Eu sunt acum
la final de film,
cam pe la momentul când se ridică sonorul uşor,
din ce în ce mai tare
şi începe melodia de final, întotdeauna o concluzie.
Ştiu ce gândiţi: răspunsul!
Dacă ai un răspuns, el denotă perseverenţă…
unii plâng, alţii râd.
Dar cu o scenă înainte nu mă sărută Brad Pitt,
nu mă apucă de sâni cu mâinile lui incredibil de mici,
(eu îmi amân vedeniile), însă în compensare,
protagonistul e un figurant cu vechime,
ştie ce face, aşa că nu mă plâng!
Ultima mea replică către el a fost scrisă pe hârtie:
Eu habar n-am ce să fac mai departe, tu ştii?
(răguşisem de emoţia revederii),
timp în care în cadru cădeau frunze,
care mai de care mai arămii, în rest
nu trecea nici musca prin cadru,
niciun răspuns, nicio lumină revelatoare,
dar producţia, în tăcere, şi-a facut treaba,
n-am ce să-i reproşez: Motor, acţiune!
şi cam atât, restul ţine de freamăt interior
şi succesul (re)vizionării faptelor.
Eu sunt acum şi aici, plină de învăţăminte,
care nu-mi folosesc la nimic
şi sunt îmbrăcată,
purtată de cântec, încolo-încoace.
Hai femeie, sus, te-or învăţa şi alţii,
nu te mai închide în cutie! ,
zbiară la mine producătorul (de iluzii),
eu sar cu arc,
stânga-dreapta,
până la prima stabilizare,
îmi aranjez părul,
the end,
din filmul ăsta am ieşit cam ciufulită şi
mă tem că nu voi rămâne la fel de strălucitoare pentru
Eu sunt acum reloaded.
psilunatici: psipsina, carmen pricop, scorpio, carmen, dor, silving, d’agatha.