Nu ştiu cum evoluează alţii în viaţa privată sau în cea pofesională, mai ales în perioade ca acestea, pandemice, dar când eşti un creator de produs vandabil, faci cumva ca lucrurile să funcţioneze şi apreciezi şi pe alţi creatori de produse vandabile, la rându-ţi, cum e
fiindcă doar aşa, din creator în creator de produs vandabil, se poate dezvolta economia acestei lumi şi, nu numai…
Fiecare creator de produs vandabil are propriul univers, astfel că suntem foarte diferiţi, iar nevoile sau îndeletnicirile noastre sunt şi ele tot diferite.
Eu, spre exemplu, ca profesor de actorie/actor/regizor, am bucuria de-a cunoaşte şi de-a fi senzitivă în legătură cu stocul sentimentelor oamenilor pe care îi întâlnesc şi, mă gândesc că semăn, pe undeva, cu un magazin. Uneori sunt un hypermarket, alteori un magazin de cartier, niciodată în faliment emoţional, dar, cel mai probabil, dotat cu un soft cu erori cât mai puţine, astfel încât, cei pe care îi întâlnesc, să intre, să ia ce le trebuie repede, să nu stea prea mult la coadă şi apoi să iasă pe nesimţite din sufletul meu, din gândurile mele, mulţumit/ă.
Dar, până să înţeleg cum anume funcţionez şi să pot să gestionez mai bine situaţiile întâlnite, într-un cuvânt, să fiu un magazin inteligent, a trebuit să înţeleg ce mă face să fiu EU şi, să aflu dacă sunt un produs util mie, ca să pot fi util, cu adevărat, altora.
Nu mai intru şi în alte detalii, mai tehnice, la urma urmei, fiecare om are căile lui de-a se descoperi şi de a-şi gestiona depozitarul sufletesc şi structura/formatul ales.
Totuşi, ca să înţelegi mai bine cum sunt, o s-o spun direct: cel mai mult și mai mult, eu mă asemăn cu un minimarket inteligent. (Nu, nu mi-au murit lăudătorii, dar nu sunt prin preajmă acum!) În cazul meu, am stabilit că ăsta mi-e formatul de bază, fiindcă locuiesc într-un oraş mic, merg, de obicei, pentru cumpărături, la minimarketurile din zonă şi, fiindcă e o zonă centrală — stau chiar în centrul oraşului, la doi paşi de Primărie — , atunci şi minimarketurile sunt multe. Dacă aveam prin preajmă mai multe hypermarketuri, atunci, cel mai probabil că mă asemănam cu ele. 😉
Minimarketurile astea vecine au în comun o soluţie informatică, SmartCash RMS. Un produs matur, care e pe piaţă de 18 ani, o soluţie care permite interconectare de la distanţă pentru management distribuit, un software notoriu în rândul comercianţilor. SmartCash RMS este cel mai popular produs de pe piaţă, fiindcă acoperă absolut toate formatele comerciale de pe piaţă şi acoperă şi platformă logistică pe/în online.
Poate că te miră comparaţia, dar specificul industriei de retail poate deveni o pasiune și poţi deveni un arhitect software, cum e MAGISTER, dezvoltatorul platformei SmartCash Retail Management System.
Nu ştiu cum cumperi tu sau ce calităţi ar trebui să aibă magazinul respectiv, ca să devii clientul său, dar eu sunt un cumpărător care nu-şi cumpără fructele la kilogram, spre exemplu.(exemplu ridicător de peri, albi!) Eu sunt genul care ia două mere, două pere, două gutui, doi struguri etc… Le pun pe toate în coş, ca să nu iau punguliţe de plastic pentru fiecare sortiment, fără să le cântăresc, pentru că asta se întâmplă la casă, datorită softului SmartCash RMS. Timp economisit? Vreo 5 minute, că eu sunt genul care face nod la punguliţă. Şi, cum luam cel puţin zece feluri de fructe, punguliţe pe care trebuia să le cântăresc chiar eu sau o angajată, pe care nu o găseam prin preajmă niciodată… hai, că îţi imaginezi tu şi aminteşte-ţi că metoda mea e şi eco friendly.
Dacă crezi că am terminat cu fructele, ei bine nu, n-am terminat! Pe unele le cumpăr pentru fermitate, că par proaspăt culese, pe altele pentru că-s la reducere sau sunt produse la vânzare accelerată, cum li se mai zice. Bananele, de exemplu, că-mi plac clătitele americane. Ce am spus, e valabil şi pentru legume, n-aş vrea să minimalizez rolul lor. Și aici mai țin cu portofelul meu, că unele le folosesc pentru supe cremă, borșuri, ciorbe.
Oricum, ideea e că, eu sunt genul de cumpărător care se duce de mai multe ori într-o zi la magazin, fiindcă nu îmi fac o listă de acasă, ca să cumpăr pentru mai multe zile câte ceva, ci în funcţie de pofte. S-au obişnuit, vânzătoarele, nu mă întreba! Mă mai şi răzgândesc, uneori, la casă şi renunţ la câte un produs. Dar softul Minimarket e pregătit pentru mine, orice capriciu aş avea!
Îmi place că mă asemăn cu minimarketul inteligent totuşi, imaginează-ţi ce am povestit mai sus cum s-ar desfăşura într-un supermarket inteligent sau şi mai rău, într-un hypermarket inteligent. Sigur că, software-ul ar mai salva ceva timp, dar nu m-ar salva pe mine de mine şi de tabieturile mele.
Dacă te aștepți ca vânzarea la casa de marcat să decurgă rapid și ușor, acum este mai simplu, pentru că există aceste programe informatice care ușurează mult munca operatorilor, previn erorile, permit control sporit, oferă cumpărătorilor o experiență mai plăcută și asigură managerilor o imagine mai clară asupra afacerii şi, mai ales, aceste magazine îşi permit un cumpărător ca mine. Care seamănă cu magazinul de unde cumpără!
Dar cred că ştii despre ce vorbesc, nu? Magister mundi sum!*
Articol scris dintr-o perspectivă de arhitect de metafore&arhitect de software, cu două zile întârziere (adică -20 de puncte din start la punctaj), dar am vrut să ştii de unde nu-ţi vin nervii atunci când mergi la cumpărături, pentru proba nr.8, Superblog 2020
*Sunt stăpânul lumii (mele!)
Alma Nahe(r) 