alma nahe

Archive for the ‘SuperBlog2020’ Category

Cu soare, sare

In SuperBlog2020 on martie 27, 2020 at 4:11 PM

Şi piper!

Imagini pentru soare gif

Trăiesc! Din când în când, încerc muntele: vânt… Din când în când, încerc marea: soare, sare… Şi tu faci la fel, aşa-i?! Da’ uneori, în palide luciri ale zorilor şi zărilor, mie îmi vine să dau procură altcuiva să mă trăiască. Sau delegaţie?! Mă mai gândesc.

Am chef să pictez în acest moment. Poate, repet, poate aşa îmi trece starea asta de rah… maninov.

 

 

(pune coloana sonoră şi citeşte cu voce tare, ca să prinzi tot curcubeul sentimentelor)

Nu mă trezesc aşa mereu, dar de aproape o lună gândurile mă smulg din somn, pur şi simplu, fără pregătire, fără nimic la mână. Ieri, totul era atins de graţie, iar azi, clipa m-a aruncat într-un univers în debandadă.

Imagini pentru soare gif

Nu numai pe mine, pe toţi!

Anul ăsta n-a nins, căci n-am avut parte de o iarnă adevărată şi, deoarece n-am atins zăpada, s-a dus naibii puritatea aia calmă pe care numai zăpada o poate aduce în om. Zăpada e cel mai însemnat semn de SUS că albirea din îmbătrânire e ceva maiestuos. Dar unde să te duci, când biata armonie în suflet, şi aşa rar primită, dispare?!… La mare!

Am desenat!

 

Imagini pentru soare gif

What?! 

Ştii cum mă prind eu că e primăvară?! (Dă mai încet muzica, ca să te-auzi!)

Eu nu mă aliniez, doamne fereşte, la ciripitul păsărelelor sau la verdele ăla crud, de-ţi e frică să nu vină vaca să-ţi pască ochiul, după un calendar. Eu ştiu că a venit primăvara când desenez un soare cu gură, care repetă ca un papagal: eşti grasă, eşti grasă, eşti grasă, eşti… În engleză! Şi, de parcă n-ar fi de-ajuns, mă ameţeşte şi Saturn. Care, aici, în desen, mai are încă celebrele-i inele de gheaţă, da’ aud că se topesc şi i se vor mai topi într-o ploaie, din cauza câmpului magnetic.

Şi, numai bine, peste preocupările-mi din ultima perioadă, adică zero, că sunt actor independent, azi m-au lovit,  în valuri, gânduri de ducă… În plonjon, cu scaldă!

În cazul meu, cu stropi mulţi şi valuri imense. Ştiu ce spun, nu m-ai văzut sărind în apă. De aceea mă şi pozez numai pe malul mării. Aşa…

Sau aşa:

 

Dacă şi ţie ţi-a cântat (era să scriu cântar) soarele: stai (la poză) cât mai în marginea cadrului, ca să nu ocupi tot spaţiul! Dacă nu ţi-a… cântar (na, c-am scris!), uită-te la mare. La cealaltă mare!

Nu îţi vine s-o mângâi? S-o răsfoieşti?… Habar n-am să înot, dar pe mine mă ţine apa la suprafaţă. Unul dintre motivele pentru care mă bucur că sunt grasă. Dau puţin din mâini, puţin din picioare, calc apa, cum s-ar zice. Eu şi Dumnezeu! Ai apucat s-o răsfoieşti şi tu?!

Acu pune la loc tot ce-ai răsfoit, ca să rămână numai marea mea şi să trecem la presiunea imediatului: acuşi vine vara! Tu zici că nu încă, dar n-ai reperele mele: unde radio.

Păi,  îi rezişti tu lui Dorian Popa când toţi muşchii lui freamătă, dincolo de difuzoare, “Mă întorc la tine, iar şi iar, mare albastră” ? Desigur, ai să cârcoteşti că la vârsta mea, poate că era cazul să aleg varianta lui Iordăchioaie, că îl şi cunosc personal, dar rămân la Dorian, fiindcă şi grasă şi bătrână în acelaşi text e mai mult decât mi-am propus eu să mă deprim. Şi, de ce să nu recunosc, muşchii muzicali ai lui Dorian sunt un act temerar de rezistenţă şi verificare. 🙄

Destul cu radio… grafia! Să trec la fapte!

