alma nahe

Posts Tagged ‘Paravion’

Minuni Paravion

In Blogal Initiative on Iunie 16, 2013 at 10:00 PM

Aparţinem făcutelor tuturor şi nefăcutelor noastre,

nu suntem numai noi doi în (aproape)ora asta, dragul meu.

E mult fum, multe circuite, boxele-satelit trepidează şi sufletul din noi,

dar e atâta linişte, că nu prea ştim niciunul

ce să facem cu ea şi

nici mâinile noastre nu mai sunt ferme, ca altădată,

iar sub ochii noştri timpul încă rulează proiecţii diferite.

Filmul meu e sonor, alb-negru,

al tău e color-mut, şi-n lumile proiectoarelor,

fumul ne arată ca două grădini suspendate între două role imense

(simţi parfumul Semiramizei?).

Eu obosită număr 900 de cămile( încă-l cară pe Rodos!) înainte de culcare

(ca să n-adorm)

şi minune(!), n-adorm, uite de-aia avem nevoie de zei!

Nu toate drumurile duc spre Roma, şapte duc spre Olimpia,

(nu te teme!)peste războaiele din ea au înflorit crinii de pe hainele lui Zeus,

fildeşul a fost înapoiat elefanţilor,

vulturul e liber(!) dincolo de metale, coloane căzute şi pietre.

Şi uită-te şi pe tine…

te cauţi cu lumina poeţilor printre linii,

1000 de ani cu farul din Alexandria,

sub 51 de grade si 51 de minute, granit roşu,

dar dragul meu,

pietrele lui Keops au fost îmbinate perfect, nu încape nici măcar o carte de joc

şi oricâte găsiri,

tot nordul e semnul că nu te-ai rătăcit!

Aşadar, ce mai aştepţi?

Hai să furăm car(d)ul din Halicarnasus şi să-l încărcăm cu câţiva lei,

şi acolo unde ne vom opri s-o invocăm pe Artemis!

Doar 9 minute ne lipsesc ca ora asta să fie rotundă!

În spaţiu (ne)favorabil, eu pot REZERVA orice gând din cuvânt, orice timp din vis!

Tu în ce(chin) cauţi, dragul meu, prin tramvaie, la ore de vârf?

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.

2. Par avion aici şi aici, precum şi-acolo… #cu Lezoazo(care, cel mai probabil, la ora asta, îmi desenează zmeie, în loc să scrie, dar a făcut-o aici, acolo…şi aici aştept să se înroşească s-a înroşit!)

3.Psilunatici(Tema de luni: Minuni): psi©, dor, scorpio, veroDana Laliciroxana, tineriucarmen pricopcitaSome Wordscita 2lili3d, gabriela.

4. Fotocredit(doar cea de-a doua în cadrul postării+cele care apar sub formă de răspuns, în comentarii): Erika Kuhn(Gracias!)

Să învingă cel care caută primul

In Blogal Initiative on Iunie 12, 2013 at 12:46 AM

100_8607

Să învingă cel care caută primul, mi-ai zis la plecare,

gândul era

dus-întors,

legături multiple.

100_8568

Afişează zboruri, gândeam, şi-am închis ochii,

simulând nevoia de NOU.

Vă rugăm aşteptaţi, îmi zicea controlorul de trafic al gândurilor,

să vedem dacă-i timpul ca să zburaţi,

căutarea-i prin mii de zboruri,

unde vrei să te duci?

100_8569

 

100_8579

100_8581

Vreau să călătoresc repede,

fără bagaje de gânduri uitate!

Vreau să călătoresc în(tru) siguranţă,

vreau să evit mulţimea,

vreau reacţie, imediat!

100_8582

100_8599

Şi atunci, eu ce să-mi fac,

măsuram cuvântul,

în 5 comenzi rapide,

nicio fundătură spre celelalte cuvinte

ascunse în umbra de dincolo de ceea ce este.

M-am aşezat mai uşoară,

sub un copac,

scriindu-ţi ceva uşor de atins,

uşor şi liniştit.

100_8603

Nu vă deplasaţi înapoi, cuvintelor,

staţi măcar cât să vă fac o fotografie cu ochiul meu liber,

sufletul îşi face întotdeauna loc să zboare  peste orice câmp ie!

Sub un start uimitor,

până şi frunzele de pe trotuar,

alegeau o cale,

dincolo de peniţa bunului meu stil ou,

mie îmi venea să mut munţii din loc,

numai şi numai pentru oferta lor

infinit de uşoară.

Un zbor…

Între stânci şi adiere … le aleg pe amândouă!

Şi pe urmă? mă întrebai.

 

Şi pe urmă un fluture mi s-a aşezat

ca-n palmă.

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.

2. Par avion, gata de decolare(?), şi aici, şi acolo

3. Fluturele…cu şa de poveste.

Întâmplare… programată – Paravion

In Blogal Initiative on Iunie 10, 2013 at 12:55 AM

Aşa a început…ca o întâmplare.

Par avion?

Prin ochelarii mei văd ce vreau, mi-ai zis.

Eu, atunci,(…)

De fapt, cine ştie cum a început?! Ştiu când, ştiu şi cum: muzica! Muzica unui gând. Muzica care te minte. Sau care îţi poate spune adevărul, minţindu-te, întâi gri, pe urmă albastru. Sau care te minte, spunându-ţi adevărul. Ce sunt gândurile, dacă nu culori? Cuvintele sunt nuanţele?

Eu nu sunt măsură. Dar pot măsura distanţele, pentru că nu le apreciez. Dar, din ochi, din acel joc al privirii-infinit, da. Până şi bucuria o pun înaintea plăcerii. Bucuria jocului, căci eu asta sunt, un jucător. Iar entuziasmul, da, e musai să-l pui înaintea visării. Fiindcă altfel nu pleci nicăieri. Dacă am plecat? Da, simt că am plecat deja. Era 8 noiembrie…şi era frig. N-aveam nimic şi totuşi aveam ceva. Ochi!  Pentru ce venisem? Pentru muzică, doar că…nu o auzeam. Nu auzeam decât cuvintele.  Şi, uneori, dacă ai noroc, drumul e făcut de cuvinte.

Până aici am fost eu. De-aici încolo e el. 

Alma … M-ai facut mereu sa ma gandesc la simtire, la suflet, la o poarta catre interior …

Alma  … Drumul gasit spre varsare de un rau involburat de patimi  imi pari …
Alma  … Risipesti in jur parfum de mar salbatic … copt in placinta …

Sa ne linistim(…)

Aici sunt eu, iar!

Nu vă explic ce e cu parantezele, curiozitatea e a voastră, dar între paranteze suntem noi, (pe) mai departe. O insulă: Cipru. Şi-o companie.

Eu am cerut o îmbrăţişare, printr-o scrisoare, iar el…el a făcut-o! Mi-a scris şi el, la rându-i. Dar cine suntem noi? Eu, un avion pregătit de decolare şi el… norii? Până unde e întâmplare? Până unde vrem, până unde putem…pământul are capăt? Dar norii? Ştie cineva cât e cer, ori cât e pământ? Dar nu e nevoie. Dincolo de toate sunt…poveştile. Unele au şa…iar unele au REACŢIE.

Întâmplarea noastră e una programată? Poate. Poate par avion…sau poate că e vorba doar despre un avion par. Spre un singur vis, şi nu două. Spre o singură insulă, alte două insule.

Povestea mea a fost validată. A lui e în aşteptare.  A trebuit să muncească în plus, fiindcă n-are trei motive. Deci aşa e cu ţintele? Îţi trebuie trei motive. Atunci înţeleg de ce până acum n-am mai zburat. Aşa că le-am luat pe-ale lui, le-am făcut să fie şi-ale mele. Fiindcă scopul a devenit şi el unul comun. 

De ce Paravion şi al lui portal ? 
Pentru că te poartă repede… la mal?
Pentru că-ti oferă… ieftine oferte
Cedând… şi siguranţă în astfel de omerte !

Mijloacele sunt literare. Advertorialele cer buzz. Eu şi el ne-am permis să adăugăm un L. De la b(L)uzz. Pe care-l punem şi-n „bi(L)ete”, că ne jucăm. Biete…suflete!  Vrem bilete! Către orice, către oriunde…şi către un vis. E firesc să vrei cele trei motive. Nici măcar n-a trebuit să minţim. Cum advertorialele pot. 😉 Fiindcă dincolo de un link şi dincolo de un anunţ poate fi o minciună(omerta). O mer(I)tăm? 

Aşa se termină. Cu o programare…cum altele poate că încep, după ce ţi-ai rezervat locul din timp,  pe care tu ţi-l alegi! Ne ajută COMPANIA! Şi BlogalInitiative, că între timp a validat articolul. Mulţumim! 🙂

Şi… psi© & Tudor, pentru voi: BAFTĂ! Şi…psi©ă, dacă pleci…ştii ce să îmi aduci! 😉

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.(Din nou…în nou, cu acelaşi partener).  Mulţumesc, Tiberiu!

2. Această poveste nu e inventată! Ea se scrie în timp REAL, uite o literă, uite încă una…

3. Textul participă şi la joaca clubului psi©:psiluneli. Psilunatici: psi©Scorpiomotanul PandalieGabrielacarmen pricop, roxanagarapentrudoi. lili3d.

Par avion?

In Blogal Initiative on Iunie 6, 2013 at 4:19 PM

Prin ochelarii mei văd ce vreau, mi-ai zis.

Eu, atunci, femeie cum îs,

am înţeles cât de simplu şi util ar fi,

să nu mai parcurgem kilometri ca să ne găsim

căutându-ne mâncând pământul,

ci să folosim întrebarea,

cu muzica ei,

ca pe un portal spre nori,

ca să-i îmblânzim,

întâlnindu-ne braţele în acelaşi zbor,

doi străini, eu Su(r)dul,

tu, No(r)dul,

căutând să-şi liniştească armatele.

Hai, simplifică-ne,

întâlneşte-ne în Cipru, sub soare,

ca pe „un cufăr cu patru lacăte, ale cărui chei trebuie să fie gata în acelaşi timp” ,

aici, pe pământ, nici timpul nu mai are răbdare!

Ai să mă recunoşti, nu-ţi fie teamă,

eu o să întreb, uitându-mi numele de grecoaică,

par avion?,

iar tu, străine, să ştii că,

dacă n-ai mai fi turc, şi-ai să răspunzi

sigurieftinrapid

nu dai greş!

Prin ochelarii tăi poţi să vezi ce vrei,

dar, în soarele răsărind,

îmi doresc să mă vezi (nu goală, ci) aşa cum sunt:

un gând,

o excursie,

o variantă de zbor,

dar cu picioarele pe pământ cât sunt lângă tine şi mă îmbrăţişezi,

fiindcă ştiu că, atunci când închizi ochii,

visezi şi tu!

E regula Universului!

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative; aici e cel de-al doilea articol, pentru aceeaşi campanie.

2. Străinul ales ca şi partener de zbor se numeşte Tiberiu Dinescu(Lezoazo). Sper să vrea! (măcar să mă îmbrăţişeze, hehe)

3. Fotocredit: Vlad Corbeanu.