(ascultă în timp ce citeşti!)
Ceva e pe cale să înceapă, vai mie!…
Şi, niciodat’ nu se ştie
câte mai pleacă ori va să vie…
– Aţi auzzzzit de ciudata dispariţie a iepurilor? Azzzi nu zzzării niciun urecheat la orizzzont şi-am zzzburat mult, în pana-mi! Să-mi sară capacele şi mai multe nu!
În sala de mese se produse rumoare, timp în care Bâzdic-Zzzdranc, aruncătorul de veste proastă (şi nu de capace!) zbura din căciulă-n căciulă, extrem de dezorientat. Cei prezenţi, ar fi vrut să-şi scoată căciula în faţa nemaipomenitei veşti, fiindcă prea îi trecuseră toate căldurile, dar nici să-l deranjeze pe Bâzdic nu-şi doreau, aşa încât se simţeau cu musca pe căciulă, din când în când şi… cam atât.
„Ohhh, nu-i a bună!”, gândi Grohov, singurul porc din sală, dar tăcu mai departe, ca porcu-n păpuşoi, nedezminţindu-se.
– Da’ bine că a rămas găina, care prezintă interes numai friptă! se trezi Bo-Ul. Singurul! Rumegând. Ceilalţi îl priviră ca viţelul la poartă nouă. Găina se abţinu să nu-l… găinăţeze. Apoi plecă să scurme numele prostu lui pe toate gardurile.
– Cu sigura’ţă că…
– Cu ceee?! sări toată răsuflarea să o facă varză. Ranţa, cea care nu-şi putea pronunţa nici măcar numele, nu era clonţoasă, contrar înfăţişării, aşa că se repezi, lipa-lipa, la ligheanul cu apă murdară, se băgă cu capul la fund şi începu a se răţoi, îmbulbucind apa cât o ţinea glasul. N-o ţinea! Ca de fiecare dată, din nou i se tăiaseră aripile.
Dar, adevărul e că îşi tăiaseră şi ei, fără să ştie, singura legătură cu iepurealitatea.
– Mi-au tăiat arrripile, mi-au tăiat avântul, mi-au… mi-au… mi-au… mi-au… Mai că-mi vine să dau la rrraţe!…
Excesul de „mi-au”-rrri aparţine felinei Miaucuţât. Nu e rea, dar la prima călcătură pe coadă se sparge-n figuri.
– Miaucuţât, maliţioassso… iar dai la boboci?!
– Cuţi, iarrr îi ţii parrrtea gâştii…
– Raţei!
– Se poarrrtă ca o gâscă!… În timp ce s-a pus cu botul pe labe, a mai scăpat un „currrcă plouată” şi stuchitoşenia care-i stătea pe limbă.
Pun ham aici, lor, căci v-ar ajunge cuţitul la os! O s-o închid melodramatic.
Cot-Codac, întoarsă ca un cocoş, a scos batista şi a început a înmuia inimile lor şi… această fotografie.
Nu mă avantajează rochiţa sau culoarea părului, dar trec repede peste acest detaliu insignifiant. Eu nu sunt insignifiant, sunt Peter! Şi, v-am povestit cele de mai sus, făcându-vă martori, fiindcă într-o zi mi-a venit o idee straşnică.
Ideea a condus către povestea mea, care începe aşa: A fost odată un iepuraș pe nume Peter, care purta o jachetă albastră…
„Pe cai mari, Peter, că se filmează!”… Parcă-i aud! Dar, pe mine mă prinde albastrul pentru că sunt un iepure optimist şi sunt în stare să fac din tânţar, armăsar!
Iepurii din povestea asta nu au dispărut ( şi, nu se zice degeaba ” vă înmulţiţi ca… noi”)! Noi 5 suntem doar dispăruţi, ca măgarii în ceaţă, căci am plecat să…
Scuze! Am multe poze! Am plecat să…
… să… ne urmăm drumul…. imediat o găsesc pe cea relevantă!…
De fapt, doar eu! Ţelul celorlalţi, adică Int, Erc, Omf, Ilm, tovarăşii mei de drum, nu sare de gardul care împrejmuieşte grădina noastră.
Şi, cum aproape orice film american are câte un cadru-clişeu cu un erou şi prietenii săi, pornind la drum, exact aşa… iată-ne şi pe noi!… Vântul bate, ne flutură urechile… „Te ajungem îndată, ţelul meu!”
…. Dacă Omf nu ne încetineşte!
Dar să vă dumiresc ce s-a întâmplat! Eu sunt Peter Rabbit, cel mai îndrăzneţ visător dintre iepuroi şi am plecat la… Hollywood. Să fac un film, ca să ajung cinema! Cineva! Star de cinema! Mi-am dat seama de aptitudinile mele de mic, dar mai cu seamă de când Miaucuţât (şi, o ştiţi cum e!), într-o zi ploioasă, mi-a zis:
– Da’ ce e cu mutrrra asta? Zici că ţi-a intrat morcovu-n…
Însă, cu tot cu frunze, eram un iepure… plouat. Aţipisem în timpul zilei şi avusesem un coşmar. Se făcea că eram eu mare actor pe o buturugă şi voiam să zic un monolog şi, am început să mă bâlbâi, boticul tremura de mă lua cu ameţeli… Aveam trac! Şi, spectatorii au început să arunce, în dulcele stil clasic, cu roşii.
Dacă visul s-ar fi adeverit, aş fi ajuns star la Paştele Iep… Iepelor! Cum să nu fiu morcovit? Dar, intervenind felina, m-am mai desţelenit din negura gândului, în care mă afundasem, m-am simţit destupat şi aşa mi-a răsărit, alb… Marele Gând!
L-am tras iute, de mânecă pe Omf, am căutat un loc ferit şi, după ce i-am povestit tot ce aveam pe suflet, i-am împărtăşit planul meu de epurare iepurare!
Nu credea în visul meu, credea în coşmar, dar când i-am pomenit cuvântul aventură… pe-aici ţi-e drumul, Omf! Cu Int, Erc şi Ilm a fost floare la ureche apoi. Cu un morcov îi duci până la Bucureşti.
Nu am spus nimic nimănui, cu excepţia raţei, care, aşa cum ştiţi, nu apucă niciodată să vorbească. Suntem duşi şi nu ne ştie nimeni încă, dar nu ne strică ploile nimic!
O parte din drum ni l-am croit singuri, o parte, Beatrix Potter, care, impresionată de optimismul meu, ne-a luat din drum când nu prea ne mai era dragă lumea şi largul ei, ne-a făcut loc în coşul bicicletei ei, şi-n cele din urmă, ne-a aşezat şi povestea într-una din minunatele sale cărţi pentru copii întru pomenirea noastră veşnică.

Prima Ediţie 1902 Anglia
Şi, în sfârşit, iată-ne astăzi, la fel de proaspeţi ca acum un secol!
O poveste bună, nu se termină niciodată!
Acum, nu te întreba cât trăieşte un iepure, nu fi arici! El se pricepe să o şteargă englezeşte. Nu pune nici visul tău lângă struguri, c-ai să te prefaci în vulpe care n-ajunge la el! Aceasta e doar o poveste scurtă, cât o codiţă de iepure şi, dacă vrei să ştii întreaga comedie, fii încrezător, nu rozător: Mergi să ne vezi!
Lansare: Azi, 30 martie 2018! România!
[ film pentru copii, film pentru întreaga familie, animație]
trailer:
Spring SuperBlog 2018, Proba nr.11, Sponsor: