alma nahe

Posts Tagged ‘Micropoem’

Cunosc o femeie

In Cartea în care se fluieră on Iulie 14, 2017 at 8:04 PM

 

Cunosc o femeie după frunze:
jumătate clape,
jumătate numele ros.
Când văd o femeie cu sânii mari tuşesc,
cu ochii în carte
rămân, totuşi, sensibil
la ruşi.

„Frunzele cad”, citesc.
Rândul îmi răsfăța iară, năvalnic, viața, noaptea…

Anunțuri

Mulură

In Cartea în care se tace on Februarie 5, 2017 at 11:50 AM

Cuvintele nu sunt zâne.

Nu sunt o nuia,

nu sunt nici un ceasornic solar.

Uneori sunt obiecte.

Dacă-ți satură întâia sete, dă-le drumul!

Dacă-ți satură întâia foame, dă-le drumul!

Subtitluri

In Cartea în care se tace, haiku on Octombrie 19, 2016 at 9:50 PM

oli

În luxul toamnei,
în moalele Bucureştiului,
un corporatist muşcă
pliul soarelui
în aburi de lux.

Cât bem o bere

In Cartea în care se tace on Octombrie 19, 2016 at 1:12 AM

Într-un vis, eu eram câmp
şi tu un pieptene,
şi-ţi ziceam „cum ar fi să pot să sun
o parte a conştiinţei tale?”, iar
tu atunci adunai în dinţi pietre de pe inimă
şi le aruncai în bălţi:
„Fiecare oraş are mincinoşii lui, vindecă-te!
Nu-ţi trebuie atâtea cuvinte cât bem o bere.”

 

După ploaie

In dicţionar de mişcare on Mai 7, 2016 at 9:44 PM

După ploaie,
fluturii își scutură iar aripile colorate,
înălțând curcubeie.

Conștiință mecanică

In dicţionar de mişcare on Mai 2, 2016 at 9:45 AM

Nu mă pierde în mijlocul lumii,
ține-mă de mână până-n marginea ei,
pe urmă salută textul acestei vieți,
lasă-l talentatului necunoscut,
să-l joace el,
și vezi-ți de viața nenumită încă.

Lumină

In dicţionar de mişcare on Mai 1, 2016 at 10:15 PM

Am tras de inimă,
am scuturat-o zdravăn și,
din cămările ei au căzut jucării,
pe care le dosisem
ca să nu îmbătrânesc niciodată.

Matinală

In 1, dicţionar de mişcare on Martie 31, 2016 at 10:03 AM

image

Am dat buzna peste fantomele mele,
hotărâtă să le întreb cum fac
să nu fie conforme cu realitatea.
Uite, spre exemplu, norocul,
cum de se lipește numai de suflete goale?
Dar ce e norocul?, mi-au zis.
Nu mai înspăimântau cu vorbe nespuse,
doar una a făcut un pas înainte:
Sufletul gol nu are reguli,
dar are întotdeauna condiții.

Cerul a plecat

In Cartea în care se tace on Decembrie 4, 2015 at 2:37 PM

Eu îmi simțeam carnea cum se smiorcăie
și m-am gândit aproape imediat la o reformă.
Ce-i cu atâtea retrageri în sine?
Mai bine mă uit sus!
Nimeni nu încearcă cerul cu degetul,
lumea încearcă numai marea.

Freamătă-mă!

In dicţionar de mişcare on Septembrie 26, 2015 at 2:43 PM

Începe din mijloc, Doamne,
transpiră și adaugă o legătură de mentă
și,
fiindcă eu nu pot termina nimic,
dă-mi o limbă
ca să uit de mine!