alma nahe

Păpuşa(actul II)

In cinema fabulat, teatru on Decembrie 10, 2011 at 1:16 AM


(foto: de aici)
Actul II
„mii de gânduri pe secundă, o sută de mile prin gând”

PĂPUŞA( inertă; numai suflet): Sper că tâmpiţii ăştia nu mă vor trimite înapoi, din deja întâmplat în neîntâmplare, ca să înţeleg , chipurile, unde am greşit. Ce să zic, pac-pac, de nicăieri, apare, cu alai, îngerul repartizat, te duce într-o altă dimensiune şi te reabilitează! Dacă-i aşa, domnule Înger şi domnilor Mân(t)uitori, vă scutesc de călătorii-ecou, spirale temporale şi recunosc, acum, pe loc. Am greşit! Învăţăm din greşeli, nu? Ia stai un pic, şi dacă nu greşim înseamnă că n-am învăţat nimic? (scâncind) Ah, potenţialul simultanelor! Atâtea gânduri pe secundă, că devine un fel de loterie care dintre ele va ieşi pe gură. Sunt moartă de supărare!
ÎNGERUL: Nu s-ar zice, pari mai vie ca oricând!
MÂNUITOR2: Şefu’, decât numai suflet, mai…
ÎNGERUL: Bine!
MÂNUITOR3: Lipici?
ÎNGERUL:(acru) Nu, deocamdată.
PĂPUŞA(în tandem, suflet şi corp): Îngerii sunt ironici? N-aş fi crezut. (îngerul nu răspunde, se arată preocupat, pe gânduri; după un timp) Sunt vie de supărare, e mai bine aşa?
ÎNGERUL(uşor scos din sărite): Zău dacă înţeleg de ce te-ai izbit de zid, că nu văd pic de căinţă. Mă aşteptam să regreţi câte ceva.
PĂPUŞA: De-aici înfăţişarea asta, cioplitură-n burete?
ÎNGERUL: Un caz fericit. Uite, spre exemplu, unei bătrâne abia ieri…
PĂPUŞA: Adică şi aici se măsoară timpul în ieri, azi, mâine?
ÎNGERUL: He, he…adică dinamica creaţiei? (râzând) Nu! Dar există o asemănare. Şi aici trece destul de repede.
PĂPUŞA: Mă rog, eşti foarte ambiguu pentru un înger. Eu am senzaţia că n-a trecut nici măcar un minut de când am venit aici, deşi sunt momente când m-asudă anul.
ÎNGERUL: Am zis că trece, nu că-i trecător. Dar aşa-s oamenii, îşi fură timpul în căutarea sensului. Odată găsit însă, îl minimalizează. Revenind…o bătrână a plecat în urmă cu 4 ani de-acasă ca să adune iarbă pentru animale însă, nu s-a mai întors. A fost găsită lângă un lac din Fundulea, în stare avansată de putrefacţie, iar capul era bine-mersi, la vreo 5 metri de corp. La data găsirii cadavrului nu îi era cunoscută identitatea. Rudele au aflat de moartea femeii abia la vreo câteva săptămâni, când s-au dus să anunţe dispariţia. Asocieri, haine recunoscute…nişte cartuşe alături, ca să fie lărgit misterul. Murise însă, de inimă. Fusese deja îngropată în prezenţa primarului şi a unui poliţist, însă fără cap, în toiul nopţii. La aproape patru ani de la deces, sora femeii a primit telefon de la Poliţie, să vină să ridice un colet expediat de IML. Începi să înţelegi?
PĂPUŞA: În colet era capul femeii. Fusese „reţinut” pentru reconstituire facială. Poliţia uitase să îi anunţe că fusese identificat cadavrul. Comic! Şi foarte românesc! „Vai, bietul Yorick! L-am cunoscut, Horațio!” Hamlet, actul V, scena 1. “Pe când plâng unii, alții se desfată: Așa e lumea de când este ea.” , două acte mai devreme, actul III, adică. Bun, şi-acum că m-am deşteptat brusc, unde-i hotărârea?
ÎNGERUL: …Poftim?
PĂPUŞA: Ce-aţi mimat mai devreme. Unde merg? Pe căi cereşti, bănuiesc…
MÂNUITOR1: Am zis că o să i se rupă? Am zis!
ÎNGERUL: O să mergi pe mâna lor.
PĂPUŞA: Că pe gura lor…
ÎNGERUL : Gura!
PĂPUŞA: Ce nostim eşti! Eu doar dau din cap. „Gura mea” e păpuşarul de-mi stă pe cap. Observi? Am buzele li-pi-te! Vorbele-vorbe vin din afara mea, asta-i realitatea, precum şi faptul că pământul e plat, ca întindere pe distanţe scurte…
