alma nahe

Posts Tagged ‘Florărie online’

Între flori

In springsuperblog2018 on martie 14, 2018 at 8:50 PM

flori InterfloraNu ştiu de unde să încep femeia. Din rouă, poate?! Din ape?

Din flori… flori la domiciliu! (la botul calului, cum ar veni!)

Dac-aş începe-o din rouă sau ape, aş explora alte crâmpeie de realitate, păşind în afara timpului, abia apoi aş aduna-o din flori, în ochiuri de lumină, cum se-adună, strălucitor şi atât de magic, praful.

Sau, de ce n-aş începe-o din zori, la cântatul cocoşului, când pietrele sar în mersu-i apăsat, ori svelt, dând de mâncare la păsări sau animale.

Dar nu cumva m-aş pripi?!

Oricum aş începe-o, m-aş începe, de fapt, pe mine. Iar eu nu m-aş începe nici de azi, nici de ieri, nici la sat, nici la oraş, nici din faşă, nici goală şi abia scăldată în balia cu apă şi flori.

EU m-aş începe dintr-o florărie: Interflora! Interflora România!

00 Logo Interflora Romania auriu - transparent (Flori in intreag

Dar ca să mă încep dintr-acolo, trebuie să mă termin mai întâi în altele, după cum vom vedea împreună!


Undeva, prin mintea femeii cu o floare în mână, 2018

(„Undeva”, în sensul că nu contează uliţa, strada, oraşul, ţara, continentul…)

Ai observat, femeie, cum te surprinde noaptea, în lumina lunii? Nu se ştie niciodată câte-ți mai poate spune luna despre tine, nici dacă ai tu dreptul ăla să-i asculți cuvântarea.

Ai ieşit azi din nou, ai întins mâinile, ca să tragi de sforile stelelor, ca să cartografiezi hărţile drumului înapoi, al întoarcerilor, ca mai apoi s-o împrumuţi celor care-şi pierd iubirea.


Ei, bine, în cazul de mai sus, gândurile femeii (recunosc, un pic prea poetice!) pleacă, ca mai întotdeauna, ca să colonizeze pustiul. Din mintea LUI. Dar nu e de mirare!

Femeile întotdeauna înfloresc, în timp ce  aşteaptă ca bărbaţilor să le cadă mugurii!

În timp ce tu, femeia, colorezi la infinit gestul de a ţi se fi dăruit o floare, fiecare cu simbolul ei, EL, bărbatul, a stat jumătate de oră zgâindu-se la câte o floare de pe taraba florăresei, neştiind ce să aleagă, ori a înfăşcat primul buchet cu de toate, că „nu se ştie care-i plac” şi nici nu e dispus să aştepte să i se facă unul, potrivit cu ocazia şi femeia vieţii lui, descriind-o.

Bărbatul nu dăruieşte neapărat ca s-o înalţe (la nori, unde altundeva?!), ci cât s-o aşeze la vorbă şi port, nevoit, într-o sărbătoare. Şi, admit, sunt destul de puţine pe an ocaziile&sărbătorile!


Undeva, în mintea unui bărbat, văzând un altul cu o floare-n mână, 2018

 

-Hehe! Ţi-a venit şi ţie rândul, prietene!

Aici, cum le-o fi soarta, bărbaţii scapă cu rândul! În afara zilei de 8 Martie, când ei, dacă ar fi priviţi de sus, nu s-ar vedea de florile pe care le au asupră-le. Ca arme sau scuturi. În orice caz, sunt foarte puţini aceia care duc o floare fără motiv femeilor importante din viaţa lor.

De altfel, chiar şi ăia, puţinii, pesemne că au făcut-o din faşă, altminteri, cine ştie la ce interogatoriu s-ar trezi supuşi, venind cu o floare acasă, pe nepusă-masă.


Undeva, în mintea unui bărbat cu o floare-n mână, 2018

 

În acest caz, ca să desprindem o concluzie mai amplă, depindem de mina pe care o afişează purtătorul de flori.

  1. Mers sprinţar, zâmbet larg, haine la patru ace, floarea cu bulbul în sus, aproape de ochi= bărbat îndrăgostit
  2. Pas larg, fără zâmbet, hainele nu contează, floarea ţinută în lateral, cu bulbul în jos, cât mai înspre bocanc= bărbat stingherit, dornic să ajungă cât mai repede la destinaţie, fără a fi zărit de prea mulţi ochi.
  3. La volan, cu chipiu, uniformă, bancheta din spate plină cu flori= personaj secundar masculin din filme, jucând rolul şoferului unui bărbat galant.

