Imperiul Hainelor Almanahescu (IHA)
IHA înglobează nenumărate lumi şi astăzi o să vă împărtăşesc câteva secrete.
Secrete pentru îngrijire haine de damă &încălţăminte
Ca să pot construi IHA, în care mi se spune SH (Smartescu Hăinărescu), a trebuit să mă autoexilez în Lumea Teatrului, căci nu pot fi un lider lipsit de sentimente, din motive evidente şi nici animată de calcule reci nu sunt (biletele la teatrul meu sunt ieftine-ieftine!) Din cauza acestor defecte, imperiul meu e situat undeva, cât mai în inima UOA (Universului Oamenilor de Afaceri), la care sper, dar nu pot ajunge (cel puţin deocamdată): să găsesc sponsorizări externe, în afara celora care vin din propriul buzunar, pentru teatrul meu.
Ştiu că UOA, ăsta, sună ca un scâncet de bebeluş sau de parcă aş fi prins marginea rochiei de un cui şi acu trebuie s-o scurtez. Norocul meu că nu contează cât de scurtă e rochia, că eu o port cu pantaloni! Întotdeauna! Iar de găurica respectivă agăţ repede un şnur, pe care-l fac fundiţă sau cos de mână o floare handmade, pe care o confecţionez tot eu. Fiindcă, mai devreme sau mai târziu, rochia aia nu va mai vedea lumina zilei, ci va străluci numai şi numai în lumina reflectoarelor. O situaţie roz, după cum se observă. Dar…
Almanahe(scu) are la bază istorii ciudate, unele greu de crezut, îmbogăţite şi repetate, de fantezie şi cunoscute prea confuz de public şi, chiar dacă azi m-am hotărât să dau din casă câteva secrete, nu o să cunoaşteţi toate situaţiile cu care mă întâlnesc sau tânjirile mele după branduri pe care le găzduieşte answear.ro, spre exemplu, Medicine. Şi ăsta nu e un secret, că am tot zis, cu orice ocazie.
De când mă ştiu (m-am căutat, m-am aflat!) servesc interesele MIT (Măria sa Imperială Teatrul), satisfăcându-mi astfel atât pasiunea pentru lupta cu morile de vânt, cât şi cea pentru haine cât mai… mai altele! Fiindcă hainele nu zăbovesc prea mult în şifonierul meu, ci le vei găsi veşnic reorchestrate în următorul meu spectacol. Al doilea secret reflectă o situaţie bleu!
Desigur că, în lumea UOA, au circulat dintotdeauna zvonuri că noi, artiştii, am umbla cu magie, dar cum nu au găsit niciodată un generator de magie la vedere, deşi era la vedere, adică fix între graniţa nesigură a cuvintelor şi cârpe… Din cauza reflectoarelor, probabil.
Aţi observat că spectatorii vin cu hainele cele mai bune la teatru? De parcă scrie pe toţi WE ARE THE ANSWE(A)R?! Eu am observat! Unii se îmbracă oldschool, gen Schotch&Soda, alţii, dimpotrivă, mai spilcuiţi, încearcă un design îndrăzneţ, gen Miss Sixty.
Cum, în imperiul meu, dacă nu zbori înapoi, acasă, cu o întrebare din sala de spectacol şi cu un posibil răspuns, înseamnă că nu am putut să te cucerim, deci adio prosperitate imperială, nu vreau să vă las fără un exemplu minuscul din sala de spectacol. Un final de spectacol, mai exact, cu tot cu răsplata artistului.
În Imperiul Almanahesc (IA!) eu nu sunt un imperator aprig, cum s-ar crede, deşi tiranică sunt uneori. Eu fac spectacole cu copii, pentru copii şi adulţi şi imperiul acesta fiind locuit de membri cu vârste fragede, pare a avea un viitor, dacă e să ne gândim la tinereţea lor, chiar dacă acoperită cu hainele mele. Hainele mele fiind mari, acoperă două, uneori chiar trei tinereţi (înţelegeţi ce vreţi!)
Cum, mie îmi plac imprimeurile gen Desigual, Vero Moda, Answear Lab etc, alte branduri Answear care-mi plac, imaginaţi-vă cum ar arăta următoarea rochie elegantă în lumina reflectoarelor.
După cum se observă, inspiraţie fashion posed din plin, plus autoironie şi, pentru o perioadă, o să fiu bine la „mansardă”, fiindcă hainele mele nu mor niciodată şi le refolosesc, inspirată, creativ, tranformându-le în costume de teatru.
O crinolină poate deveni orice într-un spectacol, iar urmărind videoclipul, veţi observa şi ce sau cum a redevenit. Plus o rochie elegantă, care pare că ea singură, cu voinţă proprie poartă corpul, şi nu invers.
