alma nahe

Păpuşa(actul I)

In Ciné ma pictat, Ciné ma sculptat, cinema fabulat, teatru on Decembrie 4, 2011 at 8:59 PM

Personaje:
ÎNGERUL
MÂNUITOR1-picioare
MÂNUITOR2-mâna dreaptă
MÂNUITOR3-mâna stângă şi cap
PĂPUŞA

GEORGE

ACTUL I

„din ştirile din ziare eu mă desprind…”

ÎNGERUL: Cum a mers?
MÂNUITOR1: A mers, da’ sunt obosit mort. Mort şi înţepenit!
ÎNGERUL: (făcându-i semn să nu mai vorbească aiurea): Mort, înţepenit?
MÂNUITOR2: Totu’ e sub control, şefu’!
MÂNUITOR1: Numai că mi-a făcut foame toată tărăşenia. Ştii, şefu’, party-ul era în grădină, aer curat. Pe masă tot soiul de bucate. Nu m-am putut abţine şi mi-am umflat toate buzunarele. Sper să am răgazul să înfulec aici.
ÎNGERUL: Mă rog! Te expui prea mult, o să-ţi pierzi locul!
MÂNUITOR1: Trec la mână, şefu’?
MÂNUITOR2: Cum să treacă la mână, şefu’?
MĂNUITOR1: Păi, uite de-aia, că mă expun.
ÎNGERUL: Încetaţi! Povestiţi-mi cum a fost!
MÂNUITOR1: Păi, cum să fie, şefu’? Ea s-a dezbrăcat în toiul petrecerii în fundul gol…
MÂNUITOR2: Nu cred că ăsta e un aspect important!
MÂNUITOR1: Am înţeles, nu învelişul contează. Sufletu’, nu? Ăsta e al dracului de important…
MÂNUITOR2: Nu despre aspectul fizic vorbeam. Şefu’, io nu mai lucrez cu dobitocul ăsta! Înţelege numai ce vrea el.
ÎNGERUL: Nu fi tâmpit, te ia în balon, atâta tot.
MÂNUITOR1 şi MÂNUITOR2: În orice caz…
MÂNUITOR1:…ce e de povestit e că tipa a tot băut, încă de la sosirea primului invitat, astfel că în toiul petrecerii era beată criţă, picioarele n-o mai ascultau…
MÂNUITOR2: Aici aş interveni eu…
ÎNGERUL: Lasă! Să intervină altcineva. (către mânuitor3)Tot timpul taci. Tu n-ai nimic de zis?
MÂNUITOR3: Nu!(pauză) Ce să zic?(pauză)…(încurajat de înger din priviri) Că tipa îl iubea pe idiotu’ ăla, că o înşela ori de câte ori avea chef, că astfel ea şi-a pus în cap ca la petrecerea de ziua ei să-şi facă de cap, apoi să-l împuşte de faţă cu toate paţachinele lui şi pe urmă să-şi pună curu’ gol într-o maşină de-a lui şi s-o dea de zid cu tot cu ea, crezând că astfel îs încheiate şi socotelile?…
ÎNGERUL: Respiră!
MÂNUITOR3: N-am umorul colegilor mei şi-n plus mi se pare de prost gust să vorbeşti despre cineva când e de faţă ca şi cum n-ar fi, chiar dacă mort.
MÂNUITOR1: Ai dreptate, despre morţi numai de bine!
ÎNGERUL: Bine, puneţi ceva pe ea şi să începem.
MÂNUITOR2: Ce să facem, şefu’?
ÎNGERUL: S-o îmbrace cineva, tâmpiţilor!(mânuitorii îmbracă păpuşa: sutien, chiloţi cu mânecuţă)…Chiloţi cu mânecuţă?
MÂNUITOR1: Începem…(îşi freacă mâinile bucuros)
ÎNGERUL: Nu începem încă. Victime colaterale?
MÂNUITOR2: Trei.
ÎNGERUL: Unde-s?
MÂNUITOR1: În comă, dulcea…
ÎNGERUL: Îşi revin?
MÂNUITOR1: Medicii îşi dau toată silinţa. (cei trei mânuitori încep să râdă înfundat, apoi din ce în ce mai zgomotos)
ÎNGERUL: Femei?
MÂNUITOR2: Două…
MÂNUITOR1: …fufe. Erau la petrecere.
ÎNGERUL: Al treilea?
MÂNUITOR3: Un simplu trecător.
MÂNUITOR1: Pe una dintre fufe a nimerit-o din plin glonţul pentru el. În cădere s-a ţinut de cealaltă. Aia, pe tocuri, a alunecat şi s-a izbit cu capul de masa cu băutură.
MÂNUITOR2: Cioburi pe toată faţa.
MÂNUITOR3: Omul se întorcea la spital, luase flori pentru nevastă-sa, care abia născuse o fetiţă.
MÂNUITOR1: Lasă, a ajuns mai repede.
MÂNUITOR3: L-a izbit cu maşina, din plin.
MÂNUITOR2: Pun pariu că diva, când se va dezmetici, va fi dezamăgită.
MÂNUITOR1: Ba eu cred că i se rupe.
MÂNUITOR3: Ăsta nu tace niciodată.(mânuind capul păpuşii) Cred că simt nevoia să te părăsesc, Gică!
ÎNGERUL: Se trezeşte…
MÂNUITOR1: Era şi timpul.
ÎNGERUL: Ia, staţi! Seamănă puţin cu tipa aia, cum naiba o cheamă?
Mânuitor1: Brigitte?
Mânuitor2: Marlyn?
ÎNGERUL: Ei, Betty Boop… (către păpuşă) Nume?
PĂPUŞA:…
ÎNGERUL: Oricum nu contează, aici ştim tot!
PĂPUŞA: Atunci de ce…
ÎNGERUL:…am întrebat? Păi, aici, unii doresc să fie pomeniţi pe numele de alint, alţii după porecle, iar alţii chiar şi după ID-ul de yahoo, te miră?
PĂPUŞA: Aici? Iahu?
ÎNGERUL: Mă rog, „aici” e un fel de a nu spune locului „nicăieri”. Dar „nicăieri” i se potriveşte de minune, să ştii. Uite, iahuuuu, iahuuuu. Vezi?
PĂPUŞA: Nu.
ÎNGERUL: Mă rog, destul de spaţios, de-asta!
PĂPUŞA: Nu înţeleg.
ÎNGERUL: E destul loc pentru toţi.
PĂPUŞA: Am senzaţia că îmi pierd timpul pe-aici.
ÎNGERUL: Auzi la ea, aici pierd timpul! Comică, toţi sunteţi comici! Dar nu-i nimic, aici lăsăm oile să profite cât pot de oimea lor. Mă rog, atâta cât le-a mai rămas.
PĂPUŞA: Spui într-una „mă rog”…
ÎNGERUL: Da?! Un tic!
PĂPUŞA: Mă rog, nu mai stau! Unde-i uşa spre iad? Mă rog, dacă există vreo uşă…
ÎNGERUL: E încuiată, metaforic vorbind. De fapt, aici nu avem uşi, ai intuit bine. Iad ai zis. Interesant…
PĂPUŞA: Că am zis iad?
ÎNGERUL: Nu! Că toţi vreţi acolo. Teoriile preconcepute! În fiecare secol i-au determinat pe oameni să aprecieze ceea ce e rău şi să respingă ceea ce e bun. Ştii, am avut senzaţia, pentru un moment, că eşti diferită.
PĂPUŞA: Nu sunt.
ÎNGERUL: Nu eşti atentă! Spuneam mai devreme că aici oile pot profita de acest nicăieri.
PĂPUŞA: Ce rost mai are să profităm, când totul e în egală măsură nimic?
ÎNGERUL: Nu-i ironia sorţii?
PĂPUŞA: Înţeleg că oile vin aici şi îţi behăie că vor în iad, iar tu te-apuci să le ţii discursuri despre bine şi rău. O serie de alte behăituri.
ÎNGERUL: Nu îmi behăie mie, alt înger, alt department. Eu nu suport să văd sânge.
PĂPUŞA: Deci, nu merg în iad?
ÎNGERUL: Trebuie să ai rabdare. Nu te mai gândi la cele ce urmează.
PĂPUŞA: Simt că ceva nu e-n regulă, ceva ce mă face să regret.
ÎNGERUL: E firesc! Nu te îngrijora, în curând o să fii perfect stăpână pe sentimentele tale. Mai ales pe gesturi.
PĂPUŞA: Dar ce rost mai are această aşteptare? Mi se pare un act inuman. Nu mi-o lua în nume de rău, dar ştii cumva ce s-ar întâmpla dacă aş regreta că am venit aici?
ÎNGERUL: Nu ştiu încă ce ţi-e dat.
PĂPUŞA: Atunci cine ştie? Vreau să vorbesc cu careva care ştie! Imediat!
ÎNGERUL: Nu se poate!
MÂNUITOR1: Până la Dumnezeu…
MÂNUITOR2: …te mănâncă…
MÂNUITOR3: Pe toţi sfinţii, eu îi pleznesc!
PĂPUŞA: Mi se pare că mă desprind de mine însămi.
MÂNUITOR3: Şefu’(arătându-i locul unde, dacă păpuşa ar mai fi fost om, ar fi fost lăcaşul inimii), s-a dezlipit un pic aici…
Îngerul: Şedinţă! Acum!(mânuitorul3 ezită) Imediat!

almanahe.wordpress.com

Tema de luni, de la psi© „poruncă”: Păpuşa
De la Tiberiu, cuvintele din trecut.
Au mai scris despre asta şi : psi©, mitzaabiciclista, cerroşu, scorpio, dictaturajustiţiei, vero, tiberiu, incertitudini, cita, v.v.

Anunțuri
  1. […] aceeaşti temă vă invit să citiţi şi la: almanahe, Like Unlike Posted by psi on Dec 05, 2011 despre oameni şi poveştile lor • Comment […]

  2. […] desigur, e tot una din provocările lui psi . Au mai scris pe această temă: almanahe This entry was posted in Amalgam amestecat and tagged jucării, păpuşă by […]

  3. […] ,,Provocari” puteti citi la Psi, almanahe,Redsky Like this:LikeBe the first to like this post. […]

  4. […] mai harnici, ca de obicei, au fost :  Psi, almanahe,Redsky Like this:LikeOne blogger likes this […]

  5. […] o păpuşă sau alta au mai scris: psi, scorpio, redsky, dictaturajustiţiei, virusache, almanahe, mitzaabiciclista 45.700000 27.179722 Share […]

  6. […] La îndemnul dragei psi, s-au jucat cu păpuşele şi: almanahe . blogvista . scorpio . virusache . […]

  7. Am citit de vreo trei ori ce ai scris azi şi mă gândeam, la un moment dat, cât de bine reuşeşti să scrii satiră.
    Felicitări!

  8. Vrei să spui că viaţa este un soi de purgatoriu în care ne hrănim cu prejudecăţi false?

    • Tiberiu, zic doar ce au zis şi alţii, nimic nou! 😉 eu doar propun o altă limbă, fiindcă, în general, asta face un spectacol de teatru, propune o limbă nou-nouţă şi-un alfabet nou.
      „Ațele” care duc spre concluzii sunt la vedere, în mod intenționat. Unii vor vedea doar nişte nori, din care se prelungesc nişte ațe, la capătul lor atârnând o păpuşă de lemn; alții, vor înțelege că marionetistul e asemeni unui Dumnezeu, făcând o altă lume, iar alții vor crede că totul are o tentă religioasă, înțelegând că „cerul” controlează totul şi, culmea, nu e nimic greşit în toate aceste trei„viziuni”. „Limba” capătă astfel dialecte de înțelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ….

  9. Sa nu mai privim spre nicaieri, zici? Sper ca papusa ta sa primeasca o misiune sacra si mai ales, sper sa poata duce inceputul ei de-acum spre inainte, spre celelalte Acte!!!! 😛

    • „N~am putut niciodată să asociez un nasture cu un suflet, o minge sau o stea… M-am uitat la nasture, la versul stupid şi-am râs, prosteşte, fără voia mea.” zice Geo Dumitrescu.
      Eu zic aşa, luând spre exemplificare un pix. Poate deveni în câteva secunde altceva decât este? Poate! Poate fi o elice, un evantai şi asta grație iluziei optice. Evident că o secretară(animator inconştient) nu-şi va da seama de acest aspect nu pentru că n-ar putea, ci pentru ca n-o interesează. În schimb un actor (animator conştient), nu neapărat păpuşar, va face ca acesta să evolueze în timp şi spațiu într-un mod expresiv, iar prin asocierea cu interpretarea vocală actoricească, prin însoțirea mişcării cu un sunet sau o întreagă melodie va conduce către un mesaj plastic. Conştient sau nu fiecare dintre noi devine astfel un artist plastic…cu alte cuvinte eu zic că putem privi spre nicăieri, dar să-i descoperim unde-le 🙂
      Mulţumesc de urare, să sperăm, şi vedem noi cum l-o tăia capul pe autor!

  10. Papusa ta imi aminteste de aceasta papusa!

    • Da? Frumoasă comparaţia cu povestea Coppeliei! Pentru asta, La Fee, îţi dăruiesc o poezie de-a mea, foarte veche, de-acum vreo 20 de ani 🙂
      „Paşi topiţi în trotuare,
      Semn că am trecut pe-acolo.
      Vin de la un film ştiinţifico-fantastic,
      Semn e că am trecut pe-acolo.
      Un beţivan îmi cântă la acordeon,
      Surâsul tău îmi pare cam diform.
      Ce viaţă, de paiaţă!

      Mă duc la teatru s-o fac pe bufonul,
      Un semn că am trecut pe-acolo e.
      Păpuşi legate pe aţă dansează în piaţă
      e semnul că am un trecut pe-acolo.
      Un beţivan îmi cântă la acordeon,
      Surâsul tău nu e de om.
      Ce viaţă, de paiaţă!

      Aveam vise păstrate în cutii.
      Semne că m-am trecut, pe-acolo-s.
      N-am să uit să zbor, dar timpul lasă
      Semne că trece: pe-aici, pe-acolo…
      Acelaşi beţivan cu-acordeon,
      Surâsul tău a dispărut,
      Ce viaţă…”

      • Pentru bunavointa de a-mi scrie mie si numai mie asa o poezie, am sa iti raspund cu foarte mare drag! >:D<
        In cutia mea cu vise
        semn ca am trecut pe-acolo
        stau scrisori ingalbenite
        semn ca ai trecut pe-acolo
        Cu surasul prins in bolduri
        semn ca am trecut pe-acolo
        iti citesc dansul de randuri
        semn ca ai trecut pe-acolo
        rasfoiesc ciornele mele
        semn ca am trecut pe-acolo
        scrii de macii de pe stepa
        semn ca ai trecut pe-acolo
        Ti-am lasat mainile-ntise
        semn ca am trecut pe-acolo
        m-ai cuprins ca pe-o papusa
        semn ca ai trecut pe-acolo
        ma-nfioara imbratisarea
        semn ca am trecut pe-acolo
        tainic mi-ai luat cercelul
        semn ca ai trecut pe-acolo
        ti-am furat semnul de arma
        semn ca am trecut pe-acolo
        si-n balconul dinspre creasta
        semn ca ai trecut pe-acolo
        ti-am lasat iubirea noastra
        semn ca am trecut pe-acolo
        tu si eu, de colo-colo
        ca papusi duse de soarta
        am lasat colo si colo
        urme din iubirea noastra

        se-nfruptara toti neghiobii
        ciugulind de colo -colo
        ne luara maci, cercelul
        si imbratisarea casta
        sa le dam si noi balconul
        si sa joace-o data-n viata
        o iubire ne-mplinita
        ca papusi trase de ata!

        • optional, ultima strofa poate fi:
          se-nfruptara toti neghiobii
          ciugulind de colo -colo
          ne luara maci, cercelul
          si imbratisarea casta
          sa le dam si noi balconul
          si sa joace-o data-n viata
          o iubire ne-mplinita
          ca papusi trase de ata
          cum e si iubirea noastra

          • La Fee, cu mare drag şi de la mine, asta:

            rotim fiecare, hai-hui, ce ochi are
            să întindă mişcare,
            să surprindă plecare-n triunghi,
            întâmplare, poposind pe o mare,
            cu vapoare din foi de jurnal
            aruncate-mpreună de-un val de trăiri.

            Analiză tradusă de-un biet orb din ciclop adulmecând pajişti şi copţi maci din foc, cu aşteptări. 🙂

  11. M-ai omorât cu acel „Gică”. Până la el se înfiripase o atmosferă puternic americănească şi el a venit ca un „pleosc-pleosc”: acţiunea se mută în România! :))
    Păpuşa s-a născut din frământările-ţi, dornică de a găsi o cheie care descuie Marea Poartă? Să sperăm că în celelalte acte acţiunea nu se va dovedi încă o dovadă a zădărniciei acestei căutări. Spor la scris!

    • Păi, te reînviem şi te facem păpuşă, Isabela!;)
      Nu ştiu dacă am eu destule chei să descui Marea Poartă; deţin însă, ca mai noi toţi nişte găuri de chei, prin care-am privit şi am luat aminte(sper! 🙂 )
      Mulţumesc de urare!

  12. Oamenilor, ca sa-si linisteasca inima, le dai apa cu zahar. Papusii o sa-i dai lipici? 🙂

    P.S.:Ce frumoasa ti-a iesit papusa! O vinzi? 🙂

    • Să vedem ce hotărâre se ia în şedinţă, habar n-am încă; şedinţa e încă în toi! 😛
      Păpuşa e vândută deja, a fost comandată special pentru ziua unei doamne, al cărei chip l-am împrumutat păpuşii. Faptul că ţi-a plăcut, nu poate decât să mă bucure.