Desigur că, dacă m-aş strofoca îndeajuns, aş mai găsi câteva tipuri de bărbaţi pe poziţii. Intermediare! Şi aici ar intra şi cei din categoria iubitorilor şi întrebuinţătorilor de petale.FB_IMG_1521056614834 Dar eu mi-am propus astăzi să le dau un singur motiv bun şi rapid să-şi încânte sexul opus, oricare ar fi el, TUTUROR: o florărie online.

Adică, da, flori online de la Interflora, aţi înţeles bine!

interflora1


Acasă, în faţa uşii, un curier, 2018

 

interflora2

Acum, să fie clar! Nu știu exact ce o înalţă pe femeie, în general, dar eu, ca să mă înţeleg (se ştie, femeile sunt mai greu de înţeles!) dau mereu câte o fugă prin mine ca o furtună care mătură lumea şi, la capătul acestei furtuni, dacă se întâmplă să fie şi-o floare, n-o refuz!

După mine, un bărbat care dăruieşte flori şi îi face plăcere să facă asta, e romantic, dar nu e mai puţin bărbat acela care alege după culoare sau acela care face acest gest numai şi numai pentru culoarele pe care i le pot arăta florile, în limba lor, dar care, atenţie, altora ar putea să nu le spună nimic sau să nu le trebuiască.

Un visător, şi femeie, şi bărbat, e musai să primească/dăruiască flori și asta e o temă importantă pentru cei care pot să vadă dincolo de comicul bălților în care se oglindesc oamenii obișnuiți, dincolo de noroaiele, drumurile şi chiar motivele care pot murdări uneori gestul de a dărui o floare.


Apropo de bălţi, o să vă povestesc ce mi s-a întâmplat chiar acum, când scriu acest text, ca să fie clar cum sunt unele femei! Aşa, ca o paranteză… EU! Eu şi datul în bălţi, mai exact!

Tocmai ce luasem un cârnat stiks din frigider, l-am îndoit (că e lung şi subţire) şi, m-am aşezat să continui această pseudopledoarie, concluzionând în favoarea sărbătoririi zilnice a femeii şi, ce credeţi? Bate cineva la uşă. Eu, muşcând din cârnatul stiks, mă ridic să uşuiesc pe oricine ar fi fost la uşă, că mă întrerupea şi din idee dar şi din gustărică.

Deschid uşa mestecând şi, dau cu ochii de…. POPĂ! Cu dascălul după el! Că nu vă imaginaţi faţa mea, e firesc, dar imaginaţi-vă faţa popii, eu fiind cu cârnatul în mână, deşi ne aflăm în post. Cârnat, pe care l-am palmat, să ne înţelegem, adică l-am aruncat în baie, subtil, că era întuneric, în timp ce ei intrau în casă, să dea cu aghiasmă. Cum ar fi fost ca preotul să-mi ceară să aprind lumina, că aşa se şi face de obicei, aprinzi toate luminile, deschizi toate uşile?!

Să vă mai zic că la mine încă e Crăciun, fiindcă n-am despuiat brazii şi nici luminiţele de prin casă nu le-am adunat? Vă zic! Cumva, cârnatul era potrivit în decor.

Râdeţi, că şi eu râd! Trebuie să mărturisesc aşa, pe final, că nu toate credem că femeile ar trebui sărbătorite zilnic, măcar prin a li se dărui flori că, sunt câte unele care nu merită nici măcar de ziua lor!

Pentru păţania de mai sus, însă, eu merit o floare, sunt sigură! Curierul, vezi bine, nu se pornise către mine şi, acum suna la uşă, ca să-mi livreze un buchet de flori, evident! Asta şi pentru că nimeni n-a sunat  la Interflora, ca să-mi facă aşa o bucurie!

 

Dar, pentru cum m-am descurcat cu aceşti curieri ai lui Dumnezeu, zău, merit să mi se întâmple într-o bună zi! (am lăsat numărul de telefon la vedere, tu comandă flori!). Motivele vi le înşirui imediat:

interflora 3pentru comicul de situaţie, pentru stăpânirea de sine, pentru faptul că nu m-am pregătit deloc, nici sufleteşte, nici trupeşte să-l primesc pe preot (n-am văzut anunţul de jos, pe uşa de la intrarea în bloc); pentru cârnatul de care am uitat, pe care l-a mâncat pisica, găsindu-l pe jos; pentru zâmbetul pe care chiar lor li l-am dăruit, sunt sigură, deşi feţele bisericeşti sunt mai acre în posturi; pentru faptul că n-am încercat nicio clipă să-mi iau eşarfa din cuier şi să mi-o fac batic; pentru că nici prea multă aghiasmă nu e bine să arunci pe o păcătoasă; pentru că, în timp ce zicea ce zicea, nu am înţeles nimic, fâstâcindu-mă;  pentru că la final ei aşteptau să le dau bani şi eu îi căutam, dar nu îi nimeream, fiindcă era întuneric pe hol şi n-aş fi aprins lumina de la baie, numai şi numai ca să văd câţi bani le dau (dar luminiţele de Crăciun îşi făceau de cap); pentru că, femeile, or fi ele suave, dar nu ţin cu unele dintre ele anumite situaţii; pentru că, dintre flori am răsărit, în final, EU!


Dacă florile şi-ar dărui oameni, la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii? (Nichita Stănescu)


 

Spring SuperBlog 2018, Proba nr.4

Reclame

Flori albe pentru zile negre

In Spring SuperBlog 2016 on martie 28, 2016 at 10:18 PM

Eu leșin! Așa, degeaba, nu am un motiv clar și nici nu sunt vreo firavă. O ciudățenie, poate, pentru timpurile astea în care trăiesc, dar nu în general, pentru o femeie, căci dacă căutăm în istoria omenirii le găsim pe destule surate leșinând sau cel puțin prefăcându-se.

Când leșin, realitatea rămâne undeva dincolo de un geam fumuriu. Nu știu niciodată dacă în afara sau înăuntrul meu. Uneori mă trezesc chiar în pielea altcuiva. Păstrez, însă, mintea.

Până să mă adun — de pe jos —, primiți buchetul ăsta. Flori cadou!

image

Buchet elegant: crini imperiali, lisianthus și gypsophila

Simțiți lisianthusul? Dacă treceți de crin, înseamnă că aveți nasul potrivit. Mie îmi place să-i zic floarea lui oh și ah.

— Ah (sau oh, după preferință), doar nu e pentru mine?! o să exclamați voi.

Ei, bine, surpriză, chiar pentru voi e! Nu aveți de făcut decât să-mi inventați un alt nume, o altă biografie. Puteți să și înlocuiți florile, cu unele preferate de voi. Priviți-mă ca pe un curier, de pildă!

Primiți-l, puneți-l în apa voastră și spuneți-mi ce simțiți primindu-l? Buchetul, nu pe curier! Pe el lăsați-l uscat!

image

Să nu-mi spuneți că o să leșinați! Dar, chiar și-așa, am o soluție: o să inventez pe loc o ploicică cuminte să vă gâdile chipul și să vă trezească din leșin în interesul celor ce vor urma a fi spuse.

Acum, că am terminat cu aromoterapia, să trecem și la fapte! Nu înainte să las, multiplicat, buchetul de mai înainte, în așteptare. Pentru cine s-o mai nimeri…

— Cum să uiți asta!? Se întâmplă o dată pe an și nu poți, naibii, să-ți notezi undeva, dacă nu te ține memoria!?

Femeia care tocmai mi-a întrerupt șirul gândurilor ar mai putea zice multe, dar nu o s-o las să devină în fața voastră o torționară domestică. O să mă fac că plouă și derulez momentul până la:

— Știi de ce te iubesc încă, cap sec ce ești?

Nu, nu știu, fiindcă nu e vorba despre mine. Tot ce s-a spus se aude din casa cu fereastra deschisă pe lângă care trec acum, ca din întâmplare. Un glas furios, în dosul căruia nu ai putea să-ți imaginezi altceva decât vreo gospodină în capot de casă, eventual și cu o mătură în mână ori un făcăleț. Săracul soț nu e surprins de vacarmul rafalelor domestice și știe că își merită furtuna din plin: a uitat de aniversarea căsniciei.

— Oh! Ah! parcă vă și aud exclamând.

Afară plouă și înăuntru tot la fel. El are încă proaspăt în memorie rezultatul amneziei de anul trecut, când tot așa, a uitat. Luat cu alte chestii domestice. De atunci nu îi mai plac vazele. Și, din acest motiv, tace, nici măcar nu se apără. Mi-ar fi plăcut să-l văd leșinând, pentru a scoate povestea din banalul ei. Dar nu! Stă acolo demn și așteaptă să treacă starea, cu vântul rece să se ducă…

Plouă și mai tare acum, nu îi mai aud foarte bine, dar eu tot cred că o să iasă pe fereastră la un moment dat. Să se răcorească! El! Ea, în timpul ăsta se va răcori în felul ei: o să măture, o să întindă aluatul pentru tort… Dar i-ar plăcea ca soțul ei să îi dea măcar acum, în ultimul ceas, sentimentul că ar fi vrut s-o dea pe spate aziUn gest, o faptă cât de măruntă, dar care s-o miște. Știu asta, la fel de bine ca și ea.

Ei, și de-aici încolo o să intervin eu și mai mult. O să intru pe poartă (că nu văd nicio atenționare „câine rău”) și o să-i las soțului, ieșit în cele din urmă la fereastră, acest indiciu:

image

Femeile din București nu sunt toate nemiloase. Chiar dacă e ușor defazat momentul, buchetul de flori la domiciliu îl va arunca înapoi în sânul familiei. Sperăm!

