Nu ştiu de unde să încep femeia. Din rouă, poate?! Din ape?
Din flori… flori la domiciliu! (la botul calului, cum ar veni!)
Dac-aş începe-o din rouă sau ape, aş explora alte crâmpeie de realitate, păşind în afara timpului, abia apoi aş aduna-o din flori, în ochiuri de lumină, cum se-adună, strălucitor şi atât de magic, praful.
Sau, de ce n-aş începe-o din zori, la cântatul cocoşului, când pietrele sar în mersu-i apăsat, ori svelt, dând de mâncare la păsări sau animale.
Dar nu cumva m-aş pripi?!
Oricum aş începe-o, m-aş începe, de fapt, pe mine. Iar eu nu m-aş începe nici de azi, nici de ieri, nici la sat, nici la oraş, nici din faşă, nici goală şi abia scăldată în balia cu apă şi flori.
EU m-aş începe dintr-o florărie: Interflora! Interflora România!
Dar ca să mă încep dintr-acolo, trebuie să mă termin mai întâi în altele, după cum vom vedea împreună!
Undeva, prin mintea femeii cu o floare în mână, 2018
(„Undeva”, în sensul că nu contează uliţa, strada, oraşul, ţara, continentul…)
Ai observat, femeie, cum te surprinde noaptea, în lumina lunii? Nu se ştie niciodată câte-ți mai poate spune luna despre tine, nici dacă ai tu dreptul ăla să-i asculți cuvântarea.
Ai ieşit azi din nou, ai întins mâinile, ca să tragi de sforile stelelor, ca să cartografiezi hărţile drumului înapoi, al întoarcerilor, ca mai apoi s-o împrumuţi celor care-şi pierd iubirea.
Ei, bine, în cazul de mai sus, gândurile femeii (recunosc, un pic prea poetice!) pleacă, ca mai întotdeauna, ca să colonizeze pustiul. Din mintea LUI. Dar nu e de mirare!
Femeile întotdeauna înfloresc, în timp ce aşteaptă ca bărbaţilor să le cadă mugurii!
În timp ce tu, femeia, colorezi la infinit gestul de a ţi se fi dăruit o floare, fiecare cu simbolul ei, EL, bărbatul, a stat jumătate de oră zgâindu-se la câte o floare de pe taraba florăresei, neştiind ce să aleagă, ori a înfăşcat primul buchet cu de toate, că „nu se ştie care-i plac” şi nici nu e dispus să aştepte să i se facă unul, potrivit cu ocazia şi femeia vieţii lui, descriind-o.
Bărbatul nu dăruieşte neapărat ca s-o înalţe (la nori, unde altundeva?!), ci cât s-o aşeze la vorbă şi port, nevoit, într-o sărbătoare. Şi, admit, sunt destul de puţine pe an ocaziile&sărbătorile!
Undeva, în mintea unui bărbat, văzând un altul cu o floare-n mână, 2018
-Hehe! Ţi-a venit şi ţie rândul, prietene!
Aici, cum le-o fi soarta, bărbaţii scapă cu rândul! În afara zilei de 8 Martie, când ei, dacă ar fi priviţi de sus, nu s-ar vedea de florile pe care le au asupră-le. Ca arme sau scuturi. În orice caz, sunt foarte puţini aceia care duc o floare fără motiv femeilor importante din viaţa lor.
De altfel, chiar şi ăia, puţinii, pesemne că au făcut-o din faşă, altminteri, cine ştie la ce interogatoriu s-ar trezi supuşi, venind cu o floare acasă, pe nepusă-masă.
Undeva, în mintea unui bărbat cu o floare-n mână, 2018
În acest caz, ca să desprindem o concluzie mai amplă, depindem de mina pe care o afişează purtătorul de flori.
- Mers sprinţar, zâmbet larg, haine la patru ace, floarea cu bulbul în sus, aproape de ochi= bărbat îndrăgostit
- Pas larg, fără zâmbet, hainele nu contează, floarea ţinută în lateral, cu bulbul în jos, cât mai înspre bocanc= bărbat stingherit, dornic să ajungă cât mai repede la destinaţie, fără a fi zărit de prea mulţi ochi.
- La volan, cu chipiu, uniformă, bancheta din spate plină cu flori= personaj secundar masculin din filme, jucând rolul şoferului unui bărbat galant.
Desigur că, dacă m-aş strofoca îndeajuns, aş mai găsi câteva tipuri de bărbaţi pe poziţii. Intermediare! Şi aici ar intra şi cei din categoria iubitorilor şi întrebuinţătorilor de petale.
Dar eu mi-am propus astăzi să le dau un singur motiv bun şi rapid să-şi încânte sexul opus, oricare ar fi el, TUTUROR: o florărie online.
Adică, da, flori online de la Interflora, aţi înţeles bine!
Acasă, în faţa uşii, un curier, 2018
Acum, să fie clar! Nu știu exact ce o înalţă pe femeie, în general, dar eu, ca să mă înţeleg (se ştie, femeile sunt mai greu de înţeles!) dau mereu câte o fugă prin mine ca o furtună care mătură lumea şi, la capătul acestei furtuni, dacă se întâmplă să fie şi-o floare, n-o refuz!
După mine, un bărbat care dăruieşte flori şi îi face plăcere să facă asta, e romantic, dar nu e mai puţin bărbat acela care alege după culoare sau acela care face acest gest numai şi numai pentru culoarele pe care i le pot arăta florile, în limba lor, dar care, atenţie, altora ar putea să nu le spună nimic sau să nu le trebuiască.
Un visător, şi femeie, şi bărbat, e musai să primească/dăruiască flori și asta e o temă importantă pentru cei care pot să vadă dincolo de comicul bălților în care se oglindesc oamenii obișnuiți, dincolo de noroaiele, drumurile şi chiar motivele care pot murdări uneori gestul de a dărui o floare.
Apropo de bălţi, o să vă povestesc ce mi s-a întâmplat chiar acum, când scriu acest text, ca să fie clar cum sunt unele femei! Aşa, ca o paranteză… EU! Eu şi datul în bălţi, mai exact!
Tocmai ce luasem un cârnat stiks din frigider, l-am îndoit (că e lung şi subţire) şi, m-am aşezat să continui această pseudopledoarie, concluzionând în favoarea sărbătoririi zilnice a femeii şi, ce credeţi? Bate cineva la uşă. Eu, muşcând din cârnatul stiks, mă ridic să uşuiesc pe oricine ar fi fost la uşă, că mă întrerupea şi din idee dar şi din gustărică.
Deschid uşa mestecând şi, dau cu ochii de…. POPĂ! Cu dascălul după el! Că nu vă imaginaţi faţa mea, e firesc, dar imaginaţi-vă faţa popii, eu fiind cu cârnatul în mână, deşi ne aflăm în post. Cârnat, pe care l-am palmat, să ne înţelegem, adică l-am aruncat în baie, subtil, că era întuneric, în timp ce ei intrau în casă, să dea cu aghiasmă. Cum ar fi fost ca preotul să-mi ceară să aprind lumina, că aşa se şi face de obicei, aprinzi toate luminile, deschizi toate uşile?!
Să vă mai zic că la mine încă e Crăciun, fiindcă n-am despuiat brazii şi nici luminiţele de prin casă nu le-am adunat? Vă zic! Cumva, cârnatul era potrivit în decor.
Râdeţi, că şi eu râd! Trebuie să mărturisesc aşa, pe final, că nu toate credem că femeile ar trebui sărbătorite zilnic, măcar prin a li se dărui flori că, sunt câte unele care nu merită nici măcar de ziua lor!
Pentru păţania de mai sus, însă, eu merit o floare, sunt sigură! Curierul, vezi bine, nu se pornise către mine şi, acum suna la uşă, ca să-mi livreze un buchet de flori, evident! Asta şi pentru că nimeni n-a sunat la Interflora, ca să-mi facă aşa o bucurie!
Dar, pentru cum m-am descurcat cu aceşti curieri ai lui Dumnezeu, zău, merit să mi se întâmple într-o bună zi! (am lăsat numărul de telefon la vedere, tu comandă flori!). Motivele vi le înşirui imediat:
pentru comicul de situaţie, pentru stăpânirea de sine, pentru faptul că nu m-am pregătit deloc, nici sufleteşte, nici trupeşte să-l primesc pe preot (n-am văzut anunţul de jos, pe uşa de la intrarea în bloc); pentru cârnatul de care am uitat, pe care l-a mâncat pisica, găsindu-l pe jos; pentru zâmbetul pe care chiar lor li l-am dăruit, sunt sigură, deşi feţele bisericeşti sunt mai acre în posturi; pentru faptul că n-am încercat nicio clipă să-mi iau eşarfa din cuier şi să mi-o fac batic; pentru că nici prea multă aghiasmă nu e bine să arunci pe o păcătoasă; pentru că, în timp ce zicea ce zicea, nu am înţeles nimic, fâstâcindu-mă; pentru că la final ei aşteptau să le dau bani şi eu îi căutam, dar nu îi nimeream, fiindcă era întuneric pe hol şi n-aş fi aprins lumina de la baie, numai şi numai ca să văd câţi bani le dau (dar luminiţele de Crăciun îşi făceau de cap); pentru că, femeile, or fi ele suave, dar nu ţin cu unele dintre ele anumite situaţii; pentru că, dintre flori am răsărit, în final, EU!
Dacă florile şi-ar dărui oameni, la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii? (Nichita Stănescu)
Spring SuperBlog 2018, Proba nr.4
Alma Nahe(r) 