Reveli☼n în Ţara Surâsului

Zgomotul uşii ne-a întors privirile. N-a apărut nimeni, iar uşa s-a închis iute, la loc. Ca şi cum cel sau cea care trebuia să intre s-a răzgândit. Acest straniu fapt mi-a dat timp să regândesc totul.

De cum am primit mesajul Agenturii – în urmă cu 10 minute –, am surâs şi am sărit direct în întunericul din stradă. În papuci. Fără să iau în calcul câte grade sunt afară. La drept vorbind, nici nu am avut timp să gândesc, că m-am şi dus de-a berbeleacul, împiedicându-mă. Ocale, deh!

– Îţi merge bine!

Un vecin. Am surâs… De ceva timp îmi merge prost! De-asta m-a şi mirat că Agentura mă reactivează. În sms-ul primit – pe telefonul de la Servicii – scria scurt: ☼, B-dul Unirii 48, parter**, „acum”.  Şi, inserată fotografia următoare:

„Acum”, în viziunea Agenturii, înseamnă „ieşi imediat din casă”! Primii înscrişi iau locurile cele mai bune!

Mă uit la scurt-circuit.ro*. Amândouă suntem blogăriţe de travel. Cu stele. Pe umăr! Nu prea înţeleg cum a ajuns înaintea mea, că locuieşte-n Germania. Şi de ce au chemat-o tocmai la Focşani?! Eu locuiesc pe Eroilor, iar strada mea dă imediat în Bulevard. Căzătura m-a încetinit niţel… În fine… vom fi, ca de obicei, spioan(c)e. Ale obiceiurilor altor popoare, ale mâncărurilor tradiţionale, ale altor forme de relief, ale altor animale etc. O să conspectăm cele văzute şi simţite. Plus misiunea… o chestie secretă, specifică blogărilor de travel cu stele. 

Ne-am lăsat cooptate în Agentură, fiindcă ne plac călătoriile. Pe banii altcuiva. De-asta ne-am şi împrietenit rapid. Desigur, pentru misiunile noastre îţi trebuie şi ceva eroism, se pot întâmpla tot felul de inconveniente. De aceea, valiza noastră e prevăzută cu… un dispozitiv, care ascunde de filtrele de control… un golden gun, trusa de machiaj, mustăţile+bărbile+genele false secretele. Meseriei. N-aş pleca niciodată fără ele.

Din faţă, se aude un glas dregându-se în microfon, fără să fi intrat nimeni. La microfon se anunţă direct, protocolar, numele*** şi destinaţia.

– … O-Cale şi Scurt-Circuit, Revelion în Thailanda…

 Pentru destinaţie eram pregătită, nu şi pentru anotimp! Şi a sărbători trecerea dintre ani astfel

m-a surprins un pic. Dar, hei, în meseria noastră nu contează nici vremea, nici dacă „Revelion” se scrie „Reveli☼n”! Cu litere aurii! Gândul, bucurie amestecată cu stupoare, mi s-a oprit în papuci, am simţit instant că mi se mai încălzesc, cât de cât, labele şi m-a trecut un frison, ca şi cum aveam pe mine doar costumul de baie.

Îndată ce s-au încheiat repartiţiile tuturor, la ieşire, am primit codul pe care scria: Revelion Christian Tour. Ne aşteaptă, aşadar, un Reveli☼n cam aşa:

Sper că surâdeţi, dar habar n-am ce meniu de Revelion să aleg! Mai ales că-s obişnuită cu meniu de… zăpadă. Chiar aşa… Ştiaţi că există mai mule feluri de zăpadă? Pow pow, piure de cartofi, zăpadă-şampanie, pulbere, zăpadă lipicioasă şi zăpadă-conopidă. Oricum, mâncarea e ultima mea grijă, site-ul se numeşte ocale, da?! O să iau, totuşi, în calcul, ananasul, durianul si rambutanul. Cajuul, nuca de cocos şi, desigur, orezul, tăiţeii şi pe scurt-circuit, care se pricepe mai bine să aleagă meniuri de Revelion decât mine.

– Khao phat puu, Phat kaphrao, Mekhong!

Cum zice ea! Ştiu că bucataria thailandeză e un amestec de culturi culinare, mirodenii şi arome indiene şi chineze. Plus greieri și scorpioni! O să-mi fie dor de sarmale?!

