Haiku ETC*, ( în) Țara Soarelui Răsare

nod umed în gât:
urma cuvântului “nou”
sub un felinar

Aşa-i că sunt unele locuri la care nu te gândeşti, deşi le auzi chemarea, pentru că nu vrei să le vezi prin alţii şi mai ales să le asculţi trecute prin ei?

Matsuri** Japonia!

Dacă unul dintre locurile acelea e Ţara Soarelui Răsare şi încă nu ai ajuns acolo, că, na,  ai fugărit prea mulţi iepuri şi când i-ai prins nu erau din Ōkunoshima*** or, nu ţi-a tăiat calea pisica aia neagră**** potrivită, adevăratul motiv este că, încă n-ai găsit acel drum exact, până la împlinirea gândului vis.

Ca să te poţi uita la Japonia e obligatoriu să lărgeşti viziunea – aşa cum, uitându-te la un bonsai, o vei micşora, închipuindu-ţi cum ai arăta în mediul său natural. Doar aşa vei fi pregătit să devii un spectator uriaş.

 Căci, mai întâi de toate, Japonia are

chip de marmură,
luciul ei stins se sparge-n
zid, rocă aspră

şi, uriaşă cum e, nu vei şti niciodată exact de unde s-o începi!

Japonia e un loc în care poţi să te pierzi de unul singur, nu numai metaforic, căci multe dintre străzile ei nu au nume. Chiar dacă trotuarele sunt calde şi topesc zăpezile şi vei putea gusta pe săturate sakura***** (dacă te rătăceşti în anotimpul potrivit!) sau chiar de o să găseşti în drumul tău o cafenea care oferă „tandreţe” şi  tonomate de la care poţi cumpăra absolut orice, chiar şi un animal de companie, care ţi-ar mai tăia din neajunsurile pe care ţi le poate aduce o călătorie pe cont propriu,  pe drumuri nipone e bine să ai o umbră! Un ajutor, mai exact! 

cuvinte – ca ape
deşir, gheme din soare.
vi le fac straie

Precum cu o floare nu se face primăvară, aşa nici acum, un evantai, un kimono şi o umbrelă, pe care o să le îmbrac ceremonios, nu o să vă arate totul despre Japonia, dar fiindcă am să adopt tonul, postura şi mina aproape încremenită în oficial a japonezului de rând (pot, fiindcă eu sunt actriţă!), poate că vor încolţi cel puţin 3 indicatoare care să vă pună pe drumurile ei.

Din când în când o să şi zâmbesc, canini****** ca ai mei sunt foarte potriviţi în această ţară!

creşte tăcere
melopee-n noapte, din
piatră, murmurul

Despre

TOKYO	…cu trepidația vieții de zi cu zi,
KYOTO	…cu impresionanta sa moștenire culturală,
NARA	…cu cea mai mare clădire de lemn din lume,
MIYAJIMA	…insula în care oamenii și zeii locuiesc împreună,
TOCHIGI	…cu o simfonie de culori în faimosul său parc,
KAMAKURA	…veche capitală de războinici,
UJI	…centru al ceaiului,
MUNTELE FUJI	…simbol al Japoniei,
HIROSHIMA	…capitală regională, cu o istorie tragică,

puteţi afla şi din vorbă în vorbă, dar ele trebuiesc trăite, simţite, atinse, pipăite, ca să fie deplină înţelegerea despre un popor, care în timp ce priveşte spre viitor, rămâne atât de înrădăcinat în trecut.

Poate că o să vi se pară că eu comunic mai haragei******* decât de obicei, dar eu preţuiesc dintotdeauna acest tip de comunicare mocnindă, care te îmbie să cauţi şi tu, cititorule, căci se regăseşte această particularitate şi în meseria mea de actor/actor păpuşar/regizor/ etc. Desigur, a vorbi din burtă la români, înseamnă „a născoci”, pe când la japonezi, burta e centrul emoţiilor şi nu inima.

