Să învingă cel care caută primul, mi-ai zis la plecare,
gândul era
dus-întors,
legături multiple.
Afişează zboruri, gândeam, şi-am închis ochii,
simulând nevoia de NOU.
Vă rugăm aşteptaţi, îmi zicea controlorul de trafic al gândurilor,
să vedem dacă-i timpul ca să zburaţi,
căutarea-i prin mii de zboruri,
unde vrei să te duci?
Vreau să călătoresc repede,
fără bagaje de gânduri uitate!
Vreau să călătoresc în(tru) siguranţă,
vreau să evit mulţimea,
vreau reacţie, imediat!
Şi atunci, eu ce să-mi fac,
măsuram cuvântul,
în 5 comenzi rapide,
nicio fundătură spre celelalte cuvinte
ascunse în umbra de dincolo de ceea ce este.
M-am aşezat mai uşoară,
sub un copac,
scriindu-ţi ceva uşor de atins,
uşor şi liniştit.
Nu vă deplasaţi înapoi, cuvintelor,
staţi măcar cât să vă fac o fotografie cu ochiul meu liber,
sufletul îşi face întotdeauna loc să zboare peste orice câmp ie!
Sub un start uimitor,
până şi frunzele de pe trotuar,
alegeau o cale,
dincolo de peniţa bunului meu stil ou,
mie îmi venea să mut munţii din loc,
numai şi numai pentru oferta lor
infinit de uşoară.
Un zbor…
Între stânci şi adiere … le aleg pe amândouă!
Şi pe urmă? mă întrebai.
Şi pe urmă un fluture mi s-a aşezat
ca-n palmă.
1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.
2. Par avion, gata de decolare(?), şi aici, şi acolo…
3. Fluturele…cu şa de poveste.
Alma Nahe(r) 
Iată-mă-s! Nu ţi-am adus nimic, ‘neaţa-i bună?
Ce ai pe-aici, place-mi mult,să te ţină! Măcar o dată pe lună.
Şi o dată pe s(c)oare…
foarte tare ideea si realizarea! bafta!
Să fie, Giulia! Mulţumesc şi… bine ai aterizat! 🙂
Un labirint mai e almanahele tau, breeeeee. Aproape ca ma rog sa nu mai scrii nimic o vreme, un timp…ala necesar cat sa rugineasca frunza. Poate asa trece si starea asta tragic-hepatica. Odat’ cu frunza galbina timpurie.
Regasi-te-as ruginie cum te stiu. Crezi ca este intamplatoare ora asta a-ntalnirii?
Ora nouă a venit….(aerodr)omu’ negru n-a sosit! 😛
Nu, nu! Întâmplător e doar ora(şul), insula-i cu război şi pace.
Habar n-am ce-mi roade frunza, dar ştiu ce-o îngălbineşte mai devreme: soarele prea puternic!
Cei care trec de labirint, printre care „te-n umeri”, nu fi modestă, sunt poftiţi la bal(amuc?).
Dar iata …nebunia continua … aprobati amandoi pe ultima suta de metri …
Eu cred ca avem sanse sa fim un nod in gatul „favoritilor” 🙂
Lezoazo, Dumnezeu îi iubeşte pe toţi! Îi aprobă pe toţi, de obicei, dar nu-şi poate da concursul de unul singur, şi şi-a făcut sucursale. E normal să-şi mângâie favoriţii 🙂 Şi habar n-am de ce „şişiuiesc”, să nu mă întrebi!
Ia, zbur(d)ăm altfel…
Nu ai nevoie de ajutor sa respiri sau sa clipesti din nou … sunt raspunsuri automate.
Secretul e sa le lasi sa se deruleze, sa nu le impiedici.
…Si succes, Par Avion! Cauta tu prima!
Pare un concurs de împrejurări, mai degrabă, cel la care faci referire Aici, eu cică trebuia să vă informez despre imPortanţa rezervării unui bilet de zbor. Oi fi reuşit?
Şi dacă da, câţi sunteţi?
Fii sigura! E acelasi lucru ca rezervatul locului la microbuz. :)))))
Desigur! Rumânu’, deh…rumân! 🙂 El şi rezervele lui…de umor, dacă nu de altceva.
Tu, când zbori gândurile pe care le urci din tine şi cărora le dai drumul în înălţări de cuvintezmeie, tu, în stil(ou) care duce şi întoarce rostuiri ale lor, ale altfelcuvintelor, putându-le călători fără încetare, aşa cum ai pune o întrebare ou, care nu are ultim răspuns, pentru că mereu va naşte întrebare, tu ştii cum şi când să îmbraci cu aripi, cu privirea planând.
Să ai parte de admiraţia frenetică a acelora care îţi vor atinge cu degetele ochilor cuvintele! Chiar şi a celora care au vederea scurtă.
Nu ştiam, şi n-am ştiut până când primul cuvânt mi s-a desfăcut singur.
Uite…aseară, spre exemplu, am visat fragmente din „Cartea în care se tace”(de Alma Nahe), sper să-mi amintesc acum şi ce anume se tăcea pe-acolo.
Să-i descheotori necuvintele, cele mai multe pe care le are tăcerea, să nu o laşi mută, nerostită, neştiută, doar presupusă, s’o întrupezi în cuvânt, Cartea.
Aş vrea să te am adunată din cartea în care dând de tine, aş da (şi) de mine, te-aş citi pe tine, cea care vorbeşte o limbă unică, până m-ar ustura ochii.
S-o dezghioc mai întâi! 🙂 Şi pe urmă…pe urmă un fluture să ni se aşeze în palma aceea pe care ne-o dă sensul, haosul, neantul…
Şi eu, tot cu alt fel de zbur(d)at; vei zâmbi, îmi doresc să.
Something…
Nişte altfel, de un alt legat…
O, cât mi-aş dori să fiu nu numai vederea cu aripi, ci şi pana cea adevărată, în bătaia inimii, în bătaia vântului. Acolo unde e numai mare, e şi numai cer. Cer şi eu! 🙂 Ce îmi dă? Poate statul locului, un instantaneu altfel…şi tot ar fi ceva.
va intreceti cu gluma aici … Determinarea asta ne ajuta sa bem cocktail-uri sute si sa ne dam cu kite-ul in Cipru ?!
Păi, ce să se zică? Şi, oricum, determinarea că e, e!…nu e altceva, da’ nu ştiu exact ce.
Unele lucruri sunt usor de facut daca ai timpul necesar. Timpul necesar vine din capacitatea unora de a micsora distant si de a mari viteza de reactie. Eu am inteles ca ai timp de poezie la umbra copacului, numai si numai fiindca iti usureaza cate un portal actiunile, asa-i? 🙂 Sa aveti drum bun!
Drumul e întotdeauna. E acolo, aşteptând călătorii. Însă e nevoie de o rută prestabilită, ce alteori e ocolitoare… Să vedem! Şi ce dacă nu e Cipru? Poate că cipru e doar un cifru.
Şi da, ai înţeles bine. Dar nu ţine numai de timp. E şi o parte materială care te opreşte din avânt. Dar dacă e să fie, E! Şi dacă nu e să fie, rămâne oricum poezia plecării…ca şi cea a venirii, de altfel.
Superb! Ticluite cuvinte, as fi onorata sa fiu avionul tau personal 🙂
🙂 Să fii! Sunt un pasager ponderat, nu deturnez decât gândurile din cuvânt. Promit!
[…] în Salon: adinab adrian neliniştitu tury almanahe andrei artemici aurora bibliodevafiliala3 calatorru intamplarisavante cammely […]
Aplică pentru un job la o firmă de „advertising”… 🙂
🙂 Trebuie să aplice ei la mine, de le-o place joaca-n cuvânt. Altminteri, creativi copy-paste îs destui! Pe ăia nu-i citeşte nimeni, da’ parcă vezi că ei iau job-ul!
Creativii copy-paste sunt peste tot, fir-ar! In toate domeniile… Da’ ei cunosc diverse poziţii, inclusiv pe cea a… pătrunjelului. 🙂
Oala fierbe ciorba pe care o vrea cel care gustă. 🙂 Pătrunjelul, deşi se pune la urmă, ca să rămână aroma, ciorba(au borşu’?) n-o să aibă aromă. De obicei, jobu-urile astea sunt date amicilor şi (îşi) dau concursul când tocmai(surpriză!)se încheie perioada de aplicare. Dar mie îmi place să am focul meu. Poate-o fi cu fierberea potrivită, mai ştii?! Am participat odată la un concurs pentru un bilet la Univers(Depeche Mode). Nu mi l-au dat mie, că era dat, dar au suplimentat un bilet. Pe care l-am primit eu. :)Că nu s-a mai ţinut concertul, aici e altă discuţie. Dar mi-a plăcut deturnarea planului. Era să zic a avionului. 😆
Nici nu stiu cui sa urez mai mult sa castige, tie sau lui psi. de ce nu v-ai insotit voi doua? Asa, as fi tinut cu una singura si mi-ar fi fost clar.
🙂 Sunt două poveşti diferite, şi ştii că nu de urări avem noi două nevoie, ci de atenţia şi nevoile celor ce vor hotărî câştigătorul. Nici pe mine, şi nici pe psi© nu ne motivează altceva, decât vi(s)ul fiecăreia. La mine şi la Lezoazo e o joacă, fiindcă eu şi el nu ne ştim. Dacă joaca e să devină poveste, se va concretiza. La psi© şi la Tudor e alt ceva…pe care l-au spus deja ei. Şi iarăşi e posibil să se concretizeze. Nu avem niciuna din noi resetimente, eu sunt sigură. Şi ea e! 😉
[…] avion aici şi aici, precum şi-acolo… #cu Lezoazo(care, cel mai probabil, la ora asta, îmi desenează […]