ÎNGERUL: Eu nu înţeleg, creierii ei nu erau împrăştiaţi pe parbriz?
PĂPUŞA: Era necesar să-mi aminteşti?
MÂNUITOR1: Şefu’, pauză de masă?
ÎNGERUL: Încetaţi, mă înnebuniţi!
MÂNUITOR1: Nu putem, şefu’! E independent de voinţa noastră, doar ştii.
PĂPUŞA: Adică, sunteţi la cheremul meu?
ÎNGERUL: Extraordinar, deşteptule! (către păpuşă) Da, dar te putem lăsa să putrezeşti aici, drept exemplu, păpuşă!
PĂPUŞA: Ce mai, prăpăd! Mie îmi convine. Adică, decât varianta clasică, 2 metri, geometrie, scânduri, şuruburi, viermi…
ÎNGERUL: (scoţând dintr-o ladă veche un laptop Mac) O clipă…
PĂPUŞA: Nu se poate! (Privind mărul-logo) A fost şi Steve pe-aici?
ÎNGERUL: E confidenţial.
PĂPUŞA: Aveţi internet? Chiar nu glumeai cu iahuuu…
ÎNGERUL: Ba, glumeam. O precizare, aici se numeşte externet.
PĂPUŞA: Uşor de remarcat de ce. Pot să-mi verific pagina de Facebook? Probabil că şi-au exprimat deja regretul că…
ÎNGERUL: Nu ştiu dacă…
PĂPUŞA: Ba da, trebuie să ştiu! (îi ia laptopul din mână)
ÎNGERUL: Treaba ta, n-o să-ţi placă deloc…Vezi că e parolat!(păpuşa e un pic confuză, dar neavând o faţă flexibilă…)
PĂPUŞA: Parola!
ÎNGERUL: 666
PĂPUŞA: Pe bune?
ÎNGERUL: Nu! Doar 665.
PĂPUŞA: Îmi place, conexiunea e foarte bună. Să vedem…George mă iartă „oriunde aş fi”, fufele au dat năvală… Are peste 100 de like-uri. Cine e George?
MÂNUITOR1: Auzi şefu’, eu nu înţeleg de ce-i mai aducem aici. Noi îi lămurim pe ei sau invers? N-o enervează deloc starea în care se află.
ÎNGERUL: Marele Mister! (şoptit) Nu uita că e lovită la cap!
PĂPUŞA: Înţeleg că nici voi nu sunteţi lămuriţi.
ÎNGERUL: De fapt, suntem! Suntem o imensă bibliotecă.
PĂPUŞA: Bibliotecari, deci…
ÎNGERUL: Se prea poate…călători în timp.
MÂNUITOR2:Fără ataşament însă …
MÂNUITOR3:… ori investiţii fizice.
PĂPUŞA: Cărţile unde-s?
ÎNGERUL: Biblioteci virtuale…altfel s-ar alege praful!
PĂPUŞA: Foldere…
ÎNGERUL: Foldere, subfoldere…valize. Tu de ce crezi că s-au „inventat” calculatoarele, laptopurile, internetul?
PĂPUŞA: Ajutor dumnezeiesc?! O, iată-mă luminată!
ÎNGERUL: Nu crezi? Mă rog, şi Blaise Pascal a demonstrat că vidul există deasupra atmosferei numai după ce a devenit profund religios, deşi până la vârsta de 15 ani taică-său îi interzisese orice contact cu matematica.” Dumnezeu există pentru că este cel mai bun pariu”, scria Pascal.
PĂPUŞA: Înţeleg. Înţeleg că avea nevoie cu disperare de existenţa unui Dumnezeu ca să-şi justifice ambiţia:„dacă Dumnezeu există și sunt catolic, câștig viața veșnică, supunându-mă bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut“. Les pensées, posthume, 1670. Un parior!
MÂNUITOR1: Şefu’, mi-e foame! Iar după câte văd eu aţi putea s-o ţineţi tot aşa, într-o trăncăneală, la infinit.
PĂPUŞA: Mie mi-e indiferent. (către înger) Ştii, Pascal s-a jucat un pic şi cu noţiunea de infinit…
ÎNGERUL: Fie! O să mâncăm cu toţii.
MÂNUITOR2: În sfârşit.
MÂNUITOR3: Cu ea ce facem?
ÎNGERUL: Somn…
PĂPUŞA: Să mori, să do..
MÂNUITOR3: să dormi!… nimic mai mult. Să ştii
Că printr-un somn poţi pune-odată capăt
Durerii sufleteşti şi-atîtor chinuri
Ce-s partea cărnii, iată o-ncheiere
Spre care năzuim. Să mori, să dormi ;
Să dormi poate visând ? Aici stă totul.
(Mânuitor1 scoate de prin buzunare bunătăţile pe care le şterpelise la petrecerea din actul I; toţi mănâncă în tăcere)

