Când vine vorba de fericire,
eu sunt propriul meu telegraf.
Cum s-ar zice, sunt la curent cu toate perspectivele
de pace ori război,
pe care mintea-mi le-ar putea produce.
Îmi trimit cel puțin o telegramă pe zi.
Unele n-ajung,
fiindcă imaginația mea e într-atât de vioaie,
încât inventează voit un poștaș aiurit
care e dispus să se rătăcească.
Cunosc o femeie după frunze:
jumătate clape,
jumătate numele ros.
Când văd o femeie cu sânii mari tuşesc,
cu ochii în carte
rămân, totuşi, sensibil
la ruşi.
„Frunzele cad”, citesc.
Rândul îmi răsfăța iară, năvalnic, viața, noaptea…
Cuvintele nu sunt zâne.
Nu sunt o nuia,
nu sunt nici un ceasornic solar.
Uneori sunt obiecte.
Dacă-ți satură întâia sete, dă-le drumul!
Dacă-ți satură întâia foame, dă-le drumul!
În luxul toamnei,
în moalele Bucureştiului,
un corporatist muşcă
pliul soarelui
în aburi de lux.
Într-un vis, eu eram câmp
şi tu un pieptene,
şi-ţi ziceam „cum ar fi să pot să sun
o parte a conştiinţei tale?”, iar
tu atunci adunai în dinţi pietre de pe inimă
şi le aruncai în bălţi:
„Fiecare oraş are mincinoşii lui, vindecă-te!
Nu-ţi trebuie atâtea cuvinte cât bem o bere.”
După ploaie,
fluturii își scutură iar aripile colorate,
înălțând curcubeie.
Nu mă pierde în mijlocul lumii,
ține-mă de mână până-n marginea ei,
pe urmă salută textul acestei vieți,
lasă-l talentatului necunoscut,
să-l joace el,
și vezi-ți de viața nenumită încă.
Am tras de inimă,
am scuturat-o zdravăn și,
din cămările ei au căzut jucării,
pe care le dosisem
ca să nu îmbătrânesc niciodată.
Am dat buzna peste fantomele mele,
hotărâtă să le întreb cum fac
să nu fie conforme cu realitatea.
Uite, spre exemplu, norocul,
cum de se lipește numai de suflete goale?
Dar ce e norocul?, mi-au zis.
Nu mai înspăimântau cu vorbe nespuse,
doar una a făcut un pas înainte:
Sufletul gol nu are reguli,
dar are întotdeauna condiții.
Eu îmi simțeam carnea cum se smiorcăie
și m-am gândit aproape imediat la o reformă.
Ce-i cu atâtea retrageri în sine?
Mai bine mă uit sus!
Nimeni nu încearcă cerul cu degetul,
lumea încearcă numai marea.
Alma Nahe(r) 