Nu plânge pentru mine, aeriano! Dacă te duci,
dă-mi voie să te conduc, dar jură că te vei întoarce.
Te voi aștepta ca și cum aș fi îndrăgostit pentru întâia oară
de picăturile de ploaie atingând încheietura mâinii.
Și, chiar de-o să le simt uneori ca pe o ruletă rusească,
sunt un erou, voi supraviețui norilor.
Fugi! Rupe-mă, scutură-mă! Dar nu stinge încă lumina nopții.
Năruie-mi lumea în zori, când o să mă trezesc și o să mă uit în tavan
și, din el se va revărsa, albastră, marea.
Luat de val, o să mă mint că sunt încă al tău, sireno,
căci am acest ultim sărut pentru totdeauna!
Dacă voi muri, totuși, să nu porți negru!
Consideră-l un experiment religios,
în viață, am trăit și-am murit, nu? Acolo, în moarte poate că e la fel.
Deși, în lume va fi cu o dragoste mai puțin.
Ca să nu mă uiți, nu-ți asculta inima! Fă o revoluție
sau inventează-mă din nou, folositor altei iubiri și
pune în mine nopți, speranță și ritmul acesta divin.
Rătăcit din dragoste, nu mă vei pierde, fată de aer!
Voi veghea iubirii, pentru totdeauna, pulverizat pe gâtul tău:
În cântec, l-am închis parfum. Pe Enrique. Am încapsulat magnetismu-i irezistibil. În realitate, l-am închis în baie. Fiindcă mă ignora.
Intru de două ori pe zi la el, dimineața și seara, ca să îl învăț cuvintele cântecului în limba română și, sub duș — baloane de săpun — să-mi cânte. De ce să lași pe unul să te cânte puțin câte puțin? Nu mai bine îi scrii tu versurile, ca să auzi ce voiai și să te cânte toată odată? Chiar și fals!
Ca să nu îmi reproșeze că nu-s cuvintele lui, că nu se recunoaște în versurile mele etc (e cam plângăcios!), am adunat titlu cu titlu (recunosc, am mai sărit câteva!) de-aici și… Cântă-mi-l, Enrique acu!
Desigur că, încă nu mi-l cântă, duc muncă de lămurire cu el. Că, ce nevoie am eu de cântecul lui? Că parfumul lui, că lasă-te sedusă, aeriano, dar nu îi merge! Când intru la el, nu respir! Deloc!
Deunăzi, când să ies din baie, a cedat un pic și mi-a cerut să îi fac rost de sonorizare. I-am îndeplinit dorința. Credea că m-a păcălit, că o să-l audă vecinii și că va fi salvat. S-o creadă el, volumul e pe mute!
Și, chiar și-așa, cine să-l creadă închis în baia mea?
Ce urmează? Pai, o să mă închid și eu cu el în baie! Prinși ca într-un cântec, două parfumuri. O să sting lumina (e cântecul meu, o sting când vreau eu!)…
O mai aprind un pic, că mie întunericul îmi dă idei. Dacă ar fi după mine, îndrăgostiții ar trebui să folosească același parfum, ca să fie vorba de aceeași chimie. Păi, de ce se chinuie parfumierii să vină cu variante EL, EA, dacă nu din acest motiv? În plus, nu riști ca ingredientele să se combine ciudat și să rezulte ceva de… neamușinat. Într-o relație, nasul e foarte important!
Ca să-l țin cu mine (în baie) pentru totdeauna, dar și ca să nu îi lipsească lumii, l-am pus pe Enrique să (vă) scrie un comunicat:
„Pentru mine, parfumul constituie un rol esenţial în jocul pasiunii. Sunt multe moduri în care pasiunea poate să aducă oamenii împreună. Există pasiunea dintre doi indivizi, dar există, de asemenea, şi pasiunea profundă care mă apropie de fanii mei și de muzica mea. Aceste conexiuni emoţionale au devenit o sursă de inspirație pentru noile mele parfumuri, Deeply Yours pentru El şi pentru Ea.” – Enrique Iglesias
Acum e mai liniștit, că dacă nu mai vă este (el) vouă, fanelor și bărbaților care-l divinizați, măcar să vă fie parfum!
Așadar, pentru voi parfumul Enrique Iglesias (sau parfum Deeply Yours, cum vreți să îi ziceți!), cu variantele lui, în funcție de orientările voastre! Pentru mine nu vă faceți griji! Vine ea și vremea cântecului! Și-o să ne auziți, împreună și atunci(ca acum), dincolo de mări, dincolo de nori sau numai dincolo de baie.
Poveste cu parfum, proba cu numărul 20, pentru SuperBlog și 
: Povestea-i gata, eu v-am spus-o-aşa, nonconformist şi-un pic cam tra-la-la, în note ce-n firescul vremii crug(nu curg, ci firmament, orbită etc) să vă ajungă din belşug! Că Killer King a devenit năzurosul nostru gol, nu-ncape îndoială, că doară eu m-am ocupat de căi şi de găteală! Şi-acum vă las, fâs-fâs, în cine ştie ce-arşiţă şi ploi. De v-a plăcut povestea, chiar de-am omorât un gând mai bun sau altul mai de soi, voi năpustiţi-vă puhoi! Ce crimă am făcut, povestea asta să o scriu, ca să v-asmut? Păi, cu premeditare, vă zic că pentru ăst parfum, ca de poveste, am omorât pe ici, pe colo, câte-o floare!
Text înscris în etapa 
Alma Nahe(r) 