Nezână (Descântec)

Pielea mea e încă roz de la panteră. Vorbesc goală în patru limbi. Bondarii scuipă pe mine. Clipele mă ling. Albinele-mi zumzăie chinele. Ciclopii mă lovesc c-am doi ochi.
Lumea din care eu vin vede orbi. Mii de orbi alergând şi râzând pe străzi. Trecerile de pietoni mă imploră să-i traversez. Ce anotimp mă gândeşte?
Ce zgomot difuz toată această dragoste a mea. Către cine? Către cui?

Alerg spicele.
Mestec crizele.
Vindec nările.
Scuip derivele.
Spintec dozele.
Alung zânele,
Prin pădurea cu scară.
Tu le tragi de coadă.
Prin pădurea polară.
Haosul mă intrigă,
Liniştea mă-nfăşoară
Să mai futem o zână,
Prin pădurea bizară.
(Ho, trăsură, mintea mea! Zgribulită, pocnesc caii să mă ducă departe de tine. )
Mă car în gând. Măcar o vreme.
Te caut în calendar bisect.
Te găsesc cu bine.
Te gândesc abstract.
Te iubesc cu rime.
Mă descalţ în vise.
Mă lupt cu piticii.
Albăcazăpada-i o proastă
Obosesc piticii.
Prin pădurea cu scară
Ei îşi suflă mucii.
Prin pădurea polară
Vulpile fut butucii.
Zânele nu mai dansează,
Roibii aleargă neghiobi
Mă pierd prin pădurea polară
Mă-ntunec de vreme,
Devreme mă scol.
În vise mi-apari cu pădurea cu scară.
Prin pădurea polară
Bagheta-mi s-a rupt.
Încerc să te uit.
În cerc eu te uit.

Hai, babo, ia mărul! Muşcă-l matale!
Aseară ţi-am dat o sută de mii. Tot eu sunt! Nu mă ura altfel! Azi zi-mi de “la fel” ca ieri. Altfel o să cred că sunt altcineva.

Cap cu cuc

oameni la stânga,
oameni la dreapta.
chiar și supermen,
omul nou,
omul cosmic,
în sus,
în jos.
eu am nevoie de un ochi în frunte
ca să-i cuprind pe toţi:
cultivatori de iarbă,
flori de plastic,
lucruri care contează.
mă uit la TV doar pentru culori,
și mă gândesc să mă fut cu un cuc,
pentru că, în sinea mea,
eu stiu că-i un singuratic,
dar mă îngrijorează taxa pe profit
în urma publicării poveștii.
așa că stau în scaun și ratez celebritatea
urmărind cu doar doi ochi, cum oamenii,
se marită ,se însoară, divorţează, se fut între ei,
și-mi tot repet că supermen e doar un superplângăcios,
care salvează lumea din superdragoste
(și mi-e ciudă că bunica mea a-nţeles asta-naintea mea).
așa că eu o biată fiinţă cu supercuci în cap
iau oamenii din stânga și-i mut în dreapta
și-n numele libertaţii de expresie
îmi aștern un covor roșu sub picioare
și mă piș pe arta unora de a spune prostii.