Imagini pentru soare gif

 

Când mă trezesc şi desenez, de fapt, construiesc o poartă nouă către următorul anotimp. În acest caz, vara. Desenul e un soi de invitaţie de a călători, pe care-l primesc tot de la mine, normal! Ei, şi în asemenea momente, am uitătura dreaptă, deschid laptopul şi tastez cazare Saturn.

Anul trecut l-am desenat pe Marte, deci adio, mare!litoralul românesc nu are staţiunea Marte! Aşa sunt eu, aşa aleg eu primăvara unde să merg vara, la mare! Ca să vă mint! Că, dacă spuneam adevărul, scriam că anul trecut nu mi-a şoptit soarele la timp că-s fat şi de-aia nu m-am prins să fac o rezervare din timp, oriunde, în orice staţiune a litoralului nostru.

Deschideam laptopul, scriam cazare litoral în România, pac, uitătură strâmbă! În zadar! Nici nu aş mai fi ţinut cont de proporţiile mele, dacă găseam ceva liber, jur! Ce, n-ai mai văzut grăsuţi (ca mine!) îmbrăcaţi la mare? Am avut într-un an numai picioarele sărate.

Acum, lăsând gluma în sarea şi piperul ei, până acum vreo doi ani, când am îmbătrânit, îmi puneam rucsacu’ în spate şi mă mai trezeam din realitate direct în Vama Veche, pe nisip. Niciodată la cort, că-s un soi hippie ceva mai consumerist. Adică, nu dorm în pijamale,

Imagini pentru soare gifda’ vine o vreme când, ca să dormi mai bine, te împrieteneşti cu o agenţie de turism.

Şi ca să mănânci bine tot aşa!


INFORMAȚIE IMPORTANTĂ

20200327_170639

Litoralulromanesc.ro s-a adaptat noilor vremuri şi a lansat un nou concept: “Vacante fără riscuri”.

Citez, de pe site-ul agenţiei:

„Înţelegem preocuparea ta pentru siguranţa vacanţei și nevoia de a-ţi securiza bugetul alocat pentru sejurul de vară la mare. De aceea, litoralulromanesc.ro vine în întampinarea ta cu un sistem de plată mult mai flexibil și condiţii mai avantajoase, în așa fel încât tu, turistul nostru, să îţi rezervi vacanţa mult dorită fără niciun risc. În cazul puţin probabil în care, din cauza instituirii carantinei, nu-ţi poţi desfăşura sejurul la mare, vei putea reprogama oricând vacanţa sau vei fi îndreptăţit să ceri restituirea banilor.”

Dacă intri pe site o să găseşti şi alte întrebări şi răspunsuri, care vin în întâmpinarea temerilor tale.


 

Sad Key To My Heart GIF by Erick Oh

Am năvălit cam abrupt cu realitatea peste tine şi mine, da’ dacă nu îţi mai faci planuri,  înseamnă că nu mai crezi că există viitor. Nu ştiu cum eşti tu, dar eu sunt cam aşa: cade cheia către vacanţa mea, o ridic! După aia cade inima mea, fiindcă mă gândesc la ziua de mâine cu îngrijorare?! O ridic!

Orice hotărâre aş lua, se va rezolva totul, într-un fel sau altul. Uneori ajută să te gândeşti mult la o nenorocire, alteori nu.

Eu posed un optimism adeseori molipsitor! Şi, nemailucrând cu copiii mei de la Atelierul de teatru, cel mai mult îmi lipseşte jocul. Nu cel de pe scenă, ci interacţiunea cu ei şi lumea lor minunată.