Între timp, am ajuns acasă, nu m-am descălţat de papuci. Cu tableta în mână tastez cu degetul arătător, cu plăcerea agentului reactivat: oferte speciale Revelion Christian Tour. Bangkok-Krabi în 7 nopţi, adică 3 nopţi în Bangkok şi 4 nopţi în Krabi, plecare pe 29.12.2018, întoarcere pe 6.1.2019.

Cum sunt un blogăr cu stele meticulos, notez acum, portocaliu pe negru, ce itinerariu include oferta Christian Tour şi scurte adnotări, ca să nu încurc plăcerea cu misiunea.

Bangkok (Orasul Ingerilor) – misiune -Palatul regal   -Templul Wat Benchamabophit sau Templul de Marmură, complet decorat cu marmură de Cararra, gazdă a importante festivaluri şi procesiuni -Templul Wat Traimit– cea mai mare statuie de aur înfăţişându-l pe Budha, de aici şi numele Templul Buddha de Aur -Templul Wat Pho sau Templul Buddha Înclinat- complexul reuneşte 394 de statui ale lui Buddha, plus cea de 15 metri înălţime şi 46 de metri lungime -Damnoen Saduak, arhicunoscutul bazar plutitor -o tabără cu elefanţi  Krabi (plăceri) -excursie opţională la Phang Nga Bay, între insula Phuket si Peninsula Malay; golful Phang-Nga**** este spectaculos, formaţiunile carstice şi insulele par că tâşnesc din mare. -Insulele Phi Phi si Bamboo – cu plaje superbe la Marea Andaman -snorkelling, scufundări, plimbări cu barca

Pe o  alta, în funcţie de indiciile (secrete!) primite de Agentură, mai adaug:

–Wat Arun sau Templul Zorilor; turnurile reprezintă cele 33 de raiuri, dar atracţia principală e statuia zeului Indra, cu cele 33 de capete de elefant –Templul Suthat– adăposteşte o statuie a lui Buddha din bronz, capela are 24 de fresce, înfăţişându-l pe Buddha reîncarnat, iar parcul ce străjuieşte capela are nu mai puţin de 152 de statui Buddha –Piaţa Or Tor Kor – pentru alimente proaspete, legume şi fructe –What Phra Kaew sau Templul Buddha de Smarald

Am simţit nevoia să colorez. Thailanda e un caleidoscop viu colorat, iar gândul la piaţa de flori Pak Klong Talat…

Bate cineva în uşă. Era să fac scurt-circuit, fiindcă nu aştept pe nimeni. E Scurt-Circuit la uşă, cu flori în mână, contrariată că am lăsat-o singură în oraşul meu. Nu mi-a trecut prin minte s-o invit la mine, acaparată de surpriza Reveli ☼nului altfel.

Tocmai scriam lista cu dorinţe pentru noaptea dintre ani şi, cum mi-am rezervat pe 10 ani domeniul o-cale.ro, vreau să scriu o unică dorinţă: o cale de a călători mai mult cu Christian Tour.

Scurt-circuit, mai inspirată, înlocuieşte valizele noastre speciale cu câte un rucsac

– Aşa se vizitează Thailanda! Mai ales în sezon ploios*****

Şi caută, ca disperata, numărul unei săli de fitness pe Facebook, că…

–  Aşa cum arătăm acum, două elefăntese, nu putem să facem scufundări în Phi-Phi, că ne ţine apa! Sper să ne ţină tuk-tuk-ul!

– Scurt-Circuit, stai!…Cum identificăm statuia lui Buddha, unde trebuie să lăsăm pachetul******?!

---

* scurt-circuit.ro -blog de călătorii al spicuiri.ro (concurentă SB)

** Branch Office Focşani – Christian Tour

*** numele blogului de travel

****Aici s-a turnat  Omul cu pistolul de aur,  seria James Bond

***** în sezonul „rece”, de fapt, poţi să faci plajă liniştit – sub 30 de grade ziua, 24-25 noaptea -, chiar dacă norii blochează soarele, ultra-violetele trec.

******scopul misiunii

---

SuperBlog 2018, Proba nr.19

Haiku ETC*, ( în) Țara Soarelui Răsare

nod umed în gât:
urma cuvântului “nou”
sub un felinar

Aşa-i că sunt unele locuri la care nu te gândeşti, deşi le auzi chemarea, pentru că nu vrei să le vezi prin alţii şi mai ales să le asculţi trecute prin ei?

Matsuri** Japonia!