  13. imi trebuie antrenament dar se pare ca incep sa ma prind cum trebuiesti citita si am dat de gust. mi-ar placea sa stiu ca a regretat si s-a intors, asa doar de dragul bucuriei care lipseste din privirea tuturor 😉

    • comunicăm autorului şi vedem, poate s-o îndura! 🙂
      cât despre textele mele, cât şi a altora n-aş zice mai mult sau mai puţin decât Eco:„Fiece text e o maşină leneşă care-i cere cititorului să facă o parte din munca ei.”

  14. […] https://almanahe.wordpress.com/2011/12/04/papusa-2/#comments Like this:Like6 bloggers like this post. This entry was posted in amintiri, reflectii and tagged amintiri, copilarie, ochi albastri, papusa, platinata. Bookmark the permalink. ← Glass and Steel […]

  15. este mai bine să fii mânuitor de cap decât de picior? poţi mânui oare şi gândurile? dar dacă gândurile se furişează uneori în mână? atunci nu-i mai bine să fii mânuitor de mână? dar păpuşa…. e bine să fii păpuşă? sau păpuşar?
    offf, prea complicate întrebări pentru o biată pisică! nu-i aşa? 😦
    aştept să mă dezlegi…

    • psi©, pe tine te-aş lua acasă, eu aşa fac cu pisicile vorbăreţe şi puietoare de întrebări una mai încuietoare decât alta.
      Întâi o să-l citez pe unul mai breaz ca mine, aşa, ca un intro :“ Păşeşti pe punte, îţi treci privirea o vreme peste toţi cei de faţă, pentru ca apoi, tocmai în clipa cînd ei freamătă de nerăbdare să porneşti cântul. Dacă începi prea devreme, slăbeşte încordarea din sufletul privitorilor, dacă întârzii, nu se mai naşte nici o potrivire cu simţirea lor.”(Zeami)

      Spectacolul lumii rămâne savuros atâta timp cât rezişti tentației de a coborî în scenă. Acolo, jos, dacă te crezi atoateştiutor, eşti pierdut. Dacă nu-ți aperi călcâiul, eşti pierdut. Cu ochii la pândă, însă, uiți să râzi. Şi tot te pierzi!

      Mânuitorii japonezi, spre exemplu, au nume ce semnifică “apt de a schimba spiritul copacului” sau “ apt a da viață lemnului” .
      Aşadar, cum întrebările tale, psi©(după cum vezi), mă forţează să scriu un alt text prin care să te dezleg, o să aleg ca dezlegarea să fie întru iubire de Bunraku. În curând, sper! Poate s-o lipi tot de vreo temă de-a ta…iar acolo sper să pot să ating fiecare lucru întrebat, atât cât m-oi pricepe. 🙂

  16. Textele tale nu pot fi citite în grabă. Ar trebui să iau notițe.
    Trebuie să-mi găsesc o zi pentru lectură.
    seară bună!

    • „Cu bărbia în palmă şi coatele sprijinite pe lemnul dulce, ascult. Mă traversează un melc. Nu m-ar deranja dacă nu i-ar lua atâta timp.” scriam mai demult.
      Eu sunt de părere că niciun text nu poate fi citit în grabă, fiindcă e necesar să le descoperi textelor astea şi fondul, nu numai forma; şi, evident, e dificil în virtual, fiindcă nu suntem „cărţi” cap-coadă, astfel ca finalul să fie edificator. Şi eu citesc de 2-3 ori textele voastre ca să fiu cât de cât la subiect…uneori reuşesc, alteori…

      Seară bună şi ţie, una plină de certitudini! 🙂

  17. FOARTE BUN TEXTUL TAU! Citindu-l atent m-am simtit la teatru! Felicitari!

  18. mînuiesc doar taceri
    semn că Îngerul mi-a mînuit
    vorbirile aiurea

  19. 🙂 N-am tăcut niciodată cu ochiul! Nici cu frunzele! NIci cu seminţele. Cu nimic!…

  20. Pa sufletzelu meu! :)):))

  21. virusache, stăi să vezi actul II !!!:))

  22. ce înger pragmatic, merită promovat 🙂

  23. să vedem, sperăm să-l ţină! 😉

  24. 🙂 să vină mântuitorul să schimbe decorul. piesa va continua după ce cortina se va spăla pe mâini .

  25. trei sunt cei ce mân(t)uiesc…;) cortina se spală întâi şi întâi pe picioare.

  26. Şi nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu se poate decât dacă eşti acasă.

  27. […] actul I, actul II, actul III. […]

  28. […] actul I, actul II, actul III, actul IV […]

  29. […] desigur, e tot una din provocările lui psi . Au mai scris pe această temă: almanahe, tibi, scorpio, redsky, virus, dictatura justiției, vero, […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: