alma nahe

Posts Tagged ‘Enearmed Impex SRL București’

Cu pași de aur pe căi de argint

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016 on Octombrie 26, 2016 at 9:25 PM

image

Pe tavan se usucă noi băltoace, peste altele, mai vechi. Un palimpsest al ploii, gândesc eu, care văd poetica vieții peste tot și nici că mă lecuiesc. Nici nu mai urc în pod acum, e clar ce dezastru e acolo! Am aprins focul de cum am ajuns și acum petele par că s-au mai îmblânzit. Parcă-s ochi de păun. Cărbunii ard în sobă numai pe-o parte, deși, datoria lor este să fie aidoma soarelui, dar umezeala nu e prietenă cu nimeni.

Din copilărie — mai exact, meditațiile mele (de copil) la gura sobei bunicii —, am luat cu mine imaginea asta: că soarele stă ascuns în interiorul fiecărui miez de foc și așteaptă să fie eliberat încă o dată și încă o dată, și încă o dată… Da, da! Cam cum evadează și căldura prin crăpăturile ferestrelor.

image

Sunt „ciuciulete”, ploaia nu se mai oprește, n-am încă frisoane, n-am nici haine de schimb la mine. Ca să-mi abat atenția, îmi storc hainele. Pe urmă o să-mi storc creierii, să văd pe unde scot cămașa. 

În fond, nu-i chiar așa  de rău totul! TOTUL nu e decât spațiu, care trebuie completat. Mai multe spații, de fapt. Totul înflorește la un moment dat, dar se și deteriorează. Şi acum trebuie să-l înfloresc eu, iar. Bucură-te, Almo, că nu te afli în paginile unui roman. Îți dai seama cât s-ar prelungi momentul ăsta?!

Număr, răscolind tăciunii, realizările mele mici. Pân-aici!…

— Cu pași de argint pe căi de aur!

Sunt într-un dialog, dar nu e nimeni cu mine. Nu e nici măcar o fantomă în casa asta!

Dacă, totuși, e vreuna, nu am întâlnit-o încă. Și, dac-aș întâlni-o, sunt pregătită! Mai întâi aș sculpta într-un dovleac, aș aprinde „lanterna lui Jack”. Ca să-i creez condiții! Pe urmă aș ischiti-o dacă își bântuie propria casă sau pe a altcuiva, căci mie îmi place să colaborez cu entitățile ce sălășluiesc, în mod obișnuit, pe lângă casa om…om… ului… ului…

image

Aha! Becul pâlpâie și se transformă într-un norișor colorat. (Să-mi amintesc să iau becuri economice!) Și acum o să se deschidă ferestrele și o să se lovească singure de toc? (Notează, Almo! Termopane!) Pe urmă o să scârrrr….țâieeeee ușa de la intrare. (Oricum o schimb!) Pereții mă strâng. (Sunt prea subțiri, n-o să pățesc nimic! Așa… Am notat: polistiren gros!) Se simte o radiație rece… Mă rog! Nu e fantoma, mă încearcă un frison.

Și, dacă până la urmă e o fantomă, asta a mea se pricepe să sperie cum mă pricep eu să îmbunătățesc performanța energetică a casei ăsteia! De fapt, eu mă pricep un picuț, m-am documentat, dar îmi place să m-ajute alții.

Ia, cât las fantoma să se mai antreneze, eu o să fac o listă cu prieteni. Lista asta se scrie mai bine când îți plouă. Acum îmi plouă și în gură, că m-am gândit la dovleac… O să zic din nou „dovleac” și, de data asta o să mă gândesc la capul meu. Trece pofta! Trece timpul!

— Trece numele pe listă!

1. Răzvan (Manager la Enearmed Impex SRL) — pentru certificat energetic ieftin.

Mi-a lăsat două numere de telefon de la firmă, da’ să-mi amintesc cum le-am trecut în telefon. A…vizez, gata! Le-am găsit.

image

Avizez.ro! Răzvan mi-a zis că spre deosebire de prețul pentru apartamente, care e fix, în funcție de numărul de camere — dar măcar e cel final, fără taxe în plus! —, un certificat energetic pentru case/vile e negociabil, în funcție de suprafață. Și complexitate! Căsuța asta e micuță, deci prețul va fi și el mic!

