Cum să…

*iei locul doi la SuperBlog:

Te înscrii! Și încă câteva mișcări almanahiene, pe care le veți observa citind și acest interviu.

*scrii pentru locul doi la SuperBlog:

Citești cerințele probei! Apoi te miști pe tine cam așa:

Am în gură o pânză de păianjen.
La început nu am înțeles cauza,
dar acum e simplu:
ușa dinspre cerul gurii nu are mâner
pe interior.
Duc o viață „subpieleană”,
în timp ce omul se arată exterior
cu degetul,
cu limba,
cu mâinile și picioarele lui.

Din când în când simt omul
cum îmi umezește el buza,
cum vrea el să mi se suie pe limbă,
cum îmi răsfiră el degetele mâinii,
cum mă gâdilă el în talpă,
dar eu îmi spun „senină”
și-mi notez câte ceva
ca să nu mă uit.

În jurnalul pentru zgomote las literele
să își ducă războaiele,
în cel de liniște las libertate semnelor de punctuație și,
preferențial,
atașez de mine obiecte:

un pantof,
o cremă,
un parfum,
un certificat energetic,
o baterie de mașină,
blablabla…

*împaci și capra, și varza SuperBlog:

Poți continua poemul cum dorești, îl poți împrăștia în toate punctele cardinale, poți fi o călugăriță sau orice personaj vrei tu, dar amintește-ți cine îți aduce punctele care contează cu adevărat în acest concurs! Limba română „este” GREU!

*treci de clevetiri, enervări și alți stimuli ai creativității la SuperBlog:

Toate lucrurile pentru care, aici,
nu există cuvinte,
au dimensiuni.
Unele se măsoară în centimetri,
altele în kilometri, grame versus kilograme
și, ce fericire, în bani!

Sărind peste căderea pe gânduri,
care strivește,
e mereu în tine, în formare,
sufletul,
dispus să fie atât de ușor de prostit să
încerce încă o lume nouă,
ce ia naștere din cunoștințele,
voințele,
putințele
de management și market(ing) ale altora.

*știi când să te oprești din redactarea unui articol scris pentru SuperBlog:

Nu știi! Ține de cheful, timpul, disponibilitatea celui care acordă punctajul. Verifică-i pagina de socializare (cum zic mulți alți sfătuitori), dar ține cont că acolo nu e omul, ci doar proiecția lui, în funcție de interese particulare și de moment.

Notă de subsol (de beci, mai exact):

Toate cele de mai sus mi-au adus și alte locuri în clasament, de-a lungul lungului meu timp de atașament față de SB, după cum urmează: 22, 11, 33, 8. Concluzia e în că(li)mara voastră!

Una singură o să trag și eu, totuși, și anume aceea că mă înscriu, din nou, pentru a 7-a oară (o dată am abandonat pe la jumătatea concursului) la SuperBlog. De ce?

Uite, de-asta!

Când te îmbeți,
te întorci prea repede în
imposibila angoasă,
plus o migrenă, dar
dacă te uiți în oglindă dimineață și,
în loc să te scuipi,
cum ar face mai toți bețivii consacrați,
îți spui
„eu sunt singura ființă
în fața căreia mă repet cu emoție”,
sigur vei zâmbi la gândul că
dacă n-ai mai putea zâmbi într-o zi,
nici lumea n-ar mai putea exista…

*te înscrii:

Scrii un articol prin care îți anunți participarea, îl publici, apoi îl înscrii în platformă. Citește regulamentul, ca să știi cum să NU sari calu‘. Desigur, orice nelămurire poate să-și găsească infinite variante suportând grupul de facebook al SuperBlog. Numeros, dar vocal numai prin unii. Și acolo se sare calu’, uneori câte o herghelie. Dar poate fi și constructiv, da!

Avertisment! Acest articol nu este neapărat util! E mai mult futil. Futil, de-i sinonim cu flușturatic, fluturatic, vânturatic, zvânturatic.

Așadar, zvânturăticire (am fost tentată să scriu „zvânturătăcire” sau „zvânturăcitire” plăcută, olimpicilor!