alma nahe

Cu pași de aur pe căi de argint

In dicţionar de mişcare, SuperBlog2016 on Octombrie 26, 2016 at 9:25 PM

image

Pe tavan se usucă noi băltoace, peste altele, mai vechi. Un palimpsest al ploii, gândesc eu, care văd poetica vieții peste tot și nici că mă lecuiesc. Nici nu mai urc în pod acum, e clar ce dezastru e acolo! Am aprins focul de cum am ajuns și acum petele par că s-au mai îmblânzit. Parcă-s ochi de păun. Cărbunii ard în sobă numai pe-o parte, deși, datoria lor este să fie aidoma soarelui, dar umezeala nu e prietenă cu nimeni.

Din copilărie — mai exact, meditațiile mele (de copil) la gura sobei bunicii —, am luat cu mine imaginea asta: că soarele stă ascuns în interiorul fiecărui miez de foc și așteaptă să fie eliberat încă o dată și încă o dată, și încă o dată… Da, da! Cam cum evadează și căldura prin crăpăturile ferestrelor.

image

Sunt „ciuciulete”, ploaia nu se mai oprește, n-am încă frisoane, n-am nici haine de schimb la mine. Ca să-mi abat atenția, îmi storc hainele. Pe urmă o să-mi storc creierii, să văd pe unde scot cămașa. 

În fond, nu-i chiar așa  de rău totul! TOTUL nu e decât spațiu, care trebuie completat. Mai multe spații, de fapt. Totul înflorește la un moment dat, dar se și deteriorează. Şi acum trebuie să-l înfloresc eu, iar. Bucură-te, Almo, că nu te afli în paginile unui roman. Îți dai seama cât s-ar prelungi momentul ăsta?!

Număr, răscolind tăciunii, realizările mele mici. Pân-aici!…

— Cu pași de argint pe căi de aur!

Sunt într-un dialog, dar nu e nimeni cu mine. Nu e nici măcar o fantomă în casa asta!

Dacă, totuși, e vreuna, nu am întâlnit-o încă. Și, dac-aș întâlni-o, sunt pregătită! Mai întâi aș sculpta într-un dovleac, aș aprinde „lanterna lui Jack”. Ca să-i creez condiții! Pe urmă aș ischiti-o dacă își bântuie propria casă sau pe a altcuiva, căci mie îmi place să colaborez cu entitățile ce sălășluiesc, în mod obișnuit, pe lângă casa om…om… ului… ului…

image

Aha! Becul pâlpâie și se transformă într-un norișor colorat. (Să-mi amintesc să iau becuri economice!) Și acum o să se deschidă ferestrele și o să se lovească singure de toc? (Notează, Almo! Termopane!) Pe urmă o să scârrrr….țâieeeee ușa de la intrare. (Oricum o schimb!) Pereții mă strâng. (Sunt prea subțiri, n-o să pățesc nimic! Așa… Am notat: polistiren gros!) Se simte o radiație rece… Mă rog! Nu e fantoma, mă încearcă un frison.

Și, dacă până la urmă e o fantomă, asta a mea se pricepe să sperie cum mă pricep eu să îmbunătățesc performanța energetică a casei ăsteia! De fapt, eu mă pricep un picuț, m-am documentat, dar îmi place să m-ajute alții.

Ia, cât las fantoma să se mai antreneze, eu o să fac o listă cu prieteni. Lista asta se scrie mai bine când îți plouă. Acum îmi plouă și în gură, că m-am gândit la dovleac… O să zic din nou „dovleac” și, de data asta o să mă gândesc la capul meu. Trece pofta! Trece timpul!

— Trece numele pe listă!

1. Răzvan (Manager la Enearmed Impex SRL) — pentru certificat energetic ieftin.

Mi-a lăsat două numere de telefon de la firmă, da’ să-mi amintesc cum le-am trecut în telefon. A…vizez, gata! Le-am găsit.

image

Avizez.ro! Răzvan mi-a zis că spre deosebire de prețul pentru apartamente, care e fix, în funcție de numărul de camere — dar măcar e cel final, fără taxe în plus! —, un certificat energetic pentru case/vile e negociabil, în funcție de suprafață. Și complexitate! Căsuța asta e micuță, deci prețul va fi și el mic!