Aşa că acum, ca să-mi mai ostoiesc trăirile, o să îţi propun un joc. Tu lasă-l pe Dorian să curgă în eter „mă-ntorc la tine, iar şi iar, mare albastră” sau pe Rahmaninov şi joacă-te împreună cu mine: „Sare, soare”

Ieşi în balcon, zi tare, cât poţi tu de tare: „sare soare, sare soare, sare soare, sare soare, sare soare…”

Poţi să zici de câte ori vrei tu şi cât te lasă plămânii sau vecinii.  Acum închide balconul, aşază-te la birou, deschide laptopul, apoi întreabă-te şi socoate. Eu o să fac acelaşi lucru ca tine.


 

 Într-o lume lipsită de griji:

1. Cum ţi-ai rezerva vacanța pe site-ul agenției de turism litoralulromanesc.ro?

 

Varianta grea A

Animation Politics GIF by Erick Oh

Varianta uşoară B:

click litoralulromanesc.ro (sau noua versiune a site-ului  digital.litoralulromanesc.ro/litoral.htm)-> click Saturn -> click hoteluri ->click Hotel Sirena (că-i la 20m de plajă) -> click rezervă acum

 

2. Cu cât timp înainte ai rezerva pachetul turistic?

Varianta teoretică A

Life Cycle Love GIF by Erick Oh

Varianta practică B

click Hotel Sirena-> click înscrieri timpurii 2020 (până la 11% DISCOUNT)

3. Ce metodă de plată ai prefera?

Varianta încâlcită A

 

Animation Art GIF by Erick Oh

Varianta descurcată B

voucher de vacanţă, dar fiindcă n-am, că sunt actor independent, numerar conform specificaţiilor de pe factură.

 

4. Pentru ce servicii ai opta (vacanță all inclusive, cazare cu mic dejun sau demipensiune, cazare la hotel de x stele) și care sunt argumentele?

Varianta complicată A

Animation Heart GIF by Erick Oh

Varianta simplă B

 

cazare cu mic dejun; argument principal- ştiu când plec din cameră, nu vreau să ştiu când mă întorc; niciodată nu număr alte stele în afara celor de pe cer!

5. Cu cine ai merge în vacanță?

Singura variantă de moment

Black And White Animation GIF by Erick Oh

(Sunt tare curioasă ce-o să înţelegi. )

6. Ce activități ai include în programul de vacanță (de exemplu: plajă / excursii în regiunea Dobrogei, mini / croaziere pe mare etc.)?

Variantă variabilă, în funcţie de stare:

 

Animation Heart GIF by Erick Oh

Plajă, în primul rând. Apoi, să cutreier. Adică, orice, oriunde, numai să nu stau în cameră.

Nu ştiu ce variante ai ales, dar orice ai alege, e important să hotărăşti să alegi acum pentru mâine, pentru poimâine, pentru oricând doreşti şi poţi; şi să nu te comporţi de parcă a venit sfârşitul lumii.

Uite, eu am rău de mare, nu pot sta mult la soare, am alergie la el. Cu toate astea, merg aproape an de an să alerg marea şi ea pe mine şi să simt cum îmi intră nisipul ăla fierbinte în toate cele. Expunându-mă în soare, risc! Dar ştiu că nu sunt singură în asta! Expunându-te meniului cerului şi tu rişti! De pe malul tău, din avanpostul viselor tale cu mare, soare (ră)sare!

Flower Pixar GIF by Erick Oh

 Infuzor, soarele îngăduie încă înălţări către el, în timp ce noi, nu avem altceva de făcut decât să ne plimbăm umbra şi s-o păstrăm ca pe ceva care nu doare!

.

giff-urile aparțin giphy.com (erickoh-Pixar)