Dacă unul dintre locurile acelea e Ţara Soarelui Răsare şi încă nu ai ajuns acolo, că, na,  ai fugărit prea mulţi iepuri şi când i-ai prins nu erau din Ōkunoshima*** or, nu ţi-a tăiat calea pisica aia neagră**** potrivită, adevăratul motiv este că, încă n-ai găsit acel drum exact, până la împlinirea gândului vis.

Ca să te poţi uita la Japonia e obligatoriu să lărgeşti viziunea – aşa cum, uitându-te la un bonsai, o vei micşora, închipuindu-ţi cum ai arăta în mediul său natural. Doar aşa vei fi pregătit să devii un spectator uriaş.

 Căci, mai întâi de toate, Japonia are

chip de marmură,
luciul ei stins se sparge-n
zid, rocă aspră

şi, uriaşă cum e, nu vei şti niciodată exact de unde s-o începi!

Japonia e un loc în care poţi să te pierzi de unul singur, nu numai metaforic, căci multe dintre străzile ei nu au nume. Chiar dacă trotuarele sunt calde şi topesc zăpezile şi vei putea gusta pe săturate sakura***** (dacă te rătăceşti în anotimpul potrivit!) sau chiar de o să găseşti în drumul tău o cafenea care oferă „tandreţe” şi  tonomate de la care poţi cumpăra absolut orice, chiar şi un animal de companie, care ţi-ar mai tăia din neajunsurile pe care ţi le poate aduce o călătorie pe cont propriu,  pe drumuri nipone e bine să ai o umbră! Un ajutor, mai exact! 

cuvinte – ca ape
deşir, gheme din soare.
vi le fac straie

Precum cu o floare nu se face primăvară, aşa nici acum, un evantai, un kimono şi o umbrelă, pe care o să le îmbrac ceremonios, nu o să vă arate totul despre Japonia, dar fiindcă am să adopt tonul, postura şi mina aproape încremenită în oficial a japonezului de rând (pot, fiindcă eu sunt actriţă!), poate că vor încolţi cel puţin 3 indicatoare care să vă pună pe drumurile ei.

Din când în când o să şi zâmbesc, canini****** ca ai mei sunt foarte potriviţi în această ţară!

creşte tăcere
melopee-n noapte, din
piatră, murmurul

Despre

TOKYO	…cu trepidația vieții de zi cu zi,
KYOTO	…cu impresionanta sa moștenire culturală,
NARA	…cu cea mai mare clădire de lemn din lume,
MIYAJIMA	…insula în care oamenii și zeii locuiesc împreună,
TOCHIGI	…cu o simfonie de culori în faimosul său parc,
KAMAKURA	…veche capitală de războinici,
UJI	…centru al ceaiului,
MUNTELE FUJI	…simbol al Japoniei,
HIROSHIMA	…capitală regională, cu o istorie tragică,

puteţi afla şi din vorbă în vorbă, dar ele trebuiesc trăite, simţite, atinse, pipăite, ca să fie deplină înţelegerea despre un popor, care în timp ce priveşte spre viitor, rămâne atât de înrădăcinat în trecut.

Poate că o să vi se pară că eu comunic mai haragei******* decât de obicei, dar eu preţuiesc dintotdeauna acest tip de comunicare mocnindă, care te îmbie să cauţi şi tu, cititorule, căci se regăseşte această particularitate şi în meseria mea de actor/actor păpuşar/regizor/ etc. Desigur, a vorbi din burtă la români, înseamnă „a născoci”, pe când la japonezi, burta e centrul emoţiilor şi nu inima.

Onna geişa (femeie artist) cum îs, aş putea vorbi din burtă câte-n lună şi-n stele despre Ţara Soarelui Răsare, cu mina cunoscătorului din cărţi, convingătoare, dar călătorului îi şade bine alăturea de un ghid profesionist şi ipostazelor, trăite, aşa încât, fii cu ochii pe întâiul indicator ce se afişează (electronic!) chiar în acest moment:

Tokyo – Kawasaki – Kamakura – Muntele Fuji – Matsumoto – Yudanaka – Takayama – Shirakawago – Kanazawa – Osaka – Nara – Mt. Koya – Kyoto – Tokyo

Japonia cu Exact Travel Club

cale-n dar şi o
lună vânătă-n mâini,
voinţa stă-n umbră

Haiku Ana Maria CAIA în Japonia Mistică și Modernă în 2019, un tur de 15 zile, marca 

