătiţi! Mă gândesc acum la omul care conduce campania luiA din BAG…
Mă gândesc şi la omu’ care conduce campania lui B din BAG…Mă gândesc că tre’ să şi explic de ce mă gândesc.
Deci, adică era de toate, da’ lipsea cu desăvârşire?! cum unde? în sacoşă!
Prima întrebare: de ce mi-ai dat chibrit? Aici e musai să vă mărturisesc că băţu’ are măciuca de fosfor mareeee, adică astea portocalii „chiar ard!”
Ca să-mi dau foc, înţeleg, căci chibriturile, dragi politicieni şi prieteni(Traiane, tre’ s-o zic!) mai folosesc încă în bucătărie, doar la aprinsu’ aragazului; ca să te încălzeşti …şi, la mai ce? …o păpică acolo, ceva, nimic? ca să vă pomenim pe ultima săptămână; era până şi ziarul de după digerare în sacoşă; dar, la ce folos, Traiane, că dacă nu papi, nu caci, mmm…
La G nu mă gândesc deloc. Şi nici la oamenii lui. Mi s-a tăiat!
E clar, suntem un popor cu un temperament romantic controlat de samavolnicie, un temperament îngrijorat de soarta commmmunicării şi aproape obsedat de efortul decodării. Nu agreăm băşcălia, dar tolerăm tifla. Tifla şpri(n)ţară …hai că trec la jocu’ cu chibritu’, că nu mi-am pus şorţu’ de pomană!
jocu’ cu chibritu’ e asemeni jocului de-a conjugarea; reguli de bază:
eu (o să)fraudez ?
tu (o să)fraudezi !
noi ? nu (o să) fraudăm !
voi, voi (o să) fraudaţi !
Ce se va întâmpla cu el, ea, ei, ele? Vor privi cum gramatica se destramă, se va istovi, se va înbolnăvi. Ceea ce nu înseamnă că gramatica va fi, ca să zicem aşa, distrusă ; dar ea nu mai este păzită. (Locul de la Interne e încă gol, deh!)
Care el, ea, ei, ele îs obligaţi de pe acum să-şi asume spectacolul acestui curios strabism, naiba ştie de ce.
Strabismul meu îi înrudeşte pe politicieni cu mânuitorii de umbre japonezi ce îşi arată mîinile(curate, să ne-nţelegem) şi, în acelaşi timp, ne arată şi lupul, oaia, lupu’ la oi, a căror siluetă o simulează…
Fiindcă involuntar m-am gândit la fetiţa cu chibrituri bag acum şi
Un vis cu B din BAG
B veni călare pe avion cu motor şi-şi băgă botul (avionului) pe ferestra de la bucătărie, alegerea dovedindu-se strâmtă, dar până la urmă doar de botul domniei sale aveam eu nevoie în vis, să-mi pună o pilă la şef, care mă dădea afară din cerc, mai întâi din cercul încrederii…Mai bine am vrut să zic io, sal…
vamar? mi-a acoperit B din BAG gura cu gura sa. Vrei un colac?
I-am fluturat un NU în botul elicei învârtitoare şi zgomotoase şi m-am tirat din vis, lăsându-l să se retragă din strânsoarea zidurilor cum ştie el mai bine; mai apucai să văd cum elicea se făcu nod marinăresc…
Mai bine de două ori, nu ştiu dacă aţi sesizat…
Cum totul curge cu viteză şi fără legătură şi se dilată, comprim timpul şi vă zic că primaşi dată pentru-ntâia oară, ieşisem cu B din BAG la un picnic între blocuri, vis-à-vis de un fotograf, gang în care mirosea a pipi de pisică. Am auzit că un renumit vin francez ar conţine ingredientul surpriză şi de-asta are un gust mai bun… Acest mai bun nu-l contorizez ca fiind mai bine… Cum ziceam, se făcea că eram la picnic, pe ciment, direct. Cu mine mai era o băbuţă cerşetoare surdă care-avea un pet.
De nicăieri, sau din realitate a apărut B, nu călare, ci pe jos, s-a aşezat cu costumul gri direct pe ciment şi domnia sa.
A scos pâlnia, apoi, o stecluţă de argint de la piept, a luat petul gol al babei şi a început a turna din stecluţă în plasticul de 2 litri şi juma’. Vodka Ceauşescu turna, căci, deşi tăria pipiului de pisică persista, s-a simţit tăria spirtoasă ce dămfuia dinspre minuscula stecluţă din mâna preşedintelui. Să vedeţi drăcie, căci cum trecea votka prin sticlă se transforma miraculos în apă. Apoi a venit primul ministru(şi ultimul, hehe) cu o chiflă, a dat să o dea babei, dar braţul lung de preşedinte l-a oprit la timp. A luat chifla, a muşcat din ea şi pâinea creştea, crestea, lipie ea devenea, de ghines boc n-o încăpea. Apoi, în această silenţioasă expunere a zis: E mai bine acu, nu? Boc, de la înălţimea lui(rămăsese în picioare) a grăit: Acu, da! Chiar că e mai bine…eee…
mai bine de încă două ori, iarăşi…
apoi a apărut EU, alta decât eu şi blondă, şi-ar mai fi de povestit şi de ea, da’ un pic; cam cât ar arde un băţ de chibrit…
EU a apărut la mai puţin de 11 metri de locul iniţial şi iniţiatic al desfăşurării de fapte din vis…Mai bine, am vrut să zic, s-o pună de-un gol, dar a cântat cocoşu’ şi m-am trezit…
Mai bine! Şase…şase/poartă-n casă…
Fotografu’ a fost inspirat…i-a tăiat din cadru şuviţa… cu care ne-a…cu care ne-a… minţit?
Precum fraza de politician care se încheie întotdeauna decorativ, iată ce ghiveci am io aci, bre! Avem di tăti! Deşi roşii n-avem!
şi…nici crinu’ nu mai e ce-a fost!
dicţionar:
B(ăsescu)
A(ntonescu)
G(eoană)
…
După o săptămână : Iar ţara…ţara, probabil că are destulă cultură ca să decidă că poate descifra şi singură că ceea ce a găsit a ales…
Alma Nahe(r) 