Ca o paranteză, dacă ne redeschide virusul… sau vreun virus cultural, am deja pregătit un lot nou de haine vechi, pe care mi le donez tot mie, pentru teatrul meu, că mi-am mai îmbogăţit, de curând, garderoba. Lăsând actul de binefacere la o parte, o să dezvălui acum un al treilea secret al rezistenţei hainelor mele. O să numesc asta situaţie verde!
Eu nu calc hainele, le scutur bine-bine şi le atârn umede pe umeraş, în balcon. Poate ajută şi storcătorul maşinii de spălat, că nu le boţeşte sau pur şi simplu, materialul din care sunt ele confecţionate e vizibil calitativ prin metoda mea. Ca hainele să îşi păstreze mirosul de balsam, în afara cantităţii de balsam pe care o permite sertăraşul maşinii de spălat, mai am un secret, o situaţie mov, de data aceasta, că îmi place mirosul de levănţică. Aşadar, secretul numărul patru este că adaug două, trei căpăcele de balsam într-un recipient de plastic, dotat cu pufăitoare, completez cu apă şi, după ce am pus rufele umede pe umeraş, în balcon, spre uscare, le stropesc cu amestecul rezultat. Aşa procedez şi cu perdelele.
Nu, nu rămân pătate, fiindcă eu usuc hainele întoarse pe dos, ca să nu le ardă soarele! O situaţie chihlimbărie, după cum se observă deja, secretul cu număul cinci.
Când vine voba de încălţămintea în IHA, aici e aici, pentru mulţi, dar nu pentru mine, căci eu port, de obicei, încălţăminte comodă, care poate fi spălată&curăţată în maşina de spălat. Gen, Tommy Hilfiger.
Pentru toate celelalte genuri de încălţăminte de damă s-au inventat soluţii nenumărate: creme de faţă, creme speciale pentru încălţăminte, sprayurile protectoare şi chiar sprayurile pentru piele (pielea de animal!). Aici scriu secretele otova, că nu dotez teatrul şi cu încălţămintea mea decât în cazul în care tot eu o port. Atunci, încalţămintea se transformă în orice vreau eu, uneori devine personaj, într-un spectacol de teatru de animaţie (păpuşă, marionetă etc)
Smartescu Hăinărescu e un personaj real, nu fictiv, care găseşte ac de cojocul oricărei situaţii şi orice culoare ar avea ea, fiindcă teatrul meu e un teatru independent şi resursele sunt proprii.
Totuşi, cel mai mare secret, secretul suprem, e să îţi cumperi haine şi încălţăminte de calitate, care să reziste oricărei provocări. Mai ales dacă e vorba de ce punem pe deasupra altor haine, fie că e vorba de paltoane de damă sau geci de damă.
Asta, deşi e o situaţie albastră şi sper că o aplică atât omul sărac, cât şi cel mai înstărit, când vine vorba de cumpărături fashion, situaţia nu e prea albastră, că, na, de obicei, pe astea NU ţi le cumperi des! Gecile şi paltoanele sunt cele mai greu de întreţinut, din punctul meu de vedere şi chiar trebuie să ţii cont de etichetele care indică temperatura la care trebuie setată maşina de spălat sau programul recomandat, ca să nu le strici de noi sau chiar să le speli de mână sau să le duci la o curăţătorie specializată în aşa ceva.
Cum e geaca asta, de la Desigual, spre exemplu! Fiindcă are în compoziţie lână, e foarte important să o protejezi ducându-te la o spălătorie, în loc să te aventurezi şi s-o arunci în maşina de spălat, oricât de bună şi de blândă e ea.
Dacă la mine-n şifonier, hainele nu mor niciodată (chiar dacă uneori le-am obosit, purtându-le sau neglijând unele aspecte tehnice, descrise pe etichetă), fiindcă teatrul le învie, cârpindu-le, înnobilându-le ş.a.m.d, sunt sigură că la voi le îneacă definitiv, din când în când (sper că nu foarte des), apele maşinii de spălat sau alte situaţii şi mai delicate, în care chiar un cui bătut de voi le-a scurtat viaţa. Asta dacă nu cumva o să daţi de articolul ăsta la timp… Baftă!
Ce fac eu cu hainele după ce şi-au terminat şi viaţa artistică? Mă ajută în activităţile mele diy. Ţin un curs de actorie, unul de creaţie, aşa că întotdeauna le voi găsi un loc în activitatea mea artistică.
Uneori, un maiou nu e numai un simplu maiou!
Dar na, fiecare cu păsările lui şi cu secretele păstrărilor sale!
Notă de subsol: Fotografiile fac parte din arhiva proprie a IHA şi sunt instantanee din acelaşi spectacol, Pescăruşul, cu care am ilustrat ideea acestui articol scris pentru proba nr.9, în cadrul SuperBlog 2020.
Alma Nahe(r) 
[…] Smartescu Hăinărescu […]