Proba nr.10, SpringSuperBlog 2020, sponsor: litoralulromânesc.ro

Casa nZEB, pofta activă ce-o poftim

In SuperBlog2020 on martie 25, 2020 at 4:41 PM

Mai întâi, Dum(nezeu)
a făcut pofta ochilor
şi, atunci, omul, arhitect, a descoperit
largul uitării. Artist, a rămas cu ochii în
sus şi a început a număra minunăţiile susului:
unde nu mai vedea, se uita în jos, şi cu pofta asta
apuca şi trimitea şi pe alţii să vadă cu ochii lor. Dum
îl înzestrase cu aripi, dar şi c-o frunte plină de griji,
însă l-a învăţat s-o azvârle în albastrul cerului, iar albastrul,
ce minune, iute s-aşeza paznic între sprâncenele întunecate şi le făcea
pufoase ca norii, apăsarea le storcea şi, aşa, apa grijilor lor
cădea pe pământ şi încolţeau poame. El, de-acolo de sus, prea-
slăvea căutări în proiectare şi când îşi potolea pofta susului
şi pofta răsăritului, omul-arhitect cobora cu picioarele pe pământ, se aşeza
obosit, cu burta în sus şi împacheta umbrele şi nevoile, apoi le lega
într-o panglică stacojie: Apusul. Şi uite-aşa,
Dum, se ducea şi el mulţumit la culcare, că i-a dat omului-arhitect şi pofta creaţiei
şi taina arhitecturii sale, dar ştia pe pielea lui
că nu e tot, aşa că, mai înainte să adoarmă, i-a dat şi pofta gurii. Şi-
atunci, pe artist l-au străbătut hohotele de râs şi cele de plâns. Dum şi-a
dus mâinile la urechi: cine naiba m-a pus? Am uitat să îi explic esenţa rolului
său
 şi s-a ridicat şi i-a dat şi pofta inimii. Dar pofta inimii mergea împlinită
şi cu pofta braţelor, şi acum era multă bucurie în jurul lui, dar şi tristeţe, fiindcă nu
întotdeauna pofta braţelor era dorinţă. Aşa că, Dum, intuind că poftele nu s-ar termina
niciodată, pe unele le-a agăţat în cuie, sus de tot, iar pentru cei care ar fi ajuns la ele,
a lăsat, ca pe o ultimă facere, pofta cunoaşterii şi un
dicţionar de arhitectură.
După care, într-o dimineaţă ploioasă, după o noapte de cerneală,
(în vârful degetelor, strânse în floare, îşi ţine Dum conştiinţa),
ud până la piele şi îngrijorat de soarta omului-arhitect,
şi-a dat şi pielea de pe el, ca să îi ţină locul, din când în când.
Şi, a dat-o pe promisiuni:
Fă-ţi încălţări!
Îmi fac încălţări!
Fă-ţi haine!
Îmi fac haine!

Fă-le proiecte! Fă-le case!
Le fac proiecte! Le fac case!
Omul-arhitect s-a întors către ceilalţi oameni
şi le-a zis:
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Şi-atunci, Dum s-a gândit că poate nu toţi oamenii pot construi ca el, în confort finit,
aşa că s-a gândit să ascundă crucea în spatele metaforei, estimând pierderile
abordărilor directe, după care le-a mai zis doar atât: Faceţi-vă rostul!
Ni l-am face, dacă i-am şti numele! i-a dezmuţit el. Şi Dum, înţelegând că lăsase
frigul eternităţii altor oameni în omul-arhitect, a luat acele din suspinu-i şi i-a dăruit şi harul unei case noi, mai eficientă energetic, i-a adăugat motive şi ornamente, care mai de care
mai neaşteptate şi i-a dat minte să viseze la casa AIA.
I-am zis AIA, ca să ornamentaţi şi voi în
drumul vostru, spre rost,

cu numele şi poftele vostre.
Puteţi să adăugaţi şi
mărunţişurile lui Gulliver,
ce ştiu eu?!

Atât a mai zis Dum,
şi pe urmă s-a culcat pe-o ureche.
Din când în când, cu cea ureche în sus,
auzea: Aia-n sus, Aia-n jos!
Da’ auzea acum şi zgomotul acela
al mărunţişurilor zdrăngănind,
în căutarea cheilor caselor lor perfecte,
şi prea puţini pe aceea care descuia
casa nZEB.
Aşa că, acum, în zilele noastre, El, Arhitectul suprem,
încă şade de-a stânga omului-arhitect,
ca s-o afle mai mulţi,
aşezând termenii înţelegerii lor într-o
tehnică cu mult mai amplă a pătrunderii.