Adevărul e că suntem destui (cei) care avem un trai sărăcăcios. Și, da, într-un mod sau altul, mergem mai departe, cu f(r)acturile la zi. Eu m-am obișnuit cu un soi de viclenie, pe care îl aplic ori de câte ori sunt în impas financiar: îmi spun că nenorocul generează artă. Și eu cam sunt genul care alungă mucegaiul pictând pereții cu guașe. Deși, cred că un spray antimucegai costă cât cutia de guașe! (Aici mă scarpin în cap.)

Dar… există un țesut social(pătură), să-i zic, fără de care cultura nu ar mai exista. Din acest motiv, nu îmi doresc un stil de viață luxos, ci unul modest, confortabil, la prețul spiritului! Hai, că am mai încălzit pixul, pot continua lista.

2. Tata (electrician) — instalația electrică!

Bine, pe taică-miu îl văd și șef de șantier!  Și zugrav! Și instalator! Și… mai văd eu ce îl văd!

După ce o să cer un audit energetic, mai întâi, ca să știu ce mai văd, de-adevăratelea. Așa, pe bâjbâitelea, desigur, văd ceva și intuiesc.

Când primești o casă pe degeaba — vă povestesc eu! —, la început n-o cauți la performanțele energetice și nici la clasa energetică din care face parte, dar vine un moment când e cazul. La cum arată casa asta, sigur e încadrată la litera G. De la „ger”.  Dacă clasele astea energetice ar fi anotimpuri, G ar fi iarna, F și E ar fi toamna, D și C ar fi primăvara și, în sfârșit, B și A ar fi vara. Și, cui nu-i place vara?

image

Dar, cum literele nu sunt anotimpuri, G înseamnă, de fapt, consum ridicat de energie. Și, cred că abia acum am înțeles expresia „n-aș lua-o nici pe degeaba”. E o expresie, totuși! Eu am luat-o.

3. Mama (… e mamă!) — etc.

Etc, adică becuri led, polistiren, var, termopane, electrocasnice care consumă puțin, uși! Ușa de la intrare mi-o aduce tata în câteva minute. Cadou de ziua mea, cică! Când faci o renovare generală, începi cu ușa de la intrare!

4. Văcuța! – o țin pentru cazuri de urgență și ăsta e unul.

Cred că vine! Nu taică-miu!… Povestea vieții noastre! Și, dacă a mea a venit, ăsta e un test. De data asta e un conflict standard. Nu știu nici ce conversație e asta! Dar, sunt actriță, e explicabil. Atunci… să mă apropii de cortină?

Actoria face casă bună cu boemia și mi-ar plăcea să mențin, totuși, aerul ăsta de vechi al casei, așa că o să păstrez sobele. Dar e de dorit și o apă caldă, călduță… așa că trec pe listă și o centrală termică. Una mică-mică… O casă mică, cu o grădină foarte mică și alte chestii mici ca în poemul lui Nazim.

Se întâmplă că eu nu prea iau în serios lucrurile plicticoase și materiale ale vieții. Nu le iau în serios, pentru că nici pe mine, ca adult, nu mă iau în serios. Ceea ce pentru mine e o dorință, pentru restul poate că e o condiție absolută!

Să ai o casă, e o condiție absolută, totuși! Să ai o casă pe pământ, e un privilegiu. Eu am ocazia să continui povestea înaintașilor mei și cred că o să mă descurc, fiindcă știu de unde să încep. Cu pași de aur pe cărări de argint! Când știi de unde să începi, se schimbă și metafora, și înțelesul ei.

Și, cred că mă descurc și cu fantoma, dacă apare în cele din urmă. Ia să fac o termografie*, totuși!

image

00181

* Termoviziune.

Nota autorului: Termografia nu servește descoperirii fantomelor! Vezi  www. avizez.ro pentru edificare! 🙂

Pentru cei slabi de inimă, vă zic că fantoma nu e altceva decât un șervețel umed, pe care l-am găurit cu o țigară aprinsă, iar suportul e un tub de hârtie igienică. Că tot se apropie Halloweenu’…

SuperBlog 2016, proba nr. 9. Sponsor:image

Anunțuri
  1. De-a moaca, adica! Ce fata are fantoma!!!
    Mda! Iar un articol de top! Felicitari! Nu-ti mai urez si bafta, ca nu e cazul cu un asa articol! 🙂

  2. Foarte frumos! Mi-a mers la inima.

  3. Ce drăguță fantomioară! :))) Dar, mi se pare mie sau chiar văd în reflexia geamului ceva… 😛

  4. Imi place cum „delegi” competentele, asa se zice prin institutiile de stat, adica ii pui pe altii sa-ti faca treaba. Dar e obligatoriu daca vrei sa scoti certificatu’…

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: