alma nahe

Cvietudine

In 1, Cu punga prin lume on iunie 28, 2018 at 11:15 PM

Din când în când,
am în gură o pânză de păianjen.

La început nu am înțeles cauza,
dar acum e simplu:
ușa dinspre cerul gurii nu are mâner
pe interior
şi duc o viață subpieleană,
în timp ce omul se arată exterior:
cu degetul,
cu limba,
cu mâinile și picioarele lui.

Din când în când, simt
cum îmi umezește ceva buza,
cum vrea să mi se suie pe limbă,
cum îmi răsfiră degetele mâinii,
cum mă gâdilă în talpă.

Ca să nu mă plictisesc,
pentru zgomote las literele
să-şi poarte războaiele,
în liniște
mă predau semnelor
de punctuație și,
preferențial,
mă ataşez de obiecte care îmi amintesc de trecut.

Azi, o pungă de plastic
aștepta
să mai scadă în greutate copacul
care o ținea captivă,
ca să-l smulgă din rădăcini și
să dispară împreună în infinit.

Reclame

Farmecul lui „îmbătrânesc”

In springsuperblog2018 on aprilie 12, 2018 at 1:56 AM

Te surprind dimineţile gândind la efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii?

Eu îmbătrânesc de vreo zece ani!

Aici, în Almanaheria mea, unde cuvintele, deşi deschid uşi întru nemurire, îmbătrânesc în alţii!

În afara ei, când eşti actor şi ridurile înseamnă expresie, depinde ce joci şi dacă mai poţi întruchipa alternativa candorii interioare, însă aici e vorba despre un alt pact al lecturii, dacă o pot numi aşa.

Îmbătrânirea, în genere, e absurdă, dar uite-ne, atingându-ne cu toţii feţele, lovind apa, oftând şi vrând să despicăm ceasul, de parcă toate astea ar încetini-o! Până la urmă, cu ea ne descurcăm, dar cum să facem cu privirea aceea tânără, de sub piele, în care ne încredem?

Gata! Te-ai (şi) hotărât! Vrei estompare semnificativă a ridurilor, hidratarea şi regenerarea pielii! Aşa, dintr-o dată! Discursul e aşa o podoabă uneori… Gerovital H3 Hyaluron C! Gândeşte-te ce schimbare extraordinară te poate atinge şi pe tine!

Bătrâneţea arată, dar şi ascunde ceva, în acelaşi timp. Ceva mai adânc, prin surplusul de sensuri. Dar, te-ai gândit de atâtea ori că îmbătrânirea frumoasă aduce cu sine acea efervescenţă imaginativă în ceilalţi, aşa că, într-o zi te-a trezit aerul închis. Şi obloanele trase, însingurarea şi… serul adevărului înfrumuseţat: ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C.

 

 

 

 

 

De pe patul tău, dimineaţa aşterne de-acum o cărare luminoasă şi, pe ea, apare cealaltă tu, întinerita, vorbindu-ţi cu înflăcărare, fără perdea, despre ispită dar şi despre damnaţie, despre însemnătatea lui veşnic aceeaşi, adormiri în pace şi frumuseţea ce derivă din acea nobleţe a spiritului…

În trufia noastră, noi, deja îmbătrâniţii, pândim alte capete mai tinere şi le-ascundem fiolele cu acid hialuronic și vitamina C Gerovital H3 Hyaluron C, deşi sunt disponibile în toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi în magazinele de brand Gerovital și online pe farmec.ro… Le ascundem pentru că ne găsim reazim în curbura lunii, care ne lasă să ne căutăm începutul şi ni-l afişează, un picuţ mincinos, ca fiind un exemplar destul de reuşit.

olimpia sapunaru

Dar când începi să îmbătrâneşti? Sau când se termină tinereţea?! E o schimbare de semn sau…? Cred că răspunsul nu e numai dorinţa noastră de a fixa un început unui şir de trăiri sub clarul de lună. Ştiu, unii ar spune că întinerirea nu-i decât o amăgire, dar şi firescul e aşa de amăgitor…

Paragrafele de până aici sunt, desigur, o introducere în Metoda de Îmbătrânire întru frumos-Alma Naher, menite să identificăm împreună de ce aşa şi nu altfel în mai puţine cuvinte decât s-ar cere, fiindcă şi explicaţiile multe îmbătrânesc.

