gând de midinetă

Dincolo de bomboană, dulcegării. Dincolo de lumea mea cu caleşti, mersul trenului tău, care-o să te ducă în staţia ta.
Mă întreb ce mai e de-ales? Ce oraş ascuns să te mai ascunză? Nu suntem decât doi albi pierduţi undeva.
Ba nu! O linie dreaptă!
Ba nu, un segment!

O secundă îmi taie întotdeauna avântul. Mă las în voia lungă. Un cuvânt înlocuind alt cuvânt, un gând înlocuind alt gând, şi, de ce nu, un om înlocuind pe un altul.
Am vrut să mă inchid ( mai demult ) într-un cerc. Dar m-am uitat pe dinafară. Apoi, de curând, într-un cub şi prima ninsoare mi-a adus coarne. Anul ăsta e posibil ca moşul să mă ia drept ren disponibil în două variante cromatice.

În anumite locuri, la anumite ore, cineva nu joacă cinstit.
Râzi pierdut printre obsesiile mele.
Eşti nefericit pentru că ţi-e teamă de mersul cu tramvaiul, iar eu nu sunt decât o femeie cu dinţii galbeni şi fire de iarbă.
De dor de tine, scoică n-am!
Dar am ciorapii tăi ( uite-i pe calorifer).

Ştii care-i culmea înghesuielii? Să vrei să te întorci în tine, dar să nu încapi pentru că eşti prea plin de alţii. Ehe, politeţuri!

Iar eu abia de mai înţeleg la ce naiba mă refer aci!