Dac-aş putea,m-aş închide într-o sticlă, mi-aş da drumul pe mare şi m-aş ruga să nu fiu găsită decât peste o sută de ani, ca să fiu citită cum trebuie. Însă, tare mă tem că deja sunt într-o sticlă, că deja plutesc pe mare şi că n-o să am rabdare o sută de ani.
Mă trezesc din somn, şi-mi apar gândurile astea, apoi, mă culc la loc, ca şi cum nimic n-a fost
…Închipuirile mele… închpuirile mele… zâmbetul meu vinovat… Închipuirile mele dau culoare zâmbetului meu vinovat .
Sunt un personaj foarte important în toată aglomeraţia.
Azi, de exemplu, sunt o dimineaţă în care mă chinui să nu adorm ca să nu mă trezesc altundeva, altcineva.
Uneori, când adorm cu fereastra deschisă, dimineţile au aer.
Alteori, când adorm cu fereastra deschisă găsesc urmele unei zile în care mă îndrăgostesc pentru prima oară de ceva. Atunci îmi ard tălpile şi fug, cu ziua mea, de zilele mele în care nu mai cred nimic.
Mă mut dintr-un loc în altul odată la patru ani, dar nu mă sfârşesc pe 28 februarie, ca luna.
Nu înţeleg de ce de ziua mea primesc drept cadou străini. În plus, le inventez şi-o noapte…
O noapte şi-o zi.
Apoi, cresc mai departe ca să înţeleg toate astea , inventând alfabetul.
Alma Nahe(r) 