Adevărul e că suntem destui (cei) care avem un trai sărăcăcios. Și, da, într-un mod sau altul, mergem mai departe, cu f(r)acturile la zi. Eu m-am obișnuit cu un soi de viclenie, pe care îl aplic ori de câte ori sunt în impas financiar: îmi spun că nenorocul generează artă. Și eu cam sunt genul care alungă mucegaiul pictând pereții cu guașe. Deși, cred că un spray antimucegai costă cât cutia de guașe! (Aici mă scarpin în cap.)

Dar… există un țesut social(pătură), să-i zic, fără de care cultura nu ar mai exista. Din acest motiv, nu îmi doresc un stil de viață luxos, ci unul modest, confortabil, la prețul spiritului! Hai, că am mai încălzit pixul, pot continua lista.

2. Tata (electrician) — instalația electrică!

Bine, pe taică-miu îl văd și șef de șantier!  Și zugrav! Și instalator! Și… mai văd eu ce îl văd!

După ce o să cer un audit energetic, mai întâi, ca să știu ce mai văd, de-adevăratelea. Așa, pe bâjbâitelea, desigur, văd ceva și intuiesc.

Când primești o casă pe degeaba — vă povestesc eu! —, la început n-o cauți la performanțele energetice și nici la clasa energetică din care face parte, dar vine un moment când e cazul. La cum arată casa asta, sigur e încadrată la litera G. De la „ger”.  Dacă clasele astea energetice ar fi anotimpuri, G ar fi iarna, F și E ar fi toamna, D și C ar fi primăvara și, în sfârșit, B și A ar fi vara. Și, cui nu-i place vara?

image

Dar, cum literele nu sunt anotimpuri, G înseamnă, de fapt, consum ridicat de energie. Și, cred că abia acum am înțeles expresia „n-aș lua-o nici pe degeaba”. E o expresie, totuși! Eu am luat-o.

3. Mama (… e mamă!) — etc.

Etc, adică becuri led, polistiren, var, termopane, electrocasnice care consumă puțin, uși! Ușa de la intrare mi-o aduce tata în câteva minute. Cadou de ziua mea, cică! Când faci o renovare generală, începi cu ușa de la intrare!

4. Văcuța! – o țin pentru cazuri de urgență și ăsta e unul.

Cred că vine! Nu taică-miu!… Povestea vieții noastre! Și, dacă a mea a venit, ăsta e un test. De data asta e un conflict standard. Nu știu nici ce conversație e asta! Dar, sunt actriță, e explicabil. Atunci… să mă apropii de cortină?

Actoria face casă bună cu boemia și mi-ar plăcea să mențin, totuși, aerul ăsta de vechi al casei, așa că o să păstrez sobele. Dar e de dorit și o apă caldă, călduță… așa că trec pe listă și o centrală termică. Una mică-mică… O casă mică, cu o grădină foarte mică și alte chestii mici ca în poemul lui Nazim.

Se întâmplă că eu nu prea iau în serios lucrurile plicticoase și materiale ale vieții. Nu le iau în serios, pentru că nici pe mine, ca adult, nu mă iau în serios. Ceea ce pentru mine e o dorință, pentru restul poate că e o condiție absolută!

Să ai o casă, e o condiție absolută, totuși! Să ai o casă pe pământ, e un privilegiu. Eu am ocazia să continui povestea înaintașilor mei și cred că o să mă descurc, fiindcă știu de unde să încep. Cu pași de aur pe cărări de argint! Când știi de unde să începi, se schimbă și metafora, și înțelesul ei.

Și, cred că mă descurc și cu fantoma, dacă apare în cele din urmă. Ia să fac o termografie*, totuși!

image

00181

* Termoviziune.