Plini (de înţelepciune şi de altele) noi, fireşte, cunoaştem legenda noastră, gravată în piele, variaţiuni de-ale ei ne amintesc ipostaze gingaşe sau ajustările după carte (cărţile, şi ele de tot felul), unde emancipările estetice sunt, unele, de la sine consfinţite, dorite, libere, unele nedorite (şi nu zăbovesc aici asupra lor!), iar altele constrânse numai şi numai de ipocritul „realism”.

Eu am descoperit acel „posibil în fiecare clipă” prin actorie, dar pe cont propriu şi îmi pot justifica opţiunile întru îmbătrânire sau întinerire în faţa publicului meu (de aici, poate, şi cinismul ori criptarea scrierilor mele). Deh, efortul de legitimare a unui personaj are şi el farmecul lui!… Dar sunt anumite comentarii, eu le-aş zice comentarii-geamandură sau comentarii-barieră (o să optez totuşi pentru cele geamandură, că-s mai plutitoare) care-mi transmit că înfăptuitorii lor ţin şi vor ţine şi pe mai departe, morțiş, să ştie adevărata mea povestea a îmbătrânirii! Cea înspre frumuseţe, că sunt ei, destui, doctorii în urâţire…

Evident, dacă altcineva decât mine ar putea spune povestea mea, atunci eu aş deveni instant o ficţiune, aşa-i?! De aceea, nu o să iau nici drept ajutor vreun citat despre bătrâneţe şi nici unul butaforic, adică o lumânare în mână, care să-mi asigure vreo extralicărire acum, imediat, când o să înşir cele ce urmează…

Eu îmbătrânesc frumos fiindcă ştiu să întineresc tot aşa şi nu apelez la amintirile bunicii sau mamei despre frumuseţe pentru că eu le tot retrăiesc pe-ale mele, cumva incluzându-le pe-ale lor, dar destul de fictive.

Lumile fictive te pot îmbătrâni vizibil, prin sedentarismul lor în acţiune (cea parcursă!), fiindcă te desfăşori între câţiva metri de scândură, în combinaţie cu solicitările de registru, care-ţi mănâncă ficatul… Şi, niciun secret, un ficat obosit=o faţă obosită! E o formulă uşor de înţeles! Nici alimentaţia nu e prea grozavă!

Dar ceea ce vreau să împart cu alţii e că am descoperit cum îi poţi restitui feţei normalitatea: făcându-ţi cadou câteva produse (sau pe toate, de ce nu?!) din gama Gerovital H3 Hyaluron C.

Gama-GH3-HyaluronC-1024x724

Uneori, după un spectacol, jucat sau numai regizat, arăt ca un poster psihedelic şi, câteodată sunt prea mult chiar şi pentru mine, darămite pentru orişicine.

De fapt, prin actorie, încercând să ajungi la sufletul altuia, gâfâind, transpirând, hohotind, clevetind etc pe calea izbăvirii lui, uiţi să mai atingi marginile sufletul tău, măcar de suprafaţă. Toţi îmbătrânim, e clară treaba, dar nu toţi ne întrebăm cum am ajuns acolo, fiindcă deja ne ştim!