— Prea târziu! o să spuneți.

Ba, deloc! Nici nu apucă el bine să comande buchetul de flori online, că eu, povestitorul deghizat în haine de curier sunt deja aici. O florărie online te scutește nu numai de drum, dar îți poate oferi și o scuză că nu ai florile chiar tu, repede.  Bine, în cazul de față avem de-a face cu un bărbat care prinde iute ce are de făcut și la ce îi folosește indiciul.

— Mă iubești pentru că sunt… imprevizibil!? îl auzim acum destul de sigur pe el, răspunzând provocării ei de mai devreme și îndreptându-se spre ușă. Să îmi dea drumul. Ca și cum nu m-ar cunoaște. Ca și cum nu eu l-am scos din rah… (Nu e cazul să spun de unde!) Mai înainte să deschidă gura, s-a închis în baie cu telefonul. Conectat la internet! I-a mers. Și capul, și conexiunea! Timp în care ea l-a crezut la baie și atât.

E timpul să mă arăt și ei, astfel că o așez în pragul casei lor, adusă de uituc cu mâinile lui peste ochii ei, ghidând-o.

— Bună seara, frumoasă doamnă! Serviciul de livrare buchete de crini în București! mă prezint și îi înmânez  pe nevăzute buchetul ales de soț prin opțiunea „fă-ți propriul buchet”(de pe site-ul florăriei), alături de un cadou (tot de pe site) și aici e musai să precizez — profitând de orbirea-i temporară — că au fost la îndemâna lui mai multe (și flori și cadouri)

imagedar soțul nostru, eroul întâmplării de astăzi, a ales lumânări roșii și vin tot așa, roșu! Și flori albe pentru ziua lui aproape neagră. Și ar fi ales și o vază, dar cum și-a amintit că nu e o idee bună, a renunțat. Au una singură și longevivă. De ce s-o momească?! Are dreptate, vazele nu sunt prietenoase în momente  asemănătoare cu acesta, încă în derulare și gata să se spargă în cine știe câte alte finaluri.

Gata, luăm mâinile lui de pe ochii ei și ea se îmbujorează vădit surprinsă citind textul ce însoțește buchetul, fiindcă bărbatul ei, în baie, a avut, în ciuda conflictului sau poate tocmai de aceea, o dispoziție lirică:

Să nu tragi apa după mine,
Deși eu știu că așa-ți vine!

Putem rămâne să-i mai vedem în timp ce râd de consistența textului și se îmbrățișează, dar n-o s-o facem. Înainte să plec, însă, scriu pe o hârtie „Comandă flori!” și o las undeva la vedere. Pentru el, să nu mai uite și, în același timp, pentru voi, pentru oricine! Pentru oricine locuiește în București sau în apropiere. Pentru orice situație și cu orice ocazie.

De aici încolo puteți privi cum mă îndepărtez și rămâne în urma mea, de ascultat, doar ploaia.

Picăturile se fac din ce în ce mai mici, unele se despart, altele se iau de mână, iar eu alunec și cât pe ce să cad într-o băltoacă.

Se întâmplă că eu leșin destul de des. V-am zis de la început. Nu știu motivul. Poate din cauză că mă entuziasmează prea mult intensitatea vieții. Se întâmplă ca în acel moment să mă și doară ceva, ceva ce nu a mai durut pe nimeni niciodată. Atunci, ca să îmi treacă, îmbrac pielea altcuiva și nimeresc în tot felul de locuri. (Și băltoace!) Profit de alunecare și o să mai adaug încă ceva, înainte să dispar definitiv din această situație, care nu-i a mea, dar care ar fi putut fi.

Dăruitul florilor ar trebui să fie un drog. Să-l încerci o dată și să fii pierdut pe vecie. Dar unii bărbați sunt de-a dreptul niște căcăcioși. (Dacă nu suportați cuvântul, leșinați! Câteodată dau cu bâta în baltă, așa, la final, fiindcă nu mă pot abține să spun ce gândesc.) Ca să echilibrez situația, o să spun că sunt și femei la fel de.

Nu sunt cinică, sunt realistă! Sau probabil că am leșinat din nou. Dar, dacă nici acum, în timpurile noastre, când au la îndemână florării online, oamenii nu fac asta, atunci când? Cel care caută iubirea, o s-o găsească. Așa zice povestea. Cel care caută libertate, o va găsi! Și aici tot povestea o zice. Cel care caută flori… n-are decât să nu le caute în capul meu! Am spus deja (de) unde și m-am asigurat că totul e pregătit. În stilul meu, mobil ori (cu) fix.

00181

 

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 10, în primăvara lui image