foto: „Hamlet”, 9 decembrie 2011.

12 cuvinte, momeli către alte călătorii, de la psi© către cerroşu, miţa, vero, cita, tiberiu, v.v., scorpio, rokssana, psi©, dictaturajustiţiei şi la grig.

Anunțuri
  1. […] suruburi) fost-au înşurubate aici, şi cu ele jucatu-s-au, în fel şi chip, unii şi alţii: almanahe, cita, mitzaabiciclista, redsky 45.700000 27.179722 Share […]

  2. „Si George nu mai vine!” sau „Si George nu mai vine?” sau ” Si George nu mai vine!?”

    • La Fee, păi de ce să vină el? Aici ea e cea plecată. 🙂

      • Da, dar din lumea magica din care vin eu, promisiunea lui e: nu te teme, te voi gasi oriunde. Asadar sa vina, sa o gaseseasca, nu o sa stea cu fufele care dai like!

        • =)) La fee, râd în continuu de 2-3 minute şi încă nu m-am oprit!
          răspunsul tău e mai tare decât toate replicile cele mai cele din astă lume! da’ lumea ta cum îi magică, nu mă mir de efect! :))

          • Parca l-ai scos din sosetica, La fee. Rad si eu ca stiu eu de ce rad. :))

            • Asam, vasazica, razi! Rad si eu ca nu am incotro! Asa a fost si cu Euridice! A muscat-o sarpele, a plecat si Orfeu s-a dus dupa ea! Dar pe George o sa il instruim sa isi tina in frau dorul si sa nu o priveasca pana nu o salveaza de ingeri, mantuitori si alte fapturi de bine din a doua papusa!
              Da, asa am vazut eu Papusa I si II, ca un mit orfic reasezat! Multumesc! :))) Pentru ca ai inteles ca in Soseta intelegem lumea si datele ei in felul nostrum!

              • ţi-am dat o poezie!
                acuma o să-ţi dau o melodie de-a mea, ca dar spre har-nicia cu care îi înţepeneşti capul lui George, ca să nu privească înapoi decât când i-o (mai) fi de făpturile de bine din a doua păpuşă.

                • Multumeeeeesc! :)))
                  Eu nu stiu sa cant decat tititi, fififi, lilili!
                  Am ramas placut surprinsa de timbrul cald al vocii tale!

                  • ei, fififi-urile, tititi-urile, lilili-urile le iau cu mine-n baie şi devin fitili, tifili, litifi, dar mi se trage(firul melodios) de la cel pi-pi, am zis deja în şoseţică, fiorul e fffff important; pentru apreciere făţişă te urc în corabia bunelor, laolaltă cu s’ora25 şi holicik-masca(nt)de plâns; la un moment dat(nu luat)le voi promova în cor’abia bunelor(bunici…las paranteza deschisă, dar nu înainte de găsi sensul mutării şi timpul îmbătrânirii.

  3. Îmi place teatrul tău absurd. Reuşeşte să mă transpună în scenă fără nici un efort.

    • Păi, lumea nu-i şi ea un absurd, universul ăsta ştiut? Şi la fel de repede ne transpune în scenă, pe nesimţite chiar… Însă în timp ce comparaţia mea poate să cadă fiindcă ţine de vag, pe textul meu se poate sta cocoţat, ca pe Ghiţă al tău…acuşi vin să fur o bucăţică de şorici, că-mi plouă-n gură.