Ana Maria Caia e un nume cunoscut, eu l-am aflat odată cu emisiunea „Ţara Minunilor”(Tvr) şi „Marfă”(Realitatea TV), cu Dragoş Bucur. Cu Dragoş sunt prietenă, am fost, de altfel, colegă de teatru pentru o scurtă perioadă de timp şi am jucat împreună în „Dicţionarul de Nume” (aşa se numea piesa), precum şi în videoclipul Danei Nălbaru, soţia sa, „TU”(unde ne sărutăm; eu şi Dana, nu eu şi Dragoş; ca artiste(le)! 🙂 )

Totodată, de ceva timp încoace, Anei îi urmăresc postările pe Facebook şi blogul, caia.ro, astfel că nu ştiu din auzite că e spuietoare de „povești care rezistă mai mult de o zi„, ci dintr-o sursă sigură, adicătelea eu. 🙂

Astfel, un tur „la cheie” cu Ana, poate fi un motiv puternic, care să te întoarcă cu faţa înspre Japonia, căci doamna J, pe cât e de tradiţionalistă, pe atât e de futuristă, de la micile orășele care-și prețuiesc şi conservă trecutul până la metropolele desprinse parcă din filmele SF, ceea ce o face să pară bizară încă de la sosirea în aeroportul Haneda, din Tokio.

De aceea, turul cu Ana din 2019 va începe seren, cu o plimbare prin centrul oraşului şi prin parcul Ueno – renumit pentru cei peste o mie de cireși ai săi, ca să nu leşine turistu’ din prima.

coajă uscată,
pe buză, arşită –
cuvinte cu miez

În ce priveşte turul complet, puteţi să identificaţi traseul şi singuri, urmând calea linkului: Japonia 2019.

Cum,

vârfuri, prăpăstii
uscat şi mări, o hartă
inima noastră...

în ziua a 9-a a turului de mai sus, în ce priveşte Osaka, eu mi-aş dori să mă aşez în scaun de spectator la Teatrul Naţional Bunraku.

Pe lângă obiectivele zilei: Castelul Osaka, Ceremonia Ceaiului şi Dotonbori, cartierul care nu doarme niciodată!

Deoarece, defectul profesional sau pasiunea, cum vreţi să-i ziceţi, nu doarme nici ea, vreau să simt acel yugen al artiştilor japonezi, adică vraja tainuită sau emoţia de dincolo de cuvinte şi mişcări.

Poate că vouă, Nō, Kabuki sau Bunraku********  nu vă zic nimic, şi credeţi că mă ascund după cireşi româneşti, mai degrabă, dar gândul meu se îndreaptă spre teatrul lor, nu numai ca o curiozitate profesională, ci fiindcă eu am mânuit cândva o păpuşă Bunraku********* – spectacolul meu de licenţă, un spectacol de teatru de animaţie, se numeşte Dragonul, având la bază un scenariu după o poveste tradiţională niponă, una dintre cele două teme ale licenţei mele, la U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale”, fiind teatrul tradiţional japonez…

metamorfoză
litere arzând, frig pe
curbura lămpii

Această prezentare necesită JavaScript.

Desigur, faptul că am jucat Tengu, un duh aerian, nu m-a făcut musai „aptă de a schimba spiritul copacului” – tehnica Bunraku necesită ani de pregătire, dar m-a făcut aptă să întreb dacă turul poate căpăta acest aspect particular al călătoriei.

actor absorbit,
în graiuri de vânt, gând
abscons. Pulsaţii...

De cum am întrebat, ETC mi-a răspuns:

Depinde de tur. Depinde de oraş. Depinde de cât de departe este acel obiectiv. Depinde de numărul de ghizi (pot fi unul sau doi pe tur), depinde de multe lucruri, dar dacă tu mergi în Japonia cu noi, special ca să vezi acel obiectiv şi el nu apare în itinerariul nostru, găsim o cale de mijloc.

Astfel, un al doilea indicator se înfige chiar aici:

Declar că Exact Travel Club e apt să urnească butucul de mine, prin flexibilitate, consiliere și asistență pentru vacanța aleasă şi tehnică de activare a centrului meu energetic, adică burta mea de artist!

Un ceai de Matcha?

pădurile fug,
mut în meditaţie
limba – abdică

Un ceai japonez, împreună cu ceremonialul servirii lui, întotdeauna va aduce cu sine o meditaţie, aşa încât, prin bagajul meu de mişcări pe care le-aş putea face, unul mai artistic decât altul, e momentul să mă servesc acum de mersul suriashi,  „tălpi care ling” (li se spune aşa, fiindcă tălpile actorilor nu părăsesc podeaua decât la schimbări de ritm şi, atunci, pasul actorului se aude ca o furtună îndepărtată) şi vă propun a medita, în afara turului cu Ana,  la:

Japonia cu ghid vorbitor de japoneză? Un tur aniversar, între dinastii.