Dacă limba şabloanelor omeneşti şi-ar mai pierde din nerv, vieţile noastre nu s-ar mai scurge la atâta depărtare de eficienţa energetică a noastră şi a caselor noastre. Dar, poate că pentru asta, ar trebui mai întâi să coborâm mai adânc în noi, ca să ne aflăm de prin pietre, de prin găuri…

Omul a fost lăsat cu gustul riscului, susţinut şi impus de toate mijloacele din dotare. Şi, Dum a făcut asta, împărţind în om două tabere: o parte a lui se îndreaptă către acel orizont al aşteptărilor, cealaltă către o zonă de investigaţie în căutare. Astfel, frivol dar şi doritor, omul a descoperit pragul de dificultate şi simţul duratei.

În legea măsurii şi o filosofiei ei, fiinţa omenească e un mic cosmos, în care puterile lui trebuie a fi ordonate, armonizate, echilibrate, prin îndelunga şcolire, dar dacă am putea învăţa să cultivăm şi cuvântul bun, evitându-l pe cel rău, abia atunci am desăvârşi stăpânirea de sine. Cu alte cuvinte, omul cumpănit nu va cădea în pofte şi gânduri fără măsură, fiindcă el va lua ştiinţă de lume şi locul său în ea, nu-i aşa?

Eu sunt artist. Şi nu prea se împacă cumpănirea cu firea mea. Sunt un om-barcă, într-o mare-lume, pe care o studiez ca s-o cunosc şi s-o expun şi altora. Asta fac actorii, regizorii, dramaturgii şi eu sunt câte puţin din fiecare.

Dacă m-ar întreba cineva

„tu cum iți proiectezi viitorul în studii, carieră, blogging, planuri de familie sau orice este important pentru tine, ce vise îndrăznețe ai și cum le proiectezi, în general?”,

aş putea să scriu un roman, două sau chiar trei, dar în niciunul dintre ele nu m-aş regăsi numai pe mine, ci şi alte împreunări. Căci unele principii de viaţă sunt ale mele, din experiment, iar altele le-am împrumutat. Ca mai toţi!

Inserez în cele ce urmează câteva principii după care se ghidează”casa activă” care sunt, ca să mă arăt lumii, aşa cum până acum

m-am aflat

De mică, din faşă chiar, am economisit resursele de la Dum şi, instinctiv, am redus la acel mimim posibil consumul de energie neregenerabilă a „clădirii” încă din procesul de proiectare pentru a mă transforma în casa eficientă energetic pe care Dum şi-a închipuit-o, incluzându-mă în planul alor mei. Am fost docilă, unde mă puneai, acolo stăteam, iar mama verifica des să vadă dacă mai respir, în timp ce tata era să mă strivească de câteva ori pentru că nu mişcam şi mă confundam cu patul. Legea compensaţiei?! Se pare că da! Am avut viitor, cum s-ar zice…

Există un complex şi amplu flux al resurselor pe care le consum, atât la interior, cât și la exterior, iar acest flux s-a urnit încă din momentul în care s-au produs şi materialele necesare construcţiei mele. Ei, bine, energia asta va continua pe toata durata mea de viață și se va încheia la mult timp după desfiinţarea „clădirii”. Sunt sigură!

Dum, ce frumos şi darnic în direcţii e verbul a clădi!

O casă activă (ca mine) acordă, aşa cum se înţelege deja, sper, o atenţie sporită atât intrărilor resurselor, cat si ieşirilor (materiale utilizate, deversări, aer viciat, etc). Transform şi utilizez, astfel încât pierderile de energie să fie aproape de zero (casa nZEB)

Aşadar, până aici aţi întâlnit principiul eu- casa eficientă energetic, ce e urmat de un principiu absolut intuitiv: eu- confort ridicat pentru fiecare utilizator.

Deşi sunt artist, pe lângă naivitatea asumată, de care e nevoie în spectacole, spre exemplu, pragmatismul este una din principalele caracteristici ale mele. Adicătelea, urmăresc, ca tot omul-casă activă ergonomia, circulaţiile ideale. Cu alte cuvinte, pe de o parte dau, pe de alta primesc.

Şi, în sfârşit, încă un principiu clar, care m-ar defini, ar fi că eu, omul-casa activă respect mediul înconjurător.

Am redus consumul excesiv al unor produse ce consumă resursele mediului, excesiv şi nu aduc prejudicii solului, aerului sau apei, programând activităţi cu impact mimim asupra lor. Reciclez! Astfel împrospătez decorul cu recuzită veche, redirecţionând-o înspre nou şi, uneori, transformând-o.

Ei, şi-aici îmi vine la îndemână o vorbă a scriitorului I.D.Denciu, un scriitor vrâncean ca şi mine în „Ultima partidă de table a influentului domn T”:

Pourquoi, bă, France nu vorbim aceeaşi limbă?!

Dacă ne-am gândi cu toţii la mediul înconjurător, dacă ne-am pune „în pielea lui”, poate c-am avea în comun limba AIA.

Haideţi să nu mai stăm retraşi numai în/pe mările interioare, căci de-aia n-o să înţelegem mai târziu de ce plutim în derivă! Deoarece şi tu eşti un om-barcă, ca mine, dacă eu pot, şi tu poţi!

Dacă nu aţi înţeles încă, mă comport ca o casă AIA, care poate deveni oricând o casă nZEB, căci pot şi vreau! În structura-mi aia, de adâncime!

Eu îmi construiesc spaţiul în care fiinţez, în general, cu moderaţie, aşez cu grijă „piesele-mi” într-un spaţiu propice, optim. Îmi centrez atenţia asupra detaliilor, cât şi asupra întregului ansamblu. După ce îmi desfăşor meticulos argumentaţia, încerc refacerea modelului prin asta şi formularea câtorva concluzii.

Cu alte cuvinte, eu-actorul e mai nesigur, dar eu-regizorul şi eu-dramaturgul îi şed de-a dreapta şi de-a stânga lui.

Desigur, ţin cont de eul artisto-creator, metafizic, care e situat în afara zonei convenţionalului, pe cât posibil, dar şi de eul împins în realitate şi nevoile ei imediate, de bază sau extrapolate.

Înainte de a mă arăta un eu-moralist, îmi măsor opţiunile nu numai după sclipiciul şi, implicit, strălucirea idealurilor proprii, ci şi după eficienţa rostogolirii în istoria noastră, comună, a următoarelor generaţii.

Sunt persuasivă, am răbdare cu carul şi halucinez întru luciditate. Ba, uneori, îmi permit şi prognoze, într-un mod inspirat şi motivat de alţi oameni, asemănători mie.

Poate că pare un documentar fabulos despre almanahe, dar  eu-almanahe, într-o anumită măsură (a măsurii!), semăn cu o casă nZEB (nearly zero energy building) Şi, da, o casă nZEB, din cercetările mele (tu fă-le pe ale tale!) e fabuloasă!

Ca să-mi ating ţelul, în genere, am construit de când am priceput eu că pot construi şi eu, două concepte, pe care le ţin aproape de mintea mea:

  1. NU ocoli provocarea pe care ţi-o lansează realitatea.
  2. NU te îndoi de nimic mai mult decât e necesar.

 

Două motive, zic eu, în plus, pentru reflecţie.

Eu îmi proiectez viitorul cu credinţă! În om, în animal, în Dum. Şi, în drumul meu încerc să îi aflu pe mulţi şi să-i inspir şi pe alţii să facă asta. De aceea lucrez cu copii, iar lumea din care fac parte, poate că pare o lume naivă, dar NU e!

Fiindcă ei sunt şi viitorul meu, investesc în ei, ca şi cum aş investi în mine, cu resurse maxime. În rest, fiecare proiect, are particularităţile lui şi se desfăşoară, din aproape-n aproape. Întru sustenabilitate, eficiență şi respect, nu?! Parcă-aşa…

Dicţionar de arhitectură proprie

În această incursiune în mine, în AIA PROIECT şi ACTIVEHOUSE se vor (re)găsi:


  1. descrieri- care pot servi la o mai bună înţelegere a funcţionării unei case nZEB şi a unor pofte active ce le poftim mai mulţi. Am pus lumini şi asupra raportului om-casă. Cum sunt şi scenograf, fotografia de mai sus a fost posibilă faptului că am reciclat sticle de plastic, în mai multe culori. Fac des asta, pentru spectacolele mele. Nu cumpăr aproape deloc recuzita, ci transform sau construiesc reciclând.
  2. pasiuni– doar acelea care aduc ce promit că aduc, cu folos.
  3. lungimi– de undă, ale firii şi de cuvânt altfel, care ţine de sonoritatea şi flexibilitatea limbii române, prin sustituire, mutaţie, simboluri.
  4. repetiţii– căci, uneori, observi, cauţi, dar nu te decizi.
  5. dragoste– de semen, de natură, de casă, de o a doua casă-teatrul.
  6.  vedenii– două siluete, în poem, în așezare, în proeicție, dacă ai descoperi largul uitării mele.

Între toate cele ce le-am expus, n-am atins chestiuni legate de cost! Intenţionat, ca să pot încheia acum cu încă un subiect de reflecţie.

Casa activă AIA recuperează investiţia şi îşi plăteşte datoriile încă de la primul gângurit al dării în folosinţă.

Pentru a trăi nu se caută pricini, de acord! Dar pentru a trăi în armonie cu tine, cu casa ta, cu mediul înconjurător, da!

Descoperă-te! Descoper-o!

Proba nr.9, SpringSuperBlog 2020, sponsor: AIA PROIECT ŞI ACTIVEHOUSE.ro

Join Superblog, they said

In SuperBlog2020 on martie 5, 2020 at 1:48 PM

Cândva, demult, mă uitam la stele şi credeam că dimineaţa dispar fiindcă le fură cineva. Acum, chestia asta mă adoarme.

– Poate o să-ţi pară rău că nu ne-ai mai văzut!

– Ca să îmi pară rău, ar trebui să am un spaţiu unde să vă păstrez, iar la mine (în cap!) nu prea mai e spaţiu destul. Dar surdă nu sunt, nu e nevoie să ţipaţi!

Spunându-le bazaconii, de fapt, ascund că am îmbătrânit şi că m-am ataşat de ceva mai moale, o pătură. Pe care mi-o trag peste cap şi gata cu întrebările. Treaba lor de ce dispar! De stele zic! Şi, chiar de le aud, măcar nu le mai număr, ca pe oi, ca să adorm.

Dacă las măcar o stea să mi se prindă-n corn (ăla de vacă roşie, ca-n Mary Poppins),

dansez mult, nu dorm, nu mănânc.

Ia uitaţi-vă în Enciclopedie şi vedeţi ce scrie despre vacile cu stele pe corn. Exact! Nu scrie nimic! Sau aproape nimic, dacă punem la socoteală povestea aceea cu VACSPL. Vaca Aceea Care a Sărit Peste Lună, adică…

Desigur, Vaca Roşie învăţase în copilărie că o Doamnă nu sare!

Acu, că eu, Alma, nu mă pot identifica nici cu doamna, nici cu vaca, din nehotărâre, o să sar direct la faptul că am sărit peste SuperBlog 2019, ambele ediţii. Deci, VACSPA! (înlocuieşte luna cu an!) De vină e pătura, cum ziceam şi faptul că

It will be fun, they said…

E fun până la somn! Nopţile nedormite s-au adunat toate în 2019 şi m-am hotărât atunci, instant, să le dorm. Până azi! Aia de sus era o discuţie mai veche.

La ce-mi serveşte SuperBlog?

Ca să umblu în jurul lumii şi să-mi iau chiuvete Franke, spre exemplu… Dar asta deja e altă poveste. Care vine aproape imediat, că ăsta e doar un articol de înscriere!

Acu vă las, mă pun să împăturesc stelele pe care, în ultima vreme, le-am aruncat pe jos şi, deşi mi-am dat seama că nicăieri nu e mai bine ca în pat, pot să iau telefonul cu mine, că laptopul s-a stricat. Altul. Din nou.

De parcă mă opreşte pe mine un laptop stricat din…

Cum naiba aliniez textul ăsta la margini? A dispărut butonul?

Până caut eu butonul, dacă sunteţi interesaţi ce-am făcut eu în 2019…

Mary Poppins, Supercalifragilistick! Partea1, partea a II-a, partea a III-a.