      Miţo, mulţumesc pentru sinceritate! 🙂

  4. […] iar cele douăsprezece cuvinte au țesut povești frumoase pe la prieteni: mitzaabiciclista, almanahe, vero, scorpio, cita, redsky Like Unlike Posted by psi on Dec 10, 2011 duzina de cuvinte […]

  5. […] să spun că poezia face parte din jocul de cuvinte născocit de psi? Au mai scris la temă şi:almanahe,redsky, vero cita related postDuzină de cuvinte….pe ţigăneşteDuzină de […]

  6. […] duzina dirijată de psi, au mai venit cu duzini, şi Miţa . şi almanahe . şi anaveronica . şi scorpio . şi cita . şi redsky . Like this:LikeBe the first to […]

  7. Păi nu Pascal a inventat prima maşină de calculat ca să-l ajute pe tatăl sau care era contabil?
    Apoi. Te joci tare lejer cu timpul; ieri nu mai e, azi este relativ, mîine nu ştie nimeni dacă va fi. Ce este aia infinit?
    Dar, îmi place teatrul imaginat de tine. 🙂

    • cu Pascalina am şi-nceput! 😉 aşa cică, ca să-l ajute(dar wikipedia zice că era matematician amator, precum şi preşedintele Curţii de apel, în rest, dar din alte surse); noi oamenii avem întotdeauna nevoie de o concluzie ca să putem merge mai departe: „am făcut ceva, fiindcă trebuia altcuiva”; în esenţă însă, eu cred că trebuieşte fiecare „ceva” universului ăstuia, ca să se ţină băţos, dar ne închipuim c-o facem pentru noi, ca să ne ţinem la fel de băţoşi. 🙂
      Tibi,
      Infinit? E un in finit, fiindcă eu cred în puterea cuvintelor din cuvânt.
      Mă bucur că-ţi place şi ţie. E acel imbold ca să continui povestea, chiar dacă în momentul ăsta habar n-am cum. Aştept cuvintele psi©eşti ca pe caşcaval, nu altceva. 🙂 De data asta simţeam cum se lipesc fără să mă chinui eu să le topesc, fără să trag de ele şi fără să le întind.

  8. păpuşa avea pagină de facebook? 😆 da de ce?
    abia aştept continuarea, dar trebuie să văd cum înşurubez cuvintele că nu se mai poate, nu, nu, prea multă uşurinţă a scrierii, domnule! pfaaa…

  9. nu ea, omul care a rămas jos, pe pământ; un corp(aflat la graniţa dintre cald şi rece)…aici-ul, unde e „prinsă” a cuprins-o în măsura asta, nu se ştie(încă) de ce, psi©.
    cuvintele de azi au avut aşa, o fervoare particulară. 😉
    dacă-s înşurubate pân’ la refuz, amânăm continuarea, psi©, ori nu ziceai că abia o aştepţi?
    dar nu-i bai, cum şi Proust zicea, zic şi eu că amânarea scrisului poate să ducă spre substanţa lui. 🙂

  10. toate actele se vor aduna ele, de vor vrea…chiar şi sub acelaşi nume, acela de „amuzament” spontan, de dragul jocului, dar evident, cu rădăcini adânci în trăirile mele, cărora, ca şi tine, psi©( şi nu numai) încerc să le dau expresie, să le scot din muţenie; acea muţenie care nu lărgeşte conştiinţa şi lasă sensibilitatea în forma sa brută, nerafinând-o….va fi ce va fi…

  11. Am luat act de acest act II, asa sa stii!

  12. Păpuşa ta are încă aer de om şi nu ştiu de ce, dar aşa ce-mi dai senzaţia că o să recadă printre…

    • Eu aş fi zis că are aere, mai degrabă. :)) O să recadă sau nu…numai de ea depinde.
      Eu i-am dat tot ce-ar putea să-i servească în condiţiile date: trei mânuitori buni(nu numai de gură), un Înger…nu mai zic de conexiunea la internet, foarte bună, cum chiar ea însăşi a sesizat. (de) Burete cum e… 😉

  13. coincidență sau nu, m-am gândit și eu la Pascal zilele astea. s-a jucat cu lumte lucruri,doar ca să ajungă la foc, doar ca să ajungă la concluzia că este și el numai o trestie, ca toate celelalte. Îngerul tot înger a rămas 🙂

    • Ana, nimic nu e pe de-a-ntregul joacă cu focul, nimic nu e pe de-a-ntregul joacă cu apa(bălăceli, adică). Ştiut lucru, toţi descoperim câte o părticică a realului, cea pe care o descoperim prin sine însuşi, ca trestia-n vânt. Daaar n-aş minimaliza acest aspect. Dacă universul ne voia trestii, chiar eram…şi-am fi anulat trestia-trestie. Ori Shakespeare n-a fost anulat de Cevov, Kleist de autorii de „no” sau Eschil de Calderon , ceea ce mă face să cred că depindem unii de alţii ceva de speriat, căci în fiecare din noi zace câte-o cheie pentru câte-o gaură(neagră sau nu) de univers…. 😉 Eu sunt gata să cred(în numele acelui adevăr care susţine alt adevăr) că dacă tu nu te gândeai zilele astea la Pascal nici eu nu l-aş fi gândit în acel minut care mi l-a transformat din eter, în gând, apoi în rânduri-rânduri…nebănuite însă îs căile, Domnule!
      Da, îngerul n-a rămas în ger. 🙂

      • Ce bine că spui toate lucrurile acestea. vezi, dacă le spui pe nume, ele încep să existe iar eu nu le pot ignora. Aproape la fel a crezut și Giordano Bruno, găsise și el niște chei. Când am văzut ce i s-a întâmplat, m-am ascuns în centrul universului pe care-l proiectasem gol pe dinăuntru. Dar m-am plictisit acolo, umbrele mele s-au terminat așa că mi-am luat lanterna și globul magic și am plecat prin lume. Am să-l uit pe Giordano Bruno, și pe Pascal 🙂

        • te uită mai bine cum ninge-n globul meu! :)) că afară-i Boticelli, nici fulg de nea…nici vreo viziune n-am că s-ar aşterne omăt până-n 2012.
          dacă i-ai uita, ar trebui să-i uiţi, simultan, si pe G.G.( Galileo Galilei) si pe Copernic, că ei aveau vederi geocentrice; i-ai uitat, adio centru, adio univers…nu mai zic de Kepler…şi-aşa ajungem nu la steaua care-a răsărit, fiindcă-i cale lunga, da’ putem ajunge la steaua fără nume, si-acolo să-l uităm şi pe M.Sebastian; băieţii ăştia, şi uneori şi fete, au mers din aproape în aproape şi-au cules gânduri. Colecţionari!!!
          dar poate că ai şi dreptate totodată, fiindcă uitând s-ar putea să devenim nişte deştepţi, că în rest, proşti, ca toţi oamenii. 😉

  14. Fascinant! Bravo! Abia astept sa citesc ce mai are papusa de spus! 🙂

    • Mulţumesc, Cita, mulţumesc pentru încurajări! Sper ca Păpuşa să îndrăznească să mai spună, căci nu e loc mai potrivit pentru îndrăzneală decât teatrul. 🙂

  15. fata, fiecare text al tau trezeste in mine ceva strain!
    lumesc, dar strain totusi.:)

    • nu concep din faşă acţiunile, nu posed sau n-am descoperit acea gândire conceptuală; eu când încep să scriu habar n-am ce voi scrie…ştiu abia după! 🙂 de-aici şi ceva-ul străin, bănuiesc; mă aşez la laptop şi…dacă nu lălăi(în ultima vreme mai puţin), scriu într-o stare pe care n-aş putea eu s-o descriu amănunţit, dar aş putea s-o denumesc stare-polaroid. 🙂

  16. strain, dar comic, in orice caz! si ma trimite-n scaun.astept acolo urmatorul act.

    • ei, comic de umbre, da! 😉
      oare cum devin toate cuvintele acţiune? ia să vedemmm!
      nu sta numai pe scaun, că amorţeşti! urcă-te pe scenă, mergi în culise, îmbracă un costum, învaţă o replică…;)

  17. „aşa-s oamenii, îşi fură timpul în căutarea sensului. Odată găsit însă, îl minimalizează.”

    explicatiile le-am gasit in comentarii,exact cum m-asteptam (asta e! daca-s grea de cap ) si ma bucur ca am avut rabdare….

  18. […] la chemarea  psi-ei, după multe alte  duzini, şi anume: Miţa . şi almanahe . şi anaveronica . şi scorpio . şi cita . şi redsky . şi rokssana . […]

  19. Roks’sana in corpore sano, zi(c) mersi că nu-s Ionesco; la el piesa(una din ele) se numeşte „Cântăreaţa cheală” nu fiindcă apare vreo cântăreaţă cheală, ci tocmai invers, fiindcă nu apare. Acest fapt i s-a părut de-ajuns ca piesa să se cheme aşa.
    Ultimul rând dintr-un text pentru caietul program de la Theatre Du Nouveau Lancry suna aşa: „întrucât lumea e de neînţeles pentru mine, aştept să mi se explice…”(1952) Textul era pentru piesa „Scaunele”…Se poate şi aşa! 😉

  20. […] aş putea să refolosesc duzina de cuvinte cu care am mai jonglat azi, în afară de mine, psi, almanahe, cita, mitzaabiciclista, […]

  21. […] aş putea să refolosesc duzina de cuvinte cu care am mai jonglat azi, în afară de mine, psi, almanahe, cita, mitzaabiciclista, […]

  22. trebuie sa ai o minte sclipitoare, un noroc de vis si mult bulan sa pui toata constructia mintii tale pe curat

    • …zise Theodor, verde-n faţă, pe fondul bej al nopţii, ridicând din sprânceana stângă.

      Theodore, aşa o fi, altfel wordpress-ul te-a setat deja luminat în CA‘taPet’easma dreaptă. :))

  23. sa dea dracu’ 😉 sa nu o faci mai criminala in urmatoarele acte, ca vezi tu! vezi ca ionesco iti e pe aproape, da’ nu zabovi prea mult pe langa el ca noi il cautam pe Feodor, pe Gogol sau ca tot îl aduci in citate pe Shake sa fie macar pe undeva pe scheletul lui .Vrem ori, ori! (sange, incurcatura si stii tu, iubire, dragoste) ma rog, nu trebuie sa respecti acum reteta cu sirop pentru spectatorul de duzina, da’ imi doresc sa ma prostesti pana la capat, definitiv .

    • IUBiree mai ales. Dragoste mai ades. Siropu’ il dam noi, la urma (stii ca te scapa..turma) la comentarii. O placere de text.

      • Nu-mi plac anonimii, dar decât un nume care se comportă ca un anonim, mai bine un anonim care dă semne(?) că mă cunoaşte, căpătând astfel nume. Mai multe, desigur! 🙂 o să reacţionez în consecinţă, dară…dar asta în comentariul 2, la care am răspuns deja, înainte de ăsta. Aşa mă deşir eu, într-o anumită ordine, proprie. Nu aceea firească…cu fir şi iască, adică. Mă scapă cine poate…cine vrea mai mult, nu! 🙂
        O plăcere nu vine doar în 2 acte…mai ai răbdare!

  24. gata, ştiu unde baţi! uite că deschid (între bare), temătoare însă: în nimicul acela care într-un mod inexplicabil ar începe brusc să fie din vid, viu? :)) dar de la dî la uuu e cale luuungă, preţ de-o vie culeasă, vin pus la păstrare-n beci ca să se învechească, deschisă sticla peste 10 ani(poartă de verificare, că cică-i bine să te socoteşti, să te calculezi odată la zece ani), băută cât să te arunce-n vis şi de-acolo viul să îţi surâdă pişicher..:P

  25. Îngerii nu spun doar povești siropoase ?

    • Nici gând! Eu consider că dacă noi, oamenii suntem plamada din care-s făcute visele, atunci ei sunt visele, datori-vânduţi plămadei! Văzând ce răspuns am construit, chiar eu m-am întrebat dacă puteam găsi la îndemână vreun alt răspuns. Am sfârşit prin a concluziona tot sub formă de întrebare: ce alt răspuns să aştepţi de la almanahe, o agitatoare cu turaţie reglabilă şi inversor de sens?!:)
      Îngerul din Păpuşa e ştirb, iar cei câţiva dinţi pe care-i mai are în gură sunt din gaudent…însă are o voce dumnezeiască, lucru care însiropează oarecum răcelile pe care le insinuează-n text.

  26. in visare si-n nesomn, e totul..si nu ar fi, daca nu s-ar povesti. By Almanahe, normal.

  27. […] ochii mei sunt bătrîni mîna mea?-i obosită tot ce-am fost este mîine şi-mi sunt glumă prăsită […]

  28. Întâmplare, coincidență, nu știu, dar și eu mi-am zis de câteva ori- și George??( când mai vine?)

    Noapte frumoasă!

    • Nu mai vine. (anunţ oficial 🙂 ) El e prins undeva între cele lumeşti şi inima sa, pe care n-o dibuie nicicum, ca să şi-o urmeze.

      Mulţumesc, alaltăieri chiar a fost o noapte frumoasă.

  29. […] Actul I aici, iar actul II dincoace. […]

  30. […] să spun că poezia face parte din jocul de cuvinte născocit de psi? Au mai scris la temă şi:almanahe,redsky, vero cita, rokssana, virus, scorpio, tibi, dictatura justiţiei ,grig Like this:LikeBe the […]

  31. […] I, actul II, actul III, actul […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: