Nimeni nu se poate gândi la viaţă, fără să se gândească la o poveste a ei, mai călduroasă, la înflorirea ei prin culoare şi deopotrivă, la florile de mucegai, de care nu prea scapă nimeni, fiindcă întâlnirea cu mucegaiu’ e garantată măcar o dată în viaţă. Şi cu frigu’! Precum e întâlnirea cu Doamna cu Coasa! Cele mai frecvente, însă, în poveştile noastre, de viaţă şi de moarte, sunt sigură că aţi observat, îs găurile. Calde sau reci.
Găurile sunt umplutura vieţii! Dacă nu ai cel puţin o gaură, nu eşti om! Dacă ai doar o gaură eşti încă tânăr! Desigur, doar gaura covrigului nu costă nimic şi e singura gaură pe care ne-o dorim cu toţii cât mai largă (şi caldă).
Iar, dacă nu ai o babă să ţi le povestească şi înflorească… să-ţi cumperi!
Aşadar, …
În ilustrarea video animată de mai sus, avem de-a face cu o gaură situaţie aparent instantanee şi banală. Plouă, plouă, babele se ouă! Ei, bine, vă zic cu mâna pe roşu: babele NU se ouă, da’ se piaptănă. Când arde, fireşte!… Iar rezultatul rece de azi, e de ieri.
Ştiţi vorba: dacă ai o gaură, n-ai cu ce-o umple şi când ai cu ce o umple, nu o nimereşti? Nu o ştiţi, că aşa am potrivit-o eu acum, ca să pun pe tapet un subiect important, după care se dă în vânt omenirea şi, anume, simţul găurii.
Pe când te pieptăna vântu’, rezemându-te de pereţii tăi, ca o pisică, te-ai mirat că sunt reci?! Orice dezvăţ are şi un învăţ! Precum orice disconfort termic are un confort!
Radiaţia rece a pereţilor e primul semn că în casa ta se pierde căldura. Cauze pot fi multe, de la tâmplăria veche, până la proasta anvelopare a clădirii, dar n-ai decât să ceri (şi ţi se va da!) la Enermed Impex SRL o termografie, ca să te convingi că, pe undeva, se pierde căldura din cuib(ar) şi că, tocmai de-asta nu ies puii din ouă, că n-ai clocit corespunzător. Acum ai vântul cald şi potrivit, fiindcă ştii destinaţia, deci nu ai cum să te mai plângi.
Folosind termoviziunea în infraroşu, un expert autorizat îţi va arăta dacă ţi s-a înfundat conducta, de ce te trage curentu’ şi alte deficienţe în ce priveşte sistemul tău nervos, sistemul de electricitate. Cum ai nevoie şi de o soluţie de îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirii, oricare ar fi ea, un audit energetic scade considerabil valoarea facturilor. Ce nu te omoară, NU te întăreşte, dacă nu ştii ce măsuri rezonabil de ieftine să iei, ca să ieşi mai bogat din poveste! Şi uscat, că plouaţi sunt destui!
O gaură adevărată se insinuează pretutindeni, ascultaţi ce vă scriu!
Poate par uşor nedusă la biserică, da’ chiar azi am fost la mănăsire. Se numeşte Adam. Aţi prins ideea?… Iaca şi o grafie, ca să înţelegeţi pe unde pierd eu căldura cărările… legătura, şer…puind (share+puind!) Cu voi! Numai aparent, o să vedeţi…
În răstimpul vieţii, ne întrebăm ce s-o întâmpla „dincolo”, în locu’ răcoros de veci, de nu se mai întoarce niciunul. O fi totu’ aşa, numa’ preaplin, da’ pus la rece?! De „Dincoace” nu se vede nimic, fiindcă nu a inventat încă nimeni gaura de cheie prin care să tragem cu ochiul spre tărâmul celălalt.
Chiar aşa, te-ai imaginat vreodată rece?
„Nici mort, nu, eu nu!”, mi-a zis deunăzi amicul (personaj în ilustraţia video animată, de mai sus), întrebându-l, deşi i-am observat frisonul. Drept răspuns, o păsărică mică-mică l-a zugrăvit pe un umăr şi asta m-a făcut să mă gândesc la îngeri, care cică zboară permanent. Tot aşa, ne-or fi crezând gaura deşertărilor lor?
Un câştig, cu gândul la găurile noastre astupate, teoretic, îl alocăm găurii din cer: Aşa a vrut Dumnezeu! Dă doamne să nu fie frig în casă la iarnă! Doamne, etc!… Hai, că vă sună cunoscut! Numai că, vara adormi uşor, dar iarna iei lecţii de zbor gratuite, dacă laşi toată treaba cu astupatu’ lor pe capul unui moş cu barbă şi plete albe.
Prinsă cu filosofia găurii, cre’că Sfântu’ Petru își dă coate-coate cu Dumnezeu acu şi îi zice: pare informată, s-o promovăm, Doamne?
„Mai târziu!”
Mă rog! (fără mâini împreunate)
Fiecăruia îi arde de gaura lui, în fond, iar gaura ta e sfântă pentru că e a ta, nu-i aşa? Mai ales cea din buget. Nu ţi-o fură niciun hoţ! Nu s-au întâlnit încă hoţu’ cu gaura, că e ca şi cum ar scuipa contra vântului.
Apropo de hoţie, amicul care m-a inspirat întru desenele animate e, atât duhovniceşte, cât şi în acte unit cu o femeie, care i-a furat inima, dovadă gaura pe care o umple degetul lui, adică verigheta. Nevastă-sa, posesoare de gaură pe care n-o astupă nici pământul, adicătelea gură, vrea să închirieze apartamentul în care s-au pornit stropitorile (fără foc!), că nu pot locui în două apartamente simultan. Deşi, e o idee bună în unele cazuri… aviz amatorilor!
Când li s-a unit căldura inimii, li s-au unit şi găurile, deşi fiecare dintre ei posesor de cuib. Nunţile-aduc fericirea?! Ei bine, aflaţi că nunţile obişnuite, cu oameni obişnuiţi, înmulţesc găurile. Nu degeaba se zice „îngropat” în datorii! Sunt în „gaură”, dar „mă scot eu” nu e garantat!
Ca să închirieze apartamentul, au nevoie de un certificat energetic. El fiind bărbatu’ în casă, i-a revenit sarcina să facă rost de el, că de certificatu’ de căsătorie s-a ocupat găina ea!
„Calculul G” scrie pe tine, prietene!
Fiindcă şi-a rotit ochii într-un mod întrebător, de parcă aş ataca eu un băbat proaspăt însurat cu insinuări dintr-astea, am completat imediat informaţia: „acest calcul G nu ţine cont de aportul radiatiei solare şi nici de degajările de caldură datorate activitaţii umane sau ale echipamentelor existente în interior.„
L-am lămurit beton! V-am zis că se insinuează găurile… Gata, fiţi atenţi, că dacă nu, pocnesc din degete!
(suna destul de ameninţător)
Calculul G este foarte important pentru a stabili încadrarea, din punct de vedere energetic, a apartamentului lor. Acest calcul trebuie verificat de un verificator atestat MDRAP pentru specialitatea It, optiunea E şi, apoi, ştampilat!
Ei bine, şi-au găsit chiriaşul şi, cum unii îşi găsesc naşu’ aşa, al lor vrea să fie informat cu privire la cantitatea de energie consumată pe metrul pătrat/an. Cu alte cuvinte, dovezi despre eficienţă energetică, nenică! De la A (clasa cea mai eficientă) la G!
Dacă vi se pare că sunt un Dumnezeu al chestiilor astea tehnice, aflaţi că, în această istorisire nu sunt decât o babă, care a ascultat cu atenţie, mai dihai ca popa, confesiunile prietenului ei, la o mănăstire. Şi am purtat şi eu vorba. Doamne, iartă-mă! Până la Dumnezeu, te mănâncă igrasia. Şi, mai sunt nişte mâncători, da’ pe ăia, în pomelnicu’ următor…
Ce e de reţinut din povestea asta e că, pentru ierni liniştite există firme specializate!
Aşa-i că, citind clevetelile-mi (nu ştiu de ce, da’ băbia bisericoasă se ia!), acu puteţi să îmbătrâniţi liniştiţi?! Ştiţi că şi acolo e vorba de o gaură? Adânci… bătrâneţi…
Ce-i drept, când nu trece sania, nici drumu’ nu se croieşte!
Gura mea a zis, alunecoasă, acuma să ducă ce-am zis şi cu vântul mai departe, că, na, vântul ajută când vrei să dai foc casei, dar te încurcă taman atunci când aprinzi o lumânare.
A Dvs clevetitoare ca o babă bisericoasă, concurentă la SuperBlog 2018, în proba cu numărul 13 (!) care s-a ouat mai întâi, ca să poată cotcodăci, întru astuparea unei găuri de informaţie pe care era posibil să o fi lăsat cineva neacoperită. La gaură mare, petic mare se cere!
Limbaj călâi (nici cald, nici rece) inspirat de vorbirea populară curentă, limbajul almanahe+restu(ri) de la alţii şi 0,3% din cea armeană.
Toate se termină bine când se termină în „ez”: avizez! Cu
Mi se pare numai mie sau textul ăsta are câteva… găuri?!
Alma Nahe(r) 
[…] Când plouă, babele NU se ouă […]