Eu nu prea sunt genul care-şi luminează auditoriul, explicând personajul. Eu îl joc! E partea cea mai interesantă a literaturii mele şi avantajul este că îi pot modifica feţele, în funcţie de interes. Semăn un pic cu brand-ul pe care îl promovez astăzi…

Eu, punctul…

Un punct ce se uită-n oglindă,
Oglinda în punct dispărând,
Îţi eşti şi drum lung şi merindă,
Şi vreme, oricâtă, oricând,
Şi spaţiu cabrând, nenoroc…
Şi, totu-i vibrare pe loc.*

El, punctul de întâlnire cu farmecul românesc al lui „îmbătrânesc”, posibil în fiecare clipă


*Casa Evantai


Spring SuperBlog 2018, proba nr.16 (ultima probă), sponsor:Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300

Unde duc leagănele, balansoarele, toboganele

In springsuperblog2018 on aprilie 8, 2018 at 1:04 PM
suflet

imgur.com

Creatorul, cică, ar fi făcut lucrurile dintr-o bucată şi le-a lăsat să ouă în matca creaţiei fiecăruia, de aici şi fisura între mine şi lume. Şi ploaie, care nu e întotdeauna roditoare!

Dacă în vremuri de demult nu se socoteau în minte urmaşii, în care îţi puneai speranţele pentru o lume mai bună, ei alegându-se prin faptă, dovedindu-se eroi prin ştiinţa de a mânui sabia, astăzi nu prea îi mai socoate nimeni (decât pe degete), fiindcă să identifici un potenţial erou (mintos) din tumultul şi multiculturalitatea acţiunilor lumeşti (bune şi rele), într-un Univers din ce în ce mai butaforic şi aflat sub strălucirea tăioasă, nemiloasă şi impunătoare a altui metal, cu formă rotundă, e de-a dreptul un act utopic.

Cu toate astea, Lumea se (re)produce mai departe, în ritm rapid, supraetajată şi abia desluşindu-şi traiul prin catacombele creaţiei, uneori chiar spurcând ceea ce e deasupra. Şi, ce e mai trist, pervertind!

În zilele noastre se brevetează un tip de erou care nu mai răzbate de unul singur! El e observat dacă îl susţin cunoştinţele (ce ipostază duală a unui cuvânt!) sub formă de oaste ori dacă îl legitimează o frumoasă iluzie poporană. Ştiu cel puţin un scriitor român, de renume internaţional, care nu are nici măcar un metru de pământ al lui, darămite ceva încolţind altundeva decât în foile sale.

Arhitectura Universului meu nu e grandioasă, fiindcă demersurile mele ţin mai mult de arhiteXtură, pe care o leg veşnic de următoarea întrebare: cum fac ca bezna către o LUME MAI BUNĂ să fie niţel mai luminată?!

Cum toată lumea ştie (oare?!) cu ce mă ocup şi ce fac sau nu, nu o să dezvolt iarăşi subiectul. Copiii cu care interacţionez în spaţiul destinat artei actoriceşti sunt o parte din sufletul meu, sunt o cauză de susţinut eternă şi sunt sigură că voi continua până mă ţin balamalele, fizice şi psihice, dar NU SUNT TOT SUFLETUL meu!

Oricum, eu nu mă pot tempera (din a mă osteni) sădind câţiva sâmburi, acolo unde aerul şi solul comunităţii, căreia îi aparţin un timp, deschide poarta.

Să stabilim de pe-acum că leagănele te pot arunca, arcuind căderea, că balansoarele, te saltă şi îţi dau sentimentul de zburător temporar, dar, dacă nu eşti susţinut, în ambele exemplificări, atât în pornire, cât şi în stopare, poţi căpăta niscaiva dureri în părţi diferite şi cât se poate de anatomice. Asta nu anulează plăcerea aceea, mixată cu teama de înalt şi pe care o numim, prea sărac, „adrenalină”.

Toboganele, însă, sunt cele mai… sincere! Ştii exact până unde poţi să urci şi că, lunecând există un coeficient de frecare suportabil.

Acum, că am stabilit câteva repere comune, o să lunec (din tobogan!) înspre particularitatea CAUZEI: prezenţa mea într-un joc numit SuperBlog şi calea prin care sufletul meu poate fi dăruit temporar. 

De câţiva ani, el e „falsul EXACT” unde, în parametri impuşi de alţii, mă poţi descoperi, dar este totodată şi un turn de observaţie în care mă pot sustrage înserierii (mai mult decât o poate face profa de actorie), prin faptul că blogul îmi aparţine şi e un tărâm de necotropit. Desigur, toate până la hakeri!

S-ar cuveni să pomenesc aici de euforia amăgitoare în ale scrisului, dar nu încape încă în acest stadiu al prezentării. Cu EFECT, o amân pe altădată!

Zilele acestea, m-am surprins şi mai înflăcărată şi de-a dreptul cuprinsă de un sindrom succesoral, în ce priveşte formatul concursului şi dezvoltarea lui pe mai departe, după ce în alte zile, mai îndepărtate, am hotărât să îi trântesc un prunc: SuperBlog Junior! Lucru în coacere, căci voi avea nevoie de mai mult decât o creditare a organizatorilor (care sunt la curent!), să francizez ideea şi de copii.

10-aniversar-AVBS-Credit

Astfel că, voi continua să militez pentru Bătrânul SuperBlog dar, mai înainte ca organizatorii să adapteze  firma cu profilul participantului (de/din mine) de vârsta a treia, în funcţie de nevoi (medicamente, cârje,  dric, pomeni etc), voi învăţa să-l dau în leagăn/balansoar/tobogan pe SuperBlog Junior, prin cooptarea unor firme pentru copii şi nu numai până la urmă, căci copiii pot să fantazeze despre absolut orice.

Eu, fiind un croitor virtual de conţinut, zice-se excentric, deprins cu metrul pătrat şi nu cu descinderile prin lume, am şi timpul necesar! Desigur că, nu voi abandona alte cauze cărora mă dedic, în general, fără să fiu un antemergător activist vizibil.

Prin apariţia reţelelor de socializare, am devenit cu toţii mici luptători întru ceva de suflet important, aşa-i? Or, SuperBlog e un exerciţiu topometrist, dacă vreţi, cu o îndeletnicire aparent simbolică în ceea ce priveşte publicitatea românească scrisă, dar care, poate aduce profit tuturor participanţilor, activi ori pasivi!

Eu am ajuns să creditez greu Bătrânul SuperBlog, fiindcă are mai multe căi de acces înspre sufletul participantului şi nu am dibuit-o din prima pe aceea care să fie compatibilă îndârjirilor mele.

Demersul meu e o alianţă simbolică, totuşi, dar care merită efortul, fiindcă lumea SuperBlog e un univers darnic, care-şi arată dedesubturile de bună voie şi exhibă o anumită teatralitate latentă. Iar mie îmi place să descopăr „oul de sub cuvânt” şi cum se manifestă omologia

Eu dibui jocul fanteziei, în regie proprie, dinspre lume înspre cuvânt, iar SuperBlog îţi poate da o determinare unică! SuperBlog Junior, cred eu, va şti să fie şi mai adevărat, mai fantezist, mai aproape de poveste, de cuvânt, aşa cum sunt copiii. Şi, dacă n-ar fi ei, n-ar mai fi nici speranţa într-un bine comun.

Aşa că, întind azi un ou, prin cuvintele-mi, ca el să scoată pui mâine! Binele comun e utopic, dar doar în accepţiunea-i largă! El e alcătuit dintr-un bine mai mic plus alt bine mai mic şi tot aşa…  pic cu pic… Ce zici, mi te alături?!

O nouă iniţiativă are nevoie de un… cer de umbrele!

cer de umbrel

gdefon.ru


Spring SuperBlog 2018,  proba nr.15, sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. „Visează… Obține cu AVBS!”

la multi ani, avbs

La mulţi ani,

AVBS-CREDIT-300x300!


Notă de subsol: filmarea mea e publică cu acordul părinţilor!