Nota autorului: Termografia nu servește descoperirii fantomelor! Vezi  www. avizez.ro pentru edificare! 🙂

Pentru cei slabi de inimă, vă zic că fantoma nu e altceva decât un șervețel umed, pe care l-am găurit cu o țigară aprinsă, iar suportul e un tub de hârtie igienică. Că tot se apropie Halloweenu’…

SuperBlog 2016, proba nr. 9. Sponsor:image

Rece cald (t)rece

In Spring SuperBlog 2016 on Martie 20, 2016 at 2:31 PM

image

Scutură-te că n-ai știut! Scutură-te ca o bucată de polistiren pe care o frâmânți între degete, trădându-ți interiorul. Scutură-te că pierzi căl…

— …dură?!

Merg pe firul vocii ca să dau de posesor! Simt ceva, o „radiație rece”, dar caut…

— … degeaba, că nu mă văd cu ochiul liber! Poate ar rezolva o termogra…

— … fie cum vrei tu! O să-mi țin ochiul ocupat, mister…

Mă enervează vocile care apar de nicăieri și nu au trup. Oricum vorbești singură, Autoareo, așa că treci și scrie, că trece termenu’ și tu nu ai scârțâit pe hârtie decât polistirenu’ ăla, așternut acum ca o ninsoare peste un bloc nereabilitat și, ghici ce? Te paște mucegaiul.

— Vorbește cum vrei, eu tot te aud! Și scutură-te de bulgărașii ăia minusculi de polistiren, Zăpezico!

— Ei nu există fizic, ci doar în scris!

Bravo, acum întreab-o dacă bea o cafea și stați la taclale! Zău, dacă nici măcar nu recunoști vocea, nu înțeleg de ce îți pierzi timpul. Pune mâna și scrie! Și închide geamul, e rece!

Scutură-te de lipsa termopanelor, scutură-te de becurile care consumă prea multă energie, scutură-te de pereții subțiri, de grosimea plăcii de polistiren prea mică și de vocile care...

— Sunt vocea textului!… Scuză-mă, am țipat?

A zbierat. O să fiu ironică.

— Adică ești vocea mea, a autorului!

— Nu e totuna! Așa ai fi tentată să crezi, dar eu o să-ți dovedesc că te înșeli. Uite, tu, Scuturautorule*, sau cum vrei să-ți spui, începuseși până să apar eu să cerni literele, și așa și continui, observ, doar-doar o ieși un text literar — pentru că nu te poți abține! Ei, până aici e mâna autorului, reține! Dar cum faci textul să devină și informativ pentru cei care nu știu că, spre exemplu, e nevoie de un certificat energetic pentru toate clădirile care se construiesc, se vând, se închiriază sau sunt supuse unor renovări majore, el fiind obligatoriu? Crezi că-ți ieșea așa de clar? N-aș zice!

— Cine zice?

— Eu, vocea textului! Înțelegi acum?

— Așa fac acum vocile astea ale textelor, se pun contra autorilor lor?

Mie nu îmi place vocea textului ăstuia!

— Eu zic să profiți de tonul meu și să mai spui oamenilor care vor citi că primul semn că se pierde căldura (din casă) e radiația rece a pereților.

Scut…

— Nu mai scutura nimic, n-ai înțeles?!

— Uite ce e, voceo! Nu-mi spune mie nimeni ce să scutur și ce nu! Crezi că oamenii care citesc blogul ăsta abia așteaptă să le scriu ceva la fel de rece cum e un perete?

— Rece! Ba nu, cald! Nu, nu, clar rece!

— Văd că te-am încuiat.

— Deloc! Nu voiam decât să îți transmit că vocea textului diferă de la cititor la cititor.

— Și de ce ai intervenit abia acum? Nu țin minte să mai fi dat buzna vreodată peste scrierile mele.

— Fiindcă nu îți mai înțelegi nevoile!

Nu înțeleg unde bate. Ce caută nevoile mele în textul ăsta?

—  Ai ferestre vechi de o sută de ani, tâmplărie tot așa, nu folosești în toată casa becuri economice, țevile și caloriferele îți vorbesc, de electronice și electrocasnice din clase superioare de consum nici nu cred că ai auzit, izolația pereților exteriori e făcută de mântuială, prin acoperiș te plouă. M-am distrat când ți-a căzut tavanul din bucătărie. Fisuri peste fisuri. Nu simți curentul? Aerului rece îi stă bine afară când e iarnă, în casă trebuie să-ți fie cald și bine. Dacă ai cere să se facă o termografie în construcții a clădirii în care locuiești, ai înțelege câtă căldură se pierde și asta duce implicit la costuri mult mai mari la facturi. Așadar, de ce să scuturi ce scuturai înainte să intervin, când subiectul textului putea și încă mai poate fi inspirat din viața ta reală?

Trăiesc într-un castel și castelele așa sunt, reci!

— Prințeso, lasă poveștile textelor pe care o să le mai scrii, și revino aici, că ai de tratat o treabă serioasă!

— Mie nu îmi place să dau din casă!

— Bine, atunci scutură-te și mai adânc prin buzunare, că pe mine nu mă mai interesează! Rămâi în peștera ta!

Ei nu, că vocea asta mă scoate din sărite! Da’ am invitat-o eu să fie interesată? Mai are un pic și mă pune să îi sun pe cei de la Enearmd Impex SRL București să le cer ajutorul. Eu voiam doar să avizez cititorii, ÎN STILUL MEU, că…

— Te scuturi!

— Ai zis că nu te mai interesează! Pot să scriu fără tine, pot! Pot, pot, pot!

— Mă scutur de râs!

— Eu am clasă! Tu nu!

— Bine! Tu ai vrut-o! Te provoc să scrii, în STILUL TĂU că, odată ce îl ceri — echipei de auditori energetici de gradul 1 Avizez —, certificatul energetic aduce informații despre performanța energetică a clădirii și o încadrează într-o clasă energetică, de la A la G, în funcție de consumul mediu estimat. Unde A reprezintă cel mai scăzut consum de energie, iar G, cel mai ridicat consum. Cum ai scrie? Scutură-te de G?… Hai, să te văd, ce măsuri iei?

— Știi ce, renunț! Crezi că pot scrie în tensiunea asta? E un adevărat război pe pagina asta și nu înțeleg de ce era nevoie de…

Scuturi! Era nevoie de scuturi! Într-o zi ai să pricepi! Fără mine, textul ăsta nu se scria! Consideră intervenția mea un fel de anvelopare! Și încă ceva: îmbunătățește cât mai curând performanța energetică a casei tale! Îmbunătățește cât mai curând performanța energetică a casei tale! Îmbunătățește cât mai curând performanța energetică a casei tale!…

image

Termoviziune

Nu s-ar fi scris nici fără mine. Gândul e totul! Totuși, am o nelămurire: vocea textului nu ar trebui să se audă după ce un text a fost deja scris? Hei, voceo! Mai ești?

— Voceo? Hei, mai ești?… Nu cred! Era de așteptat, plecările sunt întotdeauna cu ecou. Mă trece (încă) un gând. Așa, ca de sub efectele căldurii…

Când scriu, de obicei fug de realitatea înconjurătoare, un protest mono-ton, iar noul tablou înfățișat mă absoarbe aproape-n întregime. Desigur, nu e mai bine, dar măcar atunci toată lumea încape în aceași (c)oală. Însă povestea asta de azi, într-un fel sau altul, s-a produs pe mai multe tonuri, căci ne privește pe toți: blocurile, multitudinea de clădiri nereabilitate pot face, din orice unghi ai privi, un loc de nelocuit, un oraș posomorât. O aceeași (b)oală. Părțile plăcute ale vieții nu le regăsești în imediata apropiere, căci, lucru știut, se distruge cu mult mai ușor decât se construiește. De aceea m-am și pornit inițial a mă scutura de lucruri, de fapte, de obiceiuri care nu fac din casa mea tocmai o cetate fericită, ca și cum te-ai scutura de un vis urât, așteptându-te să treacă. Dar, te poți scutura de Primării, de lucruri făcute de mântuială? Răspunsul nu nimerește cu exactitate și se scurge, adesea, în subsoluri.

Nota autorului: În mod evident, observându-se cele subliniate în textul de față și zăbovind asupra trimiterilor de sub cuvintele-cheie către o informare completă, se poate încerca, însă, măcar o schimbare din rece în cald. 

00181

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 7 în primăvara lui image

*joc de cuvinte, trimitere către numele dramaturgului W.Shakespeare (shake the speare), care s-ar traduce în limba română prin „scutură spada(lancea)”