Onna geişa (femeie artist) cum îs, aş putea vorbi din burtă câte-n lună şi-n stele despre Ţara Soarelui Răsare, cu mina cunoscătorului din cărţi, convingătoare, dar călătorului îi şade bine alăturea de un ghid profesionist şi ipostazelor, trăite, aşa încât, fii cu ochii pe întâiul indicator ce se afişează (electronic!) chiar în acest moment:

Tokyo – Kawasaki – Kamakura – Muntele Fuji – Matsumoto – Yudanaka – Takayama – Shirakawago – Kanazawa – Osaka – Nara – Mt. Koya – Kyoto – Tokyo

Japonia cu Exact Travel Club

cale-n dar şi o
lună vânătă-n mâini,
voinţa stă-n umbră

Haiku Ana Maria CAIA în Japonia Mistică și Modernă în 2019, un tur de 15 zile, marca 

Ana Maria Caia e un nume cunoscut, eu l-am aflat odată cu emisiunea „Ţara Minunilor”(Tvr) şi „Marfă”(Realitatea TV), cu Dragoş Bucur. Cu Dragoş sunt prietenă, am fost, de altfel, colegă de teatru pentru o scurtă perioadă de timp şi am jucat împreună în „Dicţionarul de Nume” (aşa se numea piesa), precum şi în videoclipul Danei Nălbaru, soţia sa, „TU”(unde ne sărutăm; eu şi Dana, nu eu şi Dragoş; ca artiste(le)! 🙂 )

Totodată, de ceva timp încoace, Anei îi urmăresc postările pe Facebook şi blogul, caia.ro, astfel că nu ştiu din auzite că e spuietoare de „povești care rezistă mai mult de o zi„, ci dintr-o sursă sigură, adicătelea eu. 🙂

Astfel, un tur „la cheie” cu Ana, poate fi un motiv puternic, care să te întoarcă cu faţa înspre Japonia, căci doamna J, pe cât e de tradiţionalistă, pe atât e de futuristă, de la micile orășele care-și prețuiesc şi conservă trecutul până la metropolele desprinse parcă din filmele SF, ceea ce o face să pară bizară încă de la sosirea în aeroportul Haneda, din Tokio.

De aceea, turul cu Ana din 2019 va începe seren, cu o plimbare prin centrul oraşului şi prin parcul Ueno – renumit pentru cei peste o mie de cireși ai săi, ca să nu leşine turistu’ din prima.

coajă uscată,
pe buză, arşită –
cuvinte cu miez

În ce priveşte turul complet, puteţi să identificaţi traseul şi singuri, urmând calea linkului: Japonia 2019.

Cum,

vârfuri, prăpăstii
uscat şi mări, o hartă
inima noastră...

în ziua a 9-a a turului de mai sus, în ce priveşte Osaka, eu mi-aş dori să mă aşez în scaun de spectator la Teatrul Naţional Bunraku.

Pe lângă obiectivele zilei: Castelul Osaka, Ceremonia Ceaiului şi Dotonbori, cartierul care nu doarme niciodată!

Deoarece, defectul profesional sau pasiunea, cum vreţi să-i ziceţi, nu doarme nici ea, vreau să simt acel yugen al artiştilor japonezi, adică vraja tainuită sau emoţia de dincolo de cuvinte şi mişcări.

Poate că vouă, Nō, Kabuki sau Bunraku********  nu vă zic nimic, şi credeţi că mă ascund după cireşi româneşti, mai degrabă, dar gândul meu se îndreaptă spre teatrul lor, nu numai ca o curiozitate profesională, ci fiindcă eu am mânuit cândva o păpuşă Bunraku********* – spectacolul meu de licenţă, un spectacol de teatru de animaţie, se numeşte Dragonul, având la bază un scenariu după o poveste tradiţională niponă, una dintre cele două teme ale licenţei mele, la U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale”, fiind teatrul tradiţional japonez…

metamorfoză
litere arzând, frig pe
curbura lămpii

Această prezentare necesită JavaScript.

Desigur, faptul că am jucat Tengu, un duh aerian, nu m-a făcut musai „aptă de a schimba spiritul copacului” – tehnica Bunraku necesită ani de pregătire, dar m-a făcut aptă să întreb dacă turul poate căpăta acest aspect particular al călătoriei.

actor absorbit,
în graiuri de vânt, gând
abscons. Pulsaţii...

De cum am întrebat, ETC mi-a răspuns:

Depinde de tur. Depinde de oraş. Depinde de cât de departe este acel obiectiv. Depinde de numărul de ghizi (pot fi unul sau doi pe tur), depinde de multe lucruri, dar dacă tu mergi în Japonia cu noi, special ca să vezi acel obiectiv şi el nu apare în itinerariul nostru, găsim o cale de mijloc.

Astfel, un al doilea indicator se înfige chiar aici:

Declar că Exact Travel Club e apt să urnească butucul de mine, prin flexibilitate, consiliere și asistență pentru vacanța aleasă şi tehnică de activare a centrului meu energetic, adică burta mea de artist!

Un ceai de Matcha?

pădurile fug,
mut în meditaţie
limba – abdică

Un ceai japonez, împreună cu ceremonialul servirii lui, întotdeauna va aduce cu sine o meditaţie, aşa încât, prin bagajul meu de mişcări pe care le-aş putea face, unul mai artistic decât altul, e momentul să mă servesc acum de mersul suriashi,  „tălpi care ling” (li se spune aşa, fiindcă tălpile actorilor nu părăsesc podeaua decât la schimbări de ritm şi, atunci, pasul actorului se aude ca o furtună îndepărtată) şi vă propun a medita, în afara turului cu Ana,  la:

Japonia cu ghid vorbitor de japoneză? Un tur aniversar, între dinastii.

Japonia mai aproape de zei? Un tur de vară magică şi misterioasă.

Japonia Cireșilor Înfloriți? Un circuit inedit, compact.

Japonia și Coreea de Sud? Spectacolul Primăverii în dublu exemplar…

Acum închideţi gura!
E momentul pentru al treilea indicator:
Călătoriți EXACT cum visați, EXACT unde visaţi!

Exact Tours este unica agenție autorizată să emită abonamente de tren Japan Railways în România!

Cel mai frecvent mod de a călători prin Japonia este cu trenul. Cât despre punctualitatea şi eficienţa trenurilor japoneze, iute ca gândul devine

fereastră. Absenţă în
Brumar şi-un somn
purpuriu…

te aşteaptă când cineva îţi asigură un confort fizic şi, mai ales psihic.

3 motive să vizitaţi Japonia cu această agenţie le-am găsit eu, dar voi puteţi găsi şi altele, cam de la 5 încolo, evitând cifra 4, căci e mai rea decât 13 şi, cică ar aduce moarte, la niponi. Tetrafobie zic eu, dar ca să fiţi siguri opriţi-vă la 48 de motive, pentru că zice-se că numărul 49 seamănă, la pronunţie, cu expresia „durere până la moarte”. Mit sau nu…

Cât despre ETC, etc !

E exact şi, mai sigur!

Simţi chemarea?

Se observă uşor că, eu sunt atrasă mai întâi de cultura japoneză şi abia apoi de modernitatea ei, dar e un timp pentru toate, aşa-i?

Cât despre sushi, gheişe şi sake, ştie toată lumea… nu mai irosiţi timpul, minutul e o sumă de poveşti intercalate…

Haiku- poezie tradiţională japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe, repartizate pe 3 versuri, formate din 5, 7, 5 silabe (cele 11 haiku aparţin @Alma Nahe(r))

*ETC- iniţialele Exact Travel Club, dar în titlu le-am folosit şi ca un joc de cuvinte „Haiku etcetera” (sau Haiku etîcî, cum vreţi!) fiindcă Japonia e un haiku infinit.

**de la verbul matsuru: a celebra, a slăvi, a venera sau a dedica

*** Ōkuno-shima- Insula Iepurilor

**** pisica neagră este considerată un semn de noroc la niponi

***** numele florii cireşului japonez

****** nu este acceptat zâmbetul hollywoodian, cu cât ai dinţii mai stricaţi, cu atât eşti mai bine primit în Japonia; Ohaguro sau înnegrirea dinţilor cu cerneală nu mai e o practică astăzi, ca Japonia să rămână atractivă pentru occidentali.

******* hara– burtă, haragei– vorbind din burtă

******** drama Nō este o compoziţie teatrală japoneză de mici proporţii ce nu depăşeşte o oră, în versuri sau proză; kabuki este o formă dramatică populară de proporţii mari;; bunraku-teatru de păpuşi japonez; din 1955 Bunraku este cunoscut oficial ca un „aspect major şi intangibil al patrimoniului cultural al Japoniei.”

*********păpuşa Bunraku se mânuieşte de către trei oameni; eu am fost mânuitor principal, adică maestrul păpuşar (omo-zukai)

---

foto: pixabay.com

SuperBlog 2018, Proba nr.15