Japonia mai aproape de zei? Un tur de vară magică şi misterioasă.

Japonia Cireșilor Înfloriți? Un circuit inedit, compact.

Japonia și Coreea de Sud? Spectacolul Primăverii în dublu exemplar…

Acum închideţi gura!
E momentul pentru al treilea indicator:
Călătoriți EXACT cum visați, EXACT unde visaţi!

Exact Tours este unica agenție autorizată să emită abonamente de tren Japan Railways în România!

Cel mai frecvent mod de a călători prin Japonia este cu trenul. Cât despre punctualitatea şi eficienţa trenurilor japoneze, iute ca gândul devine

fereastră. Absenţă în
Brumar şi-un somn
purpuriu…

te aşteaptă când cineva îţi asigură un confort fizic şi, mai ales psihic.

3 motive să vizitaţi Japonia cu această agenţie le-am găsit eu, dar voi puteţi găsi şi altele, cam de la 5 încolo, evitând cifra 4, căci e mai rea decât 13 şi, cică ar aduce moarte, la niponi. Tetrafobie zic eu, dar ca să fiţi siguri opriţi-vă la 48 de motive, pentru că zice-se că numărul 49 seamănă, la pronunţie, cu expresia „durere până la moarte”. Mit sau nu…

Cât despre ETC, etc !

E exact şi, mai sigur!

Simţi chemarea?

Se observă uşor că, eu sunt atrasă mai întâi de cultura japoneză şi abia apoi de modernitatea ei, dar e un timp pentru toate, aşa-i?

Cât despre sushi, gheişe şi sake, ştie toată lumea… nu mai irosiţi timpul, minutul e o sumă de poveşti intercalate…

Haiku- poezie tradiţională japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe, repartizate pe 3 versuri, formate din 5, 7, 5 silabe (cele 11 haiku aparţin @Alma Nahe(r))

*ETC- iniţialele Exact Travel Club, dar în titlu le-am folosit şi ca un joc de cuvinte „Haiku etcetera” (sau Haiku etîcî, cum vreţi!) fiindcă Japonia e un haiku infinit.

**de la verbul matsuru: a celebra, a slăvi, a venera sau a dedica

*** Ōkuno-shima- Insula Iepurilor

**** pisica neagră este considerată un semn de noroc la niponi

***** numele florii cireşului japonez

****** nu este acceptat zâmbetul hollywoodian, cu cât ai dinţii mai stricaţi, cu atât eşti mai bine primit în Japonia; Ohaguro sau înnegrirea dinţilor cu cerneală nu mai e o practică astăzi, ca Japonia să rămână atractivă pentru occidentali.

******* hara– burtă, haragei– vorbind din burtă

******** drama Nō este o compoziţie teatrală japoneză de mici proporţii ce nu depăşeşte o oră, în versuri sau proză; kabuki este o formă dramatică populară de proporţii mari;; bunraku-teatru de păpuşi japonez; din 1955 Bunraku este cunoscut oficial ca un „aspect major şi intangibil al patrimoniului cultural al Japoniei.”

*********păpuşa Bunraku se mânuieşte de către trei oameni; eu am fost mânuitor principal, adică maestrul păpuşar (omo-zukai)

---

foto: pixabay.com

SuperBlog 2018, Proba nr.15

Zăbala

Secvenţa 1, cadrul 1

Eu am o aventură amuzantă cu un cal. Am o aventură cu un cal? Mă rog!

Alt cadru, mai multe secvenţe

Eu am crescut la ţară o vreme. Cai n-aveam, dar eram ataşată de un porc. Şi de câteva găini. De la 4 ani am devenit însă, ataşată de betoane, fiindcă trebuia să merg la cămin, să mă înregimenteze republica printre şoimi.  Şi pe urmă zbori, şoaimo!

Iaca zbor, pionieră… câţiva ani mai târziu, altă vreme, dar acelaşi împărat şi aceeaşi tehnologie de că…cut, zăbală! Reiau… aceeaşi tehnologie înapoiată. Ceaşcă Împărat ne ţinea la regim. Da’ nici noi nu ne lăsam. Aveam pile! Mă rog, şi cravate roşii…

Am precizat timpul, atmosfera…iaca, iar zbor, montaj instantaneu(de-aici de unde sunt eu şi povestesc acum, tehnologia-i alta, monitorizare versatilă, detecţie a mişcării; Plug and View şi captezi orice eveniment suspect, adică trei click-uri şi nu tre’ să mai povesteşti nimic; eu n-am, deci o să povestesc )

Hai, aripile sus, panoramare, planare, la stânga, muzică…

Noi în anul 2000
Când nu vom mai fi copii
Vom face ce-am văzut cândva

…jos! Tranziţie!

Altă secvenţă, altă frecvenţă

Sunt în munţii Nerejului, undeva pe lângă râul Zăbala, în expediţie. Suntem mai mulţi. Pupă cazare la cabană doar odrasle de tovarăşi cu carnetul de partid activ şi demersuri în adânc, săpători, pentru unii de gropi. Am pupat şi noi. Am o prietenă, tatăl ei e tovarăş greu la partid. Ne-a lăsat cabana partidului pentru două săptămâni, dar există probabilitatea ca termenul să se scurteze, fiindcă nu are numai el acces la cabană. Suntem obo…siţi(că pe-atunci foloseam cuvintele întregi, nu eram obosiţi)foc de tabără, bancuri, poveşti amuzante, vin, bere…Seară! Nevoi? Nu mai ieşim la latrină, e departe, ne ţinem sau facem la găleată, căci porţile nu-s prea înalte. Urşii oricum pot să dărâme gardul dacă vor, e şubred.

 (după o săptămână)

Primim vestea că va trebui să dormim în fân vreo două zile, că vin nişte ştabi sâmbătă. Unii o primim trişti. Alţii cu glume: hai, fă-n fân! Ne mutăm în ursărie.

(după o oră)

Ştabii nu-s ştabi, e un geolog. Cu fiul său. Ne-am împrietenit. Eu şi fiul. Tatăl cu restul. Mâine sigur ne mutăm înapoi în cabană. În seara asta însă miros de fân. Adorm cu gândul la f…la cameră.

(dimineaţă, ora 5.00 a.m)

M-am trezit. Mă linge pe faţă. Visez?  Ce ochi drăguţi. Ce botic! Pipăi în întuneric. Pipăi…un blănos. Încă mă linge. Aprind lanterna. Se sperie. Coboară(urcase pe scară). Cobor şi eu după el să văd dacă pleacă. Pleacă. Mă frec la ochi. E un pui de urs. Urs? Fuga înapoi pe scări, Olimpie!

Niehehehehe… cal nechezând . Mi s-o fi părut, îmi zic…mai urc o treaaptă…niehehehehe, şi-a venit lângă scară. Are hăţuri, n-are şa. Eu, care n-am călărit nici măcar un căţel până acum, ce să vezi, mă sui pe iapă. M-am uitat, e iapă!

…Şi dusă am fost…sunt dusă, căci a luat-o la trap! Copaci, crengi, şlap-pleosc-trosc…Iapa încetineşte. Îi e foame. Mănâncă flori. Vreau să mă dau jos! Cam mare distanţa. Iapa se mută să miroasă…mănânce alt rând de flori. Sunt jos. M-am lovit. Fundul meu e numai vânătăi, faţa mea e numai zgârieturi.

Cadru larg, aproape de final

(după-amiază, ora 11.00)

Se trezesc prietenii mei. Mă strigă. Ei cred că sunt prin apropiere. Răspund la strigăt…

(după vreo două ore de căutări ale lor)

Eu sunt bine-mersi, în alt plan, pe acelaşi  drum, tot cu calul, târându-l de hăţuri, înarmată cu un buchet de flori adunate special pentru ei. Şi cu un băţ, apărătoare de urşi. Îi zăresc. Se piş…cut! Zăbală! …Se strică de râs. Se tăvălesc pe jos. Eu nu. Pe mine mă ustură faţa. Mă doare în…mă doare! Mă apropii de ei. Le dăruiesc cozile. Iepei i s-a făcut foame pe drum sau de şotii.

Aproape final

(după 24 de ani)

Ştiu tot ce mişcă! Prietenii mei la fel. Un amic e dotat. Pot să întâlnesc orice animal de-acum, în caz că mai dormim în fân. În urmă cu 24 de ani camerele Edimax erau SF-uri, da’ acum sunt reale. Precum şi povestea de mai sus.

  Pe 27 octombrie plecăm în expediţie din nou. Alt cal…pardon…altă iapă, alt pui de urs…altă supraveghere!  Together. People and… animals.